Tura de initiere in Alpi

[Vlad S]

In sfarsit e duminica(08.08.2013) si dupa o saptamana in care abia a trecut timpul de nerabdare ne pornim la drum. Pare greu de crezut ca s-au scurs toate zilele de cand m-am inteles cu prietena sa facem o tura moto prin Alpi in locul unei vacante conventionale(avion, plaja, s.a.m.d.) si nici nu stiu pe ce sa pun mana. Asa se face ca plecam cu o ora mai tarziu decat am planificat, dar nu conteaza, prima zi e ziua de sacrificiu in care bagam 600km dintr-un foc si nu ne propunem sa vedem nimic pentru a ajunge cat mai aproape de Alpi.

 

Din Romania scapam relativ rapid si dupa cateva telefoane la granita, regasim asfaltul unguresc. Cu el ne-am mai intalnit doar in 2 plimbari pana in Debrecen, din dorinta de a vedea cum se circula pe dincolo cu motocicleta. Diferentele sunt clare, mai ales cand intr-o saptamana am avut parte doar de doua incidente minore cu niste austriece putin distrase.

Dupa vreo 30-40km vedem o masina oprita pe mijlocul drumului si un tip care redirectiona traficul in...camp, ati ghicit. Omul nu e imbracat in politist si masina de pe drum e un Opel Astra F obisnuit. Opresc in drept cu el si imi zice ceva in maghiara, il intreb "what is happening?" si imi raspunde tot cu ceva in maghiara. Ii clar, nicio sansa sa scap de putin offroad cu un sport-tourer de 300kg plus noi. Peste vreo 500m vedem pe drumul principal un camion rasturnat si o dubita cu remorca cu numere de Romania facute praf. E clar ca ungurul si-a supraestimat timpul de manevra si tot ce e posibil ca nici romanul sa nu fi mers foarte incet, mai ales ca se vedea o urma de franare lunga. Si asa parcurgem aproape 2 km pe drumul de exploatare agricola(am avut mare noroc cu seceta). Dupa ce reintram pe drumul principal nu mai intampinam probleme, in schimb e cald, foarte cald, mai ales ca azi e varful caniculei in Budapesta si se anunta nici mai mult, nici mai putin de 37 de grade. Daca pana pe langa Cegléd a fost ok, dupa nici geaca descheiata nu mai era de ajutor.

 

 

Pe centura Budapestei(aia vesnic aflata in lucru), bineinteles...se lucra si era ditamai coloana. Stiind ca politistii unguri nu sunt cei mai prietenosi oameni, ma pun si eu la coada, mai ales ca nu aveam pe unde sa ma bag printre cele doua benzi. Dupa doua minute de stat pe loc curge apa pe noi de parca am fi sub dus, dar se aude ceva din spate. O gasca de motociclisti cehi pe GSuri s-au bagat pe dupa jaloane si goneau pe celelalte 2 benzi care erau utilizabile. O intreb pe Elisa daca ne bagam si noi si raspunsul vine rapid: "baga mare”. Daca ne opreste cineva, asta este, platim amenda si ne vedem de drum. Dupa ~4km se vede si motivul restrictiei: se asfalta o fasie lata de jumatate de metru intre benzile 2 si 3(si-au ales momentul perfect). Dupa ce intram pe M1, FJRul ajunge in elementul lui: autostrada. Mergem constant cu viteza maxima permisa sa scapam de caldura si dupa vreo ora si un pic suntem la hotel. Tragem un dus revigorant si vedem ca ora locala e inca tanara si ne ajunge lumina de o plimbare pana in Bratislava(~40km).

