Jump to content

Recommended Posts

Daca ajungi sa-ti tocesti la nesfarsit tenisii trecand pe o strada cu un nume neobisnuit, in mod rational intrebarea legata de originea acestuia iti incoleteste in minte.

post-54929-0-24579300-1452081146_thumb.jpg

Jumatate din viata mi-am petrecut-o langa vechiul Armenopolis (Gherla), singurul oras baroc din Romania construit dupa un plan prestabilit de negustorii armeni refugiati din Moldova. Imi revine si acum in minte una dintre amenintarile preferate ale bunicii, care mi-au marcat copilaria: ‘’ma, daca mai esti blastamat, te dau la targarii armeni!”. Trebuia sa-mi astampar curiozitatea trezita de armeni, sa aflu de ce targuiesc pustani neastamparati, ce i-a manat sa vina hapt in capatul astalalt al Marii Negre si chiar o fi brandy-ul lor cel mai strasnic din lume? Avem 2 saptamani la dispozitie si 7000 km de strabatut pentru a gasi niscaiva raspunsuri, asa ca, hai la drum !

post-54929-0-35737100-1452088061_thumb.jpg

Ziua ¼. Dimineata, cand intru in birou, planul de plecare pare mai simplu decat asamblarea unei mobile Ikea: - imi termin treaba pana la amiaza, iar pe la 2 suntem plecati. Anca ramane acasa pentru a pregati bagajele, iar eu ar trebui doar sa sar in echipament si sa ii dau gaz lui Thor. In stilu-i caracteristic, Scaraoschi nu se rabda sa nu-si bage coada si sa-mi tulbure socotelile. E aproape 5 p.m si is inca la birou, iar afara tocmai a inceput sa picure. Sunt o oala sub presiune cu supapa defecta! Sau ar trebui sa-l iau ca pe un semn nefast ?!

Am mari emotii si indoieli legate de acest drum, mai ales ca e prima calatorie lunga pe care o facem singuri, dupa incidentul de acum 4 ani din Turcia. De data asta Turcia trebuie trecuta de la un capat la altul si apoi vine Georgia. Doamne, ce povesti auzisem despre traficul din aceasta tara de la cei care au vizitat-o pe motoare.

Odata porniti, pe la 6 si jumatate, gandurile negre se risipesc la fel de repede ca norii de deasupra noastra. La cum arata traficul vineri dupamasa, traversarea Clujului in prima zi pare un plan mai temerar ca cel al lui Gabi Tamas de a se lasa de bautura. Abuzez de toate trucurile pe care le stiu legat de drumuri ocolitoare si dupa mai putin de un ceas si jumatate suntem in Turda. Pentru ai de nu stiu, Turda e la vreo 30 de km de Cluj. La noi e fain ca Boc asta asfalteaza strazile … toate odata !

Desi gonim haiduceste, intunericul ne inhata pe Valea Oltului, asa ca tragem la un motel de camionagii. Am o presimtire ca ma voi odihni teribil cu toata harmalaia de jos si cu fereastra orientata catre DN1. Dar nici ca-mi pasa. Suntem, vorba d-lui Willie Nelson, “On the road again”.

 

Ziua 2. Odata incheiat prologul, intram in prima etapa adevarata a rally-raidului nostru catre Caucaz . Obiectivul zilei e indraznet – Istanbul. Sunt ceva mai bine de 800 km pana acolo si doua frontiere de strabatut, dar felul in care Oltul alearga alaturi de noi in zorii zilei, te face sa uiti de distanta si sa nu-ti doresti altceva decat sa mergi si sa tot mergi. Iar la asta ma pricep de minune. Simt cum placerea masochista de rula ore in sir fara intrerupere imi pune stapanire pe fiecare celula a corpului si pot in sfarsit sa urlu in casca cat ma tin bojocii: „Sunt liber !!!!!”

- Hooo, (cuvant jignitor). Vezi ca ma surzesti! Ai uitat ca avem sistem de comunicatii?

- Scuze, m-am lasat purtat de incantare. (...si parca dintr-odata nu mai sunt chiar asa liber ;) )

Inaintam catre Sublima Poarta cand bine, cand gresit, cu cate o rataceala scurta prin tara tovarasilor de necaz aflati la sud de Dunare. Sunt atat de focusat pe obiectiv incat fac abstractie de peisajele bulgaresti. Imi pare totul doar un desert sterp ce sta intre mine si Caucaz. Singura imagine care are puterea de a ma mai scoate din starea de transa e un magar ce paste pietre. No, trebuie sa admit ca asta e o treaba pe care nu o vezi in fiesce zi.

post-54929-0-79116400-1452088998_thumb.jpgpost-54929-0-19890400-1452089068_thumb.jpgpost-54929-0-49154700-1452089076_thumb.jpg

Cu inima cat un parameci ma apropii de frontiera turca, iar gandurile sumbre reapar. De aceasta data miza intoarcerii acasa in siguranta e si mai mare, pentru ca acum ne asteapta acasa nu unul, ci doi pui de om. Pentru o clipa imi fulgera prin minte chiar sa o cotesc spre Grecia, o tara unde mereu m-am simtit in siguranta. Capul imi e vraiste de ganduri apasatoare. Hai omule, aduna-te! Ce e cu tine? Uf, ce linistitor era sa fim insotiti de tovarasii din turele precedente...

