Caută în comunitate

Winnipeg, Canada – Los Angeles, USA 10.300 km pe un Triumph Tiger Salutari, Exact acum un an, pe 16 mai. 2018 am plecat in prima mea aventura cu motocicleta. Cu toate ca sunt un calator cu destul de experimentat, ca motociclist sunt inca incepator. Lipsa de experienta pe doua roti am incercat s-o compensez cu “maturitate”, “cautiune” si “planificare” la fiecare pas. Din fericire totul a mers (aproape) perfect si am avut una din cele mai memorabile vacante din viata mea. Pasiunea mea de a vedea lumea a inceput in 1993 can am emigrat cu familia in Canada. Aveam 12 ani, in clasa a V-a, si pentru prima data am avut ocazia sa calc inafara meleagurile Romaniei. Tinand cont de asta, sper sa-mi iertati greselile de gramatica si ortografie. Am ramas cu limba romana la un nivel destul de scazut in comparatie cu engleza, care o vorbesc zilnic de 26 de ani. O sa ma straduiesc sa scriu acest jurnal cat mai corect si coerent. In primavara anului trecut am parcurs 10.300 km pe un Triumph Tiger, plecand din Winnipeg, Canada (unde lucuiam atunci) in Los Angeles, California, dupa care am urmat coasta Pacificului la Seattle, Washigton dupa care Vancouver, British Columbia si inapoi la Winnipeg. Excursia a durat 24 de zile din 16 mai pana pe 8 iunie. Am trecut prin 4 provincii Canadiene si 9 state Americane. Manitoba, North Dakota, South Dakota, Wyoming, Colorado, Utah, Arizona, California, Oregon, Washington, British Columbia, Alberta and Saskatchewan. Ruta parcursa: Incec sa nu o prea lungesc cu introducerea, asa ca voi spune pe scurt. Prima mea motocicleta dupa ce mi-am luat carnetul a fost un Honda CBR300A. Am mers cu ea un an, pana am invatat ce trebuie sa fac si sa nu fac pe un motor, dupa care mi-am cumparat mult dorita “Adventure Bike”. De ani de zile to visasem la un BMW R1200GSA, dar e prea scumpa si am considerat-o prea mare pentru experienta mea. Asa ca m-am axat pe un F800 GS. Din pacate, BMW cu toate ca mi-a placut mult, s-a dovedit de a fi mult mai scump decat un Triumph Tiger XCx, dupa ce am luat in cosiderare toate “extras” care la Tiger au venit standard, cum ar fi cruise control, suspensie WP, crash plate, crash bars, etc. Pe langa asta, motorul cu trei cilindri a Tiger-ului m-a impresionat foarte mult. Asa ca dupa cateva ture cu ambele motociclete am decis sa cumpar Triumph Tiger 800XCx de la un dealer din Saskatoon, Saskatchewan. Ziua can mi-am luat mult dorita motocicleta de aventura: Triumph Tiger 800XCx (Saskatoon, Saskachewan; aprilie 2018) Planul initial a fost sa fac o excrusie mai scurta, de vreo 10 – 14 zile, dupa care sa zbor in Romania unde sotia si fetita erau si ele in vacanta de vara. Intr-un final, nevasta mi-a zis ca nu are nici nu rost sa zbor in Europa doar pentru o saptamana asa ca (in cuvintele ei): “Bucura-te de timpul care il ai si mergem in Romania impreuna anul viitor”. Datorita jobului meu avem oportunitatea sa calatorim in toata lumea la preturi aproape gratis, asa ca nu va fi nici o problema sa programam alta excursie in tara, care se pare ca va fi luna viitore (iunie 2019). Pe langa asta, mi-a convenit deoarece i-am dat si ei timp “sa respire” si sa isi petreaca vacanta cu familia ei din Alba-Iulia. Saptamana inainte de vacanta a fost extrem de aglomerata. Intre 10 si 13 mai am lucrat, asa ca nu am avut timp sa fac absolut nimic. Am zburat in centrul si vestul Canadei, in final terminandu-mi tura pe 13. Unul din locurile care l-am tintit si mi-am planuit sa il fac cu motorul e Castlegar, British Columbia. Am zburat acolo de zeci de ori, dar n-am avut niciodata ocazia sa vad zona inafara aeroportului. Asa ca, o sa vedeti in partea doua a acestui jurnal niste poze si povestiri de acolo. Ruta de zbor inainte de vacanta: La servici, undeva deasupra provinciei British Columbia, unde voi ajunge si cu motorul in urmatoarele 3 saptamani: Ultima zi de servici, in Castlegar, British Columbia: Dupa ce am aterizat in Castlegar, British Columbia, unul din cele mai frumoase locuri din Canada. Tineti minte locul asta. O sa vedeti niste poze ale aeroportului facute dintr-un al unghi. Urmatoarele doua zile, acasa, am fost pus pe fuga cu ultimele pregatiri. Mi-am cumparat o saltea gonflabila, un arzator, presa de cafea portabila si alte maruntisuri de camping. Am experimentat cu cateva optiuni de impachetare, focusandu-ma pe distributia eagala a greutatii. Considerand ca voi fi 24 de zile pe drum, majoritatea noptilor dormite in cort, am incercat sa aduc cat se poate de putin cu mine, dar a trebuit gasesc un mediu intre “portabilitate” si “comfort”. Am avut asa: un “tank bag”, doua cutii de metal “side cases”, un “top case” (de metal) si o geanta “waterproof”. (Inca odata, habar nu am care e denumirea lor in romaneste. Scuze) Le-am organizat in felul urmator: Tank Bag: pasaport, portofel, telefon, aparat mic de foto, ochelari de soare, dopuri de urechi, si alte maruntisuri. Top Case: haine (blugi, tricouri, bluza cu maneca lunga, izmene, sosete, etc) un iPad mini si firele de incarcat. Side Case (stanga): echipament moto inclusiv de ploaie, husa de motor, lacat / alarma si ceva scule rudimentare Side Case (dreapta): echipament de camping, papuci, cosmetice (pasta de dinti, sapun, sampon, etc) Dry bag: cort, salteaua gonflabila, sac de dormit, perna mica. Cutiile de metal (side case + top case) au avut fiecare o capacitate maxima de 5 kg, asa ca nu am putut pune prea multe lucruri. Dry bag-ul arata extrem de mare, dar a fost foarte usor. Cum am precizat mai sus, am vrut sa am comfort asa ca am compromis putin volumul pentru a aduce salteaua facuta de Thermarest (Mondoking 3D) de 10 cm grosime. A fost o decizie buna, si pot spune ca a fost aprope la fel de comfortabila ca si patul de acasa. Distributia bagajelor pe motocicleta. Lipseste tank bag si hamurile de legat dry bag-ul: Miercuri 16 mai 2018: Winnipeg MB, Canada - Fargo, North Dakota, USA Incepe aventura... In dimineata zilei de 16 mai, m-am trezit ca un copil in ziua de Craciun. Am avut totul pregatit cu o seara inainte, asa ca dupa ce am mancat micul dejun, am facut un dus,am lasat casa in ordine am plecat la drum. Planul pe acea zi era sa trec granita in din Canada in SUA si sa ajung in Fargo, North Dakota. Temperatura nu a fost chiar optima, undeva la +12*C, in schimb a fosts soare si vantul calm. Prima zi a fost una din putinele zile care am fost presat de timp. Neavand un dealer Triumph in Winnipeg, mi-am facut programare pentru primul service a motorului la unul din Fargo, unde trebuia sa ajung pana la ora 14:00. Am mers 115 km pana la granita intre cele doua tari, langa localitatiile Emerson, Manitoba (Canada) si Pembina, North Dakota (SUA). Vamesul american m-a intrebat unde merg si cat stau. Cand i-am zis ca merg la Los Angeles mi-a dat o privire gen “esti nebun?”. A fost impresionat de traseul care l-am programat si mi-a urat o calatorie faina si in special fara probleme. Mi-am schimbat indicatorul de kilometraj de la KM/H la MP/H (mile pe ora) si am luat-o spre Sud spre Grand Forks, North Dakota primul oras in drum spre Fargo. Bine ati venit in North Dakota, USA: Pana la urma am ajuns in Fargo, iar temperatura s-a ridicat la +30*C. Era extrem de cald, dar am fost, si sunt inca incapatanat si nu mi-am dezbracat. Sunt destul de rezistent la caldura, asa ca am stat cu geaca si echipamentul de protectie pe mine. Am zis “daca nu lesin de cald nu il voi da jos”. Am lucrat ani de zile ca pilot pe ambulanta (un fel de S.M.U.R.D.) si am vazut cu proprii ochi ce se intampla cand nu porti echipament de protectie si ai accident pe motor. Nu vrea sa ajung o statistica... Dupa ce mi-au schimbat baietii de la dealer uleiul, filtru, etc, plus alte maruntisuri, m-am oprit la un supermarket unde mi-am cumparat ceva de mancare si cateva beri. M-am oprit si la un magazin de telefoane mobile unde mi-am luat un SIM card american de la AT&T. Fata de Europa, Canada are una din cele mai scumpe abonamente de telefoane mobile. Este aberant. Eu platesc cam $90.00 pe luna pentru 5GB de data si convorbiri nelimitate in tara. Daca vrei sa suni in Europa sau SUA platesti de iti sparge portofelul. Daca faci “Roaming” ai nevoie de un imprumt la banca. In fine, acum am avut telefon si data nelimitat sa pot sa-l folosesc in America. Odata ce am terminat plimbariile astea necesare m-am indreptat spre parcul Lindenwood in Fargo, pe malul Raului Rosu (Red River), care desparte statul North Dakota de Minnesota. Aici mi-am petrecut prima noapte a excursiei. Dupa ce mi-am instalat cortul, salteaua, sacul de dormit, etc. am facut un gratar, am baut o bere si m-am pregatit de prima inoptare sub “cerul liber”. Am descarcat un APP misto pentru Samsug, “WeatherBUG” care s-a dovedit a fi de foarte mult folos pentru a planui traseul. Prognoza meteo n-a fost