Jump to content

Recommended Posts

  • Replies 84
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Popular Posts

Motociclistii carora le plac motoarele de genul,is pasnici.

Posted Images

Adriene,babuta de mergea la biserica era verisoara celui de ti-a vandut-o tie. :)

Eu am avut TW-u,d-aia acum mi-am luat Van Van.

TW-u mi-as mai lua doar daca as pune mana pe unul de 225.

Dar atat 200 cat si 225 din acea perioada au dezavantajul franei pe tambur pe fata.

Edited by Christian 1
Link to post
Share on other sites
La 09.02.2020 la 9:02, Christian 1 a spus:

Vezi ca vanzatorul scrie in descrierea de sub poze ca e marita cilindreea.

Si eu am cautat un 200 sau 225,dar nu am gasit.Oricum 200-le are doar 16 cp fata de 12 cp cat are 125.Si franele la 200 si 225 sunt pe tambur pe fata,nu pe disc.Doar de acolo recunosti la generatiile astea cilindreea,de la aspectul vizual al motocicletei.

Nu cred sa ai vreo problema cand iti vor face carte de identitate,italienii nu trec seria motorului si culoarea motocicletei in talon,asa ca RAR-ul o sa-ti ia de buna seria motorului care e montat on momentul identificarii.Dar o fi ieftina,km sunt cam multi,repet. :)

 

Pai treci pe Ursus,sau vezi tu ce beri or mai fi. :)

 

Nu l-am mai luat. Din ce am inteles de la proprietar prin intermediul prietenului, motocicleta avea cateva probleme, printre care si la aprindere. Si pana m-am tot gandit, am inteles ca a vandut-o.

 

Link to post
Share on other sites
Acum 48 minute, Christian 1 a spus:

Adriene,babuta de mergea la biserica era verisoara celui de ti-a vandut-o tie. :)

Eu am avut TW-u,d-aia acum mi-am luat Van Van.

TW-u mi-as mai lua doar daca as pune mana pe unul de 225.

Dar atat 200 cat si 225 din acea perioada au dezavantajul franei pe tambur pe fata.

Da, familie mare si longeviva.

O furca si o roata de 125 cu disc costa putin.

15826345169512117263440.jpg

Link to post
Share on other sites
Acum 1 oră, Unreal2 a spus:

 

Nu l-am mai luat. Din ce am inteles de la proprietar prin intermediul prietenului, motocicleta avea cateva probleme, printre care si la aprindere. Si pana m-am tot gandit, am inteles ca a vandut-o.

 

Sunt diferente intre 125,200 si 225 la partea electrica,asa ca e mult mai bine ca nu ai cumparat-o. :ok:

 

 

1 oră în urmă, adrian1000cc a spus:

Da, familie mare si longeviva.

O furca si o roata de 125 cu disc costa putin.

15826345169512117263440.jpg

Era doar o gluma legat de babuta cu biserica. :)

Te sfatuiesc sa faci schimbul de furca si roata inainte sa mergi cu ea sa-i faci Carte de identitate la R.A.R.Dup-aia,va fi greu caci nu va mai corespunde cu ce au gasit ei cand ti-au facut Cartea.

De omologat dupa,nici nu se pune in discutie

Link to post
Share on other sites

Faza tare cu gluma cu babuta este ca in ultimul timp, dau doar de rude ale dansei.😂 Anul trecut am luat un CB750 de la sotul doamnei ... tot peste 60 ani, tot unic proprietar, cam 30.000km. Anul asta gasit unchiul de 75 ani.... imi este si frica ca anul viitor o sa dau de tatal stimabilei, parohul bisericii. 

Vreau sa merg intai cu motoreta si apoi vad daca chiar cere modificari. In afara de niste scarite mai mari si un suport de top case momentan nu i-as adauga nimic.

 

 

Link to post
Share on other sites

Am vazut lipsa de frane pe fata datorata franei cu tamburi,de aia am scris ce am scris mai sus.

Link to post
Share on other sites

Foarte frumos facut,deja are pusa frana pe disc pe fata din fabrica.

Si tot pe carburator.

Link to post
Share on other sites
  • 2 months later...
  • 2 weeks later...

2 Yamaha TW 125 Trailway la vanzare,in acest moment:

https://www.olx.ro/oferta/yamaha-tw-125-cc-import-recent-stare-foarte-buna-730-euro-IDdAYWK.html#b0e62401df

 

https://www.olx.ro/oferta/yamaha-tw-125-in-4-timpi-IDd8CC1.html#b0e62401df

 

 

Un promo,pentru TW 200:

 

 

Edited by Christian 1
Link to post
Share on other sites
  • 2 weeks later...

Ai fost sau te pornesti?

Daca ai fost,spune-ne povestea. :)

Link to post
Share on other sites

Cel putin,pe mine m-ai facut curios.