Intram in Turcia pe la Hamzabeli doar pentru a da bot in bot cu o imposibil de lunga coloana de tiruri. In coada sarpelui de aproape 15 km tocmai soseste de un galatean de-al nostru. Viziera imi ascude zambetul meschin. Mustaciosule, nu pupi tu Dunarea prea curand!

post-54929-0-09208200-1452089411_thumb.jpg

Dupa ce ne targuim pentru un stiker HGS, ne avantam curajosi pe autostrada. Si chiar e nevoie de curaj, pentru ca se circula ca la balamuc. Pentru a completa meniul, intunericul se lasa peste noi chiar la intrarea in oras. Bonus, incepe iarasi sa picure. Din gradinita visam la astfel de conditii cand o sa urc pantele abrupte cu piatra cubica din Sultanahmet.

Intr-un tarziu, Marcel, al’ de se ocupa cu logistica in gasca noastra, ne parasuteaza in fata hostelului din lemn mancat de carii, unde urmeaza sa ne cantonam doua nopti. Suntem intampinati cu un entuziasm colosal de Davut, care, dintr-un motiv doar de el stiut, ne sugereaza sa-l numim permanent David. Cred ca si-a dorit mult numele asta. Tatal lui, un tip la vreo 50 de ani si de o serenitate sora cu senilitatea, afirma ca e mare pasionat de motoare si se mieuna intruna, bocind dupa un posibil imaginar Gold Wing vechi : “Oh, how I miss my bike…”

In camera constatam ca sublimul asafalt bulgaresc si-a facut datoria si o doza de Monster si-a varsat cu naduf toata energia peste toalele mele. Versatilitatea cutiei de la HeavyDuties e testata in rolul de covata pentru spalat rufe, iar dupa ce intindem hainele pe scara de incendiu ruginita, calcam in picioare Istanbulul. Mama ce bun e Efesul !... si ce scump.

post-54929-0-77126900-1452089583_thumb.jpgpost-54929-0-86571500-1452090284_thumb.jpgpost-54929-0-19737300-1452090227_thumb.jpg

Ziua 3. Dupa ce inflacaram primusul pentru o cafea turceasca, sarim in galosi manati de gandul de a vedea ceea ce a fost timp de un mileniu cel mai impozant edificiu crestin din lume – Catedrala Sfanta Sofia. Coada ca la zahar pe vremea lui Ceausescu ne descurajeaza si ne reorientam spre Bazilica Cisterna. Aici coada e ca la unt.

post-54929-0-53052700-1452089796_thumb.jpg

Parasim Sultanahmetul si ne propunem sa revenim la Sofia pe sfarsit de program, cand autocarele cu octogenari japonezi vor fi deja departe. Pana atunci, ne umplem timpul cu ce stim noi sa facem cel mai bine in Istanbul - mancatul. Satui ca doi lei de mare, asteptam trecerea timpului, admirand ceremonii otomane, contempland la morminte de sultani, mirosind mormane de condimente, ba chiar participam luati de val (la propriu), la o manifestatie pentru eliberarea detinutilor politici din Egipt.

post-54929-0-69649400-1452089841_thumb.jpgpost-54929-0-57209700-1452089944_thumb.jpgpost-54929-0-56518900-1452089963_thumb.jpgpost-54929-0-02344500-1452089904_thumb.jpgpost-54929-0-97109600-1452089864_thumb.jpgpost-54929-0-02517600-1452089888_thumb.jpg

Iata ca norocul ne surade si pe la 4 p.m. putem intra lejer in Biserica Sfintei intelepciuni. Pasesc pe podeaua de marmura sufocat de emotie. Aceasta mandrete arhitecturala, construita in doar 5 ani de imparatul Iustinian dupa innabusirea rascoalei Nika din 532 e.n. a fost pana la caderea Constantinopolului, esenta spiritualitatii bizantine. A ramas in picioare, infruntand numeroase cutremure devastatoare sau jafuri atroce, cum a fost bunaoara “furtul sfant” din timpul Cruciadei a IV-a, cand fratii crestinii catolici, au furat tot ce se putea fura de la fratii orodocsi. Ca o ironie a sortii, in Ayasofia este si azi o piatra comemorativa care aminteste ca aici s-ar afla mormantul lui Enrico Dandolo, batranul doge al Venetiei, care, orb ca o cartita, i-a condus pe cruciati spre vandalizarea unui Constantinopol ce nu si-a mai revenit niciodata pe deplin in urma acestei “vizite”.

post-54929-0-59219900-1452090489_thumb.jpgpost-54929-0-38708600-1452090516_thumb.jpgpost-54929-0-65978600-1452090528_thumb.jpgpost-54929-0-89444800-1452090540_thumb.jpgpost-54929-0-04209800-1452090559_thumb.jpgpost-54929-0-88790900-1452090628_thumb.jpg