ea prea grozava, anuntandu-se ploi si o posibila furtuna. Cortul si motocicleta, noaptea in Fargo, North Dakota: Site-ul de camping: Joi 17 mai, 2018: Fargo, North Dakota - Madison, South Dakota M-am trezit a doua zi cu stropii de ploaie lovind prelata care imi acoperea cortul. “Shit”, am zis. “Asta e, aventura continua...” Am verificat vremea sa vad ce ma asteapta si am vazut ca voi avea o fereastra de vreo 3 ore in care trebuia sa evadez din zona fara a prinde niste furtuni in toata regula. Pentru cei care nu au fost pe aici, furtuniile din centrul Americii de Nord sunt ceva de vazut. Sunt izolate dar monstruoase. Nu degeaba “Vrajitorul din Oz” a avut “loc” in Kansas. Dupa ce s-a oprit ploaia, mi-am impachetat catrafusele in graba si am sarit pe motor, incercand s-o tai cat mai repede posibil din Fargo. Am reusit sa vorbesc un pic si cu nevasta si fetita in Romania, dupa care am luat-o la “pedalat” pe Autostrada 29 (Interstate 29) spre Siux Falls. Spre Vest deja se vedea un monstru de nor care crestea vizibil... Intrare in South Dakota: Intr-un final am reusit sa scap din calea furtunii si am iesit de pe autostrada. Am mers ceva ore bune pe drumuri de tara (asfaltate, si neasfaltate). Cu toate ca peisajul este destul de “monoton” din punct de vedere geologic, fermele americane si satutele de cowboy “cum vezi in filme” sunt foarte cochete. Mi-a facut imensa placere sa merg prin ele, chiar daca drumurile pareau drepte si interminabile. Am stiut eu ce am stiut cand mi-am cumparat motocicleta cu Cruise Control; ceva ce (din pacate) BMW F800 nu oferea. Da, puteam sa-mi iau un “throttle lock” dar nu e la fel. Am setat viteza afisata pe drum si n-am avut treaba sau grija ca ma opreste politia. Am trecut prin Watertown, South Dakota unde m-am oprit sa-mi cumpar un spray de lant (chain lube) dupa care am continuat spre prima asa zisa “atractie” a excursiei: “South Dakota Badlands”. Peisaje din centrul Americii: Evident era imposibil sa ajung in acea zi la Badlands, dar am zis ca o sa continui cat pot de mult, bucurandu-ma de vremea buna si peisajele autentice americane. In acea seara, se anuntau iara furtuni zdravane cu grindina, asa ca a trebuie sa-mi planific putin traseul si sa-mi gasesc undeva sa dorm, preferabil nu in cort. M-am indreptat spre sud, catre Arlington, Sout Dakota in final ajungand in Madison, South Dakota. Am gasit o camera la un motelul “Super 8”, la parter si am parcat motorul chiar sub geamul camerei, care se afla sub acoperisul de intrare in cladire. Motorul imi era protejat in caz de grindina. Seara am petrecut-o planificandu-mi traseul de a doua zi si uitadu-ma la CNN, cu o bere in mana si cateva felii de pizza. La un moment dat au inceput traznetele, ploaia si grindina cat se poate. Ploua cu galeata. Am fost foarte multumit de decizia sa stau la motel, chiar daca m-a costat dublu decat in camping. Vineri 18 mai, 2018: Madison, South Dakota - Badlands National Park M-am trezit dimineata cu ciripitul pasarilor si imediat am stiut ca azi va fi o zi mai frumoasa. Se anunta soare cu o sansa mica de ploaie, dar nimic simnificativ. Mi-am pus bagajele pe motor si am inceput sa merg spre vest, pe Drumul 34, trecand prin orasele micute si interesante, precum Howard, Rosewell, Woonsocket si Fort Thompson. Peisajele au fost super faine si m-am bucurat de fiecare minut pe motor. Drumul 34: Woonsocket, SD, unde m-am oprit sa mananc masa de pranz: La Fort Thompson am luat ruta 47 si am intrat iar pe Autostrada 90 (Interstate 90), mergand spre vest pana la Ruta 240 spre Parcul National Badlands (Bandlands National Park). Am ajuns acolo dupa-amiaza. Dupa ce am platit taxa de intrare, am mers cat de incet posibil, bucurandu-ma de fiecare peisaj si loc prin care treceam. M-am oprit sa fac o gramada de poze si sa ma bucur de relieful spectaculos al parcului. Am cunosct mai multe persoane de-a lungul zilei, dar nu am avut prea mult timp sa vorbim in detaliu de unde suntem, ce facem, etc. Am intalnit si un tip care facea turul Americii cu bicicleta, o alta pasiune de-a mea si o gramada de americani cu rulotele lor imense (RVs). Am vrut sa stau la camping-ul din parc dar am realizat ca nu am deloc bani cash Americani (USD). Un Park Ranger a zis ca trebuie sa pun bani intr-un plic si sa-l las la oficiul lor iar urmatoarea zi un alt Ranger va colecta banii. Spre deosebire de Europa, in America poti sa platesti aproape oriunde cu cartea de credit, cu putine exceptii. E mult mai usor si mai sigur, plus faci puncte pe care le poti folosi la fel de fel de chestii, fie reduceri sau nopti gratis la hotel. N-am avut nici un chef sa merg pana in urmatorul oras, sa scot bani din bancomat si sa ma intorc. Deja eram un pic obosit si vroiam sa-mi fac ceva sa mananc, sa beau o bere si sa ma culc. Pana la urma am cautat pe telefon (Google Maps) si am gasit un KOA Campground (Kamps of America), care era chiar la iesire din parcul national. Mi-am instalat cortul aproape de cladirea unde se afla magazinul lor universal ca sa am access la internet si sa pot vorbi cu fetele pe Skype. Vroiam foarte mult sa aflu cum si-au petrecut si ele prima lor saptamana in Europa, mai ales sa aflu cum a fost intalnirea fetitei noastre cu verisorii ei din tara. A fost si prima ei excursie in tara, fiind nascuta in Canada. Intrand in Badlands National Park. Am cautat, in zadar sa-mi cumpar un abtibild cu steagul Romaniei. Din pacate am gasit doar unul cu cel a Canadei. La o luna dupa acesta excursie a venit cumnatul meu din in vizita si mi-a adus unul din Romania. Badlands National Park: Badlands National Park: Badlands National Park: Dupa cum spuneam, am ajuns la KOA Campground si mi-am instalat cortul, salteaua, sacul de dormit, etc. Folosind arzatorul nou cumparat am fiert niste crenvusti si i-am mancat cu paine, mustar si bere “German Style”. Dupa ce am vorbit cu fetele mi-am verificat mesajele si m-am uitat la niste episoade de Star Trek pe Netflix. La un final am si adormit. Ziua nr. trei a fost fantastica. Daca de acum incolo ar merge totul la fel ca in ziua asta, excursia ar fi chiar peste asteptariile mele. Salteaua Thermarest Mondoking 3D o recomand fara nici o retinere. Chiar daca e voluminoasa, se merita. E usoara si extrem de comfortabila. Am dormit ca un pui si de obicei nu sunt un tip care doarme bine in cort. Sambata 19 mai, 2018: Badlands National Park - Mount Rushmore, South Dakota M-am trezit a doua zi dimineata si am facut un dus rece ca la munte in Ardeal. Le-am sunat pe fete in Romania si am vorbit cu ele un pic, dupa care am cam “la-la-it-o” pana mi-am strans cortul si am plecat. Pot spune ca a fost cea mai naspa parte a excursie: sa tot pui / strangi tabara de camping. Mi-a luat in medie vreo ora sa strang totul. Din fericire mi-am luat cu mine si un difuzor BOSE portabil si mi-am pus radio sau muzica de pe telefon. Am incercat sa ma bucur si de asta. Dupa ce am plecat de la KOA am luat-o spre Rapid City, South Dakota pe drumuri secundare. Era putin frig, asa ca a trebuit sa-mi put masca pe fata si sa-mi iau mai mult straturi de haine (underlayers of my riding gear). Am ajuns la un moment dat cu benzina aproape pe zero si nici un semn de benzinarie. Era pustiu peste tot. Pana la urma am gasit o benzinarie langa o ferma de vaci, evitand nevoia sa fac autostop. Dupa cateva ore am ajus si in Rapid City, dar nu m-am oprit. Am continuat spre Muntele Rushmore, unde am vrut sa ajung inainte sa se intunece. M-am oprit o ora intr-un orasel mic si interesant, numit Keystone, istoric care a inceput in zilele marelui “boom” de explorare a vestului salbatic american. Am intalnit niste Canadieni din Saskatchewan care venisera cu motoarele lor sa vada Muntele Rushmore. Plecand din Parcul National Badlands: Keystone, South Dakota: In dupa-amiaza zilei de 19 mai am ajuns la renumitul Mount Rushmore unde am cumparat un bilet de intrare la National Memorial. Ca multi alti europeni sunt fascinat de istoria si maretia Americii (geografic vorbind), iar multe care are in el sculptat fata presedintilor americani: George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt and Abraham Lincoln este coplesitor si intradevar o priveliste care merita vazut cel putin odata in viata. Mount Rushmore National Memorial. De la stanga la dreapta: George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt and Abraham Lincoln Dupa vreo cateva ore petrecute la poalele muntelui si dupa ce am facut aceiasi poza de 50 de ori cu 50 de aparate diferite (ale mai multor turisti din Korea, Africa de Sud, Germania, Franta, Suedia, Canada, Mexic, etc. etc.) m-am intors la parcare unde lasasem motocicleta si am decis sa imi caut un loc de inoptat. Diferenta de altitudine s-a simtit imediat, temperatura coborand la +4*C. Am gasit un camping KOA la vreo 10 km de munte. La