coshovasha

Intre timp am mai fost la Dorna dar drumurile sunt execrabile. Nici macar prin Vatra Dornei nu au asfaltat.E jenant la cat e de frumoasa zona....dar,colac peste pupaza...Frumoasa vara a mai fost !

Potcoava ca potcova, dar cal ti-ai luat ?

La anul ne gandim la un traseu prin Ucraina dar nu e sigur. Oricum o sa va anuntz pe toti (cei care mi-ati scris ca va intereseaza) cu cateva luni inainte.

De fapt vad ca nu e decat titlul,dar tot e bine ca sunt poze si daca faci comentariu iti da si linkul de me motociclism.ro. Merci mult !

Am inteles ! ...cel mai sigur traseu din punctul asta de vedere e prin Muntenegru si Serbia.Iar daca esti din Bucuresti,poti sa treci direct din Serbia in Bulgaria.In cazul asta scurtezi din drum dar infrastructura e proastra si infractionalitatea e mai mare in Bulgaria.(au fost cazuri au iesit in drum "politisti" falsi care gaseau motive si cereau spaga sa nu dea amenzi). Mare grija si asfalt uscat !

Cand am ajuns inapoi la Bacau se daduse kilometrajul "mic" de doua ori peste cap + 722 de km ,adica 3722 in total. Singura problema la motor : S-a rupt cablul la "Rot/min". Zice bine Godeatgod,ce zice ! Traseul cel mai scurt nu e sigur.Faza e ca nicaieri nu e "sigur" Unde nu sunt razboaie,sunt hoti...unde nu sunt hoti sunt drumuri nashpa,unde nu sunt drumuri nashpa,sunt TIR-uri (si e pericol de accidente)...unde nu sunt toate astea,iti cade drobul de sare de pe soba in cap...(stii povestea aia...) Eu zic sa iei asfaltul in "piept" si sa mergi pe unde vrei tu.Fii cavaler ca de asta ti-ai luat "cal" ...sa nu fii conservar ca restul lumii !

Pentru cei care doriti sa plecati la Adriatica si aveti nevoie de mai multe informatii,dati un semn si va trimit nr de tel pe mesaj privat !

Merci tuturor pentru rabdare !

Merci de complimente ! De la mine ai liber sa duci povestea si pe alte site-uri !

