CristiMe

Momentan n-am nimic în minte... Dar aș vrea să strâng 2000 de euro pentru o motocicletă (și undeva între 500 și 1000 pentru echipament). Problema e că sunt student și merge prost cu banii... De o lună și un pic lucrez la Glovo. Fac livrări cu bicicleta. Chiar și așa, e insuficient. Părinții nu îmi dau bani de motocicletă, iar pe cont propriu e greu. Mi-ar trebui luni de zile să ajung la o sumă de 3000 de euro. Așa că nu m-am gândit la vreun model de motocicletă... Am timp suficient să mă gândesc. Poate chiar prea mult timp. Vă mulțumesc pentru mesaje! Da, sunt de acord: echipamentul e vital. La fel și informațiile teoretice legate de motociclete și modul lor de funcționare. Cu timpul, o să le învăț. Momentan, am urmărit câteva videoclipuri despre Cum să îți alegi echipamentul perfect sau Ce cască ți se potrivește? și o să continui să mă documentez despre orice prind. Am citit câteva și despre modul în care forța centrifugă te afectează în curbe. Sunt lucruri interesante și sper că o să pot să învăț cât mai multe până ies în trafic ca lumea.

Salut, băieți! Știu că e un topic vechi, dar simt că trebuie să termin ce am început. Dacă la început am fost îngrijorat din pricina slalomurilor și opturilor, acum a venit timpul să vă dau vestea cea mare: am luat permisul. În sfârșit, după atâta timp și atâtea griji, am reușit să obțin permisul de motocicletă. Vreau să vă mulțumesc enorm. Sfaturile voastre m-au ajutat atât în primele ședințe pe motocicletă, cât și în timpul examenului de poligon. Mă bucur că urmează să intru într-o comunitate nouă, frumoasă, și că urmează să întâlnesc motocicliști de toate felurile. Știu că sunt tânăr și am multe de învățat, însă când mă gândesc la viitor și la zecile de oportunități mă simt al naibii de minunat. Da, am avut și momente proaste: zile în care afară ploua, îmi era frig, îmi tremurau degetele pe ambreiaj și nu puteam să execut un amărât de slalom printre jaloane. Eram începător, nesigur și speriat. Am urât zilele alea... Însă m-au învățat ceva important: să nu renunț niciodată. M-au învățat că e important să lupt pentru ceea ce îmi doresc, iar, la 19 ani, asta e o lecție de viață. Un singur gând m-a ținut ancorat în toată durerea aia: Vreau să îmi dedic viața motocicletelor! Demult îi admiram pe motocicliști și întorceam capul după ei pe stradă. Și tot demult îmi doream să fiu ca ei. În sfârșit, a sosit momentul. Încă nu am o motocicletă, dar încet-încet o să strâng bani de ea. Mersul pe două roți este pur și simplu magic și nu se compară cu nimic altceva. Vă mulțumesc din nou pentru sfaturi, sunteți niște oameni minunați și poate la un moment dat o să ne întâlnim în trafic. Asfalt uscat vă doresc! : )

Da, am mai auzit de counter steering. Prima dată m-am lovit de noțiunea asta anul trecut și mi s-a părut chiar interesantă. Și cum îmi plăcea să merg cu bicicleta, am zis să încerc și eu. Nu aveam motocicletă, așa că bicicleta era singurul vehicul cu care puteam încerca. Am găsit o curbă (una destul de sigură, prin care rareori trec mașini; chiar și așa, știam că dacă încerc lucruri noi e periculos, așa că m-am asigurat că nu depășesc axul drumului) și am început să trec prin ea cu maxim 30 de km/h - atât mă ducea bicicleta. Pot spune că am rămas surprins de cum funcționează lucrurile. De atunci, am început să aplic metoda asta mai la toate curbele. Cu bicicleta mi se pare simplu (poate pentru că am viteză mică? cine știe), acum aștept să văd cum e cu motocicleta. Dar asta o să mai dureze o vreme... dacă lucrurile merg bine, abia la vară o să am parte de prima mea motocicletă.

