Kosh

Călătorii moto: GPS vs. Telefon Discuția GPS dedicat versus telefon este destul de complexă pentru că fiecare are anumite preferințe și așteptări, mai ales că un GPS moto dedicat implică și un cost suplimentar destul de măricel. Și dacă tot ai un telefon cât de cât decent, de ce să mai investești într-un GPS moto? Există diferențe și asemănări între o unitate GPS dedicată și navigația pe telefon, cum de-asemenea, există argumente pro și contra. În acest video vă detaliez părerea mea de motociclist care a folosit ambele soluții:

Dacă-ți plănuiești prima tura cu motocicleta în Turcia, atunci acest video este pentru tine. Mi-am propus ca în acest video să vorbesc despre ce ai nevoie să știi despre plimbările cu motocicleta prin Turcia. Mă refer la o călătorie făcută cu motocicleta proprie și ce trebuie să știi înainte de a pleca la drum. Până acum am vizitat cu motocicleta următoarele orașe din Turcia: Edirne (x4), Canakkale (x2), Izmir(x2), Pamukkale, Kușadasi, Oludeniz, Antalya(x2), Alanya(x2), Anamur, Gaziantep, Șanliurfa, Harran, Adana, Halfeti, Goreme Cappadocia, Konya, Ankara, Eskisehir (x2), Bursa, Cumalikizik, Istanbul (x2). În total am aproape 9.000 de km prin Turcia efectuați în 6 săptămâni, așa că vorbesc despre: Perioada propice Traseu către Turcia Acte necesare (vamă și HGS) Motocicleta potrivită Starea drumurilor Șoferii turci Hotelurile Parcarea motocicletei Benzinăriile/prețul benzinei Atracții turistice Locații pe care le recomand Atitudinea față de turiști Poliția rutieră turcă Buget necesar Navigație GPS, info orientare

Mulțumesc! Iată și ultimul video al acestei plimbări: Ne vedem la următoarea "aventură".

LEXIN nu-i chiar no-name. Au magazin in USA si sponsorizeaza nume din motociclismul mondial. Primul intercom de la ei m-a tinut bine si-a avut mai multe de suferit. L-am scapat pe toate partile si din antena ramasese doar firul. Dar a functionat. Apoi l-am luat p'asta care dupa tura de la greci nu l-am mai folosit. A stat pe bara si-l incarcam cand imi aduceam aminte. Asta cu incarcatul este o problema si la intercomurile de brand. Cert este ca pana la urma am reusit sa-l incarc si, culmea, am facut cu el si tura recenta prin Turcia. Facut un update de firmware cu ajutorul celor de la Lexin si a mers. Numai ca s-a dezlipit capacul prin Antalya si l-am "bandajat". A tinut pana in tara insa am avut noroc ca n-a plouat. Concluzie: sunt bune Lexin-urile insa acum vreau sa incerc un Cardo Spirit HD Duo. "Chestia" este ca un Lexin de generatie noua ajunge cam pe la 1100 de lei Duo Pack si parca as vrea sa incerc si-un alt brand. Are cineva acest Cardo Spirit HD Duo?

Înainte de a pleca spre Bulgaria decidem să mergem pe la mall-ul din Edirne pentru a bea o cafea și vede ce-i pe-acolo. Era Kitty curioasă. După ce vizităm mall-ul, unde la intrare ne-au cerut pașapoartele, am plecat spre benzinărie să alimentăm și să luăm direcția Bulgaria. Ieșim repejor din oraș și ne oprim din nou. Părcă nu prea ne vine să plecăm din Turcia. Mai stăm la o cafea + ceai și, cu greu ne ăndreptăm spre vama Hamzabeyli. Vama ne întâmpină cu nelipsita colană de camioane, însă foarte puțină lume cu mașini spre Bulgaria. Constatăm că nu mai avem nimic de plată și pe partea bulgară, o vameșă vrea să vadă ce am în bagajul lateral stâng. Vede un tricou și șpray-ul de lanț, se declară mulțumită și ne spune că putem continua drumul. În timpul ăsta vameșii bulgari practic "demontau" o dubă cu număr de Prahova. Au umplut masa cu genți și i-am văzut cu lanternele cum trăgeau de diverse chestii din interiorul mașinii. Plecăm spre Veliko Tărnovo cu gândul să ajungem până seara. Chiar nu ne grăbim deloc. Drumul prin Bulgaria îl știți cu toții, ba liber complet, ba aglomerat. În apropiere de Veliko am tot întâlnit mașini cu număr de România care tot forțau depășirile, dar nah... Grabă mare... Ajungem în oraș și ne cazăm, apoi ieșim la căscat ochii. N-am mai filmat prin oraș pentru că Veliko este mereu popasul nostru când ne întoarcem spre țară, așa că avem deja nenumărate video-uri de acolo. Video cu drumul în caz că printscreen-urile nu vă sunt suficiente: Video-ul de mai jos este de a doua zi, dimineață, înainte de a pleca spre casă. Cam asta a fost "jurnalul" acestei călătorii. Sper că v-a plăcut și vă aștept la următoarea. Când și pe unde va fi nu știu nici eu încă. Mă bate gândul la Grecia odată ce se mai îndreaptă vremea. Parcă mi s-a făcut dor de un calamar grecesc la grătar. Thassos, Samotraki și Limnos ar fi în plan ca deschidere de sezon. Dar, vedem...

