Moroccan Adventures 2014

[remu1]

@b374 am platit bilet si imi place dar s-a intrerupt filmul si stam pe intuneric . Asa ca am inceput sa fac scandal !

[Ramish]

Raman inteleasa cu Ralu sa ne trezim pe la 6 pentru a prinde rasaritul soarelui intre dune si pentru a incerca sa facem niste fotografii, nu se stie cand mai ajungem pe aici.

Ralu e foarte constiincioasa si in buna dimineata ma aud strigata. Sper ca visez, mi-e o lehamite sa ma trezesc.. Ma simt obosita tare si am ochii cat cepele, dar nu pot rata ocazia.

Cand reusesc sa ies din cort Ralu are deja cativa metrii in fata mea, iar in nisip cativa metrii e mult, fie ca esti pe jos sau pe motor. Doi pasi inainte, nisipul ma trage unu' inapoi. In cele din urma o ajung si ne stabilim pe creasta unei dune. Soarele rasare deja de dupa alte dune si valuri de portocaliu, peste portocaliu ne inconjoara, brazdate de senilele miniaturale ale gandacilor de nisip.

Visarea noastra e intrerupta de un nene ce ar vrea sa ne vanda niste fosile "frumos" slefuite si caruia incercam sa-i explicam ca barbatii nostrii nu ne dau voie la cumparaturi. Ramane oricum cu noi, ne face niste fotografii si ne tine companie.

La intoarcerea noastra lumea s-a trezit si ne pregatim de plecare. Vine si momentul despartirii, dintre noi si Eru, el mai ramane o zi la piscina urmand sa ne reintalnim inainte de M'hamid. Pe noi ne asteapta un track aventuros si pe alocuri dificil pana la destinatie, iar glezna lui e defecta dupa incidentul de ieri asa ca alege asfaltul. Noua nu ne place asfaltul, iar el nu vrea sa ne strice distractia

Lasa in urma piscina si umbra palmierilor si dusi suntem.

Nici nu stiu cand parasim asfaltul, parasim si pista, si ne trezim in mijlocul unor dune mai putin inalte de data asta. Incercam sa inaintam cu totii pe motoare, dar e imposibil. Iar suntem imprastiati prin nisip, plini de speranta ne infundam unul cate unul, nimeni nu scapa. E clar, avem nevoie de un nou plan.

Noi, fetele, ne descotorosim de geci, ne legam la cap cu ce avem la indemana, ne inarmam cu aparate foto si bidoane de apa, si ne pregatim de o plimbare sub soarele Marocului. Ceea ce urmeaza e distractiv si extenuant in acelasi timp pentru baietii nostrii dragi, pentru noi sunt multe ocazii pentru fotografii frumoase si spectaculoase.

Momentan motoarele sunt abandonate si se odihnesc pe scut. E nevoie de super forte unite pentru a le impinge si scoate afara din nisip. Se repeta procedura pentru fiecare si hop, am mai facut 50 de metrii. Ne mai sar in ajutor si cativa localnici. Nisipul ne surprinde din nou. Tocmai cand crezi ca vei reusi sa iesi.. te inseli

Oricat de mult ne-ar placea nisipul, incet ne lasa puterile. Ne potolim setea cu cea mai ramas din apa si glicemia cu niste cuburi de zahar ce le tineam pentru cafea.

2-3 km de nisip se transforma in cel putin 2 ore de impins motoare, dar peisajul e atat frumos ca merita, sper ca si cei care imping simt la fel.

Satisfactie si usurare simtim cand nisipul se transforma in praf ceva mai batucit. Dar nici nu facem prea multi metrii ca ne scufundam iar, scurt de data asta, in fes-fes-ul fainos.