Otomanii au aratat mai multa ingaduinta fata de lacasul de cult si s-au grabit doar sa ii redecoreze interiorul cu un strat de tencuiala, ea functionand ca moscheie pana la venirea la putere a lui Kemal Ataturk. Momentan, muzeul Ayasofia se afla intr-un minutios proiect de restaurare, fapt ce nu ne-a permis sa vedem interiorul in toata splendoarea sa.

post-54929-0-99476400-1452090587_thumb.jpgpost-54929-0-20950100-1452090645_thumb.jpgpost-54929-0-01714000-1452090603_thumb.jpg

Iesim in curtea interioara pentru a vizita mormantul lui Selim al II-lea a.k.a. Selim Betivul, primul sultan care nu a mierlit-o intr-o campanie militara, ci rupt in gura, a alunecat pe marmura din baie si dus a fost. La carciuma regala se inchide devreme, asa ca nu putem inchina un pahar cu dansul si ne rostogolim catre casa. Seara e deja calare pe noi si maine e o noua zi grea de tranzit.

Ziua 4. E genul de dimineata perfecta pentru mine. Bosforul, scaldat in soarele matinal pare un cufar cu galbeni. Traficul istanbulez de luni dimineata se arata ca o poveste frumoasa pana cand trecem peste Podul Fatih. Ajunsi pe partea asiatica incepe cosmarul. O coloana interminabila de conserve imprastiata pe toate benzile autostrazii catre Ankara incearca sa mi se urce in carca. Nimic nu se misca, cu exceptia ventilatorului lui Thor care zumzaie vesel, imprastiind metri cubi de caldura peste noi. Chiar aveam nevoie, pentru ca numai palton nu-mi luasem pe mine azi dimineata.

post-54929-0-93252800-1452090696_thumb.jpgpost-54929-0-69588100-1452090722_thumb.jpg

Scapati de Constantinopol iar mai apoi de autostrada, ne basculam speranta intr-un drum mirific de-a lungul tarmului sudic al Cara Deniz. Ghinion. Drumurile expres din tara lui Erdogan sunt de aceeasi monotonie ca si autostrazile. Nimic de notat, doar benzina de ars. Benzina scumpa de altfel. Sterilitatea peisajelor ticsite de orezarii ma determina sa adopt o strategie de condus usor ticaloasa, dar foarte utila. Folosesc autobuzele turcesti ca deschizatori de drum. Astia merg pe sosea cu constanta cu care ne milogim noi la FMI. Au 110 km/h atat in afara cat si in interiorul localitatilor. Ma cam ia somnul studiind ore la rand dosul diverselor autocare, dar evit cateva radare si eficiena e uimitoare.

post-54929-0-78520900-1452091121_thumb.jpgpost-54929-0-41703900-1452091153_thumb.jpgpost-54929-0-74651500-1452091182_thumb.jpgpost-54929-0-82519300-1452091199_thumb.jpgpost-54929-0-37369700-1452091220_thumb.jpgpost-54929-0-43497100-1452091257_thumb.jpg

Intentionam e sa trecem de Samsun si sa cautam o cazare in jurul orasului Unye. Rulam pe langa cateva locuri bune de campare, dar nu oprim. Am eu un feeling ca e ceva cu Unye asta, asa ca tot trag de noi sa ajungem acolo. Ca nenumarate ori cand tot insist sa nu oprim, flerul meu se dovedeste de cacao. Nu gasim cazare, vorbitori de engleza – yok, asa ca ne lasam usor sedusi de cele cateva cuvinte pe care le articuleaza un tinerel tuciuriu: “hotel ? come, good price”. Ii transmit ca daca e mai mult de 60 de lire, n-are sens sa intorc motorul, dar omul ma lasa sa inteleg ca stie el mersul pe acolo si ne incadram in buget. Fain hotel, nimic de zis, numai ca dupa ce caram toate bagajele la etajul 2 si ne dezechipam, apare tuciuriul dupa pasapoarte si bani. Super-oferta tuceasca - numai 60 de lire de persoana…

Realizez ca urasc un singur lucru mai tare decat facutul bagajelor dimineata. E facutul bagajelor seara. Ne luam ramas bun de la samsar intr-un tril de blesteme si plecam spre urmatorul oras – Fatsa. Ne mai oprim de vreo doua ori sa vedem de ceva culcus, dar turcii astia sunt excelenti evaluatori si transforma instant oboseala si disperarea noastra in niste sume demne de o rata in franci elvetieni. Nu am luat in calcul ca mergem spre Est si noaptea s-a lasat peste noi cu vreo ora buna mai devreme decat estimasem. La un semafor opreste langa noi un scuterist. El e salvatorul nostru si ne duce la locul ce ne era harazit. Daca Mesia s-a plans vreodata de confortul din iesle, apoi sa nu-l aud! Cocina pentru care tocmai am platit 40 de lire e decupata din filmele lui Tarantino. E genul ala de camera ce pare insultatoare si pentru un consumator de heroina din Mexic. Buda comuna de pe hol ne livreaza constant un miros diafan de urina, pe sub usa mai scurta cu o palma decat era cazul. Deschidem fereastra, deranjand cu scuzele de rigoare o nobila familie de paianjeni. Sunt la a 3-a generatie si camerista s-a straduit din rasputeri sa nu-i deranjeze vreodata. Nu o facem nici noi, pentru ca geamul asta are doua minusuri majore: 1- e chiar deasupra autostrazii; 2 – da in balconul vecinilor, dupa mutre, foarte probabil niste refugiati sirieni.

