Sari la conținut

Kosh

Super Membru
  • Număr conținut

    4.095
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Postări postat de Kosh

  1. Gata, plecăm de la Kusadasi.
    Următoarea locație: Olundeniz. Pentru 2 nopți.
    Cam 290 de km...
    Cu o seară înainte am ochit pe net trei hoteluri, le-am notat coordonatele GPS, primul fiind cel mai frumos.
    În caz de nu are camere, mergem la următorul de pe listă.
    Dimineața plecăm la drum agale.

     

    Drumul destul de pitoresc, ne oprim ici colo să mai bem un ceai, o apă... să mâncăm câte ceva.
    Foarte cald: în apropiere de Olundeniz Kitty vede un indicator de temperatură pe stradă indicând 39 de grade.


    1a.thumb.jpg.f921a66f268ff6150f2b037c2a20fa4d.jpg 2.thumb.jpg.30f9c69ed9b0d31f5c74439974c7c67e.jpg


    Multe localități de traversat, fiecare cu cate 4-5 semafoare, toate pe roșu...
    Stai și stai, apoi mai pornește ventilatorul la moto...
     

     

    Intrăm în oraș și ne oprim direct în poarta hotelului.
    Ne cazăm, ne schimbăm repede și direcția baie.

     

    Ölüdeniz este un sat stațiune de pe coasta de sud-vest a Turciei. Este cunoscut pentru laguna albastră, parcul Tabiat și pentru plaja largă și albă numită Belcekiz unde-am stat și noi.

    Plaja cu nisip la început, însă când te apropii de mare... pietricele.
    Mai mari, mai mici... în apă, la fel.
    Ca să nu mai zic că dacă faci 4 pași serioși în apă, aceasta-ți sare de umeri.


    1a.thumb.jpg.d11653994f9549358dcc90005a255483.jpg 2a.thumb.jpg.892c95442a1b66a3d4fe7b0140c03d58.jpg 4a.thumb.jpg.3b5ea47f29d25004498f4444dadfe7ff.jpg 3a.thumb.jpg.91626edcba141573b5338d53b923e74f.jpg
     

    Stăm la mare și ne întoarcem în cameră cu gândul că ne vom plimba următoarea seară prin stațiune.

     

    Urmează o zi de plajă și, pe după amiază, poate o vizită la vestita laguna albastră.
    60 de lire 2 sezlonguri cu umbrelă și saltele. Măsuță n-aveau.
    Plaja începea bine cu nisip fin, însă în buza mării, erau doar pietre pe o lațime considerabilă.
    De toate mărimile. Ca la construcții.

     

    Planul era să stăm la plajă până pe la ora 17, apoi să vizităm laguna albastră pe jos, că-i aproape.

     

    Plaja Olundeniz este foarte interesantă, din oră în oră aveai impresia că-ți aterizează vreun parapantist pe umbrelă.
    Foarte mulți și unii dintre ei se aventurau foarte, foarte sus și departe. Alții treceau jos pe deasupra plajei.


    5a.thumb.jpg.0ecb89c2435b0ba37b95dd3c41663d61.jpg 7a.thumb.jpg.80b01c6d3797bef52fb8cd4a2caf9f9b.jpg
     

    Apa a fost suficient de caldă cât să nu-ți dea fiori. Erau o grămadă de copii în apă, deci ok.
    Însă foarte adâncă încă de la plajă. Adică, în trei - patru pași mai serioși îți sărea de cap.
    Și eu am 1.82m.
    Copii stăteau char lângă mal unde se sparg valurile. Viața-i grea când ești mic.
    Sau când nu știi să înoți.

    6a.thumb.jpg.4c60f5a719d34ee22f26580018d6b81e.jpg

     

    Când am ajuns în cameră ne-a luat o moleșeală de ne-a sărit cheful să mai mergem pe jos.
    Așa că ne-am limitat în a ne plimba prin oraș. Mare plimbare, căci e o singură stradă, exceptând faleza care duce spre laguna albastră.

     

    Altceva decât plajă și sărituri cu parapanta nu ai ce face în stațiune.
    O săritură cu parapanta era 500 de lire într-un loc, 600 într-altul.
    Lui Kitty îi este frică, iar eu sunt peste limita de greutate. Cică tre' să ai maximum 100 de kg...
    Nici nu-mi mai amintesc când am avut suta.

     

    Mai bem un "vitamin", adică suc de rodii și portocale stors pe loc, mai aruncăm o privire la un magazin și uite c-a trecut și ziua asta.