Dupa atata agitatie ne e sete. O urcare spectaculoasa prin nisip si praf ce aproape se incheie cu victime si suntem in mijlocul unui satuc. Il intalnim pe Ali, calare pe o mobra mica si sprintara, ce e dragut sa ne conduca cei 7 km ramasi intre noi si o coca-cola rece, prin nisip si desertaciuni. Locul spre care ne conduce sta de veghe intinderilor pustii alaturi de stancile ce au luat forma vaselor de tajin. E frumos si primitor, amenajat cu bun gust si mai ales are toate utilitatile, AICI. E racoare si suntem ospatati cu un bol imens de alune si ceai fierbinte de menta cu mult zahar din partea casei. Daca la inceput nimeni nu ar fi vrut ceai clocotit pe caldura asta, acum dam gata vreo 4 litrii, ajuta. Dam o vizita prin auberge si suntem asa impresionati ca am vrea sa ramanem, mai ales fetele. Seful zice ca nu se poate. Mai avem cale lunga si Eru ne asteapta maine la asfalt, iar altfel nu stim ce ne asteapta mai departe si cat va dura.

Vrem, nu vrem ne luam ramas bun de la Ali, urcam pe motoare si dusi suntem.

Prindem apusul soarelui in ceea ce pare a fi fost candva un fund de lac.

Ultimul sat pana la locul de campare, unde o mai fi fiind si asta.

Vrem doar apa, atat, pentru ca nu am gasit mai devreme. In 5 minute micul centru al satului se umple de femei si copii ce isi insira marfa de vanzare. Sunt atat de draguti. Copilasii isi aliniaza cu atentie, una cate una, camilele de plastic. Imi cam pare rau pentru ei, e imposibil sa cumperi de peste tot cateceva si mai suntem si pe un buget restrans. Fetele isi mai cumpara una alta, incercam sa zambim si sa ignoram pe cat posibil strigatele comerciantilor.

Cu parere de rau si strangere de inima trebuie sa ne vedem de drum.

Iesim din sat acompaniati de uralele copiilor ce se iau la fuga dupa motoare si se intrec a ne da indicatii de drum. Facem cu mana voiosi, insa voiosia noastra se incheie brusc cand ne dam seama ca departe nu o sa ajungem.

Nici nu iesim bine din sat si puf! drumul asta e numai fes-fes, si inca ce fes-fes. Cand te afunzi brusc in 30-40 de cm de faina e clar, jos pasagerul si la impins.

Am ajuns in momentul in care baietii inainteaza usor, iar noi in urma lor, pe jos, tinandu-ne de mana cu oamenii din sat, ce se ofera sa ne duca lucrurile. Suntem cam reticiente. Am cam vrea sa se intoarca in sat si sa ne lase in pace. Se insereaza si ne-ar place sa iesim din fes-fes, sa punem cortul in nisip. Asta e noul plan.

Baietii au luat-o pe undeva printre tufe si fes-fes cu motoarele insotiti de niste baieti pe mobre, noi am ramas in urma pe jos insotite de alti consateni ai precedentilor carora continuam sa le multumim in speranta ca or sa ne lase in pace si or sa se intoarca in sat. Nu e chip, se tin dupa noi. Nu ma simt foarte comfortabil, dar sper ca mi se pare.

O rup in engleza, franceza, spaniola sau ne intelegem prin semne. Aflam ca fes-fes-ul tine 5km si incep sa ne lase sperantele. E intuneric bine si nu ajungem nicaieri. Desi nu prea vrem, nu avem incotro, ne oprim intr-un loc in care se mai raresc tufisurile si hotaram ca a sosit momentul abandonarii.

Suntem obositi si flamanzi si oaspetii culesi din sat nu mai pleaca, asa ca hotaram sa ii servim cu o supa la plic si pe dansii. Sunt atat de draguti ca doi dintre ei ne fac un mic foc, in jurul caruia ne strangem cu totii. De aici seara se desfasoara mai bine decat ne-am asteptat. Nu stim sigur pe unde am ajuns, dar suntem cu totii bine si ne-am facut si niste prieteni noi. Oamenii pe care ii priveam atat de reticient mai devreme, ne intretin cu glume si ghicitori. Petrecem o seara placuta impreuna, ne fotografiem cu mobra lor, rezolvam probleme de matematica, de fapt Patri le rezolva, doamna profesoara de matematica, si ne facem cel putin un prieten, Hame.