Ne dezinfectam grumazul cu un elixir dublu-distilat din Ardeal, care ar baga in teroare orice terorist musulman, si iesim sa mai descoperim cate ceva din deliciile bucatariei turcesti. Optiunile sunt limitate pentru ca un singur restaurant mai e deschis la ora tarzie la care dorim sa cinam. Suntem unicii clienti ai unui local unde 2 bucatari si 3 chelneri sunt gata sa ne satisfaca toate poftele. Asta pana cand unul din bucatari primeste informatia ca s-a incheiat nu stiu ce meci si Galatasaray a devenit campioana. Sortul zboara de pe el ca paiele dupa combina si il vedem cum fuge in strada urland ca un apucat. Nu e singurul. In strada se dezlantuie infernul. In cateva minute, in minuscula piateta din fata localului, se strang sute de oameni, masinile claxoneaza frenetic si explodeaza confetii. Din toate cotloanele Fatsei se aude vuietul unei tribune imaginare: Ale, ale, ale Cim Bom Bom – Cim Bom Bom- Sampiyon.

post-54929-0-41639200-1452091852_thumb.jpgpost-54929-0-68710200-1452091817_thumb.jpg

Dupa ce ne terminam imperturbabili oile din farfurie, fara prea mare tragere de inima, ne intoarcem in closetul nostru de camera. Maine speram sa dormim in Georgia.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bravos, frumos! Astept continuarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tare. :mexicanwave:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari pentru experienta inedita si pentru unul dintre cele mai interesante topice! :peace:

Share this post


Link to post
Share on other sites

felicitari !!!! am dat deja folow this topic :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sincere felicitari!Vara asta am vrea si noi sa facem Caucazul.Traseul e cam acelas.Inapoi am opta pt.feribot/Odessa/.Ai putea sa ne dai niste sfaturi.Evtl.vorbim la tlf.Multumesc.Si inca o data felicitari!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am ras cu lacrimi.foarte frumos cum ai asternut povestea voastră.Stimă

Share this post


Link to post
Share on other sites

am trecut pe strada aia de x ori. N-am stiut ca se numeste armeneasca pana amu :)

 

AStept si io continuarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Abonat ! Asteptam continuarea .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bravoooos! :10:

Astept continuarea...

Share this post


Link to post
Share on other sites

misto si felicitari :)

m-am abonat si eu astfel la continuare, astept :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

hai cu restu povestii ca m-ati prins si pe mine...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Super tura, super povestire. Asteptam continuarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa inceapa aventura. :moto:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Altu' care scrie de mori. Baga mare cand poti, ca m-am abonat!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Of, of, amintiri , amintiri. Faina tura ai facut. Abia astept sa vad povestea despre Georgia si ai sai soferi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mno Andrei,is mandru ca esti vecinu' de la etajul 2! :)

Baga mare!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cel mai probabil in vara lui 2015, A mea a fost in 2011. (/index.php?/topic/665600-sakartvelo-hayastan/),

 

@redippy scuze daca postarea link-ului e neavenita.

In vara lu' 2015.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa inceapa aventura. :moto:

Ruta super-aventuroasa sugetata de tine (Upper Svaneti) ramane pe data viitoare. Era imposibil sa trec muntele in luna mai cu o vaca incarcata de aproape 3 quintale. Oricum, in Georgia nu trebuie sa cauti mult ca sa gasesti aventura. Condusul unei motociclete cu toti dementii aia in jur e o aventura in sine ;)

» Post actualizat in 08 Jan 2016 12:42

Ziua 5. Haznaua asta de cazare ne indeamna sa ne trezim cu noapte in cap. Desi in fiecare seara ne propunem sa fim extrem de matinali, e prima oara cand prindem rasaritul. Ce frumos se imbaiaza soarele chipul in mare! Pana la urma si cel mai slut loc poate sa iti ofere mici crampeie de divinitate.

post-54929-0-64682700-1452241936_thumb.jpgpost-54929-0-39436200-1452242014_thumb.jpgpost-54929-0-92106300-1452242356_thumb.jpg

Mereu am spus ca putine lucruri in lume sunt comparabile cu placerea mersului pe motocicleta in racoarea diminetii, iar mirosul sarat al marii contribuie din plin la aceasta stare euforica.