    Toți ne salutau în rusă și ne invitau să le vizităm magazinul.
    Cei drept, în stațiune erau mai mulți ruși decât turci.
     

     

    Laguna albastră o vom vizita dimneață înainte să plecăm. Tragem o fugă cu moto, facem câteva poze și caramba spre Antalya.


  2. În ultima zi de stat la Kușadasi plecăm să vizitez Ephesus.
    N-am apucat să-l viitez în 2018 așa ca iată că s-a ivit ocazia acum.

    1a.thumb.jpg.c2fc8e9a7fb464a61a57921d82b01ee8.jpg

     

    Ephesus este la 17km distanță de Kușadasi, așa că nu-i nici un stres.
    Drumul este frumos și ne-am oprit pentru câteva poze.

    2a.thumb.jpg.12abb0a9d1f2350fe22e1aad68cc862d.jpg 3a.thumb.jpg.4552516f12cb506fb9b064c754f4ac91.jpg

     

     

    Ajungem la Ephesus și parchez în parcarea cu plată: 10 lire.
    Ne lăsăm căștile și gecile moto la un magazin de suveniruri care administrează și parcarea, apoi mergem către intrare.
    Kitty nu vrea să intre și-mi spune că mă așteaptă la terasă.

    Biletul costă 120 de lire, versiunea fără ghid audio sau uman.

    5a.thumb.jpg.1ad6d7ce5a6ee19eb777e12cc8092767.jpg 6a.thumb.jpg.ab6abc4992b7e42aa88344490bdf4e3a.jpg

     

    Legenda spune ca Efes a fost întemeiat acum aproximativ 3200 de ani, de către amazoane.
    A fost în stăpânirea a 5 civilizații: greacă, persană, romană, creștină și otomană.
    Perioada cea mai înfloritoare a fost sub Romani, iar cea mai distrugătoare sub creștini.

    Efes este locul unde-a existat una din cele 7 minuni ale lumii antice și a nume, Templul lui Artemis, distrus de un incendiu în 356 îHr, în aceeasși noapte când s-a născut Alexandru cel Mare.
    A fost incendiat de un localnic care dorea astfel să devină faimos.
    Evident, templul a fost restaurat ulterior.

    Orașului antic Efes nu-i lipseau drumurile bine făcute, canalizarea, iluminatul public, rezervoarele de apă, băile termale, piețele ca loc de întâlnire și comerț, fântânile și porțile decorate de meșteri iscusiți, biblioteca, teatre și stadion pentru întreceri, ba chiar și toalete publice.

    În era de glorie avea în jur de 250 000 de locuitori, printre ei se numărându-se cei mai mari artiști și negustori ai vremii.
    Amfiteatrul din Efes, fiind locul organizării celor mai importante evenimente, a fost locul unde în fiecare an, în luna aprilie, se ținea o mare sarbatoare în cinstea zeiței Artemis.
    Amfiteatrul putea găzdui 25mii de persoane.

    7a.thumb.jpg.2fedcefc00f14cf581d79c33020012b4.jpg 8a.thumb.jpg.894f189275059193086ffdd89bcad5c2.jpg 9a.thumb.jpg.77737db9581d298bd9228f75767895ed.jpg

     

    Știi cum estimează oamenii de știință numărul de persoane care locuiau într-un oraș antic?
    Numărul de locuri ale amfiteatrelor este înmulțit cu 10 și așa ai o estimare realistă.

    În acest amfiteatru, Pavel a predicat și a fost „huiduit” de către localnici care l-au alungat din oraș temându-se că predicile vor afecta stabilitatea cultului lui Artemis.
    Efesus producea și vindea un număr impresionant de statui ale zeiței.
    Pavel a fost alungat și de aceea în Biblie avem scrisoarea lui Pavel catre Efesieni.

    Efes a fost un centru al educației și locul de naștere al marelui filozof Heraclitus.
    Femeile aveau drepturi egale cu ale barbaților.
    Noaptea străzile orașului erau luminate puternic cu lămpi cu ulei, un lux pe care nu și-l permiteau multe orașe.
    Deasemenea, orasul beneficia de canalizare, fântâni și băi ajutat de acuaducturi.

    10a.thumb.jpg.f181ab3d9eabca8f321bd263a23fecc9.jpg 11a.thumb.jpg.0d7ee452e0e868342e55b07617323f47.jpg 12a.thumb.jpg.cb2be2106ebbf6db43ab9c85cc19c9fe.jpg

     

    Orașul a devenit un important centru comercial în timpul dominației romane.
    În timpul romanilor, Efesus a fost al doilea oraș ca mărime din imperiu, după Roma.
    De asemenea, a rămas un centru politic și intelectual de frunte, lăudându-se cu impresionanta Biblioteca Celsus și cu cea de-a doua școală de filozofie din Marea Egee.