O zi si seara de pomina in care am ajuns sa cunoastem atat locuri frumoase, cat si oameni la fel de frumosi.

[Buggy]

Yeey....mistoo....eu unu atat zic....)).....bravo

[MAN!AC]

e bun că au fost liniștiți musafirii și că nu ați avut probleme cu ei...din ce am mai citit și din călătoriile altora...cam fac probleme majoritatea...

[ERU]

Day 6 [7 aprilie]

 

Ziua asta a insemnat despartirea de restul grupului, desi cumva in strafundurile mintii stiam de ieri ca nu o sa pot sa ma dau pe pista Ouzina am tot amanat decizia. Insa dimineata la iesirea din cort, cand ridicatul in picioare devine un act de performanta si glezna e cat un grapefruit decizia e clara ca lumina zilei, ma rog a inceputului de zi.

Cel mai tare imi pare rau de noaptea in desert, de care nu voi avea parte si e una din cele 2 repere pe care imi doream cu tot dinadinsul sa le bifez in Maroc. Asta e sa speram ca il bifez macar pe celalalt.

Ma apuc sa imi strang bagajele, si de abia la momentul plecarii realizez ca e cam aiurea sa ma duc in Tagounite sa astept acolo, in loc sa raman in campingul asta, unde vorba aia piscina [in care nu am apucat sa ma arunc] WIFi.

 

Deci despachetez si imi reintind cortul.

 

Cum spuneam cam la asta se rezuma ziua mea + faptul ca ma intretin cu un neamt, cam hipiot care are si el doua mobre, dar e venit cu o rulota, la fumat hasis.

 

 

» Post actualizat in 04 Sep 2014 06:35

Si ca sa nu stric tiparul

 

» Post actualizat in 04 Sep 2014 06:58

P.S.

 

Poze cu ultimele upgrade-uri ale bocancilor mei:

 

 

[MAN!AC]

power tape-ul face legea în continuare?!...

[b374]

Poze cu ultimele upgrade-uri ale bocancilor mei:

 

argintiu de pitzi, te duceai prin cluburi de noapte in Merzouga si trebuia ceva culoare, nu?

[rul]

Campingul la care ati tras se numeste cumva Nomad Palace ?

[Ramish]

Campingul la care ati tras se numeste cumva Nomad Palace ?

 

Noi am stat la Haven La Chance Desert Hotel ) incredibil numele. E mai frumos decat pare in fotografiile lor. Iar preturile le poti negocia la jumatate din pretul de pe site. http://www.desert-hotel.com/portal/en/

[rul]

Multumesc..am "citit " gresit eu harta !! acum am vazut unde era pozitionata tabara

[guy_ana]

Uau! Subscribed! In sfarsit aventura pe care asteptam sa o vad. Iar pozele sunt minunate!

Intrebare: fes-fes-ul ala era pe drumul normal, sau v-ati ratacit voi un pic?

Cat despre noaptea in desert si noii vostri prieteni: de aia e bine sa nu crezi tot ce citesti. Stiu ca prin nordul Africii sunt multi oameni plosnita in orase si zonele turistice dar, in general, oriunde in lume, acolo unde intalnesti oameni simpli, ramasi neatinsi (prea tare) de civilizatia noastra, e bine sa le dai o sansa macar. Poti pati asa ca voi. Sa descoperi prieteni.

[remu1]

@Eru bocancii erau Salomon , pentru cine stie firma e sinonim cu rezistenta , ergonomie , fiabilitate ,comfort , calitate . Precizeaza de cati ani ai aveai sa nu se creada ca i-ai cumparat inainte cu cateva zile de plecare si te-au lasat dupa o saptamana .