Vă mulțumesc tuturor pentru ajutor! Astăzi am avut cea de-a cincea ședință și pot spune că a mers FOARTE BINE. Ca de obicei, în prima parte a ședinței, mi-a fost greu să efectuez slalomurile printre jaloane (instructorul s-a supărat, a urlat la mine, dar e ok). Totuși, mulțumită sfaturilor voastre, am învățat cum (și cât) să apăs ambreiajul. Pentru prima dată, am reușit să trec printre jaloane (printre toate douăzeci sau câte ori fi), ciupind ușor ambreiajul și privind nu la fiecare jalon în parte, ci în spațiul gol dintre ele (Dumnezeule, cine mi-a dat sfatul ăsta, m-a ajutat cel mai mult; efectiv, am avut parte de o îmbunătățire rapidă după ce am început să aplic șmecheria asta). Toate astea în a doua treaptă de viteză. Tot în aceeași zi, în a doua parte a ședinței, am reușit, bazându-mă tot pe sfaturile voastre, să fac opturile. Am întors capul spre direcția în care voiam să merg, am apăsat ușor ambreiajul când am simțit nevoia, iar totul a mers foarte bine. Să nu mai zic că uneori am apăsat și frâna din spate, atunci când aveam viteză prea mare, iar ambreiajul nu m-ar fi ajutat atât de mult. Din nou, am efectuat manevra asta în treapta a doua de viteză, lucru care mi s-a părut uimitor, pentru că până atunci fusesem obișnuit doar cu treapta întâi. Una peste alta, mă simt mai bine și mă bucur că mi-am desprins un obicei pozitiv: să apăs ambreiajul din instinct, atunci când „trebuie”. Am început să simt mai bine motocicleta. Singura problemă (pe care nu aș numi-o chiar problemă) e că uneori îmi bâțâi piciorul drept la opturi, în loc să-l țin lipit de rezervor. Am obiceiul ăsta prost de la bicicletă, pentru că acolo, când luam un viraj, obișnuiam să îmi rotesc piciorul în afară, cu talpa pe pedală. E complicat, dar ușor-ușor am început să las obiceiul ăsta în urmă. Din nou, vă mulțumesc tuturor pentru sfaturi! Astăzi am reușit ce nu am crezut că pot face vreodată. Uneori mă gândeam să mă las de școală, deși știam cât de mult o să regret după aceea. Mă bucur enorm că datorită vouă încă mă aflu aici. Sunteți niște oameni minunați! Asfalt uscat vă doresc!

Salut! Să fiu sincer, chiar nu știu pe ce model de motocicletă lucrez. La cum stau lucrurile la momentul actual, numai la asta nu m-am gândit. Dar știu sigur că instructorul mi-a spus că motocicleta respectivă a fost „omorâtă” de elevii care au mers pe ea de-a lungul timpului, deci... Totuși, chiar și așa, nu văd - neapărat - motocicleta respectivă drept un impediment. Am văzut alți elevi care se descurcă destul de bine pe ea. După cum am citit din răspunsuri, problemele mele majore sunt accelerația și patinarea ambreiajului. Odată ce le stăpânesc pe astea două, nu voi mai avea probleme. Apropo, mulțumesc pentru sfaturi! O să țin cont de ele. Numai bine! Wow, să fiu sincer, nu mi s-a spus că pot face slalomurile printre jaloane (sau opturile) în a doua treaptă de viteză. Să fiu sincer, în mintea mea m-a gândit așa: „Dacă sunt în treapta unu, înseamnă că merg mai încet, corect? Înseamnă, deci, că pot să am mai mult control asupra motocicletei.” Dar având în vedere că nu puteam să merg la relanti în treapta asta, acum mă tentează să încerc în treapta a doua, trăgând ambreiajul după nevoie (lucru care mi se pare destul de greu, pentru că nu știu concret când e nevoie absolută să-l trag, chiar și foarte puțin). Mulțumesc pentru sfaturile legate de slalomuri și opturi. Chiar o să îmi fie de folos! E destul de frig, dar încă se fac cursuri. Îmi îngheață mâinile prin mănuși. Ultima dată când am fost în poligon, la a patra ședință, se lăsase un fel de rouă pe mine. Ca un fel de umezeală ciudată. Am mai auzit câteva povești de genul :)) Știu că nu e de râs, ci de plâns, dar uneori e mai bine să destindem atmosfera. Partea cu ambreiajul o să mă ajute enorm! Mulțumesc mult! O să încerc să îl stăpânesc cât mai bine. La fel și sfaturile legate de jaloane și opturi. O să încerc să le fac în treapta a doua de viteză, la relanti, folosind ambreiajul după cum mi-ai explicat. După toate aceste sfaturi, parcă încep să mă simt puțintel mai bine. Mulțumesc din nou și numai bine!