oficiul de inregistrare a camping-ului am aflat ca “doar cu $15 dolari in plus” (fata de site-ul de cort) pot sa-mi iau o cabana mica, care este incalzita. Nici nu am stat pe gand. Am luat-o si pot spune ca a fost o decizie foarte buna. Am avut loc cat am vrut, a fost cald si nu a trebuit sa instalez si sa strang cortul. Pe langa asta, nu am dardait de frig. Odata ce am ajuns acolo, mi-am dat jos bagajele de pe motor, m-am schimbat intr-un trening, am baut o bere, am mancat o iahnie de fasole la conserva si m-am culcat destul de tarziu, dupa vreo 2 – 3 ore de taifas in jurul focului cu niste americani din sud, si ei in vizta la Muntele Rushmore. Cabana inchiriata: Fasole si bere: Duminica 20 mai, 2018: Mount Rushmore, South Dakota - Fort Collins, Colorado A doua zi m-am trezit destul de tarziu. Mi-am facut rapid un pic dejun (oua fierte, fasole si cafea) “Breakfast of Champions” cum zic americanii. Mi-am pus bagajele pe motor si am inceput ziua mergand prin Black Forrest National Forrest. Niste peisaje absolut superbe. Daca as putea sa le compar cu ceva din tara, ar fi cu pesiajele din Muntii Apuseni; Campeni, Sohodol, Scarisoara, Arieseni, etc. Cabana si Triumph-ul: M-am oprit in Custer, South Dakota sa mananc dupa care am petrecut ziua pe motor, bucurandu-ma de peisajele care se schimbau de la ora la ora. Am intrat in statul Wyoming, cu un peisaj “dezolant” dar frumos in acelasi stimp. Era un peisaj de stepa, ceva gen Mongolia. Era un contrast drastic fata de verdele din Muntii “Black Hills”. Pentru cine, m-am oprit la un bar intr-un sat mic, unde am mancat un burger si cartofi prajiti. Eram singurul client iar chelnarita, o tipa “bine” la vreo 70 de ani a inceput sa-mi zica povestea vietii ei. Ca multi Americani care muncesc joburi in industria alimentara abea o duce. Pe langa faptul ca nu avea asigurare medicala, mai avea si doi copii care ai crestea, mama lor murind cu ceva ani inainte din cauza drogurilor. Am cunosct o gramada de oameni amarati in America. Contrastul intre bogatie si saracie este extrem de evident. I-am dat un ciubuc generos (cred ca cel mai mare care l-am dat unei chelnarite) si am plecat la drum, intristat putin de povestea ei, dar in acelasi timp am apreciat faptul ca are curajul si puterea sa ofere unor copii o viata mai buna decat ar fi avut in orfelinat. Ultimul deal din South Dakota. Campia la orizont este Wyoming (partea de sud est): Echipat bine pentru temperaturile scazute. Manerele incalzite si-au facut treaba foarte bine: Am tinut-o constant pe drum, de data spre sud. Intr-un tarziu, am ajuns in Fort Collins in statul Colorado. Altitudinea si apropierea Muntilor Stancosi (Rocky Mountains) a fost evidenta prin temperaturile scazute si zapada pe varful crestelor. Termometrul arata undeva la +4*C, dar am fost echipat bine, iar manerele incalzite de la Triumph s-au dovedit mai mult decat “extraordinare”. Am gasit un alt KOA, dar s-a intunecat pana am reusit sa platesc si sa ajug la site-ul efectiv, unde mi-am instalat cortul pe noapte. Am fost super obosit, asa ca m-am culcat fara sa mananc sau sa beau o bere rece; nu ca mi-ar fi trebuit. Poate un vin cald ar fi fost mai bun dar am adormit pe stomacul gol. Luni, 21 mai 2018 – Fort Collins, Colorado to Estes Park, Colorado M-am trezit a doua zi dimineta inghetat. Mi-am luat inca un strat de haine, mi-am pus iara vesta pe mine si caciula in cap si am adormit dinou. Pana in acest punct facusem circa 1800 de km si oboseala, cu toate ca nu a fost evidenta, s-a acumulat. M-am trezit intr-un tarziu, undeva pe la 11 dimineata si am fost intampinat de o priveliste absolut superba. Nici nu am stiut ca imi instalasem cortul langa un lac, fiind aproape bezna cu o seara inainte. Imbracat “de iarna”. Va place caciula cu BMW Mottorad? Mi-au dat-o tipii de la BMW cand incercam sa ma decid daca cumpar F800 sau Triumph. Din pacate pentru ei, am ales motocicleta englezeasca : Site-ul de camping:: Vedere de langa cort: Dupa ce am mancat in fuga, am facut un dus si am plecat din camping. Deja era trecut bine de ora 13:00. Nu am avut chef sa parcurg o distanta prea mare azi asa ca am decis sa raman “prin zona”. Cineva mi-a recomandat sa merg in oraselul Estes Park si sa stau acolo peste noapte. Dupa o cafea la Starbucks, niste search-uri pe net si o convorbire scurta cu fetele in Romania am decis sa merg acolo. Am luat-o spre Longmont, Colorado, un oras la nord de Denver dupa care am cotit la vest spre Lyons si am tinut-o pe Ruta 36 pana la Estes Park. Peisajele au fost exceptionale, iar drumul plin de curbe, coborari si urcari. Am avut ocazia sa vad cum merge motorul pe un drum mai dificil. Odata ajuns in orasel, am observat iarasi diferenta intre bogatie si saracie. Fata de Wyoming, Estes Park este un orasel turistic si extrem de bine vazut. O gramada de bani sunt investiti in oras si era evident dupa cladirile si drumurile din oras. Pentru mine semana un pic cu Banff, Alberta o statiune cunoscuta din Canada unde am pentrecut zeci de nopti cu prietenii la ski. (Pe vremuri cand locuiam in Calgary). Intrare in Estes Park, Colorado: Muntii Stancosi (Rocky Mountains): Rocky Mountains: Am parcat motocicleta undeva in centru si am mers sa ma plimb putin pe strada principala. Era plina de magazine si restaurante scumpe care erau directionate sutelor de turisti. Avand in vedere ca era doar mai, imi pot inchipuii ce aglomerat e vara, cand lumea merge in vacanta. Dupa vreo ora, doua de plimbat am mers la supermarket un mi-am cumparat niste mancare si (ce am crezut ca era) bere. Am fost dezamagit sa aflu ca, in neatentia mea, am cumparat “margaritas la cutie”. Foarte prost! Asta e, ce sa-i faci? N-am mai avut chef sa ma intorc la magazin s-o returnez si sa iau bere asa ca am baut-o. Din fericire se facuse cald, temperatura fiind peste 25*C deci bautura racoritoare “merge”. Mi-am instalat cortul la un camping privat, unde am cunoscut mai multi motocicilisti si alti turisti. Erau niste tipe din estul Americii care mergeau in Los Angeles, niste tipi din Israel care au venit sa vada America si o tipa cu baiatul ei, amandoi cu motorul lor, in turul Rocky Mountains. Am petrecut seara ascultand muzica, facand gratar si consumand bauturi alcolice (Unii cu berea, altii cu vinul, eu cu margaritas LOL) Seara m-am baricadat un pic, crezand ca va ploa, dar din fericire ne-a ocoloit. Marti 22 mai 2018: Estes Park, Colorado - Aspen Colorado (via Denver) A doua zi m-am trezit si am urmat rutina de zi “dus, strange cortul, impacheteaza bagajele, pune-le pe motocicleta, etc). Nu avusem deloc chef sa-mi fac de mancare din ce am avut asa ca am decis sa merg la McDonalds sa-mi iau micul dejun si o cafea. In timp ce mancam si beau cafeaua un tip cu o motocicleta BMW parcheaza langa motorul meu. Ma uit prin geam si clar era si el super “incarcat”. Am iesit in parcare si i-am zis salut, dupa care am inceput sa povestim de unde venim, unde mergem, de-a cui suntem, etc. Tipul era din Argentina, dar locuia in SUA. Doar cat primise un job nou in Los Angeles si se muta din Atlanta, Georgia in California. Si-a trimis toata mobila cu tirul iar el pe motor si-a facut o vacanta din asta. Locul de camping din Estes Park, Colorado: Planul meu era sa o iau spre Moab, Utah, cu un stop in Denver sa vad un pic orasul si sa-mi cumpar un acumulator pentru motor sa-mi incarc telefonoul de la un dealer Triumph. Din pacate incercasem alte magazine si nici unul nu avea “adaptorul European” in magazin; doar “online order” care dura vreo 7 zile. In fine, tipii din Denver il aveau in inventar. Noul meu amic Argentinean, Rodrigo, mi-a zis ca n-am nici o sansa sa ajung in Moab intr-o zi, mai ales ca planuisem sa ma opresc si in Denver. Mi-a sugerat sa merg in Aspen, Colorado unde ne putem intalni sa iesim la o bere si a doua zi sa mergem impreuna spre Moab. Zis si facut. Mi-a dat nr. lui de telefon si eu pe-al meu (noul nr. de America) si eu am luat-o spre Denver, iar el spre Aspen, mergand pe offroad. Dupa cate ati observat, cauciucurile mele nu erau tocmai bune pentru off roading si eu nu am experienta si skill-ul sa merg cu un motor incarcat prin asa teren. Poate alta data. Am decis sa raman pe drum asfaltat. Triumph-ul meu si BMW-ul lui Rodrigo: La scurt timp dupa ce am plecat din parcare, o tipa neatenta mi-a taiat calea. Am pus frana cam brusc, si fiind intr-o panta mai mica am cazut de pe motor. N-am dat tare de pamant cu ea. Mai mult am lasat-o incet sa se culce neputand s-o tin vertical dupa ce mi-am pierdut balansul. Unul din indicatoare s-a spart in jumatate, dar am reusit sa-l lipesc la loc cu “super glue” si scoci transparent. Am ajuns in cateva ore in Denver la Foothills BMW / Triumph Motorcycles, unde am cumparat adaptorul pentru telefon si un RAM mount pentru mobil. Acum puteam folosi mobilul