Plecăm din Istanbul spre Edirne cu gândul că avem toată ziua pentru asta. Întâmpinăm însă trafic destul de serios încercând să ieșim din oraș. Fac obișnuitul lane-splitting printre mașini deși Kitty nu-i încântată deloc: Drumul spre Edirne nu-i așa de spectaculos și mai facem câteva pauze pe drum. Ne oprim la bariera HGS pentru a verifica dacă mai avem ceva de plată, însă personalul de acolo îmi spune că motocicletele nu plătesc HGS. Păi atunci, ce-a fost plata de la podul spre Istanbul? Total nedumeriți, decidem să mergem la un PTT în Edirne pentru a mă asigura că totul este ok. Sună omuț la HGS și se confirmă ca nu mai avem nimic de achitat. Ajungem în oraș, ne cazăm, apoi mergem la pas pe străduțele din centrul vechi dar și prin bazar. Ne întoarcem pe noapte la hotel, posomorâți că a doua zi vom părăsi Turcia.

De la 336 RON si la a mea pentru 12 luni. 550 cu decontare directa. Bine, am gasit si la 950 RON... Eu zic ca este bine.

După ce am terminat cu hipodromul ne îndreptăm către Galata. Am vrut să mergem la Bazarul de mirodenii pentru că acolo găsești cea mai bună cafea vărsată, cel puțin așa credem noi. O găsești pe străduțele din afara bazarului. Dacă vă duceți acolo, veți vedea unde e după coada care există mereu acolo. Ne-am mai învârtit gură cască prin acel bazar și apoi am traversat Podul Galata să mergem spre turn. Planul era să stăm pe acolo, mai un ceai, o cafea... să ne pierdem timpul pe străduțe. Ajunși la turn n-am mai urcat să vedem priveliștea de sus pentru că trebuia să plătim 200 de lire și nu am vrut. Ne-am mulțumit doar să stăm prin zonă. Istanbul este aproape. Ne întoarcem spre hotel pe alt drum și ajungem destul de târziu. Seara ne-o petrecem pe băncile din parcul Hagia Sophia și Moscheia Albastră. A doua zi plecăm spre Edirne... călătoria noastră mai că a ajuns la final.

O scurtă prezentare a echipamentului audio-video utilizat pentru filmarea prin orașe, filmat la o terasă în ultima zi de plimbare prin Istanbul:

În prima zi completă de plimbat prin Istanbul plecăm către Hagia Sophia. Trecem pe lângă MoscheeaAlbastră: Considerată de unii autori drept cea de a opta minune a lumii antice târzii, Hagia Sophia este o glorie a geniului constructiv uman. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar după anul 1935 a devenit muzeu la inițiativa marelui reformator turc Mustafa Kemal Atatürk. Din iulie 2020, când Consiliul de Stat al Turciei a declarat ilegală decizia secularizării locașului, Hagia Sophia a redevenit moschee. Intrarea este la liber. Următorul obiectiv se află pe locul unde era vechiul hipodrom roman. Cum treci de fântâna germana dai de Obeliscul egiptean adus din valea Nilului de împăratul Theodosius al II-lea. Obeliscul a fost construit de faraonul egiptean Tuthmosis al III-lea la sud de cel de al 7-lea pilon al giganticului templu de la Karnak, în onoarea victoriilor lui militare. A fost dislocat pe timpul împăratului roman Constantius al II-lea, urmaș al lui Constantin cel Mare, și transportat la Alexandria în același timp cu obeliscul care se găsește astăzi, la Roma, în fața bisericii din Latran. Imediat lângă obelisc avem Coloana Șerpuită care a fost luată de împăratul Constantin cel Mare de la Delphi, Grecia și adusă la Constantinopol în locul în care se află acum. Coloana a fost construită de greci ca un monument de amintire pentru bătălia de la Plateea, din anul 479 e.A, în care cetățile grecești aliate au învins categoric armatele persane ale regelui Xerxes I-ul. Din întreaga coloană nu a mai rămas decât o bucată de 5,5 metri de la bază, cele trei capete ale reptilelor dispărând pe la anul 1700, ca urmare a unor jocuri stupide de tragere asupra lor cu diverse proiectile. Imagine de la Delphi Grecia în 2019 de unde a fost luată coloana. La Delphi este doar o copie acum: Cum arăta hipodromul în vremurile de glorie:

Intrăm în centrul orașului Istanbul cu aglomerația aferentă și ne îndreptăm spre un hotel ales cu câteva zile mai devreme. Trafic, trafic și iar trafic. Fără loc de manevre, deși am mai reușit să mă mai strecor pe alocuri. Podul Galata: dus - întors Și cum stăteam și mergeam, apoi iar stăteam îmi pornește ventilatorul la moto și observ că nu se mai oprește. Mă uit și deja urcase temperatura peste jumate așa că decid să ma opresc, să las motocicleta să se mai răcească. Cei drept, simțeam și noi nevoia de o pauză. Iau apă și suc, apoi stăm lângă trotuar să ne răcim. Căldură mare. Să fi stat 20 de min acolo. Ne reâncadrăm în trafic și după câteva viraje pe străduțele în care abia încape o mașina, ajungem la destinație. De fapt, destinația era într-o zonă pietonală așa că a trebuit să ocolesc "ochiometric" până mai aproape. Las motocicleta și nevasta într-un loc unde să nu încurce traficul și pornesc pe jos spre hotel. Surpriză: n-aveau camere. Mă întorc la moto, văd ceva hoteluri și mai în spate așa că mă duc să întreb. Așa l-am găsit p'ăsta până la urmă: 300 de lire pe noapte, cu mic dejun inclus situat foarte aproape de locul unde parcasem motocicleta. Cam rustic, trosnesc podelele când mergi și ușa se închide doar dac-o trântești bine... dar, am decis să rămânem aici. E prea cald să merg cu moto la cealaltă opțiune găsită c-o seară înainte. Am coordonatele GPS, dar la ce trafic este în oraș... chiar nu vreau să mai plec de aici. Gândiți-vă c-am coborât de pe ferryboat la 13 și am ajuns la acest hotel la 16. Ăsta trafic, nu ce-i pe la București. Ne luăm camera în primire apoi mergem să mâncăm, si să ne plimbăm pe străzi până la Coloana lui Constantin. Mai un ceai, mai un vitamin de pe stradă. Mai stăm pe o bancă și privim la lume. Aglomerație de nici nu vă vinde să credeți. Foarte multă lume, care localnici, care turiști. Ne întoarcem leșinați de oboseală la hotel și, până mă dezechipez de hainele de stradă, Kitty e deja în pat, la nani. E ruptă de oboseală și ea. A stat cu inima cât un purice la ce trafic am avut parte azi. Următoarea zi va fi una foarte lungă, însă pe jos.

Poezie despre telina: With a telina pe zi You can have many copii, Because is leguma care Make small thing to be mare. If you want sa fi Terente, Telina is realmente The best leguma on piata, Trezeste what's dead la viata. - Cunoaşteţi limba engleză? - Da - Stiţi ce înseamnă "allow"? - Da - Alcătuiţi vă rog o propoziţie, care să conţină acest cuvânt! - "Allow, cine e la telefon?" La un bal, se duce unu' la o tipa: - Papusa, dansezi? - Da, sigur. - Pai, atunci lasa-ma pe mine sa stau pe scaun.