Continuare... Intoarcerea spre patrie (ultima zi) Ma trezesc in jur de ora 7:30 buimacit de-a binelea (stii senzatia aia cand te trezesti si nu stii unde te afli). O fi fost din cauza ca nu mai eram obisnuit sa dorm in pat.(glumesc) Dupa ce ma dezmeticesc,ma uit la fata si realizez ca dormea dusa.Dau sa ma ridic,sa grabesc plecarea ,de parca dadeau turcii!!! Stau eu si ma gandesc : “dar cine dracu ma mai alearga acuma?”...si in plus , nu ne scotea nimeni din camera pana la 12. Ma intorc pe partea cealalta si mai bag nani pana pe la 10. Odihniti bine,trezirea a venit de la sine.Am strans cortul (vorba vine),am coborat cu sarsanalele,am baut cafeaua linistiti si am pornit la drum. Soseaua incepea sa fie din ce in ce mai buna ; se cunostea ca ne indreptam spre capitala.Faza naspa era ca tot dadeam de radare . Am mers in “dosul” unui microbuz cam o ora jumate si asta din doua motive : mergea destul de tare chiar si prin localitate si in plus era destul de inalt cat sa nu ma “vada” aparatele radar , aparate care nu erau montate pe masinile de politie ca la noi,ci erau portabile ; le tinea militianu’ destul de sus, in mana ca pe fazerele alea din “Star Trek”...de ziceai ca acu’ trage-n tine ! Dupa ce am trecut de Sabac , iar am dat de drum prost .Mi-am dat seama ca asa o sa fie pana la Beograd deoarece nu prea treceau masini dar cu cat ne apropiam de capitala , s-a simtit o imbunatatire (sau asa ma amageam eu). La 13:30 am ajuns in capitala Serbiei.Se vedea foarte misto de la distantza pentru ca jumatatea orasului de pe malul drept al Dunarii e situat pe o colina imensa.N-au putut sa-l faca si ei cu 15 km mai in amonte unde e lunca cat vezi cu ochii. In orice caz,cei care locuiau in blocurile turn de pe colina aia sigur aveau o panorama spectaculoasa , mai ales noaptea ! Am intrat in oras pe “4 benzi” ...deja se schimbasera socotelile cu calitatea drumului. Probabil ca ala pe care am venit eu era cel mai prost (normal,ca numai eu puteam sa am “norocul” asta)Am vazut imediat indicatoare care te indrumau pe autostrada spre Nis dar ne- am bagat si noi “pi chentru” ca vorba aia : “pantaloni di chieli aveam,jeaka aveam ,un pik di bataie stiam”...(apropos,eu stau la Bacau dar sunt oltean sadea) Prima impresie : Trafic exact ca-n Bucuresti...aglomerat din cale afara (am prins si o ora naspa)Am vrut sa opesc sa luam cate o ingetzata dar (fara exagerare) nu aveam unde drac sa ma bag si trotuarele din zona aia erau foarte inguste.Imediat am renuntzat la idee si am inceput sa ma uit dupa indicatoare care ma directionau spre autostrada (e una singura care traverseaza orasul) Nu mergem mult si in plin centru dam de o priveliste cu totul iesita din comun.: ditamai cladirile (cred ca erau guvernamentale) gaurite de rachete .Trecusera prin ele ca prin branza.M-a spart privelistea...in plin centru !!!. M-am tot gandit de ce drak nu le-au daramat de atata timp ca bombardamentele au fost pe timpul lu’ raposatu’ Miloshevici , prin anii 98-99 (parca asa).Ori n-au bani sa le refaca (ceea ce nu cred),ori le-au lasat asa din adins ca sa vada si voiajori ca noi ce a fost acolo. Naspa moment ! Am gasit usor intrarea pe autostrada si la fel de usor am parasit si Beogradul.Ne venise foame deaja.Dupa 30 de km am iesit in “decor” intr-o parcare si am deschis ultimul pateu care-l mai aveam cu noi,pe langa niste rosii lesinate si o jumatate de paine.Oricum nu voiam sa mancam mult ca-i promisesem tovarasei mele de drum ca la intrare in tzara,la Gura Vaii(Portile de Fier 1),e un vapor-restaurant unde se mananca o saramura de sta matza in coada (chiar si matza aia de miorlaia pe langa cort in Croatia) Ingurgitam imediat micul nostru “brunch” si purcedem din nou la drum mai insetati ca oricand (nu luasem apa din Beograd si in parcarea cu pricina nu erau robinete cu apa potabila ca-n tzarile cu pretentii.)Nu ne-am facut probleme pentru ca la iesirea de pe autostrada am platit cu euro si ne-a dat restul in Dinari ; rest care ne-a ajuns exact sa luam o sticla de apa si doua piersici. APROPOS : cand tranzitati Serbia sau Bosnia(Daca nu aveti dinari) sa aveti euro schimbati ; cat mai mult maruntis,ca ei primesc peste tot euro dar iti dau restul in Dinari sau Marci Bosniace si daca ai bacnote de 50 sau de 100 de euro,ati pus-o ! Asa... sa va spun ce era sa patim inainte sa iesim de pe autostrada! Dupa ce am plecat din parcare am vazut un indicator mare pe care scria anumite localitati si kilometri.Cea mai aproape era Pojarevac (pe acolo ieseam noi) la 24 de km.Bun asa !...deci mai aveam ceva drum unde sa-i pot da in goarna.Si chiar i-am dat (am mers si cu 160).Imediat vad un alt indicator : Pojarevac 14 km.Mai am ceva,ma gandesc eu dar... la nici un kilometru, dupa o curba si un pasaj suprateran,vad sageata dreapta Pojarevac.Noroc ca eram pe banda din dreapta si am avut timp sa franez. (ma atentionase Partizan sa fiu foarte atent ; el cu Jderu’ au luat teapa odata). Care era faza : Astia aveau pe autostrada indicatoare cu distanta pana in LOCALITATEA respectiva si nu pana la IESIREA spre respectiva localitate. Cre’ca de la atatea razboaie li se trage ! ...sa induca dusmanii in eroare. Faza e ca era sa ma induca si pe mine...si eu sunt prieten cu sarbii ; adica-mi place Serbia ! Apropo fetelor :sarbii (barbatii) arata foarte bine ! Sunt inalti si chipesi asa...si cu ceva supliment de barbatie in ei(de aici spiritul razboinic)...oameni