    Biblioteca Celsus, construită în cinstea Guvernatorului General al Asiei în anul 135 d.H., foarte înaltă, are patru statui parțial deteriorate și două inscripții în latină și greacă referitoare la Celsus.
    Biblioteca, a treia ca mărime a Imperiului Roman are la baza statuile unor femei care celebrează virtuțile învățării și înțelepciunii, virtuți care au inspirat cetățenii.
    Nu a avut două etaje, zona superioară fiind construită pentru a deservi ca spațiu de stocare a manuscriselor.

    13a.thumb.jpg.dd38d592b5e065285cdf48750bb79eef.jpg 14a.thumb.jpg.961bad88fa2fa1c76903db4ce3ac5c3e.jpg 15a.thumb.jpg.04e6f820a845716c23b3ec20b376843a.jpg

     

    Începând cu secolul I d.Hr., Efesul a fost vizitat în mod repetat de primii creștini iar Maria, mama lui Isus, se spune că s-a retras acolo împreună cu Sfântul Ioan (mormântul lui Ioan și casa Mariei pot fi vizitate și astăzi).
    După ce creștinismul a devenit religia dominantă a regiunii, Efesul a scăzut în ceea ce privește cultura și activitățile intelectuale.

    16a.thumb.jpg.36b037ae3dc8c23c034ec970da9d2d6e.jpg 17a.thumb.jpg.fe101c4b71efcdb4483511a3198e0ccb.jpg 18a.thumb.jpg.dc954753f0d2a4327605ee66a3e20371.jpg


    Împăratul Teodosie a închis toate templele și școlile, iar femeile au fost reduse la statutul de cetățean de clasa a doua, nu mai aveau voie să predea bărbaților sau să lucreze independent.
    Închinarea la zeița-mamă Artemis a fost interzisă, iar Templul lui Artemis a fost distrus de o mulțime creștină, ruinele fiind folosite ca carieră pentru materiale de construcție pentru alte proiecte locale, cum ar fi bisericile.
     

     

  3. 1.thumb.jpg.3c571be29ea517a2cd4aee23b4f408a8.jpg

    În drum spre Kușadasi oprim la o benzinărie să ne mai hidrătam și surpriză, dăm peste un grup de motocicliști din Kuweit.
    Aș fi vrut să vorbim dar am ajuns când ei se echipau de plecare.

    După această pauză de masă purcedem spre Kușadasi.

    1.thumb.jpg.e16aa2bbb6b12da28a85edb5152bfa4c.jpg 2.thumb.jpg.fc70f916c4f47553c4fe0ece34ad3c9a.jpg

     

     

     
    Ajungem în Kușadasi și la primul hotel din lista de opțiuni găsite c-o seară înainte nu găsim camere.
    Numai bine pentru că și-așa era cam departe de centru.
    Mergem către a doua opțiune și reușim să ne cazăm la Karaaslan Inn.

    0.thumb.jpg.9a8064a095f7a86f455826385c7c2647.jpg 1.thumb.jpg.b508a886e8376f57faf92ef095e83954.jpg


    Ne luăm camera în primire și repede hai la plajă cu gândul că facem și-o baie. Afară să tot fie 28 de grade, chiar dacă era înnorat.

    Nici o șansă de baie: apa era sloi.
    Las' că facem mâine când se anunță iar 31 de grade. S-o mai încălzi și apa.
     

    Ieșim prin oraș să ne clătim ochii și să luăm pulsul falezei și a străzilor.
    Kitty vrea să vadă ce vând aștia pe aici, a se citi, țzoale "original replica".
    Trebuia să și mâncăm ceva.

    Stăm trei nopți aici așa că avem timp.

     


    Stațiunea este mică, nu ai ce face decât să te plimbi pe faleză și prin zona "comercială" cu straduțe pline cu magazine.
    Vânzătorii sunt agasanți peste tot invitându-te să intri fie că e vorba de magazin sau terasă/restaurant.
    Sau te poți face muci la terasele prezente peste tot.

