Luăm verbul “a veni” și îl conjugăm – pentru început – la modul indicativ, timpul prezent: - eu vin, tu vii, el/ea vine, noi venim, voi veniți, ei/ele vin - observăm că nu apar cratime în conjugarea verbului și, deși nu face scopul acestei prezentări, mai observăm și că la persoana a II-a singular se scrie cu doi de “i” (tu vii), iar la plural cu un singur “i” (voi veniți)
Mergem cu conjugarea mai departe la alt mod (condițional-optativ , să zicem): - eu aș veni, tu ai veni, el/ea ar veni, noi am veni, voi ați veni, ei/ele ar veni - observăm încă o dată că nu apar cratime
Din exemplele de mai sus putem deduce că nu vom descoperi cratime aleatorii nici la modul imperativ: - tu vino!, voi veniți!