post-54929-0-12155900-1452248740_thumb.jpg

Cum suntem in plan bine de tot cu timpul, hotaram sa facem un ocol catre Uzungol, un loc interesant pe care il vazusem pe un banner in Istanbul. post-54929-0-32647600-1452243017_thumb.jpg

Grozava idee! Odata iesiti de pe drumul express, incepe o sublima sosea ce serpuieste de la nivelul marii la cei peste 1100 de metri altitudine, unde se afla lacul Uzungol. post-54929-0-66290000-1452242441_thumb.jpgpost-54929-0-81902800-1452242452_thumb.jpg Peisajul feeric pare desprins din inima Alpilor Elvetieni, iar culorile naturii se intind sub ochii nostrii ca pe sevaletul unui pictor. Suntem intr-o Turcie pe care mintea mea nu si-o putea imagina. Cat de frumos poate fi locul asta si ce putin timp ne putem bucura de el. Zdamasi cu concediile astea de 2 saptamani...

post-54929-0-67757500-1452242501_thumb.jpgpost-54929-0-36543100-1452242517_thumb.jpgpost-54929-0-81647500-1452242527_thumb.jpgpost-54929-0-67255500-1452242535_thumb.jpg

Coboram din nou catre mare si in doua ceasuri bune batem la portile tinutului gruzin. Ni se deschide neasteptat de repede, infirmand temerile noastre de a sta cu orele in vama. Un zambet larg si “welcome to Georgia”! Ei, acu-i belirea belengherului. Batranul si inteleptul GPS Marcel, isi incheie misiunea in lipsa unei vize valabile pentru Georgia si Armenia, si ne paseaza in grija varului sau, Osman. Noua noastra calauza, e pleazna la geografie! Nu cunoaste adresele, cu greu dibuieste chiar si orasele mai mari, iar placerea lui suprema e sa te reguleze constant, fara lublefiere, cand ai mai mare nevoie de ajutorul lui.

post-54929-0-36587300-1452242633_thumb.jpgpost-54929-0-02499100-1452242681_thumb.jpg

In Exchange-ul din vama ne intalnim cu un KTM-ist ceh, ajuns aici in 4 zile pe sistemul “sleep and drive”. E in drum spre Iran prin Armenia si la fel ca mine incearca sa isi dea greata pentru a se lansa in traficul gruzin. Apoi daca Osman al meu e un magar, ce sa va zic de soferii gruzini. Va dau un copy-paste a la Victor Viorel, din mailul primit de la Consulatul Romaniei din Tbilisi: “sfatul meu este să aveţi grijă, deoarece în Georgia se circulă haotic, drumurile sunt mai proaste decât în ţară iar şoferii sunt agresivi în trafic. Nu există RCA obligatoriu iar aprox. 90-95% dintre şoferi nu au nici un fel de asigurări. Imi fuge prin minte o replica dintr-un film de duzina - „You're preatty fucked, little white boy”. Slobod sovaielnic piciorul in parghia de metal din stanga si ii dau a-ntaia. All in! Se merge la risc, scapa cine poate. Nu conteaza ce masina conduci, important e sa fi mereu primul. Daca pe strada poti sa ii privesti ca pe niste oameni normali, la volan soferii din tara asta se transforma intr-o haita de giboni care actioneaza doar instinctual, iar soseaua e jungla lor perfecta. Conduc mai defensiv ca Inter-ul lui Helenio Herrera. Sansa noastra e ca mai sunt doar doi pasi pana in Batumi, iar in cele doua zile cat stam aici am timp sa studiez dusmanul si sa pun la cale ceva strategie.

post-54929-0-70317100-1452243179_thumb.jpg

Fara prea mare efort, gasim o cazare decenta, iar dupa ce priponesc calul, descindem pe o terasa sa aflam care e spilul cu Khachapuri asta de care am tot auzit. Hmmm, e buna rau treaba cu el, iar cand vine insotit de o bere locala, e un gheseft desavarsit. Tare as fi vrut sa citesc ce bere era, dar sa imi ziceti Taietel daca am inteles o iota. Cu timpul am aflat ca minunea se numeste Natakhtari si ii place sa vina in combinatie cu cateva Argo, vreo doua Kasbegi si nu in ultimul rand, cu desavarsitul “34”.

post-54929-0-18888900-1452248470_thumb.jpgpost-54929-0-99026700-1452248485_thumb.jpg

Azi e 26 mai, Ziua Independentei in Georgia, asa ca mare tambalau. Concerte cu artisti no-name, tineri matoliti si fete imbracate ca la Milano, ce mai, suntem ca la un festival al berii rasuflate. Percutam si noi din plin la sarbatoare locala si dupa ce mai ingurgitam cateva sticle de taietei, noaptea ne prinde cantand la o incantatoare fantana cantatoare.

post-54929-0-29963600-1452248515_thumb.jpgpost-54929-0-23606400-1452248761_thumb.jpg

Ziua 6. Soarele stralucitor ne aminteste ca suntem la Marea Neagra, asa ca dupa ce execut o bere matinala, ne tragem slipii si plecam pe plaja. Ador diminetile iresponsabile in care nu trebuie sa dau nimanui explicatii pentru gesturi ilogice. Da, mai aveam inca si cafea, dar extragerea din cotidian te face sa te simti viu, nu-i asa? Azi Bachus ma transporta, nu Thor!