    01.thumb.jpg.3cee010323640ce3969e4758a728d399.jpg 02.thumb.jpg.7180051c91889f79ecf2d887edab3db3.jpg 2.thumb.jpg.5e99b970f5b98bea99775ef139ee825c.jpg

     

    3.thumb.jpg.84bdd19c5aa29825866f94641b69be06.jpg 4.thumb.jpg.04877f6a0eef475bbe3fd33d394895bb.jpg 5.thumb.jpg.b21ba2e945c3cfb25bb9023132dd0d61.jpg

  4. 0.thumb.jpg.f99ad9feddd262d12e556803a489c726.jpg

     



    După nelipsita poză cu acel cal din filmul Troia cu Brad Pitt, ne îndreptăm către ieșirea din oraș.
    Alimentăm cu 7.91TL/l și hai la drum.


    Drumul foarte bun, dar știți deja asta.
    Nu ne mai oprim la runiele cetății Troia ptr c-am vizitat-o deja în 2018, așa că mergem către Şeytan Sofrasi (Masa Diavolului) un loc turistic de unde se pot vedea niște insule.
    Pe drum am avut și ceva aventuri, era să se suie pe noi unu' c-o dacie și, la câteva zeci de minute după, mi-a intrat și-un bărzăune în ochi.

     


    Masa Diavolului reprezintă de fapt urmele unui vulcan stins, a cărui lavă s-a prelins într-un fel de iaz și a luat forma unei mese.
    De aici se poate admira toată regiunea, cu insulele, golfurile, pădurile de pin etc. din zonă.


    Puteai să stai la restaurant, însă noi ne-am mulțumit doar cu câteva poze.
    Cred că n-am stat mai mult de 20 de minute și am plecat spre Kușadasi.

    2.thumb.jpg.9a3b88c8bf47238513d84668a415201d.jpg 3.thumb.jpg.38041fbdd6e70397478558f0ce68ef29.jpg 4.thumb.jpg.5b3e36f8a3ae71132df4e189f83bcf10.jpg 5.thumb.jpg.5b34ea6cf409d9b025e5abbebcfd24b7.jpg

     

    6.thumb.jpg.693ffd55879d78b83906387d6824aaaa.jpg 7.thumb.jpg.26697c60efe03cc8076a2c55c5a0d4e0.jpg 8.thumb.jpg.540572cbc7452ca4da37685d9588711b.jpg

  5. +++++++++++++++++++++++++++


    Priveliște de la restaurantul hotelului din Edirne:

    2a.thumb.jpg.cc47553f6621a33c3c5f280c545cb221.jpg 3a.thumb.jpg.59a78d1875927a0a5786899297f36831.jpg

     

    Plecăm din Edirne pe la un 11 dimineața după micul dejun.
    Destul de supărați având în vedere că mi-au mutat motocicleta fără să fiu anunțat, asta după ce, c-o seară înainte tot ei mi-au spus s-o parchez acolo.
    Hotelul are parcare privată și păzită.
    Când am dus bagajele la moto am constatat că-i în alt loc.
    După ce-am avut o discuție cu recepția, am plecat spre Canakkale.
    Alimentăm și ieșim ușor din oraș.

    Drumul spre Izmir l-am mai făcut și în tura din 2018, așa că-i dăm înainte.
    Aproape de Kilitbahir, locul de unde vom lua ferry către Canakkale, dă-m peste un pod nou în construcție.
    Mareția construcției ne face să ne oprim pentru câteva poze.

    4.thumb.jpg.09d919858125216e0025bc9b5ab3366e.jpg 5.thumb.jpg.b4ae6bd5f105082807a470d188c7d9e4.jpg 6.thumb.jpg.34a1e37fdde1235cb9e1dce43e02a018.jpg

     

    Mai facem o oprire ptr. c-am văzut un loc interesant de făcut o poză cu motoreta și Kitty, profitând de ocazie, "testează" apa cu mâna. Foarte caldă.

    7.thumb.jpg.2594e480200eef8dbf5a2d8d93f23e2d.jpg 8.thumb.jpg.d43e7fcc6c9f9acc4ab0c7e12877b3bb.jpg

     

    Continuăm și, având în vedere că ferry-urile sunt din oră în oră, decidem să mâncăm ceva înainte.
    După un Kofte într-o juma de pâine, ne îmbarcăm apoi la ferry după ce plătim 17TL, biletul.
    Drumul foarte scurt, sub 10 min, nici nu ne-am mai dat căștile jos din cap.