ca GPS fara sa ma ingrijorez ca se termina bateria. S-a dovedit a fi o investitie buna (in RAM mount) mai in Los Angeles. Dupa ce am plecat din Denver, am luat-o pe Autostrada I70 (Interstate 70) catre Glenwood Springs si Aspen. Am urcat pe ea pana la o altitudine de 3350 metri (deasupra marii) trecand prin Tunelul Eisenhower, cosiderat una din proiectele mari constructie a Americii. Motocicleta s-a comportat exceptional, incarcata iar eu pe ea, mergand si accelerand fara problme. Temperatura a scazut drastic pe munte, iar cerul senin s-a transformat in nori, dupa care in ploaie, zapada (din fericire fara sa se puna nimic pe drum; doar ud). Dupa ce am inceput sa cobor un pic, temperatura a inceput dinou sa creasca si cerul sa se lumineze. Am trecut prin orasele Georgetown, Sliverthorne, Vail si Glenwood Canyon. A fost un drum plin de peisaje epice, chiar daca eram pe autostrada. De multe ori a trebuit sa imi reamintesc sa fiu atent la drum, nu la peisaj. In drum spre Aspen: Vail, Colorado: Glenwood Canyon: Odata ajuns in Glenwood Springs, Colorado am iesit de pe autostrada si am luat-o spre sud pe Ruta 82 catre Aspen. Planul era sa-l sun pe Rodrigo cand ajung in Aspen. In primul rand trebuia sa-mi caut un loc de camping. Aproape de Aspen, trece un motociclist pe langa mine si imi face semn sa trag pe dreapta. Era chiar Rodrigo. No fain! Acum puteam sa ne facem planuri fata in fata. M-a intrebat cum mi-a fost tura mea. Ne-am povestit pe scurt ce am facut apoi ne-am decis sa mergem impreuna pana in Aspen. El avea deja rezervat o camera la un hostel. Am mers si eu cu el si am intrebat daca mai au camere libere. Din fericire aveau asa ca am decis sa ma cazez si eu la aceiasi “pensiune”. Am parcat motoarele, ne-am schimbat si am iesit in oras. A fost la un pub unde ne-am intalnit cu alti motociclisti si turisti si am baut (ceva mai mult) ca de obicei. Preturile au fost pe masura. Aspen e cunoscut ca un loc destul de scump, si chiar daca am ales locatii mai “ieftine” tot am platit dublu fata de alte statiuni... pentru ca.... ASPEN. Un fel de Poiana Brasov. Asta e. Nu o faci in fiecare zi. Nu mai tin mite la ce ora ne-am intors la pensiunea noastra “St. Moritz Lodge”. Eram cam ametit de cap. Am mers fiecare in camera noastra si am adormit instantaneu. Miercuri 23 mai, 2018: Aspen Colorado - Moab, Utah A doua zi m-am trezit cu un telefon de la Rodrigo “Hai scoala-te. Tre sa mergem la micul dejun. Avem o zi lunga pana la Moab” ... (“F*ck...” ma gandesc eu... “Mai vreau sa dorm...”) Evident nu am vrut sa ma fac de rusine, asa ca am facut un dus repede mi-am luat catrafusele si ne-am intalnit in fata cladirii. Le-am pus pe motor si am plecat la o terasa unde am mancat tipicul “American Breakfast”, oua carnati, cartofi, “10” cafele si “30” de pahare de apa. Motocicletele noastre in fata terasei unde am mancat micul dejun, in Aspen, Colorado: Dupa vreo 2 ore de siesta si povestiri nemuritoare ne-am revenit amandoi si am decis s-o luam la drum. Am plecat in jurul orei 11:00 din Aspen evitand autostrada si mergand in schimb pe drumuri secundare. Am trecut prin Carbondale, Crystal River, Hotchkiss, Delta, Gateway, in final ajungand in Moab, statul Utah. In aproximativ 5 ore de mers am trecut prin paduri cu brazi imensi, peste nenumarate poduri si rauri, pasaje montane iar la un momentad peisajul s-a schimbat din padure in desert in mai putin de 50 de km. A fost incredibil. Temperatura crestea constant, ajungand la peste 30 de de grade Celsius. Vremea a fost perfecta iar privelistea din ce in ce mai spectaculoasa. Muntii Stancosi din Colorado: Drumuri superbe in Colorado: O benzinarie in Colorado: Prima oprire in Utah: Peisaje in Utah: In drum spre Moab: Seara tarziu, nu cu mult inainte de a apune soarele am ajuns in Moab, Utah. Era incredibil de cald dar cumva cumva am rezistat sa nu-mi dau jos geaca de protectie. Eram lihniti de foame asa ca ne-am oprit la primul restaurant care l-am intalnit in cale: “Moab Grill”. Dupa ce am mancat am inceput sa cautam niste locuri de cazare. Din pacate era cam full totul si din nou am fost nevoiti sa mergem la un KOA, inafara orasului, unde cu chiu cu vai am reusit sa gasim un site de cort, si ala la vreo $75 pe noapte. Ne-am instalat fiecare cortul lui si ne-am pus pe bere. A fost misto sa aud povestiile lui din Argentina, si el pe ale mele din Romania. Am vorbit despre familie, cariera si evident despre motociclete si aventuriile care le-am avut. El fara indoiala a avut mai mult de povestit decat mine la acest capitol. Moab Grill, Utah: Joi 24 mai, 2018: Moab, Utah - Mexican Hat, Utah (“via” Canyonlands National Park) M-am trezit a doua zi, iar Rodrigo deja isi strangea cortul. Am facut o cafea la presa si un mic dejun dupa care ne-am luat ramas bun, fiecare continuindu-si drumul. El urma sa stea prin Moab cateva zile si sa mearga off road pe langa canioanele din zona iaru eu urma sa plec la Canyonlands National Park, dupa care la Monument Valley. Am ramas inca prieteni si tinem legatura prin Instagram si Facebook Messenger. Intre timp si-a cumparat un BMW R1200GSA nou nout. Arata bestial motorul. Poate intr-o zi imi voi permite si eu unul Stay cool dude. Rodrigo isi ia ramas bun: Dupa ce a plecat Rodrigo, mi-am strans lucrurile si am plecat putin pe motor sa vad Canyonlands National Park, la nord-vest de Moab. Pentru prima data mi-am dorit sa am niste cauciucuri mai bune sa pot explora un pic off road, dar in retrospect a fost mai bine asa. Mai am un pic de invatat inainte sa merg off road cu un motor “fully loaded”. In schimb caldura m-a birut un pic ziua asta. Mi-a fost asa de cald de a trebuit sa-mi dau jos echipamentul de protectie. Am crezut ca rezist, dar soarele ardea fara mila. Am zis “Sansa e mai mare sa lesin de caldura decat sa cad de pe motor”. In amiaza mare erau deja +35*C. Am intrat in parc si am petrecut vreo 3 ore mergand cat am putut de mult pe drum asfaltat. Dupa ce m-am saturat de caldura si facut poze, m-am intors in Moab si am inceput sa merg spre sud, catre Medican Hat, Utah. Temperatura scazuse un pic, dar tot erau peste +25*C. Canyonlands National Park. Las pozele sa vorbeasca ca nu sunt in stare sa descriu ce am vazut pe acolo: In drum spre Mexican Hat, Utah: Am ajuns destul de tarziu in Mexican Hat. Era aproape noapte. A fost o zi lunga si extrem de calduroasa. Tot ce imi doream acum e sa beau o bere rece, urmata de inca o bere rece si sa dorm. Am fost destul de obosit si incercand sa parchez motorul am dat din gresala peste niste nisip adanc si am cazut de pe motocicleta. Mi-am rup varful manerului de frana si una din semnalizatoare pe fata, dar nimic mai rau. Ce-a fost mai nasol e ca a trebuit sa dau toate bagajele jos, sa ridic motorl, etc. Am tras cateva injuraturi pe romaneste si m-am calmat destul de rapid. Dupa ce m-am cazat in camera de motel am mers pe jos la un bar vizavi si am mancat mancare mexica, am baut vreo 4 beri si m-am dus sa ma culc. Ziua a inceput misto, s-a tranformat intr-un rahat (cazatura) apoi s-a terminat cu bine (bere). Vineri 25 mai 2018: Mexican Hat, Utah - Williams, AZ (via Monument Valley) Dupa un somn bun si lung m-am trezit a doua zi pregatit fizic si moral sa ajung la Monument Valley... si mai departe. Din fericire, mi-am cumparat un semnalizator de rezerva cand am fost la dealer in Colorado, asa ca am reusit sa il instalez inainte de a pleca. Am verificat si manerul de frana sa fiu sigur ca functioneaza apoi am incarcat motorul si am luat-o spre Monument Valley. La sud de Mexican Hat, este un loc numit “Forrest Gump Point”. Pentru cei care ati vazut filmul cu actorul Tom Hanks, faza e cand Forrest fugea de nebun prim America (vedeti clipul mai jos): https://youtu.be/pKKmzmeU5-0 In fine, m-am oprit acolo si am facut cateva poze cu peisajul din fundal: Monument Valley, dar nu esti in parcul “oficial”. Pana acolo mai erau vreo 30 de km de mers. A fost un drum foarte placut iar vremea, cu toate ca era cald, a fost suportabila. Forrest Gump Point, Utah: Dupa cate am inteles Monument Valley este proprietatea tribului Navajo si nu intra in juristictia parcurilor statului sau cele nationale (State Park / National Park). Rata de intrare am platit-o, si cu toate ca a fost un pic mai scump decat alte parcuri, s-a meritat. In drum spre Monument Valley: Vedere panoramica - Monument Valley: Dupa cum va imaginati parcul era plin de turisti din toata lumea. Am intalnit americani, japonezi, olandezi, columbieni, chinezi, etc. Erau zeci de autobuze si RV-uri pe langa sute de masini si motociclete. Am mancat pranzul la restaurantul de acolo si am baut o bere fara alcol. Am intrat in vorba cu un cuplu din Olanda, care venisera in vacanta in America sa vada Grand Canyon si Monument Valley. Dupa ce am iesit din parc, am luat-o spre sud, neavand