Accept si un "serial" :)

Link to post
Share on other sites
  • 5 months later...

TW-u la vanzare acum:

https://www.olx.ro/oferta/yamaha-tw-125-in-4-timpi-IDd8CC1.html#9556d3ea5f

 

 

La 23.05.2020 la 19:06, Muretto Grundieg a spus:

A fost acum doi ani. Povestea e lungă, poate o să-i găsim locul vreodată.

Mno,te-ai hotarat sa-i dai cep povestii cu Nordkapp-ul?

Ca deja e sezonu' de stat la gura sobei. :)

Link to post
Share on other sites

Mergea varianta uzuala. :)

Cum crezi si vrei tu,Muretto.

Link to post
Share on other sites

Micuța pregătită de plecare. A se remarca cutia de scule suplimentară de sub motor.

005.png

006.png

007.png

008.png

009.png

010.png

Aici , pentru a înțelege mai bine mersul lucrurilor, e momentul să fac o paranteză. Verificarea mobrei, ca orice tip care se respectă, am lăsat-o pe ultimele zile.

Cu vreo 3 zile înainte de plecare, mi-am făcut timp să schimb ce naiba era de schimbat pe la ea, că nu mă pricep, fiind printre altele, și mecanic auto cu diplomă și lucrând niște ani prin service-uri.

Când dau drumul la ulei, văd niște dubiozități, dar ca să mă lămuresc și mai bine scot filtrul de ulei. Pam, pam ! Pilitură pe el...

Zic, bă, nu e bine! Ce naiba se întâmplă ?  În fine, trag de lanțul de distribuție...joc sublim. Trebuie schimbat, zice prietenul meu.

De acord cu el, las motorul deschis, dau telefoane, e-mailuri și găsesc până la urmă pe unii care îl aduceau în cinci zile. Preț de dumping, ceva pe la vreo 150 de lei parcă.

Stau eu, calculez, răscalculez și dă cu virgulă, trebuia să plecăm peste trei zile. Ca să nu mai amân plecarea îmi zic în capul meu, băi, cred că mai ține 10.000 de kilometri.

O să schimb uleiul și filtrele la 2000 de kilometri și gata, plus că o să verific nivelul în fiecare zi.

Așa că închid motorul la loc și cu inima ușoară mă pregătesc de drum.

Ce nu știam atunci era faptul că la motorul ăsta, când se întinde lanțul de distribuție prea mult (întinzătorul era la maximum) începe la accelare/deccelerare să muște din carter.

Nu mult, dar suficient cât să îți facă surprize.

Și, revenim de unde am plecat, la dracu-n praznic...

Ne trezim a doua zi voioși, punem bagajele și ..contact!

Bestia nu vrea să plece ușor, ca de obicei. O iau un pic la alergat, mă arunc pe ea, bag a doua și ...funcționează ! Merge dar parcă nu prea mai are viață. Din cei 12 cai putere vreo opt sunt morți.  Mama ei, o avea vreun gunoi în carburator, îmi zic eu.Mergem cam cu 70 km/h și dl. Gică se enervează, îmi face semn să-i dau mai tare, cu vreo două zile în urmă prinsesem uluitoarea viteză de 104 km/h !

Îi fac semn că nu vrea și vreau să trag pe dreapta să o mai gâdil la șuruburi. Dar nu apuc să-mi finalizez ideea că un scârțâit sinistru se aude din motor după care se oprește brusc.

Dau la automat și scârțâitul macabru de fier pe fier se aude din nou. Băi, dă-o-n morții ei că doar n-a consumat tot uleiul, îmi zic și verific nivelul.

Surpriza continuă. Nivelul de ulei e corect. Să schimb totuși filtrul, mă gândesc și-l dau jos. Ce era acolo m-a făcut să vorbesc singur. Da'  urât de tot....

 

 

20180719_102301.jpg

20180719_102310.jpg

Link to post
Share on other sites

Buna treaba...

 

Muretto,io astept continuarea. :)

Link to post
Share on other sites

Păi, continuarea e simplă. Primul service găsit la câțiva kilometri nu era chiar un service ci era o vopsitorie. Așa că următorul se afla la 17 kilometri. Motiv pentru care am testat cu succes remorcarea și tractarea mortăciunii.

tractarea.png

2 chingi legate între ele, trăgătorul, de scăriță cu nod, trasul, înfășurată pe scăriță o dată și apăsată cu piciorul. La nevoie, iei piciorul și ești liber. sau la curbe strânse  :)

Ajungem finalmente la un service moto. Zic, gata, mi-a pus D-zeu mâna-n cap. Sunt salvat!

Ce vorbești, frate? Până și-au urnit tenderurile, până au chemat specialistul în Yamaha, până a venit, până s-a prins care-i treaba a trecut niște timp.