Granita de pe drumul national dintre Ungaria si Slovacia imi aduce intr-un fel aminte de scena din Eurotrip cand protagonistii ajung in ceva cartier sarac din Bratislava. La felul in care arata cladirile si drumul bombardat e greu de crezut ca punctul de frontiera a functionat pana acum 5 ani. In fine, nici intrarea in capitala slovacilor nu e cu mult mai incurajatoare avand in vedere calitatea asfaltului sau urmele regimului comunist. In schimb, centrul istoric mi-a lasat o impresie placuta. Probabil ca si vremea care se schimbase intre timp a ajutat putin fiindca pentru o dupa-amiaza de duminica a fost destul de putin aglomerat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum pentru tura in Bratislava nu am mers pregatiti nu pot spune prea multe despre locurile vazute. Cum deja se insera si incepeau sa scape niste picuri, ne pornim din nou spre hotel. Baiul e ca autostrada e principala cale de a ajunge inapoi in Ungaria si bineinteles ca ne ratacim putin prin oras, dar e o ocazie buna sa mai admiram vecinatatile. Noroc ca nu prea mult, fiindca atunci cand ajungem la Dunare vedem ca suntem cu doar un pod mai spre est(in tura asta am preferat sa folosesc gpsul doar in cazuri extreme). De aici ne tinem de drumul pe care am venit si ajungem la fix inapoi...pe cand sa intram in hotel incepe sa ne picure serios. Dar a plouat doar vreo jumate de ora, asa ca a doua zi dimineata pe geam vad asta:

 

 

Va urma...

[bocosb]

Faina excursia, centru Bratislavei parca seamana cu centrele istorice de la noi.. cat despre temperatura, am traversat si eu Ungaria intr-o vara cu AC-ul la masina stricat la 38C si a fost o experienta memorabila Poate pe motor ajuta curentul de aer dar tin minte ca vedeam cate un motociclist in costum de piele in benzinariile de pe autostrada si nu era tocmai incantati.

Asteptam continuarea cu locurile mai inalte

[Vlad S]

Daca prima zi a fost un prolog(putin plictisitor) pentru calatorie, din a doua zi lucrurile avea sa se schimbe...

 

Ziua 2

 

Ne trezim de dimineata si vedem pe geam ultima imagine din postarea anterioara. Super! Impachem, mancam si ne pornim mai repede decat ma astept. Din nou bagam viteza pe autostrada pana la Viena dupa care o luam spre Graz pentru cativa kilometrii. Traseul l-am facut dupa recomandarile de pe bestbikingroads.com, motorbikeeurope.com si cele personale si cele mai utile ale lui Vlad(userul KHK - mersi inca o data pentru ajutor), intr-o incercare de a fi cat mai cuprinzator pentru o prima intalnire cu pata aia maro din centrul hartii Europei.

La vreo 20km de Viena iesim de pe autostrada pe drumul 21, de unde incep si Alpii. Ma copleseste un sentiment foarte placut, ca in sfarsit ajung sa vad dincolo de fotografiile de pe sectiunea asta a forumului, un fel de initiere in frumusetea locurilor pe care le stiam doar din imagini. Peisajele, desi inca dominate de forme oarecum domoale, sunt superbe, pline de iarba taiata perfect din drum pana in liziera padurii, case simple, dar cu aspect placut si un asfalt impecabil. Prima oprire o facem la faimosul Kalte Kuchl, unde se vede clar ca e luni - in parcare sunt oprite maxim 10-15 motociclete(fata de 100+ cum e in weekenduri). E deja ora pranzului, asa ca decidem sa mancam ceva pe langa faimosul strudel de vanilie(care e mai degraba un fel de cheese cake cu sos de vanilie, dar extrem de gustos).

Cu burtile pline ne facem curaj sa pornim la drum, nu de alta, dar parca ne loveste putin somnul. Si e cald iara, suficient incat sa-mi fie groaza sa am chef de oprit la poze. Asa ca inaintam, ajungem si trecem de Mariazell fara sa oprim si intram pe drumul 24 - Wildalpen. Wow, a fost frumos si drumul 21, dar peisajele sunt incomparabile. Soseaua serpuieste la baza muntelui in paralel cu malul drept al raului Salza, un fel de paradis pentru iubitorii de caiac sau rafting(poate ma insel, dar am vazut al naibii de multi).