de treaba ! Pacat ca s-au macelarit intre ei din cauza prostiei asteia de lupte intre religii. De la Pojarevac am mai mers cam o ora si am ajuns in sfarsit la Dunare ; la Golubac (Golubatz) ...cam in dreptul orasului Moldova Veche(cativa km.mai aval) Superba privelistea ! Ma cam apucase melancolia ca-mi vedeam tzara.Nu stiu cum sa descriu trairea.Era Romanica noastra cu bune si cu rele : Tara cu pretzuri mari si salarii mici la plecare , dar cu ciorba, cu saramura si cu mici la intoarcere! Cu mizerie cu gropi si cu pet-uri la plecare dar cu ospitalitate si voie buna la intoarcere! Cu coruptie si cu salarii mici la iesire , dar cu parinti,cu frati si cu prieteni la intoarcere ! Cu cortul si cu lumea-n cap la plecare dar cu patul tau cald si buda ta curata,la intoarcere ! Acolo,peste Dunare, se vedeau toate astea...clare ca lumina zilei ! Am oprit pe dreapta si am pornit mobilul Dupa cum ma asteptam ,s-a “logat’ in retzeaua autohtona.Gata cu haiducia,trebuia sa ne anuntzam prezentza,nu? dupa ce ne-am sunat rudele de gradul I, l-am sunat pe Partizan care ne tot astepta. Si cum ne astepta ? Cu o sticla de whisky ca tocma’ trecuse ziua mea. Dupa ce ne-au facut cei din tzara recensamantul,am plecat la drum. Drum care-mi era oarecum familiar.Cum sa va spun , pusti fiind, pe timpul lui ceasca, am mers de cateva ori pe celalalt mal (romanesc) de la Orsova la Moldova Veche.Toata lumea stie ca atunci ai fi facut orice sa treci Dunarea si s-o tai in strainatate.Pe timpul ala, pentru noi romanii, drumul asta (cel de pe malul sarbesc) era ca un drum al fagaduintzei ; al “tuturor posibilitatilor”.Cand eram mic,mergeam in autobuz spre Moldova Veche si imi puneam dorintza sa dispar din jaful ala de masina si sa apar pe celalalt mal .Mi se parea ca dincolo,la sarbi, e fericirea suprema. Acum mi se implinise dorintza numai ca (paradoxal) drumul ala ma aducea acasa,nu ma instraina. Tot drumul pana la Portile de Fier m-am gandit la faza asta de dinainte de revolutie cu fugitul din tzara ; catzi oameni,saracii, nu si-au riscat viatza trecand Dunarea,sa ajunga in occident sa se capatuiasca.Multi au reusit,multi au fost prinsi,multi au murit incercand ! Numai bine ca intre timp am trecut pe rezerva de benzina.Am facut un calcul in cap si am conchis ca o sa-mi ajunga pana in minunata noastra tzara.Mai aveam 20 de euro dar nu avea rost sa ii mai schimb.Asfaltul era vechi dar bine conservat.Mai naspa a fost prin tuneluri.Era s-o fac de oaie exact acum la intoarcere: Am intrat cam tare intr-un tunel cu gandul ca si asta era scurt ca celelalte ca si se vede imediat lumina din celalalt capat ; nu m-am uitat la indicatorul cu lungimea.Senzatia a fost asemanatoare cu cea din grota din Bosnia numai ca aici fiind cu gandurile pe alte meleaguri, m-am trezit orb.Asa cum va spun : ORB DE-A BINELEA !!!(nu va doresc).Cateva secunde nu am vazut nimic ; nu stiam incotro s-o iau...si am mai si dat in frane ca dobitocul de a inceput motorul sa vobleze ! Noroc ca am zarit cumva linia continua...a fost dintr-un pic sa nu dau cu mucii-n fasole acum la sfarsit. Datorita traficului absent cu desavarsire,am ajuns destul de repede la intrare in “Cazane” (un loc foarte stramat unde batranul fluviu isi face loc prin Carpati).Am intalnit foarte multi biciclisti straini cu “scule” adevarate de drum lung.Unii (tip cu tipa) erau din Olanda ca aveau steagul atarnat de ghidon,Mergeau pe o dracovenie de bicicleta cu doua locuri (pedalau amandoi) iar bagajele le carau intr-un fel de carucior dupa ei ; echipament profi,alea alea...erau supermeseriasi tipii ! In “Cazane”,superba privelistea!... mai ales ca drumul sarbilor se inaltza foarte mult pe creste, fatza de cel romanesc care e aproape de apa. De acolo se vede foarte clar,pe malul nostru,celebra sculptura in stanca cu fatza lui Decebal.Cica lucrarea a durat catziva ani buni. Am trecut imediat si prin dreptul Orsovei si una doua am ajuns la baraj.Am trecut destul de repede granitza.(nu mai scapam de un vames roman ...sa-i spunem pretzurile de prin Croatia)Cum am scapat din vama am si bagat imediat la benzinarie; mersesem pe rezerva destul de mult. Pentru ca promisesem ceva in legatura cu o saramura maimutzei mele,am oprit la vaporul cu pricina.Nu intru in amanunte dar va spun ca am mancat pe saturate,romaneste asa ! Daca aveti drum pe partea aia ,nici sa nu va ganditi sa nu opriti la o pastrama ; e de-a dreptul delicioasa(cu toate ca tinde mai mult spre ciorba asa ).Locatia e intre Severin si Portile de fier ; o sa vedeti vaporul (daca nu va zboara gandurile la trecut granitza spre sarbi) Intr-o ora am ajuns la Partizan care ne astepta cu nerabdare si curiozitate...cu pat si televizor...cu aragaz si cu internet... cu o sticla de whisky si cu ...prietenie ! Acea seara merita sarbatorita din toate punctele de vedere.Era una din serile cu bani putini dar cu multe impliniri.Cu grija plecarii de a doua zi spre Bacau dar cu prietenia vechiului meu tovaras Partizan.Cu putine zile de concediu ramase dar cu multe amintiri frumoase...atat de frumoase ca nu pot fi uitate niciodata ! (poate nici de cativa dintre voi,cei care ati citit aceste randuri) Ce ziceti,a meritat ? P.S. Pe “fata mea”, “prietena” , “maimutzica” , “conationala” ,“tovarasa mea de drum” ...o cheama Silvia Iar pe mine Vali sau Cosho. Si am descalecat de pe-o sa (de Bandit) si v-am spus povestea vacantei noastre din 2008 asa !

