RadeaCristian

» Post actualizat in 23 Apr 2016 17:15 https://www.youtube.com/watch?v=HH7N2TrPCQY » Post actualizat in 23 Apr 2016 17:15 » Post actualizat in 23 Apr 2016 17:16 https://www.youtube.com/watch?v=HH7N2TrPCQY

Multumesc mult, am facut numai in elias recuperare, de la anu sper sa fac si in centre din tara, insa e mai greu eu depind mult de ai mei, insa sper ca o sa progresez. Sanatate si asfalt uscat

Multumesc din suflet, cred in visul meu si am speranta ca intr-o zi voi fi pe picioare si mai ales pe 2 roti. RESPECT SI ASFALT USCAT RIDERE

Aveam multe planuri, multe vise si o singura pasiune: mersul pe doua roti. Insa toti avem un drum pe care trebuie sa mergem si drumul meu a inceput in vara anului 2011. Multumesc lui Dumnezeu pt sansa care mi-a dat-o, am realizat cat de importanta este sanatatea, familia si oamenii din jurul meu pe care ii intalnesc in fiecare zi. Voi m-ati adus pana aici, voi ma ajutati sa merg mai departe si va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine. Asfalt uscat Rideri Va invit pe site-ul meu: http://cristimerge.ro/ Dumnezeu sa va ocroteasca! https://www.youtube.com/watch?v=L4VUcVieMnk&feature=youtu.be

Cand vad un motor nu mai imi trebuie nimic Asfalt uscat

Va multumesc din suflet pt ajutor rideri, mie imi place sa le vad sa le turez un pic, intr-o zi voi fi iar pe ele, nici nu o sa renunt la pasiunea mea le voi iubi mereu daca va e mai usor am cont de paypal ( https://www.paypal.com/ro/cgi-bin/webscr?cmd=_flow&SESSION=XtA8Ot7Ki_SOYhtW8tsrYi2gy-i9_egdVySOSRXR6fs7KU2T79YJyuDinqm&dispatch=5885d80a13c0db1f8e263663d3faee8de6030e9239419d79c3f52f70a3ed57ec ) Aici e pagina mea de facebook: daca imi trimiteti cerere va rog sa imi scrieti mesaj pt ca nu dau la oricine ( https://www.facebook.com/cristianradea ) Fratilor nici acum nu s-s terminat procesul. E pe rol si se asteapta rezultatul expertizei. Constatarea a fost ca as fi trecut pe rosu, desi la inceput erau martori din autobuzul ratb care ar fi vazut altceva... Au scris si pe net la inceput dar tot ce s-a scris si acei oameni din autobuz au disparut peste noapte... In legatura cu soferul de pe autobuz nici macar nu il cunosc, nu am nimic cu el. Nu stau sa port dusmanie, nu am nevoie de asa ceva trebuie sa imi folosesc energia pt alte lucruri. Multumesc lui Dumnezeu ca mai mi-a dat o sansa, pt ca in coma am vazut un taram si cele mai infricosatoare lucruri, ma bucur ca m-a scos de acolo. Le multumesc din suflet si medicilor insa ei cand nu au mai avut ce face si imi numarau orele, chiar ei spuneau ca doar o minune de la Dumnezeu ma poate salva si uitati ca sunt aici printre voi. Am speranta si cred in visul meu, o sa iubesc motocicletele toata viata, inca din momentul in care m-am trezit din coma am intrebat: cum e motoscuterul? . inca de atunci mai auzeam motociclisti pe bulevard si radeam uitam ca sunt in spital uitam de boala.