    La revedere, Europa:

    9.thumb.jpg.c32a0775753bdffc4b4fc051912b6eb9.jpg

    Salutare Asia:

    10.thumb.jpg.d653833b0da737f0194071bf6331f04c.jpg

     

    Video cu drumul și restu':
     

     

  6. Unele drone de la DJI, astea mai consumer, au diverse "moduri" ptr. foto si filmare. Se numesc Quick Shots.
    Asta pe langa cele standard.
    Exemple de Quick Shots: dronie, rocket, circle, helix, boomerang, 360 etc.
    Pornesti drona, alegi tipul de quick shot dorit si drona se ocupa de restul. La unele trebuie sa mai setezi cate ceva in plus si sa ai grija ca exista suficient spatiu de manevra in aer ptr drona.

  7. Interesant! Noi am facut 5K in 2018 cand am ajuns pana la Sanliurfa si Harran. Si atunci am platit autostrazi, ferryuri etc.
    Oi fi prins tu o "oferta de pandemie", ceva.

    Ma rog, o sa vezi pe filmare cand ajung acolo ca aveam bariera in fata cu suma de plata.

    Și-a venit ziua plecării. În sfârșit!
    De data asta n-am mai plecat cu noaptea-n cap, ci foarte lejer. Pe la 12 eram în vama Russe.

    Trecem ușor de aceasta vamă și purcedem către Turcia.

    Traseul ales a fost cel mai scurt, conform Google Maps, adică cel prin Razgrad -> Yambol - Elhovo -> Hamzabeyli
    Și, ca să mă asigur că Garmin-ul nu ne duce cine știe pe unde, am ales niște coordonate gps de pe traseul Google Maps și am mers din coordonate în coordonate.


    Drumul destul de bunicel, dar am mai întâlnit secțiuni cu drum ras urmând a fi asfaltat.
    Traficul foarte lejer prin toata Bulgaria. Nu aglomerație, nu accidente pe drum.

     

     

    Apoi, ne-am mai oprit să facem o poză, ni s-a părut interesant muntele.

    1a.thumb.jpg.9b1ee34ebdce0c679e37f77fa099a16a.jpg


    Am ajuns în vama Hamzabeyli la puțin după ora 18.

    Cu cât ne apropiam de vama cu Turcia, cu atât mă tot treceau gânduri ptr. că nu mi-am completat formularele de intrare în țară. Acel formular unde trebuie să specifici, pe lângă datele de contact și datele hotelului unde stai. Cerința asta e mai recentă și se datorează pandemiei.

    Noi ce dată să dăm având în vedere că vom vizita locații diferite?
    În Edirne stăm o noapte, în Canakkale, la fel.

    Abia în Kușadasi vom sta 3 nopți.


    Intrăm în vamă și mă surprinde că este liberă. Adică doar 3 mașini în față, toate de Bulgaria.
    Trecem de toate verificările și când mă vede vameșul de la "bagaj controlu" că mă mișcam în reluare încercând să deschid topcase-ul, mă întreabă: "any  electronics, cigarettes, alcohol?"
    Evident că n-am d'astea, așa că-i răspund negativ și-mi face semn să plec.

    Și iată cum am trecut de vamă. Nu cred să fi durat mai mult de 8 min, cu totul.
    La verificarea sanitară mi s-a făcut semn cu mâna să-i dau înainte.
    Suntem vaccinați complet și avem certificatul atât printat cât și pe telefoane.
    Nu le-a păsat de asta la vamă.
     

    De aici, drumul spre Edirne este lin, am rămas însă mirat de numărul de TIR-uri care erau la coadă la ieșirea din Turcia. Coada de lejer cațiva km.

    Intrăm în Edirne și cum ne apropiem de centrul orasului, pun o frână normală, ca orice frână pe care-o pui când dai de-un opritor de viteză.
    Și-mi pleacă roata spate pe stânga de-am rămas mască.
    Iar s-a speriat Kitty.
    Evident c-am ținut motocicleta, dar m-a surprins.
    Frânezi cu intensitatea cu care ești obișnuit ptr. situația dată, știind cum se va comporta motocicleta ptr că ai făcut asta de suficient de multe ori încât să ai acea certitudine.
    Și uite ce se întâmplă.
    Când sunt cu pasageră și bagaje, la situațiile normale de prin orașe și DN-uri, încep frânarea doar cu spatele. Fața o folosesc ca o completare în caz de se constată că am calculat greșit distanța de oprire.

    Dacă în cazul de mai sus frânam direct cu fața, existau șanse să ne fi cules de pe jos.

    Oprit la semafor, am testat cu talpa ghetelor asfaltul și este foarte alunecos și aici.
    Ce-i drept, până acum n-a fost așa.
     


