Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Colibita'
Găsit 1 rezultat
-
Ultima tura din 2015 cu GS500F-ul, inainte de "vaca albastra" (V-strom-ul). Am plecat din Iasi sambata dimineata spre Rarau, am prins vreme superba, am campat aproape de varf (langa cabana salvamontului de pe rarau) unde am dormit in cort cu hainele moto pe noi, afara fiind vreo 2 grade. Asa iti trebuie cand iti iei saci de dormit de 30 de lei din Carrefour. Intre timp au fost schimbati cu ceva care rezista la -20 de grade (sotia e friguroasa). Coborarea Raraului a fost de asemenea spectaculoasa, si mare mi-a fost supararea sa aflu inainte de Vatra Dornei ca GoPro-ul era setat pe 240 de frame-uri pe secunda, la o rezolutie minuscula. Super pentru facut slow-motion, inutil pentru a intelege ceva intr-un film. Le-am aranjat cat de cat in clip, dar m-am impacat repede cu gandul ca am pierdut distractia aia. Nu pleaca nicaieri TransRaraul, ne mai asteapta si la anul. A urmat drumul spre lacul Colibita, care e unul foarte spectaculos. De aici a inceput distractia "pasurilor": fiecare pas prin care treceam ne facea un dus rece, suficient cat sa ne aminteasca zicala aia: "cand esti pe motor, daca afara e cald, ti-e cald, daca afara ploua, esti ud". In satele din jurul lacului am nimerit peste un eveniment (sau poate o duminica normala in zona aceea?) in care toate femeile erau imbracate national, ne simteam ca intr-o poveste... Cateva drumuri neasfaltate n-au fost suficient sa ne sperie in jurul lacului, si ne-am promis ca vom mai veni in zona, si ca vom campa, pentru a ne putea bucura mai mult de acel frumos peisaj. Barajul de la Colibita a fost si el frumos, chiar daca nu-i unul din cele mai mari de pe la noi. Pe drumul spre Lacul Bicaz am avut din nou parte de acum obisnuitul dus pe fiecare pas, insa cum pentru fiecare lucru rau de obicei gasesti si lucruri bune, am avut parte si de cel mai mare curcubeu pe care l-am vazut vreodata. Am avut norocul sa-l surprindem pe camera, si il pot acum impartasi cu voi. Inca o noapte de cazare la o pensiune cu vedere spre lacul Bicaz (care era cam secat), si urmatoarea zi drumul inapoi spre Iasi, cu o oprire la barajul Bicaz unde am mai stat la povesti cu un alt motociclist echipat de "panarama" . Iar acum.. asteptam cu nerabdare primavara, saraca "vacuta" vrea sa zburde libera pe dealurile si muntii patriei (si nu numai). Asteptare usoara, mai e putin pana da caldura!
