Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'primavara'
Găsit 1 rezultat
-
Mi-e dor de un drum de dragul drumului, fără o destinație anume ci doar un punct oarecare pe hartă, în care să ajung pentru a mă întoarce. Sunt sătul de câmpie și ochii urmăresc galeș pe hartă liniile șerpuite ce duc spre munte. În minte îmi revin crâmpeie de imagini vechi ce ar putea foarte bine să fie și din altă viață. Cine zice că în decursul unei vieți nu putem trăi de fapt oricâte alte vieți? Simt libertatea ca pe o pereche de aripi amorțite ce le-aș putea oricând deschide pentru a zbura. Zâmbesc în cască iar Amur toarce pe drumuri înguste, prin colbul salbei de sate în care oamenii întâmpină soarele văzându-și de grijile lor zilnice. Astăzi însă, eu mi-am întins aripile. Mai în amonte de satul Lerești, unde țigănci în fuste înflorate aveau în programul zilei spălatul covoarelor pe șosea, valea râului Târgului prefigurează sălbăticia munților Iezer. Petice de zăpadă albesc iarba înghețată, iar pe fundal se înalță coloșii de piatră ce sunt încă bine ancorați în iarnă. Benzile de nisip aruncate de-a latul drumului sunt capcane teribil de neplăcute pentru cei pe două roți, iar dincolo de barajul Râușor zăpada încă revendică jumătate din lățimea drumului. Bălți și noroaie țin loc de drum, iar o mică baracă forestieră semnalează începutul pojghiței de gheață sub roți. Motorul a tors suficient. Urmează clipa aceea în care liniștea absolută nu este întreruptă nici măcar de vânt, iar peisajul se absoarbe prin toți porii, direct în suflet.