    Ne decidem să mergem să ne cazăm și apoi să ieșim prin oraș așa că, mergem repede la Hotel Balta să ne luăm camera în primire.
    Nu am făcut rezervare ci ne-am afișat pur și simplu la recepție. Mi-au făcut și-o reducere ptr că am revenit la ei...
    280 de lire/noapte, de la 350. Bun!
     

    Mergem să mâncăm un Adana Kebap și-un Ayran mai încolo pe stradă și îi dau omului banii. Ăsta se uită la ei ca vaca la schiuri. Când mă uit și eu, constat că-i dădusem 50 de leva bulgărești, în loc de 50 lire turcești.
    Începem amândoi să râdem și, îmi las soția amanet la masă, eu ducându-mă repede până la hotel să iau banii care trebuie.
    Luasem cu noi 50 de leva și 30 de lire. Alea de 50 arată parcă la fel...


    Mă întorc la Kitty și văd că un turc aflat înăuntru, se tot uita la ea...
    Kitty fiind la o masa afară, pe trotuar.

    Rezolv situația cu plata și mergem în sus spre "centru' vechi" să vedem ce mai e pe acolo.

    Pe la jumătatea drumului, Kitty: mi-e foame!
    Ce-i drept, a fost cam mic kebapul ăla, adică subțire rău.

    Așa că poticnim pe-o altă străduță la un nene în vârstă care-a avea o "d'asta" de mâncare cu câteva mese afară.
    Și ne face mare Kofte într-o juma' de pâine. Totul pus la plită, inclusiv pâinea.

    Evident, toată treaba asta stinsă c-un alt Ayran și iată că de data asta s-a săturat Kitty.
     

    Ne retragem agale la hotel, fiind deja întuneric și incheiem ziua aici.

    Mâine, lejer spre Canakkale că nu-i nici o grabă.

  8. Daca mergi pe autostrazi vei trece prin zone de taxare marcate fie cu OGS, fie HGS.
    La intrarea in Turcia trebuie sa achizitionezi un card HGS care este nominal per autovehicol. La masina se pune pe spatele oglinzii centrale astfel incat, cand treci prin dreptul barierelor la 30 la ora, sistemul sa-ti citeasca cardul si sa-ti ia suma necesara.
    Cardul se incarca la orice oficiu PTT (Posta) cu o suma minima de 70 de lire turcesti. Evident, cu cat mergi mai mult cu atat vei plati mai mult.
    La tura asta insa, toate oficiile PTT intalnite la trecerile OGS/HGS erau inchise, probabil datorita pandemiei.
    Am intrebat politia la o astfel de trecere si mi-a zis ca pot plati online insa n-am gasit site-ul unde pot face asta. Oricum nu aveam card, dar puteam rezolva la un hotel.
    In Eskişehir chiar am intrebat la hotel si au gasit ca aveam de plata cam 140 de lire.

    Vroiam sa-i dau banii tipului de la receptie insa mi-a fost teama ca nu stie sa faca plata, nici nu vorbea bine engleza.

    In drum spre Istanbul, dupa Bursa am trecut din nou pe o sectiune de autostrada la intrare fiind nevoiti sa luam bilet de la un automat.

    La iesire am dat de personal care ne-a cerut 165 de lire pentru tot. Podul costa doar 6 lire.
    Asa ca am platit acolo.
    Apoi, in Edirne, inainte de a veni spre tara am fost la un alt PTT si tipul de acolo a sunat si vorbit direct cu cei de la HGS si s-a confirmat ca nu mai avem nimic de plata.
    Trebuia sa stim daca mai pastrez bani sa nu ma trezesc ca am de plata la vama.

    Nu stiu cum ai reusit sa nu platesti nimic cu moto. Ferry-ul la noi au fost cu plata: unul ptr a trece pe cealalta parte a Istanbulului si altul la dus, la Canakkale. Nu sume mari, insa a trebuit sa platim.
    Si localnicii plateau, chiar si cu scutere.

     

  9. Salut!
    Cauta un PTT deschis in oras. Roaga-i sa sune la HGS si sa-ti comunice cat ai de plata.
    Noi am prins personal la trecerea peste podul mare spre Istanbul, ala de se plateste separat dupa ce iesi de pe autostrada pentru Istanbul de unde trebuie sa iei bilet la intrare.
    Acolo am achitat HGS-ul.

    De la Konya noi am luat-o pe ruta ce-a mai scurta, adica Eskişehir - Bursa - Istanbul.