o tinta anume sau un loc aparte unde sa inoptez. Am zis ca o sa merg cat pot de mult si ma voi opri cand de face seara. Un popas la marginea drumului, la sud de Monument Valley: Cel mai logic lucru ar fi sa vizitez Grand Canyon, dar am ales sa nu merg din doua motive. In primul rand am petrecut 3 zile acolo in octombrie 2017 cand am fost cu sotia intr-o excursie cu RV. (Phoenix, AZ la San Francisco, CA.) Al doilea motiv a fost ca ar fi trebuit sa ocoloesc vreo 150 de km si nu am vrut sa fac asta. Am luat-o usor dar sigur spre Flagastff, Arizona, unde am planuit sa ma opresc si sa dorm la un camping sau motel. Cand te gandesti la “Arizona”, cred ca iti inchipui desert, caldura si cactusi. Intradevar asa este, in general, dar Flagstaff e pe un platou de munte la o altitudine de 2100 metri, si e inconjurata de padure conifera. Are un peisaj foarte diferit de ce vezi in restul statului. (ca exmplu, iarna ninge bine... iar jos in desert e cald) In fine, ajungand in Flagstaff, am realizat ca nimerit acolo chiar de Memorial Day (25 – 28 mai) si ca de 1 Mai in Romania, oamenii iasa la camping si la gratar. Am incercat vreo 5 camping-uri si vreo 3 hoteluri, dar in zadar. Nu era nici un loc liber. Am fost convins ca ajung sa dorm in parc in noaptea aia, ca boschetarii Intr-un final tarziu, am ajuns la un motel in Williams, Arizona si am gasit o camera. A fost foarte scumpa dar nu mi-a pasat. Am fost extenuant si super bucuros ca nu a trebuit sa dorm afara in padure cu veveritele si coiotii. Odata ajuns in camera de hotel am adormit instantaneu. Sambata 26 mai, 2018: Williams, AZ - Lake Havasu City, AZ M-am trezit a doua zi, am facut dus, am mancat bine si am plecat la drum hotarat sa nu fac aceiasi gresala care o facusem cu o zi inainte; adica sa nu gasesc un loc de cazare. Memorial Day Weekend este unul din cele mai “aglomerate” perioade anul cand e vorba de gasit cazare sau camping. In fine, am zis ca voi merge cateva ore bune, si dupa amiaza voi incepe sa caut un loc de cazare. Am mers din Williams la Kingman, Arizona. Conditiile au fost destul de naspa. Vantul a fost puternic si soarele ardea. A batut asa de tare vantul la un moment dat, de a trebuit sa ies de pe autostrada I40 si sa merg pe drumuri secundare. La un moment dat am intrat pe faimoasa Ruta 66, si am trecut prin Selingman si Hackberry. Am cunoscut o gramada de motociclisti, foarte multi din ei din Germania sau Franta, care erau pe Harley-uri inchiriate. Un neamt mi-a propus sa facem schimb; Harely-ul lui pentru Triumph-ul meu. A zis ca nu-i place motorul inchiriat si ca ai este dor de BMW-ul lui din Germania. Am vorbit mai mult cu el si i-am spus ca sunt de origine din Romania la care mi-a zis “Ah, am zburat in Romania des, mai ales la Cluj. Sunt pilot la Lufthasa Cityline” pe Embraer 190. I-am spus ca si eu sunt pilot si evident ne-am luat la vorba si discutii despre avioane, motoare si Europa, pana cand nevasta-sa saturat si a zis “Okay Hans, hai sa mergem... “. Undeva pe Ruta 66: Routa 66: Kingman, Arizona: Dupa ce am trecut de Kingman, Arizona undeva pe langa Franconia pe Autostrada I40 (Interstate 40) m-am oprit sa-mi bag benzina si sa-mi cumpar apa. Un tip a intrat in vorba cu mine si m-a intrebat de unde vin, unde merg etc. I-am zis ca merg spre Los Angeles dupa care m-a intrebat - Ai auzit de London Bridge? - Da. Am auzit. E in Londra, sau... despre ce vorbim aici? (Eram putin confuz. Ce pod din Londra in desertul Arizonei?) - A nu! Asta de aici... care a fost in Londra... Mi-a explicat tipul ca fostul London Bridge din Marea Britanie, care a fost construit in 1830 a fost demontat si vandut Americanului Robert P. McCulloch, care l-a reconstruit in Lake Havasu City, Arizona. Intradevar asa a fost. Am fost foarte dornic sa vad acest pod cu ochii mei asa ca am decis sa trec intr-o vizita in drum spre coasta Californiei. La intrare in oras am trecut pe langa aeroportul municipal. Platforma era plina de avioane private si business jet-uri. Tot orasul era intr-o stare de petrecere: masini decapotabile, motociclete, biciclete, limuzine, plin de oameni pe strada, trotuar, muzica la maxim de peste tot, etc. Am ajuns pana la urma la “renumitul” pod, am parcat motocicleta si am mers la o terasa sa aflu unde as putea sa gasesc un loc de cazare. Era plina de tineri, majoritatea varza de beti dar in spirte bune. Pe lac / rau erau sute, daca nu mii de barci. Adevarul e ca n-am avut nici o speranta sa gasesc ceva liber. Dupa ce am gasit pe internet (telefon) un camping am mersa sa vad daca au ceva liber. In fine, am ajuns acolo si mi-au zis ca au dar costa $85 USD pe noapte. Nici nu am stat pe gand prea mult. Nu aveam chef sa caut altecva si site-ul de camping era chiar pe plaja. Intradevar era aglomerat dar fain de tot. Pentru prima data in viata mea am avut ocazia sa petrec Memorial Day Weekend in SUA, si mai ales la Lake Havasu City. London Bridge, in Lake Havasu City: Terasa din Lake Havasu City: Dupa ce am platit rata de cazare m-am intors in centrul orasului si mi-am cumparat mancare si bere. Am revenit la camping, am instalat cortul si imediat am intrat in vorba cu o trupa de tineri care venisera din Las Vegas. Mi-au oferit “diverse” lucruri de consumat dar am refuzat politicos, spunand ca “berea e de ajuns”. Am stat pana noaptea tarziu pe plaja cu fel de fel de oameni, majoritatea veniti din California sau Las Vegas. A fost misto dar putin exagerat, din toate punctele de vedere. Oricum a fost o experienta unica si nu regret deloc ca am decis sa stau o noapte acolo. Motocicleta langa plaja si locul meu de camping. A fost aglomerat dar okay. In spate se vede lacul. Era multmai aproape decat pare in poza. Daca dati un Search pe Google la Lake Havasu City Memorial Day o sa vedeti mii de poze si cum e atmosfera pe acolo. Duminica 27 mai, 2018: Lake Havasu, AZ – Los Angeles, California In ciuda faptului ca a fost muzica la maxim toata noaptea, am reusit sa dorm foarte bine. Inainte sa ma culc mi-am pus dopuri in urechi (ear plugs) si n-am avut nici o treaba. M-am trezit dupa vreo 9 ore de somn putin desidratat dar in rest foarte bine. Dupa ce mi-am strans cortul am luat micul dejun la un restaurant si am pornit spre Los Angeles. A fost o zi extrem de calduroasa, temperatura fiind peste +30*C, mai ales in desert. Am mers pe Ruta 62 din Lake Havasu City spre Joshua Tree National Park, Palm Springs, San Bernardino, Pasadena si intr-un final in Los Angeles si Santa Monica. Granita de stat Arizona / California. Eu eram in Arizona, iar California era pe malul celalalt: O “oaza” in desert: Temperaturi mari. Am renuntat la geaca si am purtat doar o bluza si vesta de protectie: Desert in estul Californiei. (Sheephole Valley Wilderness), la sud de Desertul Mohave. Linga North Palm Springs, California. Vantul lateral batea asa de tare de a trebuit sa ma opresc de vreo cateva ori. Am crezut ca ma arunca de pe motocicleta: Am trecut de Palm Springs, Riverside, Ontario, West Covina si in final am intrat pe autostrazile din Los Angeles. Cu toate ca era duminca seara, erau destul de aglomerate. Am trecut la sud de faimosul “Downtown L.A.” si Beverly Hills, iar intr-un sfarsit am ajuns in Santa Monica si Pacific Palisades. Cu toate ca a fost prima data pentru mine cu motocicleta in Los Angeles, nu a fost prima data acolo. California este una din destinatiile mele favorite si daca stau sa ma gandesc bine, am fost acolo de mai mult de 15 fie in cadru de serviciu fie in vacanta. De fiecare data cand merg acolo vad si simt ceva nou. Daca ma voi muta vreodata in America, sudul Californiei va fi sigur locul unde m-as duce. Am fost extrem de bucurs si m-am simtit implinit ca am ajuns la destinatia care mi-am propus-o, dar mai ales ca nu am ajuns teafar si fara incidente. Motocicleta s-a comportant excelent. Nu am decat lucruri bune sa spun despre Tiger Triumph 800XCx. Intradevar nu am prea dus-o off road, dar si asa a fost extrem de frumos. Santa Monica, California si Oceanul Pacific: Triumph Tiger 800XCx pe malul Pacificului: O sa inchei prima parte aici, iar in viitorul apropiat voi pune si partea a doua, intoarcerea in Canada pe coasta de vest a Californiei, Oregon, statul Washington si Canadian Rocky Mountains. (British Columbia si Alberta). Va multumesc pentru timpul acordat si inca odata imi cer scuze pentru greselile de gramatica si ortografie care le-am facut. Vio

Salutare, m-am decis sa pornesc si eu un MotoVlog, poate aruncati un ochi si pe la mine. Acesta este canalul meu: https://www.youtube.com/lightedgestudios Primele episoade sunt praf ce-i drept, dar am altele mai noi si mai interesante. MotoVlog-ul am decis sa il fac in engleza in speranta unei audiente mai largi. Daca ai un MotoVlog sau un episod nou, arunca un link aici sa-l vedem cu totii! Spor la Vlogging!