Mai spre seara ajungem si la hotel, undeva in apropiere Liezen. Camera nu e grozava si a cam ramas prin anii '90, dar peisajul de pe balcon compenseaza. Si pe deasupra mai prindem si niste sarituri cu parasuta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[alex4ice]

super frumos ! poate gasesc si eu un coleg de drum pentru luna mai (intre 1 si 15) pentru o excursie in afara , de preferat Grecia.

Nu am fost niciodata la un drum asa lung cu motorul si tare imi doresc la anu` sa sparg gheata

[pyt6703]

frumoase locuri,frumoase poze.sper ca vara viitoare sa vad live aceste locuri superbe.

[Alin G.]

Frumoase pozele, dar cu tot cu motorul tau cam putine ...

[Vlad S]

Am ramas dator cu restul povestii...dar a trecut numai un an, asa ca sper ca se iarta

 

Ziua 3: Liezen - E651 - 145 - L701 - L547(Hallstatt) - 166 - 99(Bischofshofen) - 164 - L216 - 311(Zell am See) - 168(Mittersill) - 165(Gerloss Pass) - 169 - A12(E60) - Innsbruck - A12 - L13 - L237 - Wald-Balbach

O nouă dimineață cu soare, un nou mic dejun. De data asta unul foarte bun față de mizeria de la Paprika Csarda. Ne strângem lucrurile, le aranjăm pe FJRică și plecăm devreme fiindcă ne așteaptă o zi lungă. O oprire la benzinărie, câteva curbe pe drumul 181, stânga spre Hallstat pe L701 și...offroad! La o porțiune de un kilometru de macadam în centrul Austriei într-o importantă zona turistică nu m-aș fi așteptat. Se pare că porțiunea aceea din drum era în plin proces de reabilitare. Așa de plin, că într-o zi de marți la ora 9:30 șantierul era gol și utilajele parcate. În fine, ajungem la Hallstatt. Lacul superb, orășelul superb, munții superbi. Parcă era scos dintr-o poveste tot peisajul.

Din benzinărie

 

Mijlocul lui august și zăpada rezistă pe versantul sud-estic...

 

Hallstatt

 

După Hallstatt am continuat pe drumul 161, un traseu total banal față de ce văzusem. Defapt zona e destul de renumită pentru ski, motiv pentru care mai bine de două treimi am mers doar prin localități. Trecem și de Bischoshofen și intrăm pe 164, un traseu interesant care trebuia să ne ducă pe lângă Zell am See de la nord la sud. Din păcate o porțiune era închisă și am trecut prin sudul lacului încercând să reducem din timpul pierdut.

Pauză pe 164

 

Și cum tot mergem, ne apropiem de primul pas adevărat din tură: Gerlos. Acum, cât e de adevărat rămâne de văzut, mie nu mi s-a părut să merite banii comparativ nici cu ce va urma nici cu ce a fost deja. În fine, pe urcare observăm și cascadele de la Krimml(păcat că dura prea mult să le vedem de aproape). După Gerlos am coborât spre Zillertal și mai apoi spre valea Innului.

Pauză înainte de Gerlos

 

Cascadele de la Krimml

 

Pe Gerlos Pass

 

Căprițele aveau un adăpost tare drăguț lângă popasul de pe Gerlos

 

Nici Innsbruckul nu pot să zic că mi s-a părut ieșit din comun. E foarte posibil să fi nimerit un moment prost pentru vizitat fiindcă era plin de turiști de toate națiile și abia aveai loc să respiri.

Cu toată aglomerația și agitația preferăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm mai departe, cu promisiunea că o să mai revenim cândva să vizităm serios. Din Innsbruck o luăm pe L13 spre Kuhtai si L237 spre Wald-Balbach. Reușim să ajungem la timp și să fentăm o ploaie destul de serioasă ce „bântuia” prin zona. De data aceasta ne cazăm la o pensiune. În ciuda lipsei băii din cameră, condițiile sunt ca la un hotel de 3*, iar micul dejun cel mai bun din toată călătoria.