Salut Rideri stiu ca nu am mai dat nici un semn insa am avut si eu momente si momente insa pasiunea pt 2 roti nu a murit https://youtu.be/0CxDInlUkXY » Post actualizat in 17 Jun 2015 21:24 Multi poate nu stiti povestea mea, ceea ce imi doream, aveam un vis, insa intr-o zi voi fi iar pe doua roti, le voi iubi mereu. Asfalt uscat, multumesc tuturor ca mi-ati fost alaturi in cel mai negru moment al vietii mele . Povestea mea incepe asa: Voiam o motocicletă. Voiam să îmi fac propriul service. Cam astea erau singurele mele planuri serioase. Altfel, voiam să-mi trăiesc tinerețea, să mă distrez, să mă îndrăgostesc, să văd țara, lumea. Nu mai aveam loc de atâtea planuri și de visuri în gândurile mele. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că voi ajunge să scriu aceste rânduri. Dar viața nu e cum ne-o imaginăm, ci cum ne este scrisă. Și a mea s-a scris cam așa: Mă numesc Radea Cristian și sunt din Oltenița. La 20 de ani am venit în Bucuresti, unde părinții mei munceau și locuiau cu chirie. M-am angajat ca agent comercial – distribuitor de piese auto pe mașină, dar, mai ales, pe motorscuter. Era cam tot ce-mi doream în acel moment. Să câștig un ban și să mă bucur de pasiunea mea: mersul pe două roți. Adoram să merg pe scuter și din primele salarii începusem deja să pun bani deoparte pentru a da examen de permis și pentru categoria A. Mă culcam și mă trezeam cu gândul la ziua în care îmi voi lua o motocicletă. Așa m-am trezit și în dimineața zilei în care am murit. 28 iulie 2011. Peste 35 de grade, asfalt încins, aer fierbinte. Dar nu simțeam. Era o bucurie să te răcorești pe scuter. Făcusem o livrare în Bucureștii Noi și mă întorceam la sediul firmei, în zona Pipera-Aurel Vlaicu. Nu mă grăbeam. Terminasem cursa și nu aveam de ce. Am ales să vin pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad, pe deasupra pasajului Băneasa, spre bulevardul Aerogării. Când vă gândiți la un scuterist, probabil vă imaginați că este îmbrăcat în trening, merge în șlapi și se strecoară la limită printre mașini. Eu nu. Aveam echipament complet de motocicletă: suport de coloană, întărituri la geacă și, bineînțeles, cască full. Dacă n-aș fi fost atât de bine echipat, n-aș mai fi trăit să vă scriu aceste rânduri. Deasupra pasajului Băneasa, s-a întâmplat. Un autobuz RATB m-a lovit și m-a aruncat de pe scuter pe ciment. Ultimele mele amintiri sunt niște frânturi: sirene, aparate care ticăiau și oameni care plângeau lângă mine. Atât. Apoi a venit întunericul. Aș putea să înșir aici întregul diagnostic.Dar prefer să vă povestesc cum am resimțit exact această experiență. Așa că dacă vreți să citiți întreaga poveste din punct de vedere medical, alături de istoricul operațiilor mele, vă invit aici. Mi se dăduseră șanse minime. De trei ori era să fiu declarat decedat, cu șanse de supraviețuire sub 1%. Și de trei ori, Dumnezeu m-a întors de la moarte. Am stat peste două luni în comă. Mama nu a ieșit o clipă din spital. Ori era la capul meu, ori la capela spitalului Floreasca. În perioada asta, un prieten de familie i-a povestit mamei un vis tare ciudat pe care îl avusese. Se făcea că eu stăteam la o masă împreună cu Mântuitorul, iar Iisus i-a spus prietenului nostru de familie: „Cristian se va întoarce!” Așa a fost. M-am întors. Am deschis ochii. Dar lumea nu mai era la fel. Deloc. Abia mișcam privirea. Nu înțelegeam. Cum ați reacționa dacă v-ați trezi și n-ați mai simți absolut nimic? Ușor-ușor am început să înțeleg că sunt cel mai norocos om din lume. Eu trebuia să fiu mort. Faptul că acum scriu aceste rânduri este, în sine, un miracol. Apoi, Miracolele s-au ținut lanț. Și le scriu cu „M” mare, pentru că aceste Miracole au avut Nume. Numele mamei mele, care nu a renunțat nicio clipă la mine. Numele tatălui meu care, deși este foarte bolnav, are putere să lupte pentru mine. Numele surorii mele care îmi este alături și îmi dă speranță numai dintr-un zâmbet. Numele medicilor care m-au salvat de la moarte și care se luptă acum pentru recuperarea mea. Numele duhovnicului meu care mi-a deschis inima și mi-a arătat lumina.