Cu mare placere,dar la anul !

Imi pare rau ca nu am avut o camera digitala mai performata ca sa dea viatza celor vazute pe acolo !

Va multumesc tuturor pentru rabdare !!! Imi voi face timp si pt ultima zi in serbia ...azi-maine...

Continuare... Intoarcerea spre patrie (penultima zi). Dupa ce ne-am luat portia de bronz si de baie,la schimb cu mica noastra contributie la bugetul Croatiei,a venit vremea sa purcedem la intoarcerea spre frumoasa noatra tzara. In prima faza am trecut la logistica (eu cu mine) pentru a stabili traseul de intoarcere.Cum Partizan se intorsese prin Bosnia Hercegovina si era ajuns deja in tzara viu si nevatamat,am decis sa-i urmam exemplul ; doar ca am ales un traseu mult mai "adancit" in aceste regiuni inca militarizate. Ne-am trezit cu gainile , dis de dimineatza , cu noaptea-n cap (cam pe la 7:30,adica era soarele sus demult)am strans tabara (a durat un pic ca pierdusem experientza dupa 4 zile de trandaveala) ne-am urcat pe "cucoana" si am pornit spre sud pe riviera.Dupa un plin si un control de presiune la cauciucuri,ne-am lansat la drum , purtand cu noi un amestec mediteranean de sentimente care ne tinea cumva pe loc. Ultima data am vazut Adriatica la iesire din Split , pe drumul care parasea riviera infruntand inaltimile impunatorilor munti Dinarici. Tin sa precizez ca pozele din acest post arata exact traseul nostru de intoarcere numai ca nu-s facute de noi...(nu mai aveam acumulatori) Foarte frumos si peisajul montan.Aveai ce vedea?ba chiar din cand in cand vedeai localnici cu cartoane inscriptionate cu "soba" pe marginea drumului. Dupa cateva suisuri (altitudine de conifere) si coborasuri pe un drum din ce in ce mai pustiu, ajungem la granitza Bosniaca.Pana sa ajungem acolo, m-am tot uitat dupa o benzinarie ca mai aveam vre-o 50 de kuna si vroiam sa nu raman cu ei...dar de unde benzinarie ca n-am gasit.Satele prin zona numarau cateva case iar masini pe drum nu vedeai cu zecile de minute.In vama era o aglomeratie de se plictiseau vamesii nevoie mare : pustiu ! Trecem fara probleme de ambele parti si plecam.Imediat dau de o benzinarie.Scot cei 50 de kuna si ii arat baiatului de la pompa.Imi face semn ca-i primeste si-mi pune acolo cativa litri de benzina dupa un prealabil schimb valutar facut in mintea lui.Nu am mers foarte mult de la benzinarie si in fatza ne apare din nou o intindere de apa.Ma uit mai bine si imi dau seama ca vazusem pe harta ca drumul nostru trece pe langa un lac foarte mare.Se numeste Bushko si e situtat intr-o depresiune foarte larga...enorma. Incet incet , ne afundam tot mai mult in aceasta tzara in care rar ne intalneam cu cate o masina iar pe marginea drumului incepeam sa vedem ce nu vazusem pana atunci decat la televizor : case bombardate sau ciuruite.Nu-i de mirare,mai ales ca intr-un sat vedeam biserica,in urmatorul vedeam moschee.Nu exagerez dar in aproape toate satele pe unde am trecut era cel putin cate o casa in ruine cu urme de gloantze sau de explozii. Stiam ca astia nu mai sunt de mult in stare de razboi dar totusi,te ia un pic cu furnicaturi de-ti vine sa deschizi gazul si s-o tai de acolo cat mai repede. Poze by Partizan : Pe la ora 14 eram la Travnik.(acolo am dat de trafic)Oras situat cam la 100 de km de Sarajevo . De acolo am intrat pe singura asa zisa autostrada care o aveau.Era in lucru si se mergea cand pe o parte,cand pe cealalta.Gata nu era decat o portiune , cam ultimii 25 de km pana la Sarajevo ..si ce credeti ca mai era gata ? Statia de taxare , normal ; mergi 25 de km,scoti banul(nu mai stiu cat am dat) . Am prins ceva aglomeratie la intrare in frumoasa lor capitala (din cauza ca autostrada se gatuia intr-un drum pe 2 benzi, insa odata ce am intrat in oras se circula bine. Am dat pe centru sa vedem si noi orasul care a dat scanteia inceputului primului razboi mondial. Nu am poposit foarte mult. Am admirat frumoasele cladiri cu tenta de zgarie nori plantate printre cele cu arhitectura veche si (la indicatiile primite de la un taximetrist)am iesit din oras pe un deal din zona nord-vestica.Se vedea cam tot orasul de acolo. Imediat am intrat in munti si la nici 15 minute de mers am gasit o terasa-restaurant unde am si oprit sa mancam.Era rustica si pusa exact in calea unui izvor de munte.Era ca un fel de pod de lemn acoperit.iar in amonte de terasa ,apa era deviata in niste iazuri unde se raceau navetele de bere. Vine ospatarul care rupea un pic de engleza.Ii cerem meniul si zice ca nu are meniu.Na,nu stiam ce sa cerem,nu stiam pretzurile,nimic. Il intrebam ce are de mancare si turuie cateva feluri acolo din care intzelegem doar "mix gril".Vedem pe unii langa noi care mancau peste.Il intrebam daca are peste ,raspunde ca nu...si tot zicea de mix gril.Am luat mix gril,ce drac sa facem.Ne intreaba daca unul sau doua ? ...ne gandim noi ca suntem infometati si facem semn ca vrem doua.Se uita el cam de-a doua la mine si pleaca la bucatarie. Ma dezorientase de tot : nu stiam cat sunt de mari portiile,nu stiam ce-o sa ne puna acolo,nu stiam cat or sa coste ...inghit in sec si tac.Tot ce stiu despre bosniaci in legatura cu bucataria