După Kuhtai

 

» Post actualizat in 28 Dec 2014 18:29

----

Ca sa pot pune urmatoarea zi cred ca voi avea nevoie de un alt post inainte(se leaga posturile si se depaseste numarul maxim de imagini per postare).

[rs-rider]

Fara comentariu...

» Post actualizat in 28 Dec 2014 19:12

In iulie erau +0,5°C...

[Vlad S]

Ziua 4: Wald-Balbach - Sölden - 186 - Timmelsjoch/Passo Rombo - Italia - SS44bis - SS44 - Jaufenpass(Passo Giolo) - A22 - SS242d - SS242 - SS243 - Passo Gardena - SP244 - Passo Valparosa - SR48 - Passo Falzarego - Cortina d'Ampezzo - SS51 - SS49 - Austria - 100 - Lienz - 107 - Rossbach(inainte de bariera de la Grossglockner)

După o aversă ce ne face să îmbrăcăm costumele de ploaie până la Shellul din Sölden, începem ascensiunea pe Timmelsjoch, cel mai înalt pas din toată călătoria(2509m). Urcăm frumos pe un asfalt bun ce nu arată altitudinea la care suntem și înțelegem pentru ce se cere taxa. Peisajul sus e superb, dar cum coborâm în Italia devine și mai frumos.

Urmează Jaufenpass...

În continuare venea autostrada și coborând de pe Jaufenpass pe niște curbe superbe mă gândeam că o să ne plictisim până ajungem lângă Dolomiți. Greșit...A22 are niște peisaje greu de descris(păcat ca nu am surprins momentul). La căpatul nordic încă sunt prezente pădurile de conifere. Înaintând spre sud, o dată cu scăderea altitudinii apar pădurile de foioase și din loc în loc vii și conace/castele/biserici vechi sau în ruină ancorate în câte un vârf de deal.
După ce tracem de Ortisei, se observă primele culmi ale Dolomiților. Superb! De aici încolo, chiar daca drumul era cât se putea de apetisant am lasat-o moale și ne-am lăsat încântați de ce vedeam. Pe rând trec Passo Gardena, Passo Valparosa și Passo Falzarego.

Ce mă surprinde e faptul că pădurile italienilor sunt neatins comparativ cu cele ale austriecilor. Cum am ajuns în zona montană a Austriei am observat zone despădurite recent, în unele locuri chiar mari. În schimb, în Italia nu am văzut nicăieri pe unde am fost măcar o zonă.
După Cortina d'Ampezzo avem parte de un accident live. Un SUV cu niște oameni mai în vârsta zboară de pe șosea într-o curbă. Traficul îngheață un minut, toată lumea iese ok din mașină și lucrurile se pun iarăși în mișcare. Pe mine mă trece un fior rece la vederea celor întâmplate. După o grămadă de kilometri în care nu m-au deranjat decât două femei care împărțeau condusul cu vorbitul la telefon, parcă mi-e groază de șoselele patriei pline de te miri ce...
După Lienz începem să urcăm spre stația de taxare de pe Grossglockner. Înainte de ea, găsisem o cazare super la Gasthof Tauernalm și schimbasem ce rezervasem deja. Și a meritat pe deplin având în vedere ca am prins o camera de 4 persoane(am plătit doar una dublă) mare și curată, iar mâncarea atât la cină, cât si la micul dejun a fost foarte bună. Nici de priveliște nu ne-am putut plânge...

------

Ca sa pot posta integral si ziua a 5-a e nevoie de inca o postare intermediara

 

[chucki]

Poti pune o harta cu traseul? Inca nu sunt hotarat pentru la anu'.....Merci.

Asteptam urmarea....

