[…]Decid cu Ikuru ca ar fi timpul sa plecam sa cautam o parcare. Tine foarte tare sa nu parchez motocicletul in fata blocului si eu ma incapatanez sa intelg de ce. Mergem la prima parcare. Da, sigur, poftiti. Bag dihania inauntru, si ajutat de doi oameni reusesc sa-l ridic pe cricul central. Vreau demult sa-i verific roata din fata, sa pot avea si eu liniste. O dau jos si… shit. Nu stiu ce mama naibii are etrierul asta de mi-a dat de furca inainte sa plec, dar discul de frana a ros din el. Nu e bine. Si bonus, constat ca dupa 2000 de km placutele mele noi sunt uzate la jumatate. Mai sa fie. Desfac tot si pun la loc numai de dragul de a ma murdari pe maini. Invart de roata… uau, discul de frana e stramb. Stiam asta, dar nu credeam ca e asa nasol, plus de asta nici eu nu sunt prea drept. Ce-mi statea pe creier acum e de zece ori mai greu. Sunt abia la inceput, n-am voie cu d-astea. Bine, vad eu cum fac, o solutie sigur exista. Dau bagajele jos, vreo 15 minute, timp in care lucrurile incep sa se precipite. Ikuru vorbeste cu aia de la parcare, mai vine pe la mine, iara vorbeste cu ei, iara la mine, aia il cheama, el se duce, explica, ceva pute, si eu inca n-am dat cizmele jos. Imi spune Ikuru ca aia vor ca noi sa plecam mai repede. Suna ca si cum stau cu francezele pregatite sa faca motocicleta bucati. Ok, plecam, stai numai sa reusesc sa dau totul jos. Pana reusesc, incepe sa duhneasca.
Dam sa plecam, cu bagajele peste noi cand… “seful spune sa luati motocicleta de aici”. […]
update in seara asta