Hai la micul dejun. Sincer, am rămas mască. Nu mă așteptam ca la 270 de lire pe noapte să avem parte de un mic dejun așa de bogat și diversificat. Avea și fistic... Stăm la o cafea, apoi ne punem bagajele pe moto și gata: direcția Istanbul. Drum absolut magnific, deh, autostrăzile de la turci... Intrăm pe autostrada și după câțiva zeci de km, dau în sfârsit de HGS cu personal. 137 de lire. Traversăm pentru a doua oară Podul Osmangazi după ce achităm taxele. Hoinărim prin Turcia de două săptămâni și n-am reușit să plătim HGS-ul. Fie nu era nimeni pe la bariere, fie era închis la oficiile PTT... Podul este absolut superb și în mod evident ne oprim pentru o poză. Cam în același loc unde ne-am oprit și în 2018. Intrarea în Istanbul am făcut-o mai mult mergând pe banda de urgență. Tot mă strecuram eu printre mașini până când au început să-mi spună șoferii s-o iau pe banda de urgență. Toți motocicliștii fac așa. Cu mișcarea asta asta în mod evident am salvat foarte mult timp. Aproape de locul unde trebuie să luăm ferryboat-ul către partea europeană, eu cu ochii în GPS, era să intru în mașina din față care mi-a ieșit de pe un drum lateral, doar ca să facă imediat dreapta într-o benzinărie. Am evitat o bubuială care în mod sigur mi-ar fi cauzat complicații serioase. Dar iată-ne ajunși la ferryboat gata de îmbarcare. Ne întoarcem în Europa. Ferryboat-ul a costat 9 lire cu totul și plimbarea a durat 15min. Am văzut și delfini... Kitty e fericită.

Man, e plin youtube-ul de biciclisti care ori se dau ori stau acasa. Ce vroiam eu sa-ti spun este sa-ti stabilesti maxim 2/3 subcategorii din biciclism si sa te tii de ele. Uita-te si tu la alte canale mari din domeniul tau, vezi cum stau cu Ana si cu Liza (adica fa o analiza) si apoi vino cu ceva specific tie si continua sa imbunatatesti. Eu nu ma uit nici la video-urile unde bicicistii mai iau o bara intre picioare incercand un slide. Devine obositor dupa ce vezi cateva. Vezi ce nu fac altii si fa tu. Si, ca sa-ti raspund la intrebare, vreau ca sa am un loc unde sa-mi tin safe amintirile din plimbarile moto. La batranete, fiecare video va valora foarte mult pentru mine, gen, "pusca si cureaua lata..." De facut bani din asta, mai dificil ptr mine ptr ca-s foarte ciufut si incapatanat. S-ar rezolva rapid insa trebuie sa fac ce nu-mi place, ce nu-mi sta in caracter. Multi isi dezvolta un caracter in videouri si in realitate sunt complet alti oameni. Frumusetea cu youtube-ul este ca-ti deschide usi catre multe lucruri. Nu zic de sponsorizari si beneficii de tip "eu sunt influencer, vreau sa stau gratis la voi in hotel", ci complet alte posibilitati de monetizare chiar si cu abonati putini. Views "ajuta" doar daca-s peste 50-100 de mii la fiecare video si ai 4-5 video-uri pe saptamana asa. Daca te referi strict la monetizarea adsense, treaba e complicata rau. La 1000 de views monetizabile primesti intre 0.2 si 1.5 dolari. Monetizabile adica doar cele pe care au intrat reclame (pentru ca multi au adblock instalat). Nu mai pun in calcul Youtube Premium ptr ca asta e o alta discutie. Si vizualizarile, degeaba-s multe daca sunt incomplete, adica userul nu se uita decat o portiune, sau da skip prin video. Scade engagement-ul, youtube vede asta si te scoate din recomandari. D'aia nu mai merge click bait-ul. Omu intra pe video (in baza titlului si a thumb-ului (poza initiala)) si isi da seama c-a fost pacalit. Iese rapid si youtube vede asta. Dar cickbait-ul inca functioneaza daca stii sa-l faci "cum trebuie". E mult de "spovedit"... Pana la urma urmei trebuie s-o gandesti si realist. Multi cred ca daca nu faci milioane nu esti tru. Dar nu se gandesc ce-ar insemna daca, in viata lor ar intra asa, subit, un 1500 - 2000 de lei lunar. Adica nu trebuie sa faci mii de dolari ca sa ti se schimbe viata in mai bine. Ca tot a crescut pretu' la benzina si curent...