e ca se pricap foarte bine la gratare.Sunt renumite balciurile unde se taie miei si se fac la protzap (sunt majoritar musulmani) Imediat vine ospatarul cu berea si sucul si...asa ca o curiozitate,ii cerem sa ne scrie pe foaie cam cat costa ...nu de alta dar sa nu ne intre mancarea cu cocoloase pe gat. Ne scrie el ca toata masa(inclusiv bautura,salatele si painea) costa de 30 de marci bosniace, 20 euro.Nu a fost mult deloc zicem noi si asta pentru ca am bagat in noi pana nu am mai putut.Chiar au fost mari portiile: fiecare continea doua bucati mari de ceafa pe gratar,vre-o cinci mici de-ai lor cu carne de miel,plus trei carnaciori .Ne saturam si dintr-o portie.Cum incepem sa mancam , ne trezim ca iese din padure cu o grupa de soldati imbracati in camuflaj si cu kalashnikoave...Ce credeti ca fac baietii ?Se pun la masa si dai cu bere.In spatele nostru ,un politzai de circulatie(echipat,cu pistol la el) bea bere cu un civil de mama focului.In 10 minute au mai aparut inca doua persoane in civil,inarmati si astia cu pistoale care s-au asezat la masa cu militianul..Nu au avut treaba cu noi dar ne-am grabit sa plecam ca tot turnaul la bere in ei si se cam incingeau discutiile. Grabiti, am purces la drum prin munti ,ghiftuiti la maxim de atata carne cat bagasem in noi.Trecem de o localitate (pe care n-o vad pe harta) si observ ca nu prea mai era circulatie.Ma gandesc eu : ma frate dar e drum national si nu ne-am departat la nici 50 de km de Sarajevo... Merg in continuare,urcam un munte,ajungem la un tunel tare ciudat cu semafor .Se face verde si intram in el.Era exact o grota stramta,rece si intunecoasa,care nu avea nici un fel de tavan din beton,se vedea stanca coltzuroasa si umeda...si era foarte lunga...nu se mai termina.E greu de descris senzatia .Locul ideal pentru claustrofobi...acolo le pui cruce ! Dupa ce iesim ajungem intr-o localitate unde soseaua noastra se metamorfozeaza in drum pietruit .Abia atunci incep sa imi fac probleme.Imi zic c-o fii in reparatii dar din ce in ce era mai rau.Opresc si intreb un localnic daca e drumul spre Zvornic-Beograd si-mi zice ca nu. Meci ! Imi zice sa ma intorc 20 de km si pe urma sa caut o intersectie la dreapta.Ne intoarcem,trecem iar prin tunelul groazei si ajungem la locul cu pricina.Unde credeti ca era intersectia la dreapta? Exact in dreptul restaurantului unde mancasem.Vai de capul meu.Eu smeker,am plecat in tromba sub privirile alora cu pistoale de la mese , dar nu m-am uitat ca era un indicator cat toate zilele spre Beograd .Am frecat-o o ora aiurea prin munti.Fata mea ce sa mai zica.Nu ne era decat ca ne prindea noaptea prin Bosnia si noi voiam neaparat sa ajungem la Zvornik sa trecem granita.Era deja ceasul 5. In sfarsit,am facut dreapta si ne-am tinut de indicatoarele spre Beograd.Drumul era bun ...numai cu serpentine ,urcusuri si coborasuri...dar mai mult urcusuri ca am ajuns la un moment dat pe niste platouri montane (ulterior am vazut ca muntii astia se numeau Romanja) ...de incepuse sa ne cam fie frig.Nu ne-am imbracat cu gandul ca o sa coboram de acolo repede dar drumul tot urca si tot urca si pe noi ne cam strangea ...dar tot n-am luat polarele pe noi.Nu stiu la ce altitudine am ajuns dar stiu ca era deja la amurg si vedeam fumul cum iese de pe cosurile caselor.Ajungem la un fel de oras-statiune si oprim (nu i-am retinut numele si va zic imediat de ce) sa intrebam de camera.Gasim doi handralai la vre-o 16-18 ani pe marginea drumului.Intrebam noi de "soba"...aia nimic,se uitau unul la altul.Incercam in engeza...aia tot o dadeau pe sarbeste.Facem noi semn spre ferestre cum ca vrem sa dormim dar maimutzoii aia incepusera deja sa trancane cu voce tare la noi si tot gesticulau.Pornesc imediat motorul si-i zic prietenei sa se urce ... la cum se manifestau aia ,erau in stare sa scoata si pistoalele la noi. Cine stie ce drac or fi inteles ei ... noi am intzeles ca nu-i de noi aici .Am taiat-o imediat din localitatea aia si ne-am dus la sanatoasa.Numai bine ca am si inceput sa pierdem din altitudine.Am coborat foarte mult.Cand am ajuns la Zvornic era vara din nou... cald si bine si granitza aproape.Am trecut-o imediat spre usurarea noastra si am incput sa ne uitam dupa moteluri.Se inserase bine deja si drumul era foarte prost.Am intrebat un localnic de motel si ne-a zis ca e unul la doi km dar tre sa ne abatem din drum,sau altul la 15 km in fatza.Ne ducem in sat 2 km si dupa lungi cautari , gasim un hotel.Intrebam la receptie si ne zice ca e 50 de euro camera.Pai 70 de euro mai aveam de toti asa ca am plecat spre celalalt motel.Celalalt motel l-am gasit la vre-o 50 de km in interiorul Serbiei si asta la insistentele prietenei mele sa oprim ca nu mai putea sa mai stea in sa.Eu ma tot duceam ca nebunu' ! Ne-am cazat cu 20 de euro/camera.Au fost foarte amabili cu noi ; ne-au lasat sa bagam motorul in curtea din spate,au deschis barul sa ne dea si noua niste beri... Era tarziu,eram obositi dar eram in Serbia si mai presus de toate prietena mea era fericita ca aveam camera cu PATURI in ea. Mai,mai ! Am facut un dus si am adormit la televizor cu berea in mana...

