Albania!!
Partea I
La granita dintre suspans si aventura respectiv, Macedonia si Albania, ne aflam noi, adica eu si Riderul meu.
Entuziasmati si hotarati sa ne lansam in marea calatorie, incercam sa intiem o conversatie cu vamesul macedonan.Cerem mai multe detalii despre drumul ce urma sa-l parcurgem prin Albania.
Asa ca, aratam traseul de pe GPS vamesului care ne incurajeaza sa nu o luam pe acolo deoarece, cu o saptamana in urma un turist polonez a fost omorat. La auzul unor astfel de vesti, euforia vacantei imi dispare si intru in stare de alerta.
Bineinteles ca incerc sa-l conving pe ,,R" sa alegem alta ruta dar, fara succes!
Drumul era ales de catre Rider dupa anumite criterii nesemnificative, cum ar fi: sa nu fie pe autostrada, sa fie lung, sa fie off-road si lista poate continua...cine este rider, stie.
-Ce pot spune?
Personal am intrat in exotica Albanie cu toata musculatura incordata, pregatindu-ma parca de un cataclism.
-Wow priveste:buncar!!!
Nu va ganditi ca acestea erau pentru cazarea turistilor(gen hotelul de gheata) ci, pentru cazarea; -tunurilor, mitralierelor si altor ustensile militare...o nimica toata
-Doamne...ce frumoasa este Albania si ce trairi am!!!
-Vrmmm, Vrmmm si iarasi Vrmmm!!!(asta era SuziAdrenalina). Saracuta urla cat o tinea motorasul de frica, sa nu se raneasca in vreo groapa din asfaltul rupt al drumului, ales de R...
In departare se zarea un magurus calarit de un fel de rider albanez. .Acesta avea tot ce ii trebuie:frana fata, frana spate, ABS, rucsac de rezervor, etc...cred ca Suzi se simtea complexata.
Pe la jumatatea drumului, adica dupa cca 300 de km de asfalt rupt;40 C in mers;la o altitudine cu o medie de peste 1500 m;fara pic de vegetatie si umbra, doar lastaris uscat; cu echipamentul moto imprimat pe corp...incepe atacul pasagerului asupra Riderului, dupa cum urmeaza:
-De ce ai insistat sa mergem pe aici?
-Cat mai avem?
-Daca cadem in pustiul asta?
-Beeeep, Beeeep,
-Beeep, Beeeep
,,R" constentizeaza ca pasagerul sau a luat-o razna si incearca sa indulceasca putin situatia.
-Hai mai ,,Mot" ca mai avem putin pana la Tepelene (localitate aflata in apropierea autostrazii).!De fapt, era minciuna, mai erau 250 km si pasagerul stia asta.
La un moment dat ne oprim pentru un ,, popas firesc"...nu mai puteam sa vorbesc, nu mai puteam sa gandesc, nu mai puteam nimic...
Imi venea sa arunc riderul in raul din apropiere dar, m-am gandit ca-i fac un bine si...Nu asta vroiam
In continuare ,,R" era extrem de amabil si intelegator:
-Daca vrei poti merge fara manusi!
-Ce manusi!?
-Oricum nu le-am mai pus de 100km !!!
Ideea e ca in ziua respectiva am parcus 700 km in 14 h pe un drum pe care nici un rider nu si l-ar dori.Ceea ce a urmat a fost de poveste.
Senzatia pe care am avut-o cand am intrat in Gjirokastra un oras istoric superb(inclus in 2005 in patrimoniul Unesco) este fabuloasa.
Oboseala ne-a disparut ca prin farmec, setea de aventura si suspans s-a reactivat iar ochii mei au inceput sa priveasca duios la Rider si la Suzi.