Și Numele vostru. Printre cei care citesc acum aceste rânduri sunt prietenii mei. Cei care m-au ajutat și mă ajută în continuare să mă recuperez. Știu că într-o zi voi merge. Știu asta. Oricât de pozitiv aș fi, sunt totuși niște probleme cu care mă confrunt. După accident, mi-am dat seama cât de greu e să fii bolnav într-o țară ca România. Nu există medicamente în spitale. Trebuie să le cumpărăm din farmacii, chiar dacă toți plătim asigurările de sănătate. Apoi, o altă problemă cu care mă confrunt e ignoranța. După accident, site-urile de specialitate au fost alături de mine. Călătorii din autobuzul RATB care m-a lovit ar fi vrut atunci să depună mărturie după accident. Dar m-au uitat. Deși intersecția în care am fost lovit de autobuz e dotată cu sistem de supraveghere, imaginile lipsesc. Mă rog pentru șoferul autobuzului. Este doar un om. Nu a vrut, în niciun caz, să-mi facă asta. Aș vrea să știe că nu-i port pică. Ba chiar îi mulțumesc. Într-adevăr, nu pot merge și îmi mișc greoi mâinile, dar sunt încrezător și optimist, cum n-am fost nici înainte de accident. În fiecare zi cunosc oameni noi, suflete curate, care vor să mă ajute în lupta mea. Și multora le las o bucățică din optimismul meu. Ei o zic. Nu eu. Dacă ai ajuns până aici, știu sigur că îmi citești rândurile cu sufletul. Și sufletele noastre deja au făcut cunoștințăJ Și se vor bucura împreună în ziua în care mă voi ridica și voi merge.Pentru asta am nevoie de multă recuperare. Și de voi. Tratamentul meu costă în jur de 5.000 de lei pe lună. Dacă simți și ai posibilitatea să mă ajuți, îți mulțumesc. Dacă vrei doar să vorbim, eu sunt aici. Nu plec nicăieri. Deocamdată http://radeacristian.blogspot.ro/ » Post actualizat in 17 Jun 2015 21:24 Multi poate nu stiti povestea mea, ceea ce imi doream, aveam un vis, insa intr-o zi voi fi iar pe doua roti, le voi iubi mereu. Asfalt uscat, multumesc tuturor ca mi-ati fost alaturi in cel mai negru moment al vietii mele . Povestea mea incepe asa: Voiam o motocicletă. Voiam să îmi fac propriul service. Cam astea erau singurele mele planuri serioase. Altfel, voiam să-mi trăiesc tinerețea, să mă distrez, să mă îndrăgostesc, să văd țara, lumea. Nu mai aveam loc de atâtea planuri și de visuri în gândurile mele. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că voi ajunge să scriu aceste rânduri. Dar viața nu e cum ne-o imaginăm, ci cum ne este scrisă. Și a mea s-a scris cam așa: Mă numesc Radea Cristian și sunt din Oltenița. La 20 de ani am venit în Bucuresti, unde părinții mei munceau și locuiau cu chirie. M-am angajat ca agent comercial – distribuitor de piese auto pe mașină, dar, mai ales, pe motorscuter. Era cam tot ce-mi doream în acel moment. Să câștig un ban și să mă bucur de pasiunea mea: mersul pe două roți. Adoram să merg pe scuter și din primele salarii începusem deja să pun bani deoparte pentru a da examen de permis și pentru categoria A. Mă culcam și mă trezeam cu gândul la ziua în care îmi voi lua o motocicletă. Așa m-am trezit și în dimineața zilei în care am murit. 28 iulie 2011. Peste 35 de grade, asfalt încins, aer fierbinte. Dar nu simțeam. Era o bucurie să te răcorești pe scuter. Făcusem o livrare în Bucureștii Noi și mă întorceam la sediul firmei, în zona Pipera-Aurel Vlaicu. Nu mă grăbeam. Terminasem cursa și nu aveam de ce. Am ales să vin pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad, pe deasupra pasajului Băneasa, spre bulevardul Aerogării. Când vă gândiți la un scuterist, probabil vă imaginați că este îmbrăcat în trening, merge în șlapi și se strecoară la limită printre mașini. Eu nu. Aveam echipament complet de motocicletă: suport de coloană, întărituri la geacă și, bineînțeles, cască full. Dacă n-aș fi fost atât de bine echipat, n-aș mai fi trăit să vă scriu aceste rânduri. Deasupra pasajului Băneasa, s-a întâmplat. Un autobuz RATB m-a lovit și m-a aruncat de pe scuter pe ciment. Ultimele mele amintiri sunt niște frânturi: sirene, aparate care ticăiau și oameni care plângeau lângă mine. Atât. Apoi a venit întunericul. Aș putea să înșir aici întregul diagnostic.Dar prefer să vă povestesc cum am resimțit exact această