Deschid ușa cortului și aerul răcoros al dimineții umple spațiul apartamentului de un milion de stele. Odată cu discul soarelui, în aerul înmiresmat de parfumul pământului reavăn filtrat prin iarba înrourată, se înalță de peste tot pe jumătate adormit, zumzetul insectelor. Din parcarea unde cu o seară înainte resuscitam bidiviul, o potecă coboară spre baza impunătorului arc de piatră ce constituie una din cele două intrări ale peșterii Prohodna. Luminată natural de impunătoarele intrări și de cele două incredibil de asemănătoare ferestre sub formă de migdală deschise în tavanul ei, peștera este de fapt un enorm pod natural, deasupra ei tranzitând șoseaua. Situate una în apropierea celeilalte și datorită formei lor, cele două deschideri de piatră dau impresia că cerul îți urmărește fiecare mișcare. Mulțumită orei matinale sunt singurul vizitator, iar tăcerea peșterii este tulburată doar de țipetele păsărilor amestecate cu chițăiturile liliecilor. Mă pierd printre steiurile de piatră înalte de câteva etaje. Două corzi de escaladă stau ancorate în peretele de piatră și în comparație cu restul peisajului par niște biete fire de păr. După nu mai mult de 260 de metri, deschiderea peșterii capătă noi dimensiuni prin portalul de ieșire înalt de 45 de metri – cea mai mare deschidere din Bulgaria. Dincolo de ea, o potecă se pierde prin pădurea semi-sălbatică spre Societatea Națională de Speologie Peter Tranteev. Îl regăsesc pe Amur uscat complet de roua nopții, dar pentru că neprevăzutul și-a băgat coada în planurile mele, aventura începe de la prima cheie: bateria este descărcată. Câțiva bulgari se învârt în zonă organizând ceva festival de vânătoare. Cabluri nu au, dar se apucă să dea telefoane și aflu și laitmotivul zilei: “moment!” Așteptăm, că vine cineva. Cineva se dovedește a fi cunoștința de aseară, Ivan, care apare după vreo jumătate de oră trăgând mașina lângă motocicletă. A venit pregătit cu cabluri și în momentul în care le montează observ cu coada ochiului o imagine ce îmi crește nivelul de adrenalină mai repede decât scânteia provocată de cablurile inversate. Îi explic unui Ivan zâmbitor că a pus cablurile invers dar nimic nu pare să îi tulbure fericirea și tot vrea să încercăm. Pe un fundal de fum de grătar, zeci de câini de vânătoare și agitație balcanică, șirul de evenimente ce a urmat pare desprins dintr-un scenariu de Kusturica. Să-l lăsăm deci să se precipte: verificarea siguranțelor nu arată nici o victimă așa că un alt bulgar chemat de Ivan mă repede cu mașina vreo zece kilometri până în cel mai apropiat orășel, unde reușim să găsim o baterie nouă pentru motocicletă. Înapoi la locul faptei, printre nenumărați câini doritori de ronțăit baterii, schimb acumulatorul. Degeaba. Întreb în stânga și în dreapta de un “mekhanichen” și de o “platform”. Nimic. Incantații nu știu așa că mai verific o dată siguranțele și stresez niște bulgari ce mă priveau curioși în timp ce molfăiau o friptură. Omniprezentul “moment!”, oamenii se consultă unul cu altul, vreo doi vin și inspectează și ei siguranțele, își dau cu părerea, unul dispare în mulțime după care se întorc la masă pentru un alt “moment” de așteptare. Mi se explică cu gesturi largi că o să vină o “platform” care mă va duce la “mekhanichen”. După vreo 10 minute de copt în soare, apare o vechitură de dubiță condusă de un țigan la vreo 60 de ani, ce-mi face semn că el este “platform”. Mă uit la Amur, mă uit la dubiță, repet procedura vizuală de câteva ori și îi zic omului că nu încape. Insistă. Cică eu o să stau pe ea în spate și o țin dreaptă – sună a sinucidere asistată dar n-am de ales și accept. Apar încă vreo trei țigani tineri care pun biceps de la biceps și ridicăm animalul pe brațe și în dubiță. Nici nu se pune problema să încapă vertical, așa că o rezemăm de o anvelopă de mașină iar doi țigani o sprijină cu brațele. Scenă de film. La îndemnul țiganului bătrân, trec lângă el pe bancheta din față. Nici nu mă mai miră că pentru a porni hîrbul, înoadă două fire și dă scânteie cu ceva fier. Minune mare – mașina pornește și chiar reușim să ne mișcăm ușor spre oraș. Ne plimbăm în zadar pe la vreo 4 – 5 mecanici. Pauze la umbre și scărpinat în cap. O idee ce se dovedește salvatoare își face loc – alte telefoane în țară și promisiuni de transport cu ceva tir care întâmplător este în zonă. Ajungem la benzinăria stabilită ca loc de întâlnire, iar țiganii mă întreabă de două ori înainte de a-l da pe Amur jos – “sigur te lăsăm aici?” Ne strângem mâinile și citesc pe fața lor bucuria de a mă fi ajutat. Bani nu vor. Cele două camioane mult așteptate își fac apariția, mai este cooptat și un al treilea tirist și înainte de a se urca motocicleta în tir se trece la inspectat problema: se merge pe fire, se scot cabluri, se leagă altele, se dă curent, se face o punte directă la electromotor, se înlocuiește o siguranță și sunetul inconfundabil al unui V-Strom fericit umple spațiul strâmt dintre camioane. Concluzia? De oameni buni să avem parte, căci ei sunt sarea pământului.