Marea e diametral opusa fata de ce avem acasa. Nisipul s-a transformat in bolovani, in 3 pasi apa iti trece de crestet, iar temperatura acesteia e perfecta daca esti cumva o morsa.

post-54929-0-76095200-1452248920_thumb.jpgpost-54929-0-12729700-1452248941_thumb.jpgpost-54929-0-08934400-1452248992_thumb.jpg

In timp ce blestemam ca incalzirea globala nu a afectat deloc petecul asta de litoral, o suava voce cu inconfundabilul accent moldovenesc se aude din spate: “sunteti romani”? E Katya, o neaosa basarabeanca, stabilita in Georgia de vreo 10 ani. Ii e dor de graiul romanesc, asa ca povestim cate-n luna si stele, de la vinuri la politica, la cum e traiul georgianului de rand, ce sa faci sau sa nu faci in tara asta. Ii spunem si de planul de a merge pe Drumul Militar Geogian pana la granita cu Rusia, cand vad ca se face alba ca varul la fata.

  • Sa nu va duceti pe drumul ala!

  • Pai de ce, Katyusha?

  • Is numa’ nespalati si flocosi acolo. Soru-mea s-o spariet asa di tare cand o vinit di la Vladikavkaz ca o vrut sa sa intoarca. Nu mereti la aia, flocosii dracului !

Dupa ce ne da numarul ei de telefon, „pentru ori-si-ce necaz”, o lasam pe Katyusha spurcandu-i in continuare pe locuitorii regiunii Mtskheta-Mtianeti si purcedem in a vizita capitala Adjarei. Daca anul trecut vedeam Volosul, portul de unde a pornit Jason cu argonautii sai in cautarea Lanei de Aur, uite-ne debarcati un an mai tarziu in faimoasa Colchida, unde Lana e pusa la loc de cinste, tocmai in varful unei statui. Chestia asta cu aurul apare peste tot, mai ceva ca in Belgravistan. Zi sau noapte, daca ceva nu sclipeste in tente pal-galbui inseamna ca nu esti in Batumi.

post-54929-0-97807900-1452249936_thumb.jpgpost-54929-0-80083900-1452249736_thumb.jpgpost-54929-0-18863100-1452250013_thumb.jpgpost-54929-0-41124400-1452249976_thumb.jpgpost-54929-0-42785800-1452249994_thumb.jpgpost-54929-0-78448600-1452250068_thumb.jpg

Vechea colonie greceasca e un oras bizar. Un mic Dubai al estului, unde prosperitatea recent obtinuta datorita terminalelor petroliere azere si a investitorilor turci, contrasteaza grosolan cu lipsa de infrastuctura si paupertatea din restul Ajarei. Are un centru istoric interesant, asemanator din multe puncte de vedere cu arhitectura central europeana de secol XIX, in care s-au implantat fara noima hoteluri de multe stele si turnuri de sticla.

post-54929-0-10963400-1452250526_thumb.jpgpost-54929-0-73992600-1452250496_thumb.jpgpost-54929-0-77130400-1452250543_thumb.jpgpost-54929-0-67957100-1452250555_thumb.jpgpost-54929-0-60931800-1452250584_thumb.jpgpost-54929-0-35662100-1452250759_thumb.jpg

Una peste alta, imi place mult orasul asta. E mai fain decat as fi intuit. Iti da o senzatie de siguranta (asta cat timp nu esti in trafic), bucataria e excelenta si pileala convenabila. Avem ocazia (si n-o ratam) sa gustam in piata locala mult apreciata bautura slava Kbac sau Kvass, cu vreti sa ii spuneti. Desi natiile din fosta URSS o pun la loc de mare cinste, mie imi pare ca gustul aduce mai mult a fertilizator de plante, asa ca raman la Natakhtari.

post-54929-0-17338000-1452250667_thumb.jpg

Pierdem soarele urcand cu funicularul Argo deasupra orasului. O distractie pe cat de ieftina pe atat de spectaculoasa. Perspectiva asupra coastei Adjarei e incantatoare de pe Muntele Anuria. E prima data cand ma cuprine un dor puternic de copii. Ei sunt in siguranta, de partea cealalta a marii ce se intinde in fata noastra, dar noi intram de maine adanc in tara oamenilor ce conduc fara creier. Sentimentul ala de neliniste pune iar stapanire pe simturile mele. Hai ca va fi bine ! Noapte buna, Batumi.

post-54929-0-13843900-1452250720_thumb.jpgpost-54929-0-56338000-1452250778_thumb.jpgpost-54929-0-62900600-1452250793_thumb.jpgpost-54929-0-48118300-1452250809_thumb.jpg