Eu, nu eram chiar luat de pe groapă, faptul că sunt zgârcit nu înseamnă că sunt milog, și deja calculam ce mi-aș putea cumpăra din atelierul lor. Aleg un Tenere care zăcea pe acolo dar mi-au zis că nu e de vânzare, e al unui client. Ceva de vânzare, aveți ?

Nu, n-aveau.

Bun, hai să rezolvăm cu micuța! Și stau ei, se scarpină în cap, mai dădeau la automat și auzeau scârțâitul ăla sinistru, că zic :”Șefule, aici e treabă mare! Trebuie schimbat, axa cu scame, supape, chiulasă, piston , segmenți, lanț de distribuție, ulei, filtru și ce-om mai găsi pe acolo fărâmat.”

Zic, ok,  că doar nu lucram la aprozar. Spuneți o sumă!

Și zic ei o sumă, de m-au luat palpitațiile. Mai adun în căpățână vreo 3-4 zile de cazare cu masă și băutură și îmi dau seama că deja trebuia să-mi vând un rinichi.

Și-l văd așa cumva, pe specialistul lor în Yamahe, cum îi străluceau ochii, că ce roată lată are în spate, că ce rezervor de 21 de litri are (față de 7 litri original) că ce șa mișto are ( de Suzuki DR) și alte considerente finlandeze că o dată îmi pică fisa și-i zic: Mă, o vrei ?

Păi, că scârț, că mârț, că e varză, e terminată, cât vreau pe ea?

Eu mă arunc la 300 euroi ca să recuperez măcar jumate din ce-am dat pe ea.

El nu pune botul, negociem și cădem la pace pe 250 de euroi. Gata ! Am măritat-o! Am încercat s-o vând la Bucale cu 500 de euroi mergând și n-am reușit dar am dat-o la juma de preț în Finlanda, varză cu carne. Bună treabă!.

Insula Varpursaari

 

          Sună incitant. După o zi plină toată de rahat, în care am reușit să mă enervez și mi-am aruncat sculele, cutiile  și punga cu mălai la gunoi, pentru că da, aveam de gând să-mi fac o mămăliguță la Capul Nord – sau măcar un bulz ciobănesc –și or să zică unii și alții că, ce ? Nu se găsește mălai acolo ? Ei, uite taică, nu ! Am cumpărat o pungă pe care era pozat un știulete și te-ai fi așteptat să fie mălai acolo ?

            Nu, era făină de păpușoi...Pentru că n-am știut să interpretez exact cuvântul Ryynit care făcea difernța dintre uruială și mălai – mai apropiat ca sens de : Nälkäinen kakku...

            Pe scurt, o zi plină de spume și căldură. Colac peste pupuză, GPS-ul ne ducea pe un drum care era blocat. Podul de legătură era în reparații și trebuia ocolit.

            La recepție era un puștan de vreo 17-18 ani, care nu prea știa bine românește. Văzând căăla micu´ nu se descurcăși că e problemă de limbi se bagă și mă-sa în seamă, doar-doar o ieși ceva. Corect construită din punct de vedere anatomic, blonda cu ochi verzi, își dă seama că stă de vorbă  cu un distins domn și îmi oferă ce are ea mai bun.

            Știu, și mie mi-a trecut asta prin cap dar nu despre asta era vorba. Îmi oferă o nu știu ce super-cameră cu alea-alea înăuntru și căscătoare în interior.

            Până la urmă blonda de la ABBA (știu, aia era suedeză, da’ ce mi-e Suedia sau Finlanda, tot un drac) realizează că suntem niște milionari excentrici care călătorim incognito și strângem material pentru un scenariu de film, pentru National Georgrafic.

Așa că ne pune la dispoziție cabana cea mai îndepărtată de grupurile sanitare și căscătoare la comun. Și, evident, cea mai ieftină. După care, mi-a făcut discret cu ochiul și a șoptit, vezi căți-am lăsat un suc în frigider, e moca, din partea casei...I-am făcut și eu ochiul și am promis că o să apară în episodul respectiv despre Insula Varpursaari.

Pentru că eram într-adevăr pe o insulă.

   Am făcut poze pentru cei de acasă care nu credeau că la ora aia (adică un’șpe noaptea) se poate face plajă. Și baie.

Coordonate: 66,898046 / 26,196244

 

 

 

20180720_074212.jpg

20180720_074311.jpg

20180719_222041.jpg

Kortesjärventie, Kauhava – Tribut de sânge

 

          Drumul urcă spre Rovaniemi. Bine, e un fel de a spune că nu urcă nicăieri. E tot drept și întins ca un platou cu pizza XXL. Flancat de păduri și lacuri, cu populație redusă, trafic lejer spre inexistent, cere pauze dese pentru a nu te cuprinde moțăiala.