[Ramish]

Uau! Subscribed! In sfarsit aventura pe care asteptam sa o vad. Iar pozele sunt minunate!

Intrebare: fes-fes-ul ala era pe drumul normal, sau v-ati ratacit voi un pic?

Cat despre noaptea in desert si noii vostri prieteni: de aia e bine sa nu crezi tot ce citesti. Stiu ca prin nordul Africii sunt multi oameni plosnita in orase si zonele turistice dar, in general, oriunde in lume, acolo unde intalnesti oameni simpli, ramasi neatinsi (prea tare) de civilizatia noastra, e bine sa le dai o sansa macar. Poti pati asa ca voi. Sa descoperi prieteni.

 

Multumim frumos pentru aprecieri.

Fes-fes-ul era in zona asta cel putin, fix drumul de iesire din sat, pista. De cele mai maulte ori cautam astfel de drumuri. Daca nu le gasim de acasa, speram sa ne ratacim pe ele la fata locului

In ceea ce priveste oamenii, cred ca saracia, lipsa "civilizatiei" face oamenii mai buni, lacomia unui castig rapid pe spatele turistilor, mai putini buni. Dar oamenii sunt la fel peste tot in lume indiferent de statutul social. E greu sa calatoresti asa cum calatorim noi daca ti-e frica de oameni.

[Delo]

Cred ca bocancii au fost cumparati doar pt ca se asortau cu mobra (culoarea)...

[remu1]

Ai avea dinnainte !

[ERU]

argintiu de pitzi, te duceai prin cluburi de noapte in Merzouga si trebuia ceva culoare, nu?

 

 

Nu trebuia sa caut prea mult cluburile de pitzi, pt erau vre-o doua care stateau in acelasi camping/auberge cu noi, bonus isi si facaeu poze [duckface] pe langa corturile noastre si apoi poze cu mobrele.

Deci powertape-ul argintiu ruleaza...deh daca n-am avut negru.

» Post actualizat in 05 Sep 2014 15:14

@Eru bocancii erau Salomon , pentru cine stie firma e sinonim cu rezistenta , ergonomie , fiabilitate ,comfort , calitate . Precizeaza de cati ani ai aveai sa nu se creada ca i-ai cumparat inainte cu cateva zile de plecare si te-au lasat dupa o saptamana .

 

 

Cea mai veche atestare documentara abocancilor alora este de prin 2004, dar estimez ca ii am de prin 2000. Sunt/au fost, [pt ca au ramas in Maroc] niste bocanci ok, [nu excelenti] si da, pe vremuri firma Salomon era de top. Insa, in vesnicul razboi dintre tehnic, sau R&D si marketing, in firma asta a castigat marketing-ul si uite asa au ajuns sa faca bocanci cu blanita.

Editat Septembrie 5, 2014 de ERU

[Ramish]

Știi cum e la noi când dormi cu cortul pe coclauri? Te trezești înconjurat de câte o turmă de oi sau o cireadă de vite. Cam așa ne trezim în dimineața asta, doar ca turma e de cămile.

 

 

Apropo, la nisip se doarme super bine, iar în Maroc nopțile în deșert au fost numai bune de dormit, călduțe cât să fie confortabil.

Cea mai plăcută surpriză e că suntem la doi pași de nisip. Disperarea ce o simțisem noaptea trecută când abandonarăm căutarea nisipului și puseserăm cortul în fes-fes se evaporă. Cam, așa-i cu noaptea, bâjbâi aiurea, vorba cuiva „Nu se face adventure riding noaptea”

 

 

În spatele unor tufe nu sunt doar cămile, ci e și prietenul nostru de aseară, Hame. Așteaptă cuminte să ne trezim. Probabil că aștepta de ceva vreme când o ia la pas voios spre noi. Omul ăsta a bătut 2km prin praf, de la sat la tabăra noastră, doar să ne aducă o pungă cu smochine din grădina sa.