maine pe seara postez si povestea drumului de intoarcere prin Bosnia si Serbia !

Frate,dar si stilul meu e foarte "haiducesc" dar eram cu fata si stii cum e ! Sa pui capul pe capitza Plapuma sa-ti fie cerul Noaptea dormi in poienitza Ziua calci pe coada fierul

M-am uitat la poze pe google, imi inchipui ca e supermisto la POREC dar stii cum e...pana nu pui piciorul intr-un loc,nu ai cum sa-ti dai seama cat de frumos e locul.Ideea e urmatoarea : Croatia are de o suta de ori mult de aratat decat putem noi vedea intr-un sejur. Noi oricum ne vom intoarce in Croatia ! Asfalt Uscat !

Da ,dar a si meritat . Daca as mai avea concediu,as mai da o tura ca-s multe de vazut.

Ziua 7 Se implinea o saptamana de cand parasisem patul cald si ciorbitza romaneasca ; dar nici ca ne gandeam noi la asa ceva tocmai acum , in toiul vacantzo-aventurii noastre pe doua rotzi. Noapte zbuciumata ! Toata noaptea ne-au chinuit niste Pisici in calduri.Ale dreaku,cat era campingul de mare,numai langa cortul nostrum s-au gasit sa miorlaie.Dar faceau ca din gura de sarpe(Serpi erau,matze in calduri lipseau acuma)…si am mai si facut o faza in noaptea aia de ne-a bufnit rasul pe toti. Cand pisicile se vaitau de mama focului (tipau de ziceai ca le strange cineva cu patentu’ de coada) , eu de nervi incep sa tip cat ma tine gura : -“Ba da’ nu iese unu’ la dracoveniile astea de matze sa dea dupa ele cu ceva !”. La care Partizan din cort razand: -“Pai care dracu sa mai iasa ma, in afara de mine…ca astia pe aci nu prea inteleg ce dracu palavragesti tu pe romaneste “ Dadusem cu nuca (de cocos) in perete (in marele zid chinezesc) …m-a bufnit si pe mine rasul de cre’ ca au fugit si matzele ca nu le-am mai auzit un timp. Dimineatza nu am deschis bine ochii ca mi-a si zburat din nou gandul la colegii nostri de camping : familia de serpi inelati de sub scara. Era clar ca apa adriaticii ca trebuia s-o intindem de acolo.Ziua serpi,noapte mazte. Ne facem cate un dus,papam ceva scurt si ne apucam sa strangam tabara.Intre timp suna telefonul lui Partizan. -“Aaaa,salut…sunteti pe drum ? aha…cu doua motoare ?…cand ajungeti ? Noi suntem in Croatia intr-o localitate Plat , e la 15 km sud de Dubrovnic ,pe Riviera…da ,e super aici…da veniti…e imposibil sa nu gasiti locul…Autokamp Paradiso ….faza e ca noi plecam azi … pai am dat peste niste serpi pe aici , ne-au mai deranjat si niste matze azinoapte si plecam,da….da’ locul e super puteti veni….” Eu eram la toaleta si am auzit toata faza. Prietena mea era la frigider si a auzit si ea convorbirea. Sa va zic ce a urmat ? Ne-am cracanat (vorba vine)pe noi de ras(inclusiv Partizan).Pai cum dreak sa-i spui cuiva ca pleci din cauza serpilor dar il inviti totusi sa vina sa se cazeze ca e foarte misto.(misto chiar era) De parca ii atentiona asa…ca sunt tantzari sau de goange de bucatarie. Tare faza ! Pe la 10 vine si patroana (o tipa la vre-o 100 de kilograme asa),ne ducem,platim ,ii zicem de serpi (ea zice ca nu stia nimic) si o intindem la drum cu motoarele odihnite si insetate de asfalt croat. Trecem imediat de Dubrovnic si ne intindem la drum. Ajungrm la granita cu Bosnia-Hercegovina (stiti ca au si ei iesire la mare vre-o 10 kilometri). Fara sa se uite pe pasapoarte,vamesii ne fac semn sa continuam drumul.La fel si la cealalta vama cand am intrat inapoi in Croatia.Nu stiu daca pe teritoriul Bosniei aveam voie sa ne abatem din drum(nici n-am incercat) Mergem din nou o bucata buna de drum.Aici intampinam o mare dilema. Privelistea era superba si trebuia sa opresti sa faci poze …dar si drumul ,plin de viraje,parca iti soptea “lasa dreku pozele…nu vezi cum rulezi ?... ce esti nebun sa opresti ? deschide gazul !” Si da-i,si da-i …nici nu mi-am dat seama ca mersesem destul de mult (mai aveam vre-o 80 de km si ajungeam la Split. Norocul nostru(sau iarasi nenorocul,o sa vedeti)a fost ca am vazut un drum lateral care serpuia spre o plaja.Eram la iesirea din statiunea Podgora. Drumul era inchis circulatiei conservelor.In statiune se intra pe alta parte. “-Aici e de noi” ,zic eu si ne strecuram printre stalpi spre plaja.Imediat vedem niste golfuletze unde se facea nudism. Iar incep exclamatii gen : “-moama ce tare !...aici ramanem !” Inaintam si ajungem la plaja propriuzisa.Era un fel de golf larg strabatut de o strada umbrita de pomi si cu terase la umbra din loc in loc. Te fura imediat peisajul ! Imediat sarim din costumele de astronaut si ne avantam in mare sa ne racorim.Vizitam si golfuletzele cu nudisiti in timp ce prietena mea savura o bericica rece la terasa.(16 kuna halba de 500 ml - 2 euro) Muzica era super;sa tot stai . Si iar baie ,si iar plaja…nici nu-ti dai seama ca soarele se apropie de amurg. Incep dezbaterile despre cazare. Partizan : “- ba frate,uite ce bine e aici , punem corturile intr-unul din golfuletele astea , nu ne deranjaza nimeni,maine facem plaja linistiti ,hai sa fim adevarati…bla bla” “-bine bine,dar ce facem cu motoarele ?” ca nu puteam sa le bagam pana acolo . Facem noi niste calcule si hotaram sa campam acolo iar motoarele urmau sa ramana parcate pe marginea stradutei deasupra de unde campam noi. Faza e ca nu puteam sa instalam tabara pana nu plecau aia care faceau nudism pe acolo ; asa ca ne luam bagajul si motoarele si ne ducem in centrul statiunii sa luam si noi pulsul ,san e uitam dupa gagici …si mai aveam si cateva cumparaturi de facut. Cat am cascat gura pe faleza (full de lume) si pana am facut cumparaturile in supermarket,deja se lasase bine seara.L-am last pe Partizan la motoare,mi-am luat fata si am dat o raita pe faleza ticsita de terase.Aceeasi atmosfera (si mirosuri)ca-n Dubrovnic numai ca lipsea decorul medieval. Fiecare statiune are farmecul ei aparte ! Ne intoarcem din miniperiplul nostrum(era deja miezul noptii),ne echipam si pornim spre locul stiut. Dar cand ajungem acolo, stupefactie maxima puteai vedea pe fetzele noastre… de catari incapatzanatzi !!! Ce credeti ca se intamplase ? Aleea plina de masini iar la terasa din apropiere : DISCOTECA !!!!!!!!!!!!!!! Sa-mi pice fatza si nu alta.Mai pune cortul si mai dormi . Nu va mai zic cum a reactionat prietena mea.Deja aici ii dadeam dreptate.Era prea de tot.Singura solutie era sa plecam spre nord,sa mergem cat putem si sa ne oprim spre dimineatza pe o plaja si sa dormim. Asta era ! o facusem,o facusem . Acuma era tardiv sa ne mai scoatem ochii unul la altul. Pornim la drum.Dupa vre-o ora asa de mers in noapte simt o casca sprijinita pe a mea.Imi dau seama ca maimutzica mea atipise(nu mergeam mai tare de 80).O simteam la curbe cum avea cate-o tresarire.Un timp nu mi-am facut probleme pentru ca era bine “infipta” intre mine si ditai gentoiul de pe platforma din spate…dar cu timpul imi tot fugeau gandurile …sa nu se intample ,doamne fere’, ceva neprevazut. Opresc (opreste si Partizan) ca si asa intepenisem,ne dezmeticim un pic si cadem de acord ca la intrare in Split sa cautam un loc mai ferit sa putem atipii un pic. Asa am si facut dar al drakcu de loc daca-l gaseam…fugea de noi sa nu-l gasim.Pana la urma mergand noi pe niste drumuri laterale si trecand pe langa o masina in care unii (unul cu una) nu stiu ce doamne iarta-ma faceau, nimerim in sfarsit in gradina la cineva (am vazut ca era gradina dimineatza cand ne-am trezit) Mai cu latrat de caine,mai cu tzantzari pe la urechi,mai cu gatul ridicat sa nu vina dreaku careva…asa ne-am chinuit tot ce mai ramasese din noapte si dimineatza urmatoare. Asta le intrecea pe toate ; era a doua oara cand ne prosteam sa nu dam bani la Autokamp si faza e ca nici nu era scump si in plus aveam destui bani la noi.Plecam din livada omului in jur de ora 8 si cum nu era destul ca ne “cazase” acolo , am mai cules si niste mere.Asta ca sa aibe motiv sa se ia si cu pusca dupa noi.Noroc ca nu se trezise omul ca nu prea era activitate prin curte in afara de caine care incepuse sa latre. Am trecut de Split destul de repede pe un drum pe patru benzi si dupa vre-o doua ore de mers il vedem pe Partizan ca intoarce si se baga pe un drum lateral prin boscheti spre o plaja pustie.Nici nu apuca bine sa se bucure de faptul ca gasise locul ideal pentru campare fara bani (unde putea baga si motorul) , ca noi am si dat mana cu el si i-am urat sedere placuta ! Nu ne mai puteam permite sa riscam asa ca am plecat .La 20 de km spre nord ne-am gasit si noi linistea la cineva in curte Aveam plaja la poarta.Era asa cum ne doream. Acolo am stat si ne-am incarcat bateriile inca patru zile superbe . Las pozele sa va povesteasca ! In ultimul post va voi descrie drumul la intoarcere !

O sa ajung si acolo. Ne-am intalnit cu trupe,cu civili cu pistoale la brau...Nu am avut probleme numai ca am tras tare sa trecem la sarbi sa nu ne prinda noaptea pe acolo. Am trecut pe langa case bombardate sau ciuruite de gloante...

Noi am fost cu cortul dar gasesti cazare peste tot ; e plin de hoteluri.La fel si benzinarii.Sfatul meu e sa cauti pensiuni.Orcine cazeaza acolo ; intrebi la orice casa,vila ...sau gasesti oameni pe marginea drumului cu cartoane inscriptionate "soba" care inseamna camera , sau "apartamani"...preturi intre 20 (camere ) si 50 euro (apartament). Noi gasisem apartament (4 paturi,2camere+bucatarie) cu 45 de euro la fiord (Muntenegru) chiar langa plaja dar nu avea rost sa dam banii daca tot eram cu cortul.Noi opream la Autokamp-uri. In Muntenegru e mai ieftin decat in Croatia dar e pacat sa nu vezi Dalmatia si riviera croata. Asfalt uscat ! Din pacate pentru noi,am ajuns in tzara noastra draga .Distractia maxima si asfalt ucat la intoarcere !

Ziua 6. Trezirea destul de tarziu,(era si normal) la asta a contribuit si relieful.Daca la marea Neagra soarele isi face aparitia de la linia orizontului,aici la Adriatica, nu se mai “trezeste” cu noaptea-n cap,e mai “lenes” din cauza crestelor destul de inalte care-l ascund pana pe la opt jumate,noua.In plus noi aveam cortul pus sub un maslin … puteam dormi linistiti pana seara. Ne echipam repede de plaja,imi iau labele si ochelarii si coboram la Adriatica. Cat de limpede era apa ? In larg vedeai fundul (cu ochelari ,normal) la orice adancime.Cred ca erau sub mine 20-25 de metri si se vedea perfect.Erau tot felul de vietati,unele negre si tubulare cu un capat ridicat din care iesea un lichid albicios.probabil depuneau icrele sau ce naiba or fi fost.M-am imprietenit cu tot felul de pesti de diferite culori si marimi…unii singuratici altii in bancuri.Cum sa va zic,era ca la Discovery si cum apa avea temperatura ideala,iti mai venea sa iesi din ea ? In plus Adriatica e mult mai sarata decat marea Neagra ; nu faci absolut nici un efort sa plutesti,din contra,te chinui un pic cand vrei sa te scufunzi…asa se explica si lipsa algelor sau a altor buruieni dobrogeniene. Spre dupa amiaza cand toata lumea se retrasese la cort sau la camere,noi ne-am hotarat sa mai ramanem …ba pe la terasa,ba sub umbrela,ba in apa (Partizan si-a facut parasolar cu o foaie de cort si patru bete,spre admiratia si zambetele vecinilor de cearseaf ) Pe mine,dupa doua beri,m-a cam luat cu somn si hotarasc sa ma duc la cort sa dorm o ora-doua pana sa plecam in oras. Zis si facut.Imi scot sacul de dormit si ma tolanesc in fata cortului la umbra maslinului batran.Adorm bustean. La un moment dat ma trezesc cu o femeie care tot ma scutura panicata si-mi tot zicea ceva pe nemteste.Ma dezmeticesc eu cu greu si tot incerc sa deslusesc ce tot indruga femeia acolo.Nu am prea inteles eu mare lucru (nu stiu o boaba in germana) dar la cum arata cu mainile mi-am dat seama ca se referea la ceva lung de un metru.Abia atunci am realizat ca era s-o patesc.Femeia ,care era cu familia (de austrieci),vecini de cort cu noi , tocmai urcase sa ia mancare si sa se intoarca pe plaja.Norocul meu a fost ca s-a dus femeia la wc si cand a iesit vede lighioana iesita de sub scarile din fata spalatorului indreptandu-se direct spre mine (distanta era cam de 6-7 pasi pana la locul unde dormeam eu) Ce sa va zic,deja-mi tremurau picioarele ! Ne uitam amandoi prin boschetii de langa scara,locul unde se intorsese balauana…nimic.O vad pe femeie ca se duce laga un maslin si ia un fel de prajina .Cand ma uit mai bine ,prajina nu era prajina.Era un fel de tepuse (avea la un capat un ac metalic lung,foarte ascutit si bandajat cu sfoara pe varful tepusei)Se vedea ca era construita cu un singur scop. Atunci am realizat ca asta-i boala veche cu lighioanele in zona asta. Infige femeia (forte curoajoasa,m-a impresionat) tepusa prin boschetii aia de langa scara dar nimic.Cand ne-am uitat mai bine, am vazut ca sarpele disparuse printr-o gaurice direct sub scara.Imi face femeia semn ca acolo sunt mai multi,ca sigur e cuib…si tot imi indruga : -foie,foie !!! Ma,zic, ce foie vrea asta ? –Foie,foie tot repeta si o vad ca se duce la cort si vine cu o bricheta si un sul de hartie. Aaaaaa ,fire, imi zic eu …aha,m-am prins…trebuia sa dam foc la boscheti sa intre fumul pe gaura ca sa-i facem sa iasa de acolo. Pune ea foc,se aprind balariile ca erau uscate,se face si fum dar serpii nu cutezau nicdecum sa iasa la chemarea tepusei.Vin si eu cu o idĂŠe si anume sa bagam furtunul cu apa si sa dam drumul la presiune.Imi face semn ca-i buna ideea, si purced intocmai.Dupa cinci minute de baie serpareasca ,opresc furtunul ,il strang si ma las pagubas.Intre timp femeia pleaca si ea ca probabil ii chitzaia familia de foame jos la plaja. Eu aveam o singura dilemma : sa le zic conationalilor de pericol, sau sa tac molcom sa nu le stric vacantza ? Naspa dilemma ! Numai bine ca-i si vad urcand scarile molesiti dupa o zi de plaja. Imediat imi iau inima-n dinti si le zic.Cu faze din astea nu te joci.Nici macar nu aveam asigurari medicale. Reactia lui Partizan o prevazusem deja : “n-am frate am nici o treaba!” In schimb fata mea deja se panicase… scara cu pricina era foarte aprope de cort. Faza e ca nu puteam pleca de acolo ca aveam pasapoartele la receptie si numai dimineata venea cucoana acolo.Asa ca trebuia sa stam pana a doua zi. O consolez eu ca oricum plecam in Dubrovnic iar serpii noaptea stau in barlog (ies doar ziua la soare) …in plus cortul se inchide ermetic , asa ca pana a doua zi nu avea de ce sa-si faca probleme. Normal ca m-a pus sa golesc cortul ,sa ma asigur ca nu sunt balauri prin el, dupa care sa-l ferec cu 7 lacate. Am pornit spre Dubrovnic si cum am iesit pe riviera am si uitat de incident.Am lasat motoarele la intrare in orasul vechi intr-o parcare plina cu zeci de alte vehicule pe doua roti (de nu mai stiai care e al tau ) si am intrat in vestitul oras cetate. Inca de la porti intri in atmosfera medievala ; acolo te intampina doi strajeri echipati corespunzator.Din cand in cand vine din cetate, la pas cadentzat, o trupa de vre-o zece-doisprezece soldati ,iar printr-un anumit ritual se face inlocuirea celor doi de la intrare.Foarte misto faza. Cand am intrat in cetate un singur cuvant mi-a venit sa rostesc : Venetia ! Era de vis : straziile erau din pavaj cu piatra dar asa de bine aliniata si lustruita incat iti dadea impresia de lux.(chiar era) Cladirile ce amintesc de Renastere, asezate cu o tenta de disciplina fireasca , erau ridicate parca de aceiasi mana precisa ; desi nu semanau,toate purtau amprenta banalului calcar imaculat , adus de pe poalele muntilor Dinarici. Stradutele laterale erau atat de inguste ca abia daca puteai sa te strecori cu un motor pe acolo.(eu tot cu gandul la motor) Toate cladirile erau locuite.Partizan chiar a intrat in vorba cu o tipa (misto)care impartea fluturasi si care , dupa cum spunea ea , locuia intr-o cladire invecinata la etaj.Ma intreb unde naiba-si tin astia masinile sau motoarele ? Orasul vechi e destul de mare,pe putin traiesc cateva sute de oameni…sute ? spun prostii ,poate mii. Peste tot terase (bucuros de oaspeti primenite) care mai de care mai atragatoare si imbietoare …niste mirosuri de peste de ti se facea foame pe loc. Din loc in loc intalneai fantani cu porumbei iar faleza in stil medieval imediat te ducea cu gandul la cupluri cu peruci care coborau din trasuri …stiti voi, jupanesele alea cu rochii rigide din matasuri si catifele scumpe in forma de clopot. Lumea era venita (nu exagerez)din toate colturile pamantului.Cred ca erau si martieni.Aveau si de ce sa se minuneze aici ! Totul era foarte atent organizat .Ne-a placut foarte mult un recital ad hoc sustinut de o trupa de barbati in costum national croat, cantand pe trei voci . Restaurantele aflate pe cheiurile portului dadeau o nota de autenticitate medievala avand meniurile scrise in stilul acela specific pe hartie de pergament cu margini in degrade Nu va mai spun cat de bogate erau in specialitati marine.Acolo era la tatal meniurilor ! Spre seara s-au aprins luminile orasului.O feerie halucinanta pot spune ! (pozele astea mai profi sunt facute de Partizan cu scula lui) Putine locuri din lume reusesc sa te impresioneze asa cu o face Dubrovnicul. Bravo Croatia !!! Aici ai cu adevarat ce vedea si nu platesti nici-o taxa.Ai auzit domnul Mazare ?…cu Mamaia si tataia ta cu tot !!! Pe la miezul noptii am ajuns si noi la tabara,mancati bine dar fara nici-o bere la bord.Nici mai aveam nevoie…eram deja ametiti de frumusetea Dubrovnicului. Uitasem si de serpi si de tot… Laku Noci !!!