            Oprire la Koitelin Matkailu- ja virkistysalue. Habar n-am ce înseamnă, probabil ...loc de fumat. Peisaj spectaculos, frumos, relaxant, 2-3 oameni care taie frunză la câini, curat...nema scrumiere. Fac eforturi deosebite pentru a scăpa de chiștoace. Nu intrați în amănunte. Mai aveam puțin și-i ceream lopățica pentru îngropat reziduuri al lui Tataie.

 

20180720_074330.jpg

20180720_105546 - Copy.jpg

20180720_105625_resized.jpg

 

Tataie suferă. Începe să se dezbrace, presupun că nu pentru baie. A fost ales ca hrană de către o albină. Ce albină, regina albinelor, are vreo 2-3 cm?! O ucid cu delicatețe și o calc cu cizma mea, Agrius.

 

20180720_105348.jpg

Coordonate: 66,657083 / 27,539477

 

Nădușeală mare la Cercul Arctic

Subtitlu în romgleză: Oaie, ce cald mi-i ! Îi zăduf.

Acum, na, toată lumea se așteaptă să tremure un pic sau să se strângă mai bine sub pulovăr. Dar nici să nădușești ca un cal care a tras toată ziua la căruță. Am sosit plini de spume cu ochii holbați la termometrul local care arăta 33 de grade. Zice Tataie că el a văzut doar 31 dar nu mă pot contrazice. În poza mea tocmai se comuta afișajul și n-a apărut. Dar e adevărat, e mai răcoare la 31 față de 33... Moș Crăciun, răzbit probabil de caniculă, plecase și el de-acasă așa că nici de Crăciunițe n-am dat. Una singură s-a oferit către noi, când am luat-o pe un drum înfundat, să ne explice că drumul ăla nu duce nicăieri. Dar cum nu aducea a Crăciuniță ci, mai degrabă a soacra lui Moș Crăciun, n-am băgat-o în seamă.

 

20180720_164925.jpg

20180720_161901.jpg

Făcurăm și noi câteva poze, nu de alta dar să putem dovedi o reclamație la Protecția Consumatorului pentru termostatul stricat pe încălzire globală. Cu Cercul Arctic între craci, ne-am mai învârtit un picuț, cu gând să hăpăim ceva specific zonei, cu carne de ren eventual...N-am găsit decât Napatapuli dar din cauza conotației fonetice aluzive n-am îndrăznit să încercăm. Sau poate era o dugheană ținută de vreun moldovean de-al nostru ?

 

 

20180721_135923.jpg

20180720_165206.jpg

Am mai încercat și altceva dar cum aveam de ales într Viineri și Voisilmä Pulla și nici nu era vineri, am renunțat urmând a pregăti eu o specialitate italienească.

Partea de cazare a fost epică. Urmând indicațiile GPS-ului, am fost conduși la circa 16 kilometri în lateral, pe niște drumuri splendide, virajate, cu urcări și coborâri, printre lacuri și păduri de conifere unde rar vedeai țipenie de om. Un fel de Cheia finlandeză, asta ca să nu zic cheia franceză...Trafic aproape zero după care asfaltul impecabil a devenit macadam iar ultimii kilometri i-am făcut pe pietriș.

Recepția, deschisă dar pustie. Nici un suflet nicăieri cu excepția câtorva oi care behăiau în finlandeză. După ce am behăit și noi de câteva ori fără succes, încercând să atragem atenția cuiva, am făcut stânga-mprejur sub o ploaie de înjurături venite din partea d-lui Gică.

Următoarea alegere a fost însă una fericită, pentru că avea câțiva oameni (ce oameni...) și recepționer.


 

Coordonate: 66,898055 / 16,196153

Lacul Korvalampi, sau simte-te bine dacă ai cu ce...


 

Alegem cel mai bun loc de corturi la buza pădurii. Umbră, răcoare, perfecțiune, zen...Mă duc la recepție să cumpăr bere rece. Recepționerul ăsta ori nu înțelegea ce zic eu ori nu avea. Zic, ok, n-ai rece, da´ măcar dă-ne d-aia caldă!

Așa că nu mi-a dat nimic în afară de câteva indicații. Cea mai apropiată sursă era la 9 km !!

Tataie zice pas, eu zic parol...Încalec pe BMW și dispar înainte de a se răzgândi. După 18 kilometri m-am întors totuși și cu două beri pentru el, cu gând că dacă nu le vrea el mă sacrific eu. N-a fost nevoie de nici un sacrificiu. Din păcate...

Ca să ne răzbunăm un pic pe nemernicia recepționerului care nu avea bere am ridicat două corturi și am plătit doar unul. Na, să te înveți minte ! Țeapă de vreo 4-5 euro, pe puțin...