Inumana oră de trezire devine mult mai prietenoasă atunci când știu că în poponeataând voi auzi torsul lui Amur și voi simți în nări parfumul proaspăt al pământului. O veșnicie se scurge până ieșim din București, și ne așternem pe drumul Giurgiului, reușind recordul de a prinde pe roșu aproape toate semafoarele. Câmpurile miros a pământ reavăn, a ploaie și a viață. Nu am reușit să înțeleg niciodată întrebările fără sens ale vameșilor. Ce contează unde merg? Arunc la întâmplare numele unei localități bulgărești și continui discuția în gând după ce demarez – contează unde mă duc? Dacă îi ziceam Africa de Sud ar fi contat? Și cum mă identifică el pe mine sub cască și cagulă? Întrebări ce momentan vor rămâne fără răspuns… Meandrele drumului traversează câmpurile ce cu doar câteva săptămâni în urmă străluceau de galbenul florilor de rapiță. Acum tăcute și triste, privesc zadarnic spre cer. Satul Emen doarme adânc și cu greu reușesc să dau de câteva suflete care să mă îndrepte spre “eco-poteka” ce străbate canionul format de râul Negovanka. Pe Amur îl las la bronzat într-o mică parcare improvizată pe marginea drumului, lângă un bulgar ce-și așteaptă clienta italiană. Dincolo de foișorul amenajat lângă izvor, poteca se afundă în pădure, urcă un șir de trepte, se strecoară cu greu printr-o strungă îngustă, ca să răzbată într-un final pe faleza canionului unde printr-o mare de copaci se aruncă grăbită Negovanka cu apele-i tulburate de ploile de peste noapte. Atras de punctele de belvedere, ajung într-un loc unde un indicator învechit avertizează în bulgară asupra stării podurilor. Mă fac că nu pricep dar tipul ce apare gâfâind din greu insistă și el – “pe aici este podul dar dincolo de el nu se poate continua, sunt copaci rupți ce blochează cărarea”. Cum informația se verifică din cel puțin trei surse, o coborâre pe trepte de lemn semi-putrede mă aduce la mult căutatul pod. Sub el, râul se agită înspumat. Obișnuiți cu coclaurii din munții României, ochii deslușesc poteca rar folosită și ascunsă sub iarba înaltă. Ici-colo se mai pierde pentru câteva momente, pentru a răsări dincolo de niște arbuști sau în spatele unui copac sugrumat de liane. O scară putredă și cam instabilă coboară la următorul pod de lemn aruncat între pereții de stâncă ai canionului. Ancorat de Dumnezeu știe ce, podul este într-o stare net superioară scărilor precedente – aproape că nu se mișcă. Traversez podul sub privirile curioase ale unor turiști ce-mi filmează evoluția cu o mică dronă. Cred că i-am cam dezamăgit – podul a rezistat foarte bine, și după alte trei șiruri de scări legate cu niște sfori cam putrede, poteca clasică semnalează sfârșitul aventurii. Câteva minute noroioase mai târziu, ultimul salt al râului formează un lac închis între pereți de stâncă – Momin Skok. Eliberată din strânsoarea de piatră, Negovanka devine un molcom râu de câmpie. Orizontul nu arată deloc încurajator – spre munți, un nor negru desenează perdele lichide. Pentru o vreme mă păcălesc singur – poate norul nu este chiar pe direcţia mea, însă odată cu primele picături de apă accept inevitabilul – am întâlnirie cu frontul acela pufos și întunecat. Cu doar câteva momente înainte de ruperea norilor, o benzinărie salvatoare mă adăpostește alături de un ciclist ce are ancorată de o mică remorcă… o cursieră și un imens steag cu Che Guevara. Ploaia este un bun liant, căci discuțiile se leagă imediat, dar nu în engleză și nici în bulgară ci tocmai în… spaniolă, deși Stefan este de-al casei. Înainte de venirea unei a doua ploi, o tai la drum. Un nor și mai încărcat cu ploaie a apărut la orizont. – Hai Amur, hai mă băiatule că se închid iar norii în fața noastră! – … Ca prin urechile acului scăpăm din strânsoarea lor doar cu o mică stropeală deși drumul conține obstacole. Mobile. La ieșirea din satul Karlukovo, o potecă lată de pământ coboară spre intrarea în peștera Prohodna. Până acolo însă, mă așteaptă vreo 200 m de pământ presărat pe alocuri cu noroi. Iau la pas ultima sută de metri – puțin cam dubioasă, și o privire aruncată cerului devine edificatoare. În caz de ploaie, din mlaștina asta voi ieși abia când se coc strugurii. Călare pe Amur, constat cu groază că bateria este moartă. Îl împing puțin dar reușesc doar să ajung într-o poziție foarte dubioasă în care nu mai pot să îi pun cricul. Nici nu poate fi vorba de dat înapoi, căci spatele… este cam în deal. Sunt cam în pom și pomul în aer, iar salvarea o văd doar în prezența celor câteva mașini aflate în apropiere de drum. Trecusem pe lângă ele. Strigătele trilingve (na că am rămas și cu impresia ca bulgarii ar trebui să înțeleagă spaniola) rămân fără răspuns și după vreo zece zadarnice minute accept singurele opțiuni: îl culc pe Amur pe o parte sau încerc să îl duc în gura peșterii cu motorul oprit, iar la final mă duc după ajutor. Aleg a doua opțiune, ce are șanse mari să se termine tot cu o mică baie de noroi, dar cineva acolo sus mă iubește și ajungem uscați într-un loc în care pot lăsa cricul. În câteva minute urmate de febră musculară, căci limbile străine sunt rara avis pe aici, le explic problema și se apucă să caute cabluri. N-au, dar moment – se dă un telefon și se mai mobilizează un sătean posesor de cabluri. Resuscităm bateria și Amur învie. Ivan, singurul vorbitor de engleză (fix cinci cuvinte plus OK), îmi lasă și un număr de telefon și îmi explică într-o gimnastică foarte expresivă – “dacă nu mai pornește mâine dimineață, mă suni”. Să trăiești Ivane, blagodarya! Cu motorul torcând pe fundal, în lungile umbre ale serii montez cortul. Noaptea va fi scurtă.

Dragi prieteni, daca nu aveti inca planuri de 1 mai, va invit alaturi de mine si de 1001adventures.ro, intr-o aventura unica! O cursa de ricse motorizate pe coasta de vest a Indiei. Opt zile intense de cursa, apoi cateva zile de relaxare la plaja. Ca sa va faceti o idee, va atasez un filmulet de prezentare: Detaliile concrete si complete le gasiti aici: http://issuu.com/1001adventures/docs/2016_05_tuktuk P.S. e obligatoriu permisul de moto

Salutare tuturor. Am hotarat sa deschid acest topic dupa ce am fost in concediu cu motocicleta in luna iulie, ca sa impartasesc cu voi impresiile mele de pe drum, poze si de ce nu ... sfaturi. Nu ma consider un motociclist experimentat, nici prea aventurier, dar pentru mine si pentru sotia mea a fost o experienta deosebita. Motocicleta mea e o Suzuki GSX 750 F stock din 1999, pe care o pregatisem in prealabil (control general, gume, nivel ulei, etc.) Dar sa va povestesc putin despre numere : am facut exact 4.805 km, am visitat/trecut prin 5 tari, am fost plecati 17 zile, am facut aproximativ 3.600 de poze (100 cu telefonul, 3.500 cu un aparat foto Nikon D3100 ) si am cheltuit aproximativ 1.300 de euro in total ( benzina, autostrada, camping, mancare, etc ) Am inceput pregatirile cu cateva saptamani inainte. Fiul meu a ramas in vacanta la mama soacra, pisica in grija unei vecine, eu si sotia ne-am luat zile de concediu in exact aceeasi perioada (nu a fost usor deloc) si am facut o lista cu cele necesare, din care am folosit cam 90% . In afara de schimburi pe o saptamana am mai luat cort, saltele pentru dormit, trusa de prim ajutor, kit foratura gume, dublura la chei, 1l de ulei (pe care din fericire nu l-am folosit), costume de ploaie ... lista e lunga, nu va mai plictisesc. Am facut si o lista cu obiectivele turistice si nu numai pe care ne-am propus sa le vizitam, dar din lipsa de timp am completat-o cam in proportie de 80%. Ziua 1 16/07 Am plecat dimineata pe la ora 9 din Bergamo, dupa ce am terminat ultimele pregatiri. Am luat-o pe o strada pe care o fac des in moto, catre Passo del Tonale, un punct de intalnire al motociclistilor. Pe drum strazi frumoase, pline de curbe line, de iti era mai mare dragul sa conduci. M-am aplecat atat de tare pe stanga incat la un moment dat am simtit ca ating cu varful boncacului asfaltul ... .In spate sotia mea a inceput sa imi dea bobarnaci in casca, semn ca deja exageram. Am ajuns repede la Passo del Tonale, acolo am schimbat cateva vorbe cu trei motociclisti germani care vizitau nordul Italiei, si i-am indrumat catre o strada frumoasa de facut, dar in afara traseului meu. De acolo ne-am indreptat catre Dolomiti, primul nostru obiectiv. Pe drum am facut si La Strada del Vino, o alta zona frumoasa si plina de peisaje frumoase. La pranz am mancat rapid o pizza intr-un restaurant pe marginea drumului apoi am plecat mai departe. Cerul incepuse sa se inchida si sa se innoureze, dar nu a plouat din fericire. Eu am mai fost sa vad Dolomitii acum cativa ani, si am ramas impresionat de ceea ce am vazut. Sunt munti vechi, erodati de ploaie si de vant, dar foarte frumosi si spectaculari. De la Bolzano pana la Dobiaco am facut o gramada de pasi alpini. Am mers incet, din fericire nu era trafic si am putut sa ne bucuram de peisajul extraordinar. Dar ... a inceput sa ploua. La inceput mai incet, apoi tot mai tare incat a trebuit sa facem o pauza neprogramata de 30 de minute. Dupa ce s-a mai oprit ploaia am plecat din nou la drum, ne-am oprit sa cumparam de ale gurii la un supermarket, apoi am inceput sa caut cazare la un hotel pentru ca era in continuare vreme urata, si nu vroiam sa petrecem prima noapte in cort sub ploaie. Am oprit la primul hotel unde o baba nebuna ne-a cerut 90 de E pe o camera mica. Am refuzat politicos si am plecat mai departe, dar se intuneca tot mai tare si cerul era tot mai innourat. In sfarsit pe la 22:00 am gasit o camera libera intr-o pensiune, unde dupa un dus rapid si o cina frugala am cazut repede intr-un somn adanc . » Post actualizat in 03 Aug 2015 18:59 Iara nu ma impac cu editorul forumului ... . Ultimele 2 fotografii sunt de pe Strada Vinului, iar la sfarsitul zilei aveam 393 de km facuti.