  10. Plimbare de aprox. 3600 de km în trei săptămâni prin Turcia.
    Pe 11 septembrie 2021 am intrat în Turcia și ne-am întors pe 1 octombrie.
    Traseul a fost: Giurgiu - Ruse - Razgrad - Yambol - Hamzabeyli - Edirne - Çanakkale (+ Şeytan sofrası) - İzmir - Kuşadası (+ Ephesus) - Ölüdeniz - Antalya - Alanya - Konya (+ Çatalhöyük) - Eskişehir - Bursa - Istanbul - Edirne - Hamzabeyli - Yambol - Veliko Tarnovo - Giurgiu.
     

    A fost evident o plimbare de vis unde ne-am făcut de cap la plajă și, deși a fost mai scurtă decât ne-am fi dorit, mă bucur că am apucat să vizitez Ephesus și Çatalhöyük.
     

    Ne-am întors cu peste 750GB de materiale foto - video.
    Am plecat cu două camere Sony FDR X3000 și pentru poze am folosit telefonul lui Kitty, un Samsung S20 Ultra.
    Camera de pe cască a filmat continuu fiind conectată la o baterie externă de 20.000 mAh, așa că, singura limită a fost cardul de 128GB, adică 5 ore și 23 de min la 1080p@60fps în codecul XAVC (60Mb/s).
    Am avut un laptop ieftin cu noi doar ptr a transfera fișierele de pe carduri pe un HDD extern Adata HD830 de 2TB și ptr a căuta hoteluri.
    A doua cameră am folosit-o prin orașe filmând la pas cu ajutorul unui setup pe care l-am prezentat într-un video detaliat când eram în Istanbul.


    Motocicleta s-a comportat exemplar, cum era de așteptat.
    Am făcut toată Turcia cu 100 - 130km/h, la relax, fără haiduceli cu mulți km pe zi.
    Ne-a bătut vântul din toate direcțiile, mai puțin din spate și iar m-au depășit TIR-uri, camioane, chiar și scutere.


    Interesant este că n-am prin ploaie deloc pe moto, exceptând câțiva stropi spre Kuşadası. Am avut totuși cu noi echipament complet.
    Ploaie am prins în Konya în ziua în care am vizitat orașul la pas.
    Cea mai mare problemă a fost căldura, uneori fiind nevoiți să mergem pe temperaturi de 37 de grade. Spre Antalya, Kitty a văzut de pe moto, un termometru verde la o farmacie care indica +39.
    Odată ce ne-am îndreptat spre Konya, temperaturile au scăzut drastic, de la +35 la maxim 20 de grade. Dimineața și seara aveam chiar și 17 grade.


    Urmează deci o sumedenie de video-uri, poze și obișnuitele povești de pe drum.
    Precum v-am obișnuit, încep cu un teaser:
     

     

  11. In mare parte, ma lupt cu youtube-ul mai mult ptr mine, ptr a avea amintirile stocate sigur.
    Acum, daca tot le-am facut publice, m-am gandit sa le si fac cat de bine pot si sa imbunatatesc cat permite bugetul atat video cat si sunetul.

    Eu m-am invatat sa merg incet, mai ales ca merg doar cu pasagera si, daca-ti amintesti, Kitty a zburat deja peste o masina luptandu-se 3 luni cu trei coaste fisurate.
    Pe youtube insa, daca mergi tare s-ar "aparatorii dreptatii", daca mergi incet, iar nu este bine.
    Pe alta parte, mersul incet are si avantajele sale.
    Totusi i-am mai dat si peste 190 insa nu voi pune pe youtube "escapadele", din nou... "aparatorii dreptatii".
    N-ai cum sa nu mai tragi de urechi Hayabusa din cand in cand...

    Acum nah, nu ma astept ca video-urile si stilul meu de mers sa fie pe placul tuturor insa important este ca eu ma simt bine mergand asa.
    De Duminica incep sa postez tura de 3600 de km prin Turcia de anul asta, unde-am mers cu maxim 130 la ora, insa cel mai mult, cu 110.
    Plimbare de 3 saptamani, lejereanu.
    Mi-a cantat Kitty in urechi tot drumul melodia "stai usor, stai usor". Greu sa te abtii la ce drumuri au astia prin Turcia.

    Cat despre nenea cu noua Hayabusa tinuta doar in 2500 de rpm... poate-o fi fost motocicleta in rodaj si n-o fi vrut omu' sa-i dea.

  12. Fiecare isi face continutul cum poate si cu ce echipament are in dotare.
    Eu dac'as lua o motocicleta la test sa fac un review, cu siguranta n-as risca sa-mi rup gatul cu ea prin trafic.
    Trebuie dusa pe un circuit, ceva. Si asta implica costuri suplimentare.
    Ca sa faci un review trebuie sa si mergi destul cu motocicleta respectiva.