[Vlad S]

Ziua 5: Grossglockner - 107 - 311 - 163 - 99 - 320 - Lienz - A9 - S6 - A2 - Viena

Ne trezim devreme, având o zi destul de lungă în față.
Plătim taxa, trecem de barieră și mă întreb curios dacă au meritat banii. Nu e nevoie de prea mult timp ca să îmi răspund tot singur că DA. Peisajul, drumul, ghețarul, muzeul, până și lipsa marmotelor(deși nu m-ar fi deranjat) toate mă conving că orice lucru bun e bine să și coste puțin câteodată, altfel nu mai are nimeni grijă de el. Și pe bune, aș prefera să plătesc o taxă de drum pentru Transfăgărășan sau Transalpina(pe lângă vienietă sau cea din benzină), dar să fie condițiile de aici. Adică asfalt perfect, marcaje, parapeturi, parcări amenajate, punct de belvedere, fară cai/vaci/oi/măgari/etc. plimbându-se pe carosabil sau cocălari opriți în mijlocul drumului că sa își facă un grătar. Foarte frumos...

 

Alpinecenter Grossglockner este locul de panorama al ghețarului și un fel de muzeu la mare altitudine și în care accesul este gratuit(mă rog, intră în taxa de drum).

De aici, restul drumului s-a îndreptat spre Viena. Edelweissspitze l-am sărit și rămâne de „sămânță” pentru data viitoare. Până la destinație nu a mai prea fost mare lucru de surprins în imagini sau cuvinte față de ce văzusem deja.

----

Din nou mai am nevoie de o postare intermediara.

O sa incerc sa pun si o harta cu traseul la sfarsit(cum s-a schimbat Google Maps, hartile vechi nu le mai afiseaza corect, deci trebuie sa refac itinerariul).

[chucki]

Astept cu interes...

[Vlad S]

Ziua 6: Schönbrunn - grădina zoologică și grădinile palatului

Pe scurt: merită văzute

Sfârșitul călătoriei(zilele 7 si 8) am preferat să fie unul lejer și să îl facem din două bucăți, cu o noapte la Budapesta.

Câteva impresii:

• Dacă aș mai face o dată traseul, aș face întoarcerea într-o singura zi și aș mai petrece una prin munți
• Am ieșit mult mai ieftin decât aș fi crezut(nu mai știu cât a costat exact, dar pana in 700e)
• E al naibi de placut sa te poti da pe niste drumuri virajate fara frica diverselor obstacole de pe drumurile noastre(gropi, pietre, soferi inconstienti, animale, etc.)
• Am avut foarte mare noroc cu vremea
• A fost așa de frumos că mâine aș pleca din nou

Vad ca nu pot face traseul dintr-una(limitarile noului Google Maps si vad ca nu imi ia in calcul drumurile inchise pe timp de iarna):

• Prima parte pana la inceputul lui Timmelsjoch: https://goo.gl/maps/hd1tf
• Partea a doua: https://goo.gl/maps/oWDhe

[KHK]

Frumoase pozele!

 

Ma bag si eu cu niste comentarii, pentru tine tardive dar poate pentru altii bune ca sfaturi:

- oraselul Mariazell este tare pacat sa fie ratat, merita macar 30min acordate pentru vazut centrul orasului si intrat o fuga in biserica, este chiar deosebita;

- pe Grossglockner ai zis ca Edelweißspitze l-ai lasat pt data viitoare dar erau numai 15 minute intarziere iar o zi asa frumoasa cum ai nimerit tu acolo nu se intampla chiar asa des, ai sanse ca data viitoare sa fie urat si foarte innorat; si e pacat la ce panorama poti avea de acolo;

- daca tot ai trecut prin Sölden, inteleg ca din pacate ai ratat urcarea la ghetar, se facea la dreapta la iesirea din Sölden: http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%96tztal_Glacier_Road unde aveai sansa sa urci pe drum asfaltat pana la 2830m si peisajul este interesant.

