mie nici acum nu`mi vine sa cred ce s`a intamplat...a trecut mai mult de o saptamana de la moartea lor,dar parca si acum totul pare un cosmar,ceva care a trecut si mi`a ramas intiparit in memorie...
i`am cunoscut pe cei doi,Traian fiind un prieten foarte bun al iubitului meu....nu mi`am imaginat ca asa ceva o sa ma afecteze asa de mult...
tot ce s`a intamplat...a fost ca un facut...pur si simplu Dumnezeu a vrut sa`i ia de langa noi printr`un accident stupid si in acelasi timp macabru
sunt multe de zis...dar cel mai important lucru pe care as vrea sa`l mentionez este ca ar trebui sa invatam ceva din aceasta nefericita intamplare:sa pretuim viata...si sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima pt ca niciodata nu stim ce ne asteapta...si pt Traian...a fost ultima clipa de fericire...pt ca motorul ala era tot ce visa...........
Dumnezeu sa`i odihneasca in pace si sa aiba grija de ei,pt ca au fost doi copii nevinovati....
<small>--- Mesaj completat în 24 Sep 2007 13:05 -------------</small><br/>
chiar nu stiam ca se va face ce s`a facut si la inmormantarea celor doi...
cu siguranta ca va fi la fel de induiosator cum a fost si pe data de 16 septembire...cand au fost condusi catre cimitir de rude,prieteni si cei cu motoarele,care au insufletit si in acelasi timp ne`au facut sa varsam lacrimi pt cei doi care au plecat dintre noi din cauza unui vis devenit realitate:motorul....