 

 

20180720_195051.jpg

20180721_065849.jpg

20180721_072412.jpg

Și ca răzbunarea să fie și mai cumplită, e posibil să-i fi returnat berea în lac dar nu mai țin minte dacă era din ură sau din lene ca să mai ajungi până la locul desemnat...

Oricum, ura ne-a mai fost atenuată de o căprioară care păștea liniștită prin zonă, când mai încoa', când mai încolo...Ne-a trecut prin cap s-o atragem la noi, măcar s-o mângâiem dar după o vreme s-a suit într-un Lexus (divizia de lux de la Toyota) și de mângâiat s-a ocupat căpriorul ei.

Las, că ajungem noi în Norvegia! Să vezi acolo ofertă!!

 

Norway ! No way !

Cum-necum, ajunserăm, o făcurăm și p-asta cum ar fi zis nea Marin din Băilești. Cu o trecere printr-o vamă simbolică din care n-a rămas decât indicatorul.

 

image.png.101002ae0fa749dc7a8ce5fabe9864a5.png

Norvegia, ne-a întâmpinat necălduros (ce bine !!) cu temperaturi în scădere continuuă. Curios lucru, o dată cu scăderea temperaturii creșteau prețurile. O să fac eu o dată un studiu, să văd care-i treaba exact. Mai precis, totul îți vine în față  fix așa cum primește pumnii adversarului un boxer amețit.

Lăsând la o parte faptul că nefericiții nu au fost primiți în UE, habar n-am de ce pentru că e o țărișoară destul de dichisită...Așa că dragii noștri euroi nu prea făceau o ceapă degerată. Dacă nu ai NOK (la plural noci ?) nu faci mai nimic. Vrei duș ? Monede noci. Vrei la treabă mare ? Monede noci..

image.png.bb4d698a8ca017761d5c714d926374f6.png

 

Pardon, aici era cu cifru. Și mai bine...Îmi imaginez o combinație cu mere verzi și lapte bătut – astea reacționează bine de obicei –și tu încleștat cu mâna pe clanță, crispat și ochii bulbucați încercând să-ți amintești combinația câștigătoare ...Ha !

În fine, am luat o cabană, cea mai mică și câte o bere. Berea a fost foarte bună și multă în sensul că niciodată nu m-a ținut atât de mult o cutie de bere! Am tot supt din ea vreo oră și nu se mai termina, frate! Cred că dacă mă vedea cineva zicea că e vreun medicament homeopatic din care trebuie luat cu o mare diluție...

Combinată și cu ceva pălincă din rezerva strategică a d-lui Gică am reușit să ne facem foame.

Pentru că ne era lene și n-am vrut să ne mai schimbăm de țoale și să mergem la restaurant pentru ciorba de somon sau grătar de ren, am optat pentru niște bucate gătite pe veranda căsuței noastre.

20180721_163252.thumb.jpg.728af48b3fecdff369abceae672495ef.jpg

20180721_154026.jpg

Expresia de încântare de fața lui Tataie este dată de aspectul deosebit al omletei haiducești, construcție proprie. Nici de data asta n-a murit nimeni.

Campingul părea a fi unul cu specific pescăresc, toată lumea mergea la pește. Vecinul de căsuță

ne-a promis somon dar l-am așteptat până noaptea târziu și nu ne-a adus nimic. Așa că am mâncat omletă.

 De remarcat totuși, bucătăria complet echipată cu tot ce-ți puteai imagina.

Am găsit și o pungă cu cafea dar ne-am învins mârlănia genetică și am lăsat-o tot acolo.

Coordonate: Skoganvarre Villmark

 

20180721_150302.jpg

La capătul lumii, Nordkapp

 

          Unde naiba a dispărut toată căldura aia ? Mi-am pus dublura la geacă. Alții, mai bine dotați, și-au tras țoale electrice. Lucru bun dealtfel pentru că n-au mai reclamat dureri de șale. Norvegiencele încă n-au apărut. Mai bine, pentru că poate ar fi fost nevoie de fierul de călcat să ne îndrepte cocoașa.

 Vremea se schimbă rapid. Acum e mohorât și valuri de aer rece se năpustesc spre tine iar peste câteva minute apare soarele iar temperatura ajunge chiar la 17 grade. În primul tunel s-au făcut 10 grade.

   Relieful zonei e unul chinuit. Frământările scoarței au produs un sandviș de foițe subțiri de piatră. Plajele sunt pline de astfel de plăci.

Cei cu mintea odihnită se chinuie să așeze cât mai multe unele peste altele. Să se facă zidari, dacă asta le place !

  Copăcei chinuiți și ei se străduiesc să supraviețuiască mediului. Din cauza vântului continuu toți sunt înclinați în aceeași direcție.

   Pe două roți rafalele tind să te dezechilibreze. Valuri de ceață se adaugă frigului. Niște bicicliști amărâți – care n-au avut probabil bani de motocicletă– pedalează aproape în gol. 

