Mo Weed

mai tinere, si tu si ripperu ati vazut ca nu puteti sa imi faceti fata, si ati recurs la meschinarii din astea desi nu pare nimeni ingrijorat...o sa mentionez ca sunt sanatos tun, un pic saracit de criza ...un pic obosit dar inca capabil de lucrurile marete cu care v-am obisnuit va pupa tata pe toti...

io m-as baga ma uit la poza, ma uit afara, si parca mi se zbate o lacrima in coltu ochilui...abia astept :crack:

always was, always will... even if you're not able to see me, i'm everywhere..sharing my wisdom and powerfull knowledge

tare pustiu... somnic pufos si tie cristache

77...spre 80 as zice

mai blondo, ce atata mister?? ia povesteste acilea...ce mobra iti iei? S2R am inteles...dar vb cu profesionistii ...da si tu detalii, poze...etc

diseara ...expirat??

dap si eu cred ca era de la cele -2 grade de afara care sigur au un efect nociv asupra oricarei mobre, doar ca pe a ta a prins-o gripa mai repede in ceea ce priveste sacalii intradevar sunt simpatici, cel putin aia pe care ii cunosc si eu

ba sebi, nu stiu cum de se aduna toate la tine esti putin incepator, mobra nu functioneaza chiar la parametri maximi, si cand mai pica ceva la ea...esti si cu dusmanu langa tine ....si hop incep astia sa te besteleasca in vazu forumului... data viitoare cand mai ai cate un ghinion si te incoltesc sacalii, da un telefon ca as rade si eu

bai chelule, ce crezi ma ca se da pe blog...de te-nghesui si tu?! nu mai e nimic moka pe criza asta

fir ar amaru sa fie ...daca nu era criza merita luata, iesea o bijuterie yes my son, follow the light...

cum adica nu arat f bine?? ce vrei sa spui?? eu intotdeauna arat f bine!! :)

poket bike zici...ce mah, te dai mare ca ai buzunarele largi?? pai daca esti asa bogat da si tu o bere pt. mentoru tau! (adica je)

si eu stiu pe unu care are yamaha mi se pare, dar si-ar fi dorit un mostru!!

tot degeaba mai cristache daca nu i-ai rupt si o oglinda cu picioru, din mers

se gaseste si la 2000 euroi...dar cred ca ceva mai vechi, si mai precar...adica cu probleme la partea electrica

convinge-o sa isi ia mosnter sa nu se mai chinuie cu tot felu de tranvaie dap e negru mat... http://www.bikeshop.ro/motociclete/anuntur...000-163919.html si ca o garantie a calitatii, pe tip il cheama tot andrei, si stii si tu ca astia cu numele asta au un cuvant greu de spus si nu vb prostii

la banii astia nu stiu daca gasesti ceva chiar ok...e as recomanda mobra lu' kinderu care e f ingrijita. mi se pare ca o da cu vreo 2700, dar vezi poate e loc de o discutie

sau doua...sa se vada din orice unghi

salut mishule, long time no see incearca aici: 0728019601 - dan...are ceva consumabile, e posibil sa gasesti si bujii p.s. azi m-am dat pt. prima data pe anu asta ...nu m-as mai fi dat jos!!...uitasem cat de bine e!! trebuie sa ii multumesc lu symbolic si trantorului pt. ziua de azi!!

eu ajung pe la 8! voi?

si eu as bea o cafea la pardon in seara asta...vine cineva?

si iarasi trebuie sa observam ,daca mai e nevoie, diferenta dintre un monstru si o chinezarie arginitie...prima arata a mobra si a doua a... tramvai

si nici nu trebuie sa ne cenzuram in p...alaria mea!!

ca sa fiu un pic off topic (daca exista asa ceva pe canapea ), iaca o povestioara... Sâmbătă la prânz, în fața unui bancomat de la ÂŞincai. Ajung cam în acelaÂşi timp cu o domniÂşoară Âşi, politicos după cum îmi place să mă laud că mi-e felul, îi dau întâietate, deÂşi mă grăbeam să spulber cei 60 de km care mă despărțeau de supa cu găluÂşte pregătită de mama . DomniÂşoara începe să butoneze fabrica de cash, eu mă uit la ceas: 12.36, deja simt în nări aburii supei. Repet gestul, e 12. 43. Pun stop reveriei gastronomice Âşi arunc un ochi indiscret către domniÂşoara cea molcomă. Apasă uÂşor nedumerită butoanele, caută prin geantă, scoate hârtia cu codul PIN (da, cea pe care banca ne recomandă să o distrugem), o analizează cu o răbdare de arheolog, apasă din nou butoanele, de data aceasta le ia la rând, oftează, schimbă strategia-acum butonează cu ambele mâini, pare că interpretează o sonată pentru violoncel Âşi ATM, se scarpină în cap, reia recitalul mut. Are succes, în spatele ei stăm acum vreo cinci oameni, ba nu, Âