and the story goes like this:
dormit 2 ore azi-noapte, trezit pe la 4:45 (in loc de 4:30 cum planuiesem), dus, bagaj. plecat pe la 5:30 din casa (in loc de 5). super obosita pornesc catre berceni. frigul ma ingheata, urcusul ma omoara asa ca in cap imi zbenguiau ideile: ma duc acasa si ma culc si ma opresc la iesirea din bucuresti, leg bicicleta de o banca si ma culc langa ea. diseara intru pe net si zic "been there done that" si gata ()
dupa o vesnicie, asa mi s-a parut, am ajuns la iesirea din bucuresti. ma incalzisem, imi ziceam ca nu am voie sa ma razgandesc, ca e o prostie, ca o sa merg incet si daca ajung acolo si nu ma mai pot intoarce iau trenul. hotarasc sa nu ma opresc prea des, din 10 in 10 km.
imediat dupa indicatorul de bucuresti finish era indicatorul de interzis bicicletelor. well, daca ma opreste vreun politist o sa zic ca nu cunosc semnele de circulatie si ca deci nu ma uit la ele. eh, desi m-am intalnit cu multi si m-a speriat aparitia lor, nici unul n-a zis nimic.
prima oprire serioasa, cea de la adunatii copaceni. parchez bici, cobor sa fac poza. ma latra cainii, intre timp trece un tir si bici cade. geamul de la far e in mijlocul drumului, masini una dupa alta. reusesc sa-l iau, il pun la loc, verific daca merge. merg amandoua, plec mai departe.
in calugareni dau sa ma opresc, ta naaam, frana care imi placea cel mai mult, cea fata - era foarte stransa - nu functioneaza. ma opresc mai mult din cauza vitezei mici, cea spate nu functioneaza nici ea in parametri placuti. incerc sa pun frana la loc cum era pentru ca un sabot (de pe partea pe care imi cazuse bicla) era indreptat in jos, nu mai era paralel cu roata. great, nu am reusit sa misc nici piulita, nici imbusul nu mergea miscat. dupa negreala aferenta imi bag picioarele si asez frana cumva sa nu atinga roata. asta e, merg numai cu frana spate (m-am obisnuit sa franez cu ambele in the same time, almost all the time)
am stat ceva vreme acolo, am mancat primul sandvis si m-a luat din nou frigul.
porrnesc mai departe. parca trec de primul sens giratoriu si ma lovesc de o coada de masini care stationau. nu le mai mergeau motoarele, oamenii se plimbau pe langa ele. din calculele mele am facut slalom printre masini 2 kilometri. cand am ajuns la locul accidentului (normal), pompierii spalau asfaltul. in stanga in sant era o masina mare cu fata zdrobita, in dreapta, pe camp, un autocar cu geamuri sparte. ambele maisni in "picioare" cu fata spre bucuresti. trec fara sa casc ochii, zic doamne fereste!, la 50 de m mai incolo o femeie bocea. tot drumul in urcare care data trecuta mi s-a parut un chin l-am facut singura singurica pe sosea, singurele masini care au trecut au fost un taxi ce iesise din blocaj prin camp, si o masina ce venea din sens invers, cu un sofer cam bulversat, mi s-a parut mie. probabil nu stia cum de nu a vazut nici o masina din sens opus de cand plecase din giurgiu. cand ajung aproape de ultimul sens giratoriu incep si masinile sa apara. imi zic damn it, ce de tiruri! sincer nu am observat nici unul data trecuta. ori n-au fost ori eram mult prea concentrata la drum.
in camp liber imi dau seama ca tirurile chiar pot fi periculoase si ca-mi pierd echilibrul cand trec pe langa mine in viteza. unii, daca banda a doua era libera, mergeau intre benzi, altii, desi pe banda a doua nu era nimeni alergau ca nebunii pe langa banda mea. well, asta e, bine ca nu m-a luat nici unul. ma invatasem, cand auzeam unul (majoritatea claxonau scurt) imi puneam mainile serios pe ghidon.
animale moarte la fiecare 3-4 km. am vazut si un iepure si o pasare, si cred ca si o vulpe. triiist
o zona lunga de coborare super, pacat ca facuta cu teama unei singure frane.
bornele kilometrice mi-au tinut de urat. a, da, imediat dupa locul accidentului ma gandeam: da, doamne, sa nu fac nici o pana, am uitat furculitele acasa! ah, da' cred ca ma descurc si cu surubelnita! apoi, tare: FUCK! imi dau seama ca uitasem acasa si pompa. nu mai zic ca nu luasem smirghel. de ala imi adusesem aminte dimineata dar am zis ca ma descurc si fara. ma rog, pe moment ma calmez zicandu-mi ca daca fac pana se gaseste cineva sa opreasca sa ma ajute cu o pompa. oricum, cand nu mai aveam la ce sa ma gandesc imi revenea in minte faptul ca nu vreau sa fac pana ca nu am cu ce sa umflu cauciucul. STUPID STUPID
cu ceva kilometri inainte de giurgiu apare un indicator de vama, trebuia sa fac stanga. eh, cum habarnaveam pe ce lume ma aflu am zis ca lasa, din giurgiu trebuie sa gasesc vama, nu ma pot lua asa dupa indicatoare. si asa a fost. doamne, dar mi s-a parut ceva de mers pana am ajuns la vama, plus ca era in urcare.
ma opresc pe pod sa fac poza dunarii. cu aparatul foto. trece un tir de se zguduie podul. wtf? mda, toate faceau acelasi lucru dar in mers nu simteam.