Aventurile vantorului de culori dupa un an de Asia. Inconjorul Cambodiei si carari nebatute prin incredibilul Vietnam Muzica imi racneste in urechi iar gandurile se perinda cu viteza luminii facand multitasking intre privelisti uimitoare si intrebari la probleme metafizice fara sens sau cu dublu sens. Nu stiu unde sunt, m-am lasat pierdut de buna voie. Dreapta, stanga iarasi dreapta si iata-ma pe carari nebatute si nebanuite. Firar, dupa zeci de mii de kilometri tot nu m-am saturat! Daca ar fi sa raspund sincer la intrebarea ce-mi doresc cu adevarat, probabil ca as raspunde foarte simplu - sa schimb lumea spre mai bine! Si, mai departe ? Sa cuceresc junglele si deserturile, sa ajung la capatul lumii, sa inteleg cat pot din culturile si limbiile pamantului, sa fiu atomul buclucas si paradoxal al universului. Imi pare rau dar nu cred in destin, doar acela pe care ti-l faci singur. Asa am ajuns sa-mi raspund singur dupa cativa ani de cujetare indelunga la intrebarea urmatoare : « Daca ar fi sa pleci de la zero, cum poti oare schimba macar o bucatica de lume fara bani, fara putere politica, fara resurse? » Este oare macar posibil asa ceva sau e un vis megalomaniac naiv? Asa am ajuns profesor la cea mai indepartata scoala a Saigonului, aproape de capatul lumii, unde paradoxal am libertatea de a invata peste 1500 de prichindei tot felul de nazbatii care sa-i ajute in viitor : engleza, fizica, anatomie, biologie, astronomie, filosofie si multe altele folositoare sau inutile. Distractia adevarata consta in a face asta intr-o tara unde teoretic nu se poate. Singura problema este ca n-am crezut niciodata in « nu se poate » si m-am concentrat mai degraba pe cum anume se poate. Am cumparat microscop, proiector pt laptop, boxe portabile, papusi anatomice si tot felul de jucarii menite sa le demonstreze principii de baza ale lucrurilor inconjuratoare. Ba chiar si o drona pe care nazdravanii mi-au blocat-o in tavanul scolii si pe care subsemnatul a prabusit-o din greasala, fiind dusa de vant in cladirea comitetului… Oops! Nu e ca si cum se intampla in fiecare zi/luna/an sa ai straini trazniti care sa-ti ploua cu drone pe cladirea comitetului partidului comunist. Cand le-am zis colegilor vietnamezi ce s-a intamplat s-au inverzit asa ca m-au trecut cam toate toate sudorile dar, in afara dronei disparuta in misiune, nimic rau nu s-a intamplat. Cel putin nu inca! Asadar, pentru inceput niscai poze de la si cu scoala…

Nu mai reiau aici toate chestiile deja discutate pe celelalte doua topicuri (/index.php?/topic/686484-grupul-posesorilor-de-bmw/page-322, /index.php?/topic/705940-beemers-weekend/page-2#entry3759273). Pentru cei care aterizeaza abia acum in discutie, povestea este simpla: administrez vilele de la Vidra si vreau sa includ aceasta destinatie in lista (daca exista!) a facilitatilor turistice de tip ”Bike Stay”. Pentru asta pot asigura tarife speciale, conditii speciale si tot ceea ce presupune o astfel de clasificare, valabile tuturor motociclistilor, indiferent de sex, religie, nationalitate, etc. Bine, vor fi niste mici restrictii...dar le vom discuta in prima intalnire. Iar cel mai bun mod de a face cunoscuta locatia si facilitatile este sa organizam o intalnire, doua, trei...., fara numar!, in care sa stabilim ce si cum facem. Oricum, intalnirile vor fi prietenesti, asa cum am stabilit deja!, cu corturi, bere, mici, bere, foc de tabara, muzica - live, asigurata de participanti, bere, motoplimbari prin zona si toate celelalte ingrediente (inclusiv accesul la ciorba de burta de dupa!). Ca ne vom intalni pe branduri sau ”decat” pe doua roti, indiferent de fabricant, e nesemnificativ. Nu am timp sa ma implic in adunat bani, avansuri nu e cazul, trimis emailuri, confirmari, etc. Cine vrea sa vina e binevenit. Daca se profileaza un numar mare de participanti, tin rezervata toata locatia. La Vidra sunt 90 de locuri de cazare, cu conditii de 2-3 stele, apartamente cu doua dormitoare si baie proprie, renovate (la nivel de cabana de munte, dar absolut decent) acum doi ani. Fiecare vila are un living la parter. De asemenea, exista un mic restaurant, care poate asigura masa pentru toata lumea, cu meniu la cerere daca exista solicitari. In fata vilelor este o terasa cu gratar, accesibil turistilor. In spatele vilelor este zona de instalat corturi. Zona este iluminata, sunt cosuril de gunoi. Fabricam mai multe gratare pentru doritori. Pentru cortari se asigura acces la wc si dus. De aceea exista taxa de campare, care este de 15 lei/zi/persoana, redusa la 15 lei/zi/cort 2 motociclisti. Cred ca e mai mult decat modic... Tarifele de masa sunt, de asemenea, decente. Le voi cere si publica, daca e nevoie. Mai multe fotografii gasiti aici: hhttps://www.facebook.com/vilelevidra?ref=hl Anul asta se va crea o zona de paintball (intentia mea este sa o instalam in hotelul neterminat din imediata vecinatate, pe care sa-l amenajam corespunzator). Pentru asta caut specialisti in domeniu! Daca mai sunt necesare detalii, astept intrebari.

Anul acesta in Iunie, am fost si noi acolo...Noi, adica EU(Vedeumbre) si Gabi(Talpaiute), calare fiecare pe a lui; eu, pe Victory Vision NesTour noua, cumparata in primavara special pentru asa ceva, iar el, pe Honda Goldwing, nu chiar noua, dar nu se poate plange. Despre aventura noastra abia de acum imi fac timp sa povestesc. Postarile vor fi in primul rand pe facebuci: https://www.facebook.com/Nordkapp2013moto Ziua 1: Am plecat dimineata pe la 7:30 din Braila, aranjati, blindati, chipurile echipati pana'n dinti, etc. La plecare vreme frumoasa, drumul bun, ruta Buzau-Ploiesti-Brasov-Sibiu-Deva-Arad. De la Predeal insa, am inceput sa constatam ce inseamna ca "Europa este sub ape", adica a inceput sa ne ploua si pe noi...pfuuu veselie mareeee, 'tu-i mama ei de treaba... In fine, am mancat pe drum, din desaga evident, apoi am dormit pentru ultima noapte intr-un pat, la Pensiunea Olimp din Arad, loc de tranzit cunoscut de multi motociclisti. Nu sunt cine stie ce conditii, insa pretul este decent, camerele curate, etc. ce sa zica, ne-am obisnuit sa tragem acolo. Cica sa ne culcam devreme sa fim odihniti! Normal, drept pentru care....am lins cateva beri Faxe (sa ne obisnuim cu nordicii) la 1 ltr. si inca ceva romanesc parca. Apoi somnul a venit fara sa ne mai intrebe.... *Detaliu tehnic: simt spatele foarte instabil. Pana la final se va dovedi ca a fost o echipare din fabrica de toata jena. Kilometri parcursi: 690; durata: 12 ore Ziua 2: ne propusesem sa plecam pe la 8, si am plecat; dupa ce am luat un mic dejun romanesc, i-am dat bice. Vremea frumoasa, n-am ce zice. Am trecut in Ungaria, vigneta etc...drum....cotim catre Bratislava, ghinion, dupa inundatii lucrurile nu erau prea incantatoare asa ca am decis sa o lasam in urma. Am urcat la ruinele unei cetati de unde se putea vedea tot tinutul, apoi am continuat drumul catre Viena. Nu stiu de unde atata graba, dar ne-am proptit fix in Prater, la Schweizerhaus unde se mananca cel mai bun ciolan copt din cate se pot vedea. Evident ca am doborat fiecare cate un inamic dupa care am plecat la drum. Pentru ca lupta cu inamicul a fost grea, nici drumul nu ne-a mai priit prea tare. Am intrat in Cehia si am iesit de pe sosea direct intr-un lan de grau. Aici am campat peste noapte. Aviz amatorilor de campat in lanul cu grau: stiti ce inseamna iepuri la imperechere? galagie incredibila, si daca nu pricepi ca sunt iepuri, te cam c... pe tine. scot dracii astia niste sunete....data viitoare imi iau macar un arc cu mine. Kilometri: 650; ore de mers 13. Ziua 3: mic dejun la firul ierbii, consiliu de calatorie: decidem ca zicem pas la Praga si Dresda pentru ca erau sub noroaie si nu aveam pofta de salubrizare.... asa ca plecamdirect catre Leipzig, unde am vizitat Catedrala Sf. Thomas, unde este inmormantat Bach. Un oras curat, ingrijit, superb - as reveni oricand cu placere. Continuam drumul si ajungem in Berlin...Minunata minune era in renovare generala- am facut ture peste ture, pentru ca GPS-ul nu mai gasea drumul dupa atatea devieri. In fine, ne-am tot invartit dupa un loc de campare si am gasit in mijlocul orasului un loc excelent: intr-o parcare mare, un garaj parasit. Am asediat cetatea si am posedat-o pana dimineata. Inclusiv motoarele au stat inauntru, perfect camuflati, la adapost de vant si ploaieeeeeee -care ne-a plouat toata ziuaaaaaaa. Am pus folia pe jos, sacii pe ea si dupa un copios purcelus de la garnitza, stropit bine cu palincutza...da-i somn vere. * La plecarea de oriunde, verificati BINE perimetrul, eu am uitat o undita in lanul cu grau. Ne-a plouat de ne-a disperat toata ziua. Kilometri: 700

http://peaceride.wordpress.com/ As incepe aceasta postare prin a spune ca mie mi se pare aventura vietii, bineinteles pentru mine, poate pentru alti este doar o simpla excursie. Daca titlul vi se pare interesant si aveti cateva minute la dispozitie va invit sa aruncati un ochi pe blog pentru o parere mult mai clara. As vrea sa va explic mai multe dar cel mai bine este explicat direct pe blog si de acolo puteti intelege exact despre ce este vorba. Rog adminstratori daca li se pare destul de interesant sa promoveze acest topic si poate persoane care s-au gandit la asa ceva dar nu au avut oportunitatea acum s-a ivit.