 

Deși la doi pași de nisip, ieșirea din praf se dovedește mai dificilă decât pare. Ne echipăm și urcăm pe motoare, ne luăm rămas bun de la Hame, ca în 50 de metrii să ne dăm jos și să începem cu ridicatul, împinsul și trasul motoarelor. Nici nisipul nu e chiar nisip, nici suprafața nu e tocmai lină. Ba nisip, ba fes-fes, rădăcini, arbuști, strate erodate. Adventure! O luăm iar la picior și fotografii, cu Hame după noi dându-ne direcții și împingând motore. E fericit, râde, râdem și noi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Are rost să mai spun cât de mega frumos e peisajul? Ajungem la câmpul asta de piatră topită și răcită de nu știu câte ori de căldura soarelui și pornim în căutarea de comori.

 

 

 

 

 

Și apoi iar nisip unde ne luptăm pentru supraviețuire, funduri de lac uscate unde ne credem la Bonneville Salt Flats și încercăm să ne doborâm propriile recorduri, piatră și 20km/h auch.

 

 

 

 

 

Pe la amiază ajungem leșinați la un auberge în mijlocul nisipurilor și o dăm pe cola, ceai fierbinte de mentă și cafea cu lapte. Gazda e așa drăguță că ne aduce farfurii pentru a ne prepara propria noastră mâncare, din ce mai era în pungă.

 

 

Africana noastră nu prea mai trage așa că Alecu profită de ocazie și verifică CDI-urile, filtrul. Adevărata problemă însă o descoperă mai târziu.

 

 

Ca întotdeauna după o oră la umbră și odihnă, vrem nu vrem, ne continuăm drumul destinația Zagora.

 

 

 

 

 

Spre seară ne întâlnim cu Eru la Zagora și nu mai contenim cu descrierile aventurilor ultimelor două zile. Cumpărături, inclusiv cantități industriale de portocale și pornim în căutarea unui camping cu piscina la M’Hamid, ceea ce și găsim sau ne găsește el pe noi când suntem racolați de pe niște străduțe înguste.

 

 

[ERU]

Day 7 [8 aprilie]

 

Dupa povestirea "Ramish"ei lasati-ma sa va plictisesc .....

 

Cum spuneam, avand in vedere ca restul grupului apucase inca de ieri Pista Ouzina, eu am mai ramas o zi in camping, ratand noaptea in desert.

Dupa o zi de leneveala, m-am trezit devreme, dar nu stiu cum se face ca neamtul de ieri a reusit sa ma tina din treaba asa ca de abia in jurul orei 10 ies din Merzouga. Nici macar nu ma grabeam prea tare, doar urma sa merg pe asfalt pana in Tagounite, unde sa fac jonctiunea cu restul grupului. Easy .....

Asa ca plec alene, nu prea am tragere de inima, adr GPS-ul reuseste sa ma ma scoata din stare soptindu-mi prieteneste" Asfalt, asfalt dar sunt aprox 400 km te mai si opresti pe drum la o poza la o ciorba intalnirea e la 4 PM, n-ai asa mult timp."

 

Drumul a fost cam 70% asfalt si restul pietris afanat. Nu pot sa spun ca a fost rau, pe portiunile fara asfalt iar "am dat rock-ul la suspensii" mergand semnificativ mai repede decat pe asfalt deci una peste altu' a fost bine, mai greu e sa stai in scarite pe un singur picior, dar aveam ceva antrenament din Crimea. [Trebuie sa mai crut piciorul ala]

Nu prea am ce povesti de pe drum doar ca in Zagora am ratat o poza pe care cred ca o fac toti cei care trec pe acolo cu un fel de pictura murala in care sunt trecute numarul de zile pana in Tombouctou, evident cu camila.