- in Dolomiti merita cumva facuta toata Sellaronda, care este alcatuita din pasurile Campolongo, Sella, Pordoi si Gardena; sau in cazul de fata, in loc sa fi luat-o direct pe Gardena, le faceai pe celelalte trei si merita neaparat urcat cu telecabina din pasul Pordoi la Sass Pordoi.

 

Legat de taxa de pe pasul Gerlos, intr-adevar, pasul in sine nu este prea spectaculos dar acolo este un loc de trecere important intre landurile Salzburg si Tirol si intretinerea lui costa si trebuie sa fie deschis inclusiv iarna. Cine vrea sa evite taxa de cativa euro poate s-o faca pe un drum mai ingust prin padure (se face dreapta in Wald im Pinzgau, cum vii dinspre est) dar pierzi cateva serpentine si mai ales privelistea catre cascada Krimml, iar asfaltul nu este nici pe departe la fel de bun ca pe drumul cu plata.

» Post actualizat in 30 Dec 2014 11:05

E al naibi de placut sa te poti da pe niste drumuri virajate fara frica diverselor obstacole de pe drumurile noastre(gropi, pietre, soferi inconstienti, animale, etc.)

 

In principiu ai dreptate insa totusi trebuie mers cu mare atentie si pe acolo pentru ca pietre sau animale se mai gasesc ocazional, eventual dupa vreo curba si cel mai mare pericol mi se par biciclistii care fie merg foarte incet la urcare si eventual in paralel (si te poti tezi cu ei dupa vreo curba iar ei pt tine, la urcare, sunt ca si opriti), fie se dau foarte tare la vale si cam taie curbele, fie ii gaesti in tunelurile intunecate si ii obervi tarziu pentru ca nu au lumini.

[Vlad S]

Mersi

Acum, cand stau si ma gandesc, e clar ca as fi facut cateva chestii diferit.

La Mariazell am avut o tentativa sa vizitam orasul, dar ne era foarte cald si nu aveam chef sa caram dupa noi echipamentul. Ulterior m-am uitat la niste poze si mi-a parut rau. Cand a fost vorba de Edeleweißspitze incepuse sa se strice vremea(batea vantul tot mai tare) si incepea sa se innoreze serios. Ulterior, dupa ce am ajuns la Viena destul de repede mi-a fost ciuda(mai ales ca iesisem din greseala prin alta parte si am pierdut timpul prin oras). Dimineata, inainte sa pornim spre Solden ne-a speriat putin ploaia. Am oprit la Shellul de acolo, am alimentat, am renuntat la costumele de ploaie si am urcat pe Timmelsjoch, uitand de partea aia.

Cat despre Dolomiti, trebuia sa fi avut o rezervare undeva pe langa Gardena. Mai ales ca eram in jurul amiezei in zona, lasam bagajele la hotel si puteam face un tur foarte lejer pana seara, mai ales ca fusese si vremea frumoasa(cand am intrat in Austria spre Lienz am ratat la limita o furtuna).

Pentru 2015 am in plan Muntenegru - Croatia. Daca imi iese ok traseul(sa nu fie exagerat de lung) si avem timp suficient as vrea sa ajung pana in Venetia si dupa sa urc iara la Dolomiti.

[chucki]

Cam asta as vrea sa fac si eu:

/index.php?/topic/175263-suzuki-dr-600650-big-750800-topicul-posesorilor/page-166

Foarte pretioase informatiile. Poate facem grup:).

[Vlad S]

Eu am facut traseul acum 2 ani cam asa: https://goo.gl/maps/ypT3m . De la Split continua sa urce pana la Rijeka, apoi o lua spre Zagreb si Plitvice(in varianta aceea nu era prinsa si Italia/Austria). Imi doresc sa vad cat mai bine Muntenegru si Croatia, sa am la cateva zile o pauza de 1-2 zile pe malul marii(pana la urma e si concediu).

4000km prin inseamna ori sa "fugi" si sa te opresti la poze si la mancare, ori sa ai foarte mult timp(si bani) la dispozitie.