Salut! După cum se vede și de pe site, numele meu este Cristian. Am 18 ani (aproape 19) și încă de mic am fost pasionat de vehiculele pe două roți (de aceea mi-a plăcut și încă îmi place foarte mult să mă plimb cu bicicleta; la momentul actual, am pedalat peste 10.000 de kilometri prin traficul din București și nu numai; știu că pare exagerat, însă este adevărul), așa că m-am gândit să mă înscriu la școala moto pentru categoria A2. Momentan, am ajuns la a cincea ședință dintr-un total de treisprezece, iar problema este că o duc destul de prost. Principalele mele dificultăți sunt următoarele: slalomurile printre jaloane și efectuarea de opturi. Eu unul efectuez (de fapt, cuvântul potrivit este încerc) slalomurile în prima treaptă de viteză. Dacă este nevoie, când simt că îmi moare motorul, accelerez puțin, însă oricât de fin și cu atenție aș accelera, uneori nu reușesc să trec printre fiecare jalon. Instructorul mi-a spus că, dacă e nevoie, să trag ambreiajul ca să reduc din viteză. Am încercat și asta și, probabil din cauza lipsei mele de experiență, nu a mers și mai rău m-a încurcat. Așa că de atunci nu am început să mai folosesc ambreiajul în slalomuri, ci doar să manipulez accelerația în așa fel încât să reușesc să trec ușurel printre jaloane. Problema e că, oricât de mult aș încerca, tot nu îmi iese. Mă uit la alți elevi, mă uit să văd dacă trag ambreiajul sau nu (unii îl trag, alții nu), și încep să mă simt prost pentru că sunt singurul căruia nu îi iese fiecare jalon în parte. Am observat că aici am două probleme: 1. nu am o viteză constantă (adică ori merg prea repede și nu mai am cum să trec printre fiecare jalon, ori merg sacadat de aproape mi se oprește motorul); 2. nu trag din mâini (adică stau cu ele înțepenite, în loc să realizez virajele către stânga sau către dreapta; asta e genul de problemă la care am lucrat în ultimul timp, dar care încă mai persistă un pic până mă acomodez cu stilul de slalom). A doua problemă sunt opturile. Instructorul mi-a spus să efectuez opturile cu privirea. Adică: unde vreau să merg, acolo mă uit. Într-un fel, asta a mers bine. O perioadă. Apoi am început să nu mai iau virajele cum trebuie. În ciuda faptului că mă uitam în mijloc, acolo pe unde ar fi trebuit să trec, motocicleta se ducea în față. Instructorul mi-a mai spus să nu accelerez în opturi și să mă folosesc doar din ambreiaj, dar credeți-mă că nu am cum, simt că îmi moare motorul. Și chiar am încercat să nu mă folosesc de accelerație și chiar mi-a murit motorul. De adăugat că mă aflam în treapta întâi de viteză și că încă nu am efectuat manevra printre jaloane, ci pe lângă niște cercuri albe desenate pe asfalt. Aici problema a fost că tot intram în interiorul cercurilor, în loc să merg pe lângă marginea lor exterioară. Urmează să am a cincea ședință, iar eu la capitolele astea două (slalomuri și opturi) stau oribil de rău. Mi-e teamă că nu voi lua poligonul. Îmi doresc foarte mult să stăpânesc o motocicletă, căci este o pasiune de-ale mele, însă cu exercițiile astea două simt că nu pot. Nu îmi dau seama dacă modul în care mă dezvolt pe plan de învățare este normal sau submediocru, însă un lucru e cert: am nevoie de câteva sfaturi. Ce aș putea să fac pentru a stăpâni cât mai bine motocicleta în cele două cazuri de mai sus? Mulțumesc!