 

 

Cam in jurul orei 15 am ajuns la punctul de intalnire, asta fiind o crasma in Tagounite chiar in centru, ce naiba ne respectam. Asa cum ma asteptam baietii, au itarziat si au ajuns rupti insa privire lor imi spuneau clar ca a meritat cu varf si indesat.

Cu toate ca erau obositi spre dezamagirea emberului de la terasa la care am stat, care spera sa ne si cazeze s-a luat decizia sa plecam spre M'hamid, unde am ajuns pe inserat, ne-am parcat intr-un camping si am dormit.

 

P.S. stati pe faza pt ca ziua ce urmeaza, e una speciala.....

[MAN!AC]

că tot e Luni...eu zic să pornim săptămâna bine și să ne mai povestiți câte ceva...

[Buggy]

Mdaa asteptam ziua speciala.....haideti!,,,,

[ERU]

Day 8 [9 aprilie]

 

La cererea publicului [si pt ca o sa imi fie greu spre imposibil sa scriu ceva restul saptamanii], urmatorul episod.

 

Ziua de azi se intituleaza "Rejele fumeilor" .

 

 

Se zice ca, baietii au plecat sa se dea in desert, fara bagaje si fara pasagere. Spre Oaza sacra, o alta bucata bestiala care a fost in trecut traseu de Dakar.

 

Ziua a inceput destul de devreme :

 

Moment in care am inceput sa ma uit prin campingul inca adormit, intrucât in seara precedenta am parcat pe intuneric si mare lucru nu am apucat sa vad. In camping-ul asta mi se consolideaza parerea ca la ei camping are un pic alta insemnatate. Sau mai bine zis in Maroc se campeaza altfel decat o facem noi, si anume vin oameni cu rulote sau case pe roti si in cel mai rau caz corturi sin alea de pus pe jeep. Noi suntem chiar atipici. Si cu ocazia asta remarc ca la astia se poarta prizele de interior puse la exterior :

Si nu oricum ci pe pereti de pamant. Super inginerie, tare as vrea sa vad si panoul de sigurante, sau poate nu.

 

La un moment dat se trezeste parca toata lumea la unison, se fac in pripa pregatiri si baietii tureaza mobrele si pleaca:

 

Moment prielnic ca restul lumii sa se ocupe de treburi mai lumesti, cum ar fi spalatul tzoalelor udate de ploaie si murdarite de nisip si praf. Din fericire aceste momente glorioase nu au fost imortalizate. Lasam sa hainele la uscat si plecam la cumparaturi, ocazie cu care vizitam si "urbea" si chiar in camping reusesc sa pozez ceea ce imi scapase ieri in Zagora :

Dupa cumparaturi am inceput sa exploram un pic campingul in cautarea unui loc in care sa mancam mai ales ca vazusem ca e destul de intins si de verde, iar noi evident stateam in cel mai searbad si plin de praf loc.

 

Dupa masa am descoperit si piscina, stiam ca exista dar nu o gasisem pana atunci si uite asa a inceput distractia:

 

 

In fine dupa jumatate de zi la piscina sunt ostenit rau, in principal de ras. Initial m-am apucat sa le invat pe fete sa sara in piscina, in fine nun chiar pe toate doar 50%.

Am inceput cu saritura bomba ca e usoara si de efect, dupa care am vrut sa le invat sa sara in cap.....credeti-ma a fost fun de tot. Adica nu stiu cat s-au distrat ele dar eu m-am distrat bine de tot.

 

Un alt episod interesant consumat mai pe seara dupa intoarcerea trupei de soc, a fost discutia cu un neamt, apropitar de Unimog pe la 55 de ani asa si prietena lui de aprox 30. O discutie foarte interesanta dar destul de greu de relatat, interesant utilajul omului si interesanta profesia "winemaker". Si i-a ghiciti cu ce s-a prezentat la masa de seara.

Evident ca da, vin, si unul al naibii de bun. Iar la penuria de COOH din marea patrie a lui Allah a fost un fel de ambrozie.