experiență. Așa că dacă vreți să citiți întreaga poveste din punct de vedere medical, alături de istoricul operațiilor mele, vă invit aici. Mi se dăduseră șanse minime. De trei ori era să fiu declarat decedat, cu șanse de supraviețuire sub 1%. Și de trei ori, Dumnezeu m-a întors de la moarte. Am stat peste două luni în comă. Mama nu a ieșit o clipă din spital. Ori era la capul meu, ori la capela spitalului Floreasca. În perioada asta, un prieten de familie i-a povestit mamei un vis tare ciudat pe care îl avusese. Se făcea că eu stăteam la o masă împreună cu Mântuitorul, iar Iisus i-a spus prietenului nostru de familie: „Cristian se va întoarce!” Așa a fost. M-am întors. Am deschis ochii. Dar lumea nu mai era la fel. Deloc. Abia mișcam privirea. Nu înțelegeam. Cum ați reacționa dacă v-ați trezi și n-ați mai simți absolut nimic? Ușor-ușor am început să înțeleg că sunt cel mai norocos om din lume. Eu trebuia să fiu mort. Faptul că acum scriu aceste rânduri este, în sine, un miracol. Apoi, Miracolele s-au ținut lanț. Și le scriu cu „M” mare, pentru că aceste Miracole au avut Nume. Numele mamei mele, care nu a renunțat nicio clipă la mine. Numele tatălui meu care, deși este foarte bolnav, are putere să lupte pentru mine. Numele surorii mele care îmi este alături și îmi dă speranță numai dintr-un zâmbet. Numele medicilor care m-au salvat de la moarte și care se luptă acum pentru recuperarea mea. Numele duhovnicului meu care mi-a deschis inima și mi-a arătat lumina.Și Numele vostru. Printre cei care citesc acum aceste rânduri sunt prietenii mei. Cei care m-au ajutat și mă ajută în continuare să mă recuperez. Știu că într-o zi voi merge. Știu asta. Oricât de pozitiv aș fi, sunt totuși niște probleme cu care mă confrunt. După accident, mi-am dat seama cât de greu e să fii bolnav într-o țară ca România. Nu există medicamente în spitale. Trebuie să le cumpărăm din farmacii, chiar dacă toți plătim asigurările de sănătate. Apoi, o altă problemă cu care mă confrunt e ignoranța. După accident, site-urile de specialitate au fost alături de mine. Călătorii din autobuzul RATB care m-a lovit ar fi vrut atunci să depună mărturie după accident. Dar m-au uitat. Deși intersecția în care am fost lovit de autobuz e dotată cu sistem de supraveghere, imaginile lipsesc. Mă rog pentru șoferul autobuzului. Este doar un om. Nu a vrut, în niciun caz, să-mi facă asta. Aș vrea să știe că nu-i port pică. Ba chiar îi mulțumesc. Într-adevăr, nu pot merge și îmi mișc greoi mâinile, dar sunt încrezător și optimist, cum n-am fost nici înainte de accident. În fiecare zi cunosc oameni noi, suflete curate, care vor să mă ajute în lupta mea. Și multora le las o bucățică din optimismul meu. Ei o zic. Nu eu. Dacă ai ajuns până aici, știu sigur că îmi citești rândurile cu sufletul. Și sufletele noastre deja au făcut cunoștințăJ Și se vor bucura împreună în ziua în care mă voi ridica și voi merge.Pentru asta am nevoie de multă recuperare. Și de voi. Tratamentul meu costă în jur de 5.000 de lei pe lună. Dacă simți și ai posibilitatea să mă ajuți, îți mulțumesc. Dacă vrei doar să vorbim, eu sunt aici. Nu plec nicăieri. Deocamdată http://radeacristian.blogspot.ro/ » Post actualizat in 17 Jun 2015 21:27 » Post actualizat in 17 Jun 2015 21:46 » Post actualizat in 17 Jun 2015 21:50 » Post actualizat in 17 Jun 2015 21:57 Le voi iubi mereu, de fiecare data cand le vad, sau aud zambesc, inca din Spitalul Floreasca cand m-am trezit din coma indusa, auzeam motociclisti pe bulevard si radeam, ele trezesc in mine bucuria, motivatia, pofta de viata. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o sansa, ca am familia aceasta minunata langa mine, ca am prieteni, oameni sufletisti si pe voi , am castigat multe de la aceasta a doua viata si stiu ca mai am multe de invatat, castigat. Pentru ca viata este cu adevarat foarte frumoasa, trebuie pretuita, si trebuie pretuiti oamenii care chiar sunt alaturi de noi in fiecare clipa, fie ea grea sau usoara. Va doresc sanatate, liniste sufleteasca, putere sa depasiti aceste "obstacole" ale vietii si sa aveti parte de bucurii. Asfalt uscat Rideri!

13.09.2014 Am fost atat de emotionat incat nici nu puteam vorbi, m-am simtit minunat si sunt f fericit alaturi de voi oameni minunati , motociclisti toti pt unu si unu pt toti , foarte sufletisti. Va multumesc din toata inima ca imi sunteti alaturi. Asfalt uscat tuturor si multa sanatate! Sper sa se schimbe ceva in tara asta si sa se faca dreptate, sa existe respect! http://www.youtube.com/watch?v=Np5KrMhmNl4

Da asa este, sa ma ajute Dumnezeu sa fiu pe picioare sa dau de A si sa imi iau o yamaha yzf r125 si imi place mult o yamaha r6 , acum nu stiu ce va fi atunci cert e ca sunt fan yamaha imi plac foarte mult . nu sunt adeptul vitezei . Mario Rider (asa e scris numele lui pe facebook) mi-a spus ca tot ce tine de yamaha e agresiv si ca eu trebui sa domin motocicleta, nu invers Asfalt uscat si sanatate tuturor , pe facebook ma gasiti cu numele : Cristian Radea, sunt la poza de profil cu casca in cap

Stiti cum este la noi in tara : mortul si motociclistul sunt de vina. Dumnezeu sa-l ierte pe fratele nostru Andrei Motz . Imi pare nespus de rau de fiecare data cand vad o stire despre un motociclist doar suntem ca fratii. Durerea e si mai mare pt noi ca s-a lasat cu R.I.P , sa ne rugam pt toti riderii care nu mai sunt printre noi

Va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine si va tin la curent cu evolutia mea . Asfalt uscat si drumuri fara incidente Pana sa am accidentul imi strangeam bani ca sa ma apuc de scoala sa dau de A dar asta e merg inainte, pasiunea nu mi-am pierdut-o ma uit cu drag la clipuri cu motociclete , scutere nu pot sa explic dar voi stiti ca mersul pe doua roti intra in sange si la mine a intrat pt totdeauna . Cand ma voi face bine imi doresc si sper atunci sa dau de A , pfffff problema cu parintii ca ei nu vor sa mai ma vada pe asa ceva dar ei vor intelege, ei mai imi spun : tot la dastea te uiti ? mi-am facut si poza cu casca in cap la spital alaturi de Bogdan prietenul meu si am multi scuteristi care sunt alaturi de mine . Stiu ca va fi o organizare mare DOUA ROTI si biciclisti si scuteristi motociclisti wow vreau sa fiu si eu alaturi de voi acolo MULTUMESC TUTUROR CA SUNTETI ALATURI DE MINE , MULTUMESC TUTUROR CELOR CARE V-ATI GANDIT LA MINE , CARE MI-ATI DONAT SANGE , CHIAR NU AM CUVINTE SANATATE TUTUROR VA DORESC , SA VA FEREASCA SI PAZEASCA DUMNEZEU DE INCIDENTE

Vreau sa va tin la curent cu recuperarea mea , sunt foarte trist am vazut o stire, seara pe 12.04.2013 pe DN1 o fata care era cu un motociclist de 21 de ani au intrat intr-un pieton care traversa strada printr-un loc nepermis, ii era greu sa urce pe pasarela . Toti 3 au murit . Mereu simt o durere in suflet cand vad ca stiri in care motociclisti ori au un accident ori isi pierd viata Insa am ramas si mai marcat deoarece acest motociclist era de aceeasi varsta cu mine ( Dumnezeu sa-i ierte si sa aiba grija de noi fratele nostru care ne priveste acum de acolo de sus... o floare pt tine fratele nostru.... ne vom intalni candva cu toti cu tine acolo sus... Pe data de 26 februarie 2013 am fost operat la soldul stang , a fost o operatie grea , prima operatie facuta in Romania de o asemenea dimensiune. A decurs cu succes si piciorul este mobil se pot face mobilizari , pot sta in sezut in scaun . Am pierdut mult sange 2l 200 , si a fost nevoie de transfuzii deoarece hemoglobina a scazut la 7,5 , multumesc din suflet lui Dumnezeu si doctorilor , care mi-au schimbat tratamentul si au facut pt mine tot ca eu sa imi revin deoarece eram foarte slabit. In continuare e nevoie de multa munca. Va atasez cateva fotografii cu mine acum si in continuare va voi tine la curent cu evolutia mea. Asfalt Uscat si fara incidente sa va protejeze Dumnezeu , ma uit la clipuri pe net si eu imi doresc sa merg din nou pe scuter si sa fac scoala sa dau de A asa cum incepusem pana sa am accidentul sa strang bani si sa fac scoala... Pana atunci e un vis la care sper . Sanatate tuturor http://radeacristian.blogspot.ro/ NU AM STIUT CUM SA PUN IMAGINILE CEREA URL SI AM PUS ADRESA DE FACEBOOK SPER SA MEARGA https://www.facebook.com/photo.php?fbid=566026106763776&set=a.326023220764067.85382.100000691760252&type=3&theater https://www.facebook.com/photo.php?fbid=563599887006398&set=a.326023220764067.85382.100000691760252&type=3&theater

Cauzele accidentului asa s-a intamplat ,eu nu sunt un motociclist incostient purtam casca si armura echipat corespunzator eram si sofer la firma respectiva, in acea zi eram la a 7a cursa cu piese dupa mine, facturi, chitantier, bani si foaie de parcurs , nu sunt genul sa fac slalom printre masini nu sunt genul sa merg in papuci si sa fac ce vreau eu in trafic, am de la 16 ani legislatia de scutere am si permis auto mergeam si pe masina aveam 19 ani atunci ,din partea celor de la RATB nu am primit absolut nici un jutor , nu stiu pe ce probe sau cum m-a scos pe mine vinovat acel politist atunci si de pe data de 28.07.2011 pana azi 5 februarie 2013 abia se asteapta rezultatul de la IML si abia atunci se va incepe expertiza care costa 1000 euro , persoanele ne tot intreaba daca ni-sa dat ceva, nu ni-sa dat absolut nimic pe acel sofer de pe autobuz nici nu il cunoastem , cine stie cat mai dureaza rezultatul de la IML deoarece se asteapta sa vada cate zile de ingrijiri medicale am nevoie si daca voi ramane cu handicap ceva , lucrurile merg greu in tara noastra vreau sa mai spun ca in primele zile dupa accident am avut alaturi de mine martori din autobuzul RATB dar care m-au uitat nu mai stim nimic de ei, s-au scris lucruri pe internet dar au disparut , RATB-ul lucreaza murdar ca sa zic asa , fundatiile nu ma pot ajuta deoarece ele ajuta copii pana in 18 ani si eu am 21 de ani . Nu am primit nimic din partea RATB-ului , firma mea nu m-a ajutat , am fost ajutat de oameni cu suflet carora le-a pasat de situatia si suferinta mea si vreau sa le multumesc din suflet si cu reu am reusit sa mai apar in ziare si decat odata am fost la emisiunea O Data-n Viata la TVR 1 , in rest am trimis peste tot email-uri si la emisiuni si la fundatii dar degeaba caci nu ne-au dat nici macar un raspuns. Asta este tara noastra si statul ma ajuta cu o pensie de handicap care cu greu am putut sa o obtin de 290 de lei cand eu am tratament de 5000 de lei pe luna medicamentele sunt prea scumpe pt a mi-se da compensate si in spitale si operatii si recuperare platim deoarece asta este tara noastra. http://radeacristian.blogspot.ro/ Ieri 5 februarie am fost la Spitalul privat Delta si vreau sa va spun ca a fost prima oara cand am mers intr-un spital privat. Nu exista comparatie intre spitalele de stat si cele pivate Vreau sa va spun vestea cea buna pt ca Dumnezeu este mare si ne asculta rugaciunile atunci cand credem il El si speram ca va fi bine, parintii mei erau agitati , mai ales tata care mi-a spus ca parca ar face el CT-ul si Angiografia , insa eu eram optimist speram ca va fi bine nu am alt ajutor stateam pe acea masa si aparatura este foarte performanta si ma gandeam si spuneam: Doamne , PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu eu nu am pe nimeni , Sfinte Luca al Crimeei doctorul meu Sfinte Nectarie Sfinte Ioan Maximovici Sfinte Ioan Rusul , eu stiu ca sunt un pacatos si un necredincios dar am speranta si cred in voi ca va fi bine caci voi aveti grija de mine voi ma iubiti cu toate ca eu ma simt ca nici nu as putea ridica ochii mei catre voi dar mila voastra este mare si iubirea la fel , Va rog am incredere ca va fi bine , ajutati-ma! Si dupa terminarea Ct-ului si a Angiografiei a venit domnul doctor si mi-a spus ca totul este bine ca arterele si venele ocolesc calcificarea osoasa de la soldul stang si nu sunt prinse sub ea. Eu i-am multumit vorbeam cu doamnele si domnisoarele acolo , de cand am intrat aveam zambetul pe buze si cand eram pe masa zambeam si spuneam va fi bine si orice ar fi viata mea este in mainile Lui nu mai ma tem de ninic ii spuneam doamnei asistente de 4 ori am fost pe langa moarte in terapie intensiva dar am fost salvat in timp ce doctorii nu imi mai dadeau nici o sansa , nu mai ma tem caci nu am de ce si ce o fi o fi Domnul este cu mine , toti trebuie sa stim ca daca punem capul jos sa ne odihnim nu stim daca ne mai trezim sau nu. Nu sunt un mare credincios sunt un mare pacatos care spera ca va fi bine si crede . Acum va ramane sa mai fac si operatia probabil adica cel mai sigur va fi saptamana viitoare ne trebuie 200 de mil nu avem acesti bani , dar chiar daca parintii mei sunt tensionati eu sper ca ii vom strange Dumnezeu ma va ajuta si voi persoanele cu suflet care reactionati la povestea si la cazul meu , ascultam o predica si spunea parintele asa: Ca indiferent daca ajuti un om cu mult sau cu putin important e sa o faci din suflet deoarece nu ajutati si ii daruiti numai persoanei ci si Mantuitorului Nostru Iisus Hristos , stiti vorba aceea Dumnezeu lucreaza prin noi , Imparatia cerurilor este Inlauntrul vostru a spus Domnul si asa se face rai. Eu va multumesc pt tot si sunt un baiat optimist am incredere ca va fi bine , va doresc multa sanatate si Dumneze sa va binecuvanteze! http://radeacristian.blogspot.ro/