De peste tot pândesc reni violenți, gata să te surprindă nepregătit, să te atace și să te dea jos. Kilometrii scad greu, dar scad...

  Brusc, cerul se limpezește.

  Și, în sfârșit, apare ! Panoul cu confirmarea. Uraa !

 

20180722_091253.jpg

20180722_102826.jpg

20180722_103030.jpg

20180722_123134.jpg

20180722_125310.jpg

20180722_130847.jpg

20180722_131020 nordkapp.jpg

 Bun, am ajuns la Nordkapp, acum ce mai facem ?

            Și brusc mi-am adus aminte de bancul ăla comunist:

 

Cică s-ar fi apucat comuniștii să facă o cale ferată care îi ducea dinspre capitalism spre comunism. La un moment dat s-au terminat cărbunii de la locomotivă. Atunci comuniștii i-au întrebat pe capitaliști: acum ce să facem ?

            Și capitaliștii le-au răspuns : demontați traversele de lemn din spate și le ardeți.

Au făcut comuniștii așa cum li s-a spus și au mai înaintat o vreme. După care au rămas fără oțel pentru șine. Și au întrebat din nou ce să facă. Li s-a răspuns să scoatășinele din spate și să le punăîn față.

            După ce au mai înaintat un pic și au rămas fără de nici unele. I-au întrebat din nou pe capitaliști ce să facă. Și capitaliștii le-au răspuns: Ați ajuns unde ați vrut. De acolo nu vă mai puteți întoarce.

            Mda...și noi am ajuns unde am vrut, din fericire, ne putem întoarce.

Cu ochii în lacrimi că mă despart de această paralelă (deși nu mi-a plăcut niciodată geometria) de 78 de grade și 58 de minute...cea mai nordică paralelă atinsă vreodată de vreunul din familia mea sau prin extensie, de pe toată strada mea și apucăm drumul de costișe ce duce la....nu, nu la Vaslui ci la...Gjesvaer Våtmarksomradet.

 

 

 

20180722_123147.jpg

20180722_123431.jpg

Mă apuc repede de gătit, fac o mâncărică de cremvurști și jumătate din efectivele echipei noastre se duc la culcare. La 18,30.

Eu ce pot să fac ?

Mă duc să explorez împrejurimile și barul.

M-am relaxat imediat. Aici era adevărata viață. Fudulii de miel la 20 de euro, carne sărată de ren la 24 de euro sau friptură de ren la 30 de euro. Și pizza la 14 euro.

Mi-am luat doar o bere la 9 euro, jelind amarnic Lidl-ul de acasă de lângă mine cu berea lui la...cât vine 0,30 euro ???

În schimb, chelnerița a fost drăguță și a făcut conversație cu mine. Adică m-a întrebat dacă mai vreau ceva și eu am zis că nu, apoi și-a văzut de-ale ei.

Bilă neagră pentru norvegieni, berea se bea înăuntru și se fumează afară. Afară nu e voie să bei ! Doar să fumezi...Ce pudici...

 

20180722_171036.jpg

IMG_20180722_190115.jpg

IMG_20180722_190622.jpg

IMG_20180722_192327.jpg

Aflu de de un concert prin împrejurimi – în vârful lumii, zic ei – și vizitez magazinul de suveniruri.

Majoritatea (de fapt chiar toți trolii) au nasul foarte mare, de forma și dimensiunile unei mătărângi.

Toate femeile le ating nasurile, motiv pentru care acestea sunt mai uzate și foarte lustruite ca niște... Ce spirit de observație am !

IMG_20180722_194315.jpg

Aștept să se întunece ca să mă pot culca dar nu se întunecă. Sunt în mare criză de somn. Sper să recuperez acasă.

 Plecăm a doua zi, cu noua direcție setată : Sagelvvatn Vertshus. Camping, care va să zică.

  Ne-am oprit o țâră în Nordkap sat, să alimentăm și să ne alimentăm. Benzină ne-au dat dar bere nu. Cică duminica nu se vinde bere? WTF ??

  Ajungem în camping unde o doamnă bine, de leat cu noi adică sărită bine de 60 de ani ne întreabă dacă ne facem singuri curat în căsuță sau vrem să dăm 10 euro să ne măture cineva.

  Ca să fie treaba clară : căsuța avea cam 2 (doi) metri pe 2 (doi). Mobilier, pat suprapus, masăși scaun plus frigider. Cam pe unde și cât ar fi de dat cu mătura sau mopul ?

 

Am refuzat categoric, evident.

Aș vrea și eu să am 10 căsuțe pe zi unde să dau cu mopul și să iau 100 de euro.

După ce ne-am despachetat boarfele, devenite mizerabile între timp, ne-am hotărât la puțină acțiune. În limbaj moto, asta înseamnă bere.