Ziua 7. Dimineata dam gaz in primus, o cafea tare ca teasta lui Tolea Ciumac si ii dam gaz iarasi. Urcam spre Poti, iar peste vreo 20 de km vedem primul viteaz calarind un sant. Nasol. Urasc accidentele pe stomacul gol. Iti schimba perspectiva pozitiva asupra zilei. Inaintam batraneste, dar fara multe pauze si kilometri se aduna. Dupa ce trecem de Kutaisi si intram pe pseudo-autostrada georgiana, devin mai relaxat la ghidon. Am invatat sa tolerez prostia, merg mai repede si usor mai agresiv. Culmea, acest lucru ma face previzibil pentru colegii mei de sosea.

post-54929-0-62305400-1452251269_thumb.jpgpost-54929-0-60305600-1452251243_thumb.jpg

Prima oprire serioasa o facem ca sa luam pranzul. In Gori, locul de bastina al tovarasului Stalin.post-54929-0-31393000-1452251205_thumb.jpg Masa e de o abundenta ca in vremea foametei ucrainiene din 1936. Burdusiti, facem o vizita la casa unde Koba a facut primii pasi in viata. Mediul locativ lamureste multe din caracterul Tatucului. Doar un psihopat putea supravietui intr-un bordei cu vreo doua ferestre, unde capul familiei e un cizmar betiv iar mama o curva habotnica. Interesante sunt gratiile de la demisolul bordeiului. Cati dintre voi ati avut gratii la casa? Uite cum se explica reflexul cu puscariile si gulagul.

post-54929-0-64317300-1452251373_thumb.jpg

Muzeul dictatorului e aidoma comunismului, o chestie demodata si prafuita. Mai nimic nu e captivant in imesitatea aia de cladire construita in stilul „vechi de nou” prin anii 50. Sute de poze atarnate pe pereti cu descrieri in rusa, cateva obiecte personale, mirosul scolilor antedecembriste, si un tanar Stalin varianta Hipster 2.0, sunt putinele lucruri pe care pot sa le contabilizez.

post-54929-0-50880200-1452251421_thumb.jpgpost-54929-0-29751300-1452251501_thumb.jpgpost-54929-0-29751300-1452251501_thumb.jpgpost-54929-0-72184000-1452251440_thumb.jpgpost-54929-0-11418200-1452252100_thumb.jpgpost-54929-0-21532200-1452251587_thumb.jpgpost-54929-0-36785800-1452251544_thumb.jpgpost-54929-0-61971700-1452252073_thumb.jpgpost-54929-0-67433300-1452252051_thumb.jpg

Nici macar trenul cu care a calatorit domnul Jughasvili la Yalta, in 1945, pentru a imparti Europa, si implicit destinele noastre, nu reuseste sa imi dezvolte o imagine pozitiva in ceea ce priveste acest loc. Dupa ce vezi un muzeu interactiv care se joaca permanent cu sentimentele tale, cum e bunaoara cel al Fabricii Schindler din Cracovia, ma umple scarba de cata nepasare vad aici. Si cat am asteptat sa-l vad. O mare dezamagire….

post-54929-0-63382600-1452251554_thumb.jpgpost-54929-0-95075900-1452251572_thumb.jpg

Ajunsi la Thor, vedem ca are companie. Sunt caii lui Peter si gasca lui de slovaci, aflati intr-un tur al Caucazului, prin zonele despre care orice ghid turistic ti-ar zice sa le eviti imperativ: Ingushetia, Cecenia si Daghestan. Ii transmit si ingrijorarile Katyusei (si implicit ale mele) legate de “flocosii” din zona Muntelui Kazbegi, dar ma linisteste. Ei au trecut ieri pe acolo, si toti erau proaspat frezati. Uite ca mi-a venit inima la loc.

post-54929-0-16666700-1452252537_thumb.jpgpost-54929-0-96671100-1452252556_thumb.jpg

Parasim Gori pentru a da piept cu marea incercare a zilei: gasirea hotelului Baku in nebunia traficului din Tbilisi. Am 3 aliati in acest demers. O tableta cu harta offline a orasului, pe varu’ Osman si Instinctul meu de calator descurcaret, care nu demult a reusit sa se rataceasca intr-un sat. Deci, nu stam tare bine. Primul ajutor pica la propriu, cand imi scap tableta de pe tank-bag si ma uit balind pe jos dupa un buton de pornire. And it's gone!

Hai ca mai am doi asi in maneca. Zi-i, Osman. Cum? Sa trec raul in stanga? Ma esti sigur?....pai eu am rezervat in centru. Zici tu ca ai mai fost pe aici si stii drumul? Bine ma, dupa tine ! Un kilometru, doi, trei ... Sa te bag in aia a ma-tii Osmane !!! Ai tu pe Dracu’ aici. Cum as putea sa dorm mai ingramaditule, intr-o papetarie de la periferia orasului?! Fi-ti-ar geografia…

Bine si asa rau! Instict, tata, tu ai mai ramas. Ce zici? Cum, sa intreb un taxi? Bravo ma, imi place cum judeci! Intreb unul, apoi altul, o romaneasca pe dubla continua, o vale, o panta si iata ca in nici doua ceasuri de cand am intrat in oras, ciocnim cu Samir un pahar de vin la Hotel Baku. E modul gazdei noastre azere de a sarbatori cu motociclistii care se cazeaza la el. Sau pur si simplu, omului ii place sa mai inchine cate un pahar cu diversi. Nu pare genul care sa se impiedice in metehne anacronice legate de musulmanii ce nu ar trebui sa consume alcool. Si asta mai ales cand vine vorba de strugurii storsi de taica-sau.