 

Cam asa s-a incheiat ziua si de data asta chiar pot sa spun ca "de mâine" revenim la chestii serioase.

 

 

Ramish ai legatura.

Editat Septembrie 16, 2014 de ERU

[Galen]

 

 

Aici te-ai intrecut in arta fotografica, poza cu minitornada e absolut de colectie! Grozava aventura la impins mobrele prin fes fes si mai ales compania dezinteresata a prietenilor speciali gasiti acolo unde nu te astepti. Nu este neaparat opera saraciei ci mai degraba a lipsei locale de concurenta a acestei valori superbe, prietenia, cu alte "valori" de care civilizatia noastra nu duce din pacate lipsa si care genereaza pizma, concurenta, aroganta si dispret la adresa aproapelui.

 

Eu am mai intalnit asemenea atitudini la oameni trecuti prin mari suferinte in urma razboiului din fosta Yugoslavie, oameni care pierdusera totul si pentru care "fleacurile" nu mai contau.

 

Foarte interesant acest termen, fes-fes. Nu e tot nisip, e altceva? E oare la fel ca la noi in delta diferenta intre nisipul de plaja mai zgrunturos si cuartos si nisipul mult mai fin de delta care e de fapt mal aluvionar solidificat?

[b374]

Foarte interesant acest termen, fes-fes. Nu e tot nisip, e altceva?

 

e praf. mai spre faina / malai / ciment / var decat spre nisip.

[Ramish]

Multumim frumos pentru aprecieri. Fotografia cu vartejul de nisip e intr-adevar foarte frumoasa, insa ii apartine Patriciei, ca multe altele dintre cele postate aici. Eu, Patri si Ralu am avut grija de documentarea fotografica a excursiei, cu ajutorul lui Eru bineinteles.

 

Sa raspund intrebarii tale. Fesh-feshul e un nisip foarte foarte fin, asemanator prafului. Cred ca aici iti poti face o idee http://www.asphaltandrubber.com/popular/fech-fech/

 

9 aprilie.

Ziua asta e una plina de adrenalina pentru baietii ce-au calarit dunele de la M'Hamid in drum spre Oaza Sacra, au tras de motoare, vrand-nevrand au introdus nisip in filtre si-n carburatoare, iar noi am exersat sarituri demne de jocurile olimpice, la o piscina cu apa tulbure de .. nisip.

Mai departe scrie-n carte si in vide-ul regizat, montat si subtitrat de al meu Alecu.

[Galen]

Multumim frumos pentru aprecieri. Fotografia cu vartejul de nisip e intr-adevar foarte frumoasa, insa ii apartine Patriciei, ca multe altele dintre cele postate aici. Eu, Patri si Ralu am avut grija de documentarea fotografica a excursiei, cu ajutorul lui Eru bineinteles.

 

Sa raspund intrebarii tale. Fesh-feshul e un nisip foarte foarte fin, asemanator prafului. Cred ca aici iti poti face o idee http://www.asphaltandrubber.com/popular/fech-fech/

 

 

9 aprilie.

 

Ziua asta e una plina de adrenalina pentru baietii ce-au calarit dunele de la M'Hamid in drum spre Oaza Sacra, au tras de motoare, vrand-nevrand au introdus nisip in filtre si-n carburatoare, iar noi am exersat sarituri demne de jocurile olimpice, la o piscina cu apa tulbure de .. nisip.

 

Mai departe scrie-n carte si in vide-ul regizat, montat si subtitrat de al meu Alecu.

 

Da, e nisip distilat, o pacoste. Cu pozele ati facut o treaba deosebita fetele, puteti deschide o expozitie. Am vazut deja filmul pe fb cu tot cu subtitrarile haioase Grozava treaba si de privit dapoi de facut! Riscuri, trante, aventuri, dar satisfactia finala de a fi parcurs traseul propus compenseaza efortul.