Ma gasiti pe facebook , numele este: Radea Cristian (RespectatiMotociclistii) . Sarbatori fericite si un an nou cat mai bun si fara incidente Am sa va tin la curent cu recuperarea mea oricum eu scriu si actualizez blogul meu: radeacristian.blogspot.ro Pt ca vine sfarsitul de an 2012 m-am gandit sa va prezint un clip cu motociclete: http://www.youtube.com/watch?v=iUMx7CwbIeg Si pt ca e iarna vizionati acest clip ca sa stiti ce sa faceti cu motorul vostru iarna: http://www.youtube.com/watch?v=ECuq8K7z9Ok copiati link-urile si le dati paste pe pagina de net ca sa le vizionati. Astept parerile voastre

Asa sa gandeasca toti viata merge inainte nu tre sa ne impotmolim ca am dat de greu ca in viata exista si rau si bine, asta e , ne e rau un timp avem un necaz dar trebuie sa privim inainte si sa spunem ca va fi bine . cu tupeu inainte ca doar o viata avem : si apropo pt asta sa luptam mai departe probail iti place cand se aud la unison ambulate la refuz doua tobe de carbon pe doua roti cu 200 de cai sub rezervor cand pleca din pole position de la orice semafor iti place adrenalina asa ca o lasi sa te fure si iti place s-a schimbi viteza doar in 13.000 de ture cei din dacii te privesc ca pe un dement cu fitze cu capo-n nori tu-l ai in casca si bocancii pe scaritze vrei o fata care s-a inteleaga cum sta treaba si sa aiba curu mare ca da bine pe Yamaha porniti motoru-ndata showul ii gata s-a inceapa bikerii isi aleg o destinatie si pleaca si am plecat , tot ce ne dorim acum este un asfalt uscat avem doi ochi si doua urechi s-a auzim doua maini si doua buze ce ne ajuta s-a iubim doi genunchi si doua talpi ce ne ajuta s-a pasim doua roti si doua coarne ce ne indeamna s-a fugim avem doi ochi si doua urechi s-a auzim doua maini si doua buze ce ne ajuta s-a iubim doi genunchi si doua talpi ce ne ajuta s-a pasim doua roti si doua coarne ce ne indeamna s-a fugim avem doua roti la sol e mereu una dintre ele avem un motor si o viatza intreaga fara portiere avem demnitate inghenunchiem doar in viraj avem urleten pistoane in loc de basi in portbagaj avem benzina in sange deci nu e problema mare daca o luam pe ulei ne consideram motoare avem oase fracturate si bube cicatrizate in coate poate pare mult prea greu sa le observi pe toate sunt doua tipuri de motociclisti ce merg pe strada cei care au cazut si cei care o s-a cada asta o stiu si ai tai, maicata deasta e nervosa si multi dintre cunoscuti ti-au zis ca n-o s-a mori acasa bagi mana in gaz accelerezi fara rezerve cand poti pe doua roti s-a te strecori printre conserve nu vorbesc de blocuri gri e cu totul alta treaba intelegem diferit modul de a trai pe strada avem doi ochi si doua urechi s-a auzim doua maini si doua buze ce ne ajuta s-a iubim doi genunchi si doua talpi ce ne ajuta s-a pasim doua roti si doua coarne ce ne indeamna s-a fugim avem doi ochi si doua urechi s-a auzim doua maini si doua buze ce ne ajuta s-a iubim doi genunchi si doua talpi ce ne ajuta s-a pasim doua roti si doua coarne ce ne indeamna s-a fugïm