Am dormit numai la cort.Noptile acolo nu-s deloc reci deloc si in plus la campinguri (Autokamp) gasesti toate conditiile inclusiv frigider,iluminat (becurile le stingi tu cand vrei) dusuri,spalatoare etc. Nu am planificat nimic de acasa.Peste tot gasesti indicatoare : Autokamp.Numai ca tre' sa fi un pic atent la cate stele are ca si astea-s pe stele (depinde ce vrei) si difera si preturile. Ziua 5. Am plecat din pracare si dusi am fost , fara sa ne mai uitam inapoi (de parka parcarea era de vina).De vina nu eram decat noi si numai noi iar asta trebuia sa ne fie invatzare de minte. In scurt timp am ajuns la granitza cu Croatia si fara vre-un incident am si trecut-o.Se cunostea ca ne apropiam din ce in ce mai mult de occident .Daca in Muntenegru totul era misto,in Croatia deja era perfect : infrastructura, drumuri ,curatenie,hoteluri care mai de care,pensiuni primitoare,etc Pe la pranz eram deja campati la un autokamp situat foarte aproape de mare,cu o plaja cat de cat mai nisipoasa si cu preturi un pic mai mari decat in Muntenegru.Dar colac peste pupaza,eram in Croatia ,pe riviera Adriaticii,la cativa kilometri de Dubrovnic (pe care l-am si vizitat in ziua urmatoare) Toate bune si frumoase : plaja,baie,bere,poze…ce sa mai discutam ,o zi superba ! Asta pana cand prietena mea vine spre amurg de pe plaja intr-un suflet,schimbata la fatza. “What ?” o intreb eu dezinvolt. -”UN SARPE PE SCARI , (de la cort coboram vre-o 30 de metri pana la plaja)ERA SA CALC PE ELLLLLLLLLLLLL” -“Cum arata?” -“Maron asa cu niste inele late maron mai inchis” -“poate ti s-a parut” zic eu si-mi vad de ale mele… Uitam de incident si spre seara imi iau femeia ,ne imbracam si noi mai asa si asa si mergem la terasa de pe malul marii sa ii ofer o cina mediteraneana.Dupa o noapte chinuita,merita din plin un pic de rasfat. La terasa atmosfera era ca-n filme.Plin de flori si plante cataratoare ,vita de vie,muzica ambientala…marea luminata departe ,la orizont, de ultimele razvratiri ala soarelui… Intram in atmosfera si vine timpul sa comandam. Carne am mancat peste tot asa ca ne hotaram sa alegem bucate de-ale locului.Eu aleg creveti ca nu incercasem pana atunci si ea a ales homari cu garnitura. Am crezut ca aduc ca la noi in tzara ,cativa acolo pe farfurie dar cand m-am trezit cu coscogeamite platoul ,am ramas masca. Le-am dat imediat de gust …am mancat de ne-am spart (si eu de la ea,si ea de la mine)Au ei un stil de a le gatii, plus ce mirodenii mai pun acolo …ce sa mai…super cina! Pentru cei interesati : Homari :80 Kuna Creveti :60 Kuna Alte preparate intre 50 si 120 Kuna Pentru familii : Un kg de peste la alegere(preparat cum stiu ei) + sosuri +garnituri = 200 Kuna Sticla de vin 90 Kuna 1 euro = 7,12 Kuna Am mancat asa de bine ca nu-mi venea sa ma ridic de pe scaun.Cum m-a rasplatit iubita pentru cina, nu va mai spun. Va spun doar ca era o seara cu o mare linistita ,plina de stele si libera de stress,facturi,probleme de serviciu sau lipsuri de vre-un fel. Eram fericiti ca totul revenise la normal ! Ce pacat ca trec al naibi de repede serile de genul asta.

Am atasat harta...cat despre buget,noi (eu si prietena mea) am parasit tara cu 500 de euro si plinul facut.Ne-am intors cu 20 de euro si leii pastrati pt intoarcerea prin tara nickul meu nu are vre-o legatura cu ceva anume.e din copilarie.(cosho) PS.Povestea continua maine ca acum am ceva treaba la serviciu !

Povestea continua.Ma bucur ca v-a placut pana acum !