Ies afara sa iau jos cutiile si gasesc un boscau batran proptit de Thor. Eu, inca treaz, el usor afumat, semn ca vinul georgian il bate pe cel azer. Incepe sa-mi explice ca ceva nu e in regula cu locul unde am parcat si ca ar trebui sa ma car de acolo. In tinerete am umblat la multe discoteci pe sate, deci stiu cat de nasol poate sa iasa daca faci falusul mare pe teritoriu ostil, asa ca grabnic ma conformez. O mut de-a curmezisul drumului, de poate troscangiul sa parcheze si un Kamaz acolo, dar tot nu ii convine si continua sa latre intr-o limba de neinteles. Tentativa mea de a scapa blesteme cu un “ne panemaiu poruski” doar ii da apa la moara si ma ocarasete mai abitir. Pare a-mi spune: „Cum nu vorbesti rusa, ca doar tocmai mi-ai spus in rusa ca nu vorbesti rusa, Deci tot sti ceva rusa!” Spre imensa mea supriza, drojdierul nu vorbeste nici engleza, ungureasca sau franceza asa ca incet bariera de comunicare devine una de netrecut. Mai fac o tentativa in greaca veche, dar realizez ca pe asta nu o stiu nici io. Hmmmm...Evrica! O ard cum stiu mai bine – romaneste. Apasat, ca in Ardeal, da cu debit ca in Moldova si nerv oltenesc. Sa ma tina minte el si neamurile lui, betivani si lodri. Turmentatul meu conlocutor se opreste, face doi pasi in spate si pare a pricepe ce vreu sa transmit. In sfarsit comunicam. Simte ca nu-i de saga cu un om care a mers toata ziua in canicula si tanjeste dupa o bere rece ca un Nazgul la prada lui. Ingropam toporul razboiului, da’ nu ca la Vaslui, si ne strangem mana amical. Geogia si Romania sunt iarasi tari pretine !

Acum Tbilisiiiiiii !!! Stam langa Rustaveli Avenue, principalul bulevard al orasului, asa ca o luam frumos, pe ulicioara in jos, lasand firimituri in urma noastra ca Hansel si Gretel. Doar ca ale noastre sunt pe retina. Asta pana la punctul de informare turistica din Piata Libertatii unde ne umplem cu harti moka pentru toate zonele Georgiei + Tbilisi. Oameni suntem!

post-54929-0-43899500-1452256066_thumb.jpgpost-54929-0-94543400-1452256035_thumb.jpg

La o prima vedere arhitectii din trecut ai orasului par a fi fost buni prieteni cu paharul, pt ca nu gasesc nici o coerenta in dispunerea strazilor. Fara un tel prestabilit de acasa, ne indreptam spre cel mai vizibil reper – Catedrala Sfanta Treime. Admit ca pietatea nu ma da afara din casa, dar aceasta Catedrala a Mantuirii Neamului Georgian e cu adevarat impresionanta la interior. Pereti lipsiti momentan de picturi (am inteles ca urmeaza sa fie decorati cu mozaicuri), doar cu o schita a unui Isus Pantocrator ratacita printre imensele coloane de piatra, catedrala Patriarhiei Georgiei este a treia cea mai inalta biserica ortodoxa din lume, dupa cele din Moscova si din Sankt Petersburg. (Ar trebui cineva sa il puna in garda pe Patriarhului Daniel, ca e in plin santier. Loc in sus este...)

post-54929-0-43899500-1452256066_thumb.jpgpost-54929-0-34363700-1452256442_thumb.jpg

Adanc patrunsi de evlavie, umflam o bere, infulecam cate un Khachapuri prospat scos din cuptor si trecem smeriti Podul Always Ultra, pentru a ajunge in Old Tbilisi.

post-54929-0-18049600-1452256590_thumb.jpgpost-54929-0-85006200-1452256623_thumb.jpgpost-54929-0-74691000-1452256605_thumb.jpgpost-54929-0-30831900-1452256812_thumb.jpg

Eeee, aici e viata! Alei inguste, cladiri cochete si bizarul Turn cu Ceas al Teatrului de Papusi creaza o atmosfera de basm.

post-54929-0-75823500-1452256657_thumb.jpgpost-54929-0-49007900-1452256679_thumb.jpg

Ne place mult vechiul Tiflis si cu siguranta am putea zabovi toata noaptea plimbandu-ne printre frumoasele lui ziduri de piatra, dar azi nu ne permitem. Ca in orice drumetie, exista mereu o zi speciala. Iar pentru mine, acea zi urmeaza maine: Riding on Georgian Military Road !

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this  

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...