Am făcut o tură prin împrejurimi dar nimic nu părea a fi deschis și vinde bere. În schimb, am găsit un fel de librărie deschisă. Cărți ? Cărțile care te fac neprost ?

Triști și cu convingerea că lumea asta se va duce de râpă, am pornit pe marginea șoselei, ca simpli apostoli. Mașinile, conduse de aceste specimene nordice extrem de speriate, ne ocoleau deja pe contrasens, cu semnalizare, reducere de viteză sau chiar oprire.

La noi te-ar fi aruncat pur și simplu în șanț...

 

 

IMG_20180724_181509.jpg

IMG_20180724_185642.jpg

IMG_20180724_190808.jpg

Când totul părea a fi pierdut și lumea lipsită de sens, o formă specifică în șanțul șoselei îmi atrage atenția.

Mă aplec prudent, ridic forma, o studiez. Să moară, Veta ! Bere de cea mai bună calitate!

Tataie, invidios, zice că ar fi urinat cineva în sticlă și a aruncat-o. Bă, fugi de aici! Cine ar urina în sticlă și pe urmă ar capsa-o ?

Era Svyturis, fondată în 1784 !! Ok, din Lituania, că norvegienii n-ar arunca sticle pe geam.

Tataie refuză oferta divină așa că mă bucur singur de comoară.

Cred că a fost cea mai bună bere băută în ultimul timp.

Ne-am întors și am mai căutat dar n-am mai găsit nimic. Dumnezeu nu repetă minunile.

Tataie, între timp treaz, vrea să facă duș. Dușul e cu plată.

Îi dau zece euro mărunt și se întoarce cu ei la fel cum a plecat. Băbuța de la recepție nu primește euro, vrea noci.

Eu mă duc și îmi spăl geaca, apoi pe mine însumi la chiuveta de la baie. Ce mare chestie ? Fără noci, fără costuri.

Trebuie doar să fii născut la poale de Carpați. Ok, recunosc, am mai spălat și vesela tot la baie...

Coordonate : 69,105570 / 19,033160

 

 

20180724_223029.jpg

Link to post
Share on other sites

Tromsø- aglomerație urbană

Plimbare prin oraș. Tipic norvegian. Vreo două-trei mutre negroide contrastează evident cu blonzeala localnicilor. Ne place ce vedem în jur și dorim să ne cazăm.

image.thumb.png.c3200cbd82273775cf72db51f93dbdf2.png

image.thumb.png.d96558d8d491f70f4f050c699062b9d3.png

Campingul din apropiere, perfect de altfel, are zona de corturi în pădure, peste un râu și o punte peste care nu se poate trece cu motocicleta. Doar cu piciorul.

Tataie se revoltă: Nu-și cară el toate bagajele cu mâna.

Să căutăm alt camping.  Încuviințez trist, cu gândul la toate magazinele din apropiere.

Noroc că am făcut o aprovizionare cu cea mai ieftină bere de 2,5 euro cutia!

Următorul camping din lista noastră e închis. Pustiu, pare abandonat.

Deși am putea sta, optăm pentru unul cu facilități. Mai băgăm vreo 40-50 de kilometri și ajungem la ...nu mai țin minte cum îi zice. În afară de noi mai erau două mașini.

Pe oameni însă nu i-am văzut.

Gândurile mi-au fugit instantaneu la PSYCHO și Norman Bates.

Spre surprinderea mea, proprietarul a cerut 15 euro și i-am dat 20 că altceva nu aveam. S-a întors cu cinci euro mărunt și mi-a dat restul. 

image.thumb.png.f37a3adacf660fe87898660ba58a6e32.png

Ne-am întins corturile și am terminat proviziile cărate.

Cutia cu ciocănele ar fi trebuit să servească drept recipient de scurgere pentru uleiul d-lui Gică însă asta nu s-a mai întâmplat.

Altfel, frumos, liniște, aer curat, zen...

image.thumb.png.b8d7caae30a8bb3e8fb3445709b803cc.png

image.thumb.png.94ffa7a2b7241e6bbe562a8402ea839d.png

A, era să uit ! Am ratat să plătim un feribot...Ne-am strecurat cu un grup de motocicliști din fața noastră și nu ne-a mai întrebat nimeni nimic. Noi n-am vrut dar așa a ieșit...

image.png.1c3fbcb75411d2f9194299a07dc31e37.png

image.png.99ee20a34ff6d1c1cbe7cc7dcd508c4b.png

Dacă nu ne vine nimic acasă, vreo amendă, o să trimitem banii prin poștă, desigur.

               

Un loc unde nu se întâmplă nimic, nimic- Narvik

 

  Acum, pe bune, ce ați vrea să se întâmple ? Nu s-au întâmplat deja destule în timpul războiului ?

Cine nu știe să caute filme pe YT.  Ce-mi aduc eu aminte e că de aici ne-am luat niște bere bună.