si-s in ruse! OMG, RUSE! IUPEEE! vazusem calea ferata si ma gandeam sa ma interesez de tren, eram... obosita. nu lesinata dar scoteam limba la deal. deci sa ma iau dupa indicatoare. si o iau spre "centrum". si merg, tata, si merg, si merg, in sfarsit se vad niste blocuri. wtf? nu-s urate! si merg si merg, in sfarsit un indicator de drum spre centru dupa 250m. dar nu exista drum spre centru. probabil indicatorul era pentru pietoni? vad gara. iei, sa trec pe acolo. dar deocamdata nu pot iesi de pe soseaua asta, si mai merg si vad ca hello, s-au terminat blocurile, eu nu vreau nici la varna nici la sofia. vreau la ruse! ma dau jos de pe bici si ma-ntorc pe langa ea, pe contrasens. traversez o pasarela de la cfr, ajung la gara. nici un panou cu mersul trenurilor. in schimb am vazut cel mai frumos tren ever. scria orient express pe el, era albastru inchis, O FRUMUSETE DE TREN. i-am facut si lui poze, sper sa iasa.
dupa indicatoare ajung si in centru dar nu gaseam casa de schimb. pana la urma reusesc sa dau de una. apoi cauta un supermarket. trebuia sa cumpar ciocolata, remember? in centru numai terase si magazine de haine. a, si fornetti. hai ca dupa cateva ture gasesc si un supermarket. imi cumpar iaurt de baut
cola, suc de struguri, si ciocolata, normal.
afara gasesc o banca la umbra, scot sandvisurile, mananc unu' si apare un porumbel.ii dau si lui, apoi vin si altii, rand pe rand. impart cu ei (mai mult ei, mult mai mult ei) vreo 6 sandvisuri. apare si o homeless care cauta in gunoi. o strig cu un hei dar nu aude. imi strang bagajul si ma duc dupa ea. ii dau ultimul sandvis si imi face semn (poate era muta, can't tell) ca vrea de baut or smth. ii dau cutia de suc de struguri. nu stiu ce naiba de semne facea dar voia sa iau sucul si sa-i dau 2 leva pentru ceva de baut. alcohol? nu, nu-ti dau. ia sucul! dupa o negociere la sange o roiesc! fuck homeless people!
ma duc la fantana arteziana. nu gasesc o tasnitoare sa ma spal, ca eram jegoasa. asa ca, fac ca aurolacii de la unirea. ei, nici chiar asa. dar m-am spalat pe maini la arteziana. poze si inapoi spre casa. un indicator de giurgiu. unu' si atat! LOSERI blulgarii astia. il intreb pe unu' pe unde ajung la giurgiu si, dupa ce se gandeste el asa un pic, imi arata. hai sa-l cred pe cuvant. cu inima indoita dau la pedale rugandu-ma sa nu ajung cine stie unde si sa trebuiasca sa ma intorc atata amar de drum ca apoi sa ies din ruse pe unde am intrat. dupa cativa km ajung fix la vama. sa-mi bag piciorul, cred ca indicatorul cu "centrum" a fost miscat un pic. in ma-sa!!!!!!!!
dupa vama n-am mai luat-o prin giurgiu ci pe drumul pe care-l vazusem cand ma indreptam spre giurgiu. din fericire nici de pe drumul ala nu a trebuit sa fac cale intoarsa.
intr-o benzinarie am vazut un caine mic tare obosit:
pe drum m-am mai oprit sub un castan
am vrut sa bag picioarele in neajlov. dar erau niste scari prea abrupte care duceau jos. daca eram pe jos coboram, asa...
la adunatii copaceni eram hotarata sa ma spal pe picioare in rau. am coborat foarte fain pana sub pod. cand am vazut ca de acolo mai e ceva pana la rau si cand am auzit si manele am facut cale intoarsa. data viitoare!
la intrarea in jilava iar mi-a cazut calul. pe nisip, din fericire. si ma uitam asa, ba, nene, cum o fi cazut prima oara ca acum nu atinea pe jos decat cu pedala si ghidonul.
parca pana la jilava iar fusese un accident.
in jilava simt ca-mi cade deca de la bicla. zic ca n-are ce sa cada si nu intorc capul sa nu pierd echilibrul (mergeam fix pe langa nisip iar in stanga era asfalt denivelat). ajung in bucuresti zic sa beau restu' de ceai de menta, sa nu ma intorc cu el acasa. si atunci observ ca sticla-mi cazuse pe drum. pare rau ca am facut mizerie.
in berceni ma claxoneaza un scuterist fara casca. avea toata banda la dispozitie si el claxoneaza lung. arunc dupa el cu un ce ai, frate, n-ai loc? se intoarce, probabil ma injura. la stop era acolo. ce vrei, frate? te-ntrebasem daca n-ai loc de claxonezi! se pune verde, iar claxoneaza, futu-l in gura sa-l fuck. sincer i-am dorit sa-si rupa gatu' si nu ma intereseaza cine ce parere are despre urari de genul asta.
de cand am intrat in bucuresti NUMAI MASINILE DE GR AU CLAXONAT! HANDICAPATI OAMENI, SERIOS!
ma doare spatele de la sac. ma doare de cand am plecat de acasa.
incheietura de la coapsa ma doare foarte putin
ma doare glezna dreapta, nu stiu de ce
sunt ametita de la nesomn
ard
ma doare burta
tot ce am mancat pe drum au fost 2 sandvisuri si un pic, am baut iaurtul ala, am baut 1,5 l ceai de menta, 2 cola, 1 md si un suc de pere, o sticla de apa de la o cismea toate la juma'. corrado bea mai mult