    Apoi mai este si problema ideilor, adica sa te asiguri ca ai spus tot ce ti-ai dorit sa spui despre acea motocicleta/subiect. Aici vocea inregistrata separat peste video nu are egal.

    Una este sa vorbesti live si alta e sa vorbesti ulterior avand o serie puncte de adresat.
    Plus ca multi nu se simt confortabili sa vorbeasca in fata camerei.
    Cat despre sunet aici se complica lucrurile pentru ca necesita echipamente si cunostinte de editare.

     

    Eu mi-am luat inca din 2020 un microfon wireless de tip lavaliera care, este genial din ce-am vazut pana acum.

    Dar, cu cat ai mai multe echipamente, cu atat creste timpul de pregatire al acelor echipamente, de sincronizare si totodata, de a te asigura ca acestea functioneaza cand le-ai pornit.

    Inainte de a face o filmare trebuie sa:
    1. pornesc a doua solutie de sunet - reportofonul - care inregistreaza zgomotul motorului, fiind plasat in "portbagajul" motocicletei
    2. pornesc camera si mic wireless (dupa caz) si sa ma asigur ca ambele beculesc corespunzator a functionare
    3. claxonez de doua ori incat sa se auda simultan atat pe camera cat si in "ce prinde" reportofonul.
    spike-urile de la claxon vor fi necesare ulterior cand va trebui sa sincronizez in editare sunetul camerei cu cel captat de reportofon
    4. sa vorbesc in casca despre subiectul/subiectele abordate
    5. daca pun voice over, sa nu vorbesc deloc pe moto
    In video-urile de mai sus, Kitty a avut a doua camera cu care sa filmeze si ea ptr ca ma ajuta daca am mai multe unghiuri ale aceleiasi "actiuni"
    Problmea este ca, desi i-am spus de nenumarate ori, Kitty niciodata nu m-a avertizat cand porneste camera ca sa pot trage ambreiajul si claxona. Evident, ptr a sincroniza si a doua camera cu restul echipamentului.
    Si iata cum, in editare, a trebui sa sincronizez imaginile de la cele doua camere, ochiometric. Asta mareste timpul.

    Apoi, in "studio" trebuie sa citesti textul cu aceeasi intonatie peste tot, chiar daca iti poate lua si 30 de min. Te mai balbai, te mai ia o tuse... mai vine vecinul pe hol si tranteste o usa... sau ii apuca convesatiile pe hol.
    Deh... n-avem toti studio de sunet izolat.

    Si vine editarea, unde trebuie sa faci video-ul din tot amalgamul de materiale avute la dispozitie.

    Toata distractia de mai sus, evident cu camere normale, d'astea consumer.
    Ca daca ai ceva mai profesional, incepem si cu encodari si alte distractii.
    Sa nu mai zic ca-ti trebuie si-un calculator țapăn.
    Dar am mai discutat aspectele astea.

    In calatoria care tocmai s-a terminat, am avut un fel de rig ptr filmarea in oras. Avem astfel camera, microfonul wireless, un grip cu baterie externa incorporat (ca sa nu ma ai stresul bateriilor de la camera), un alt grip care face mai usoara tinerea in mana a tot ce este montat. Si o lumina externa, cei drept p'asta n-am folosit-o toata calatoria fiind in geanta doar ptr atunci cand ajungeam la orasele subterane. Insa n-am mai ajuns acolo.
    Si, cand ieseam in oras trebuia sa asamblez tot, sa le aliniez astfel incat totul sa fie drept si usor de manevrat.
    Apoi, pune-ti lavaliera pe sub tricou si unitatea prinde-o de pantaloni.
    Nu-ti zic de cate ori am uitat sa pornesc lavalierele.
    Sunetul de la lavaliera este incorparabil, mai ales ca are si super protectie la vant.
    Pe camera mea nu vad daca am sau nu sunet... asa ca am filmat pe incredere. In unele locuri chiar nu mai puteam ajunge din nou pentru a refilma in caz de nu aveam sunet.
    Sa vezi emotii seara in camera de hotel cand verificam pe laptop filmarile daca au sunet. Sigur, asta dupa ce astepti cat este necesar sa transferi uneori chiar si 110GB de filmari de pe card, pe HDD-ul extern din dotare.

    Sau, poti pleca doar cu telefonul la care sa-i atasezi, dupa nevoie, un microfon extern. Dar tot iti trebuie un rig.
     

×
×
  • Creează nouă...