 

image.thumb.png.2bf9a74db9a248e1e784f54a31e815f3.png

image.thumb.png.b528f5c96d7dfc6b98e500cf073b1339.pngimage.thumb.png.4cca59165bfaa2a6a5ea7482f2c75168.png

Cam ăsta e orașul și ce e cel mai important e că am descoperit, cred, unde se face vodca Scandic, cu apă topită din ghețarii cei mai puri.

Sau, cel puțin așa e legenda...

Am adulmecat clădirea de jur împrejur însă nimeni nu ne-a poftit să gustăm nimic. Și făcuserăm atâtea mii de kilometri doar pentru asta.

Am oftat și am continuat să ne scurgem către sud, că, na, de-acolo veneam...

Din fericire, pentru că tot ne plictiseam, pe bune, în țara asta nu prea ai ce vedea, a început să plouă.

Ne-am strâns fermoarele, am strâns din buci și am continuat marșul către ...mda, ușor de ținut

image.thumb.png.942034508fee58587fcf9cf877b7ac71.png

minte... Tjelsund Havkajakk. Tot o insulă, normal...

 

Drumul de acces era pe o șosea îngustă, cu un singur fir. Din loc în loc, refugii marcate cu litera M albă, pe fond albastru. Fix ca la metrou, la noi.

Chiar ne-am mirat, băi, ce mama dragostei, au ăștia metrou aici ?

 Ajunși la locul indicat –între noi fie vorba, un loc foarte mișto – nu am găsit nici o recepție.

Pe un panou scria că proprietarul nu stă acolo și dacă vrem să vorbim cu el să sunăm la numărul cutare...

 Sun eu și cu cea mai bună engleză a mea, mai bună chiar decât cea de la BBC, explic vocii care mi-a răspuns, cine sunt și ce vreau. După vreo 20 de secunde realizez că vorbesc singur. Celălat închisese.

  Sun din nou dar ălalalt n-a mai răspuns. WTF ??

Tataie între timp, agață o norvegiancă amabilă care ne spune că putem să punem corturile. În timp ce împărtășeau ei impresii despre lume și viață,

despre cum se concep copii în România și cu români, apare proprietarul cu o mașină.

Evident, lipsise la cursurile de engleză dar o rupea binișor în norvegiană. Noroc cu madama interesată despre cum se concep copii în țara lui Dracula, care ne-a tradus ce vrea moșul.

 Moșul n-avea POS, ATM, primea doar cash și doar noci. Eu mai aveam euroi. Hai să calculăm cursul. Tot dădea cu virgulă, moșul voia 30% în plus plata în euro că– vezi Doamne- nu știu ce pierde el când îi schimbă la bancă.

  Până la urmă am căzut de acord pe 25 de euro. Ne-am pus corturile și nu după mult timp a început ploaia.

  Notă: Grupul social mi-a plăcut la nebunie. Nici acasă nu am condițiile alea de pe câmp. Apă caldă, senzori etc, 24 din 24...Chiar a meritat banii.

 

 

 

image.thumb.png.a3260aec44287f565be0cbd7bbb5e1e7.png

Coordonate: 68,547276 / 16,300690

 

Tjelsund Havkajakk

 

image.thumb.png.b574a94b947545c1930f7a2e68c56da3.png

Și aici a fost secvență Psyho. Deși parcul de rulote era plin, n-am văzut pe nimeni, cu excepția a două persoane în prima zi.

Motiv pentru care toată plaja a fost a noastră, iar după ce Gică s-a culcat, doar a mea.

 Nu că m-ar fi deranjat chestia asta. Mă plictisesc arareori și niciodată singur.

Am găsit diverse animăluțe, alge și cochilii ciudate de animale marine. O liniște de început de lume și relaxare. Așvrea să pot reveni cândva...

 

image.thumb.png.cf56d7c71f0237ed63e9ff944ab5711a.pngimage.thumb.png.7e4a95ac82fe5b5991b5998794c1e36a.pngimage.thumb.png.f56608237bdcf91d9401a62930f5a24d.png

Link to post
Share on other sites

Și la alta trecere cu feribotul pentru că nu le mergea cititorul de card și-au cerut scuze și m-au invitat să merg gratis pentru că nu aveam bani decât pe card. Ulterior am schimbat la banca. In ziua aia am trecut de 8 ori cu feribotul și prin 47 tuneluri printre care și cel mai lung tunel rutier din Europa. Laerdal 24,5km.

Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.


MOTOCICLISM.ro
Grup Facebook: +20 000 membri
Înscrie-te în grup
Discutii despre motociclism pe Facebook
 
BIKESHOP.ro
Grup Facebook: +17000 membri
Înscrie-te în grup
Anunturi de vanzare - cumparare pe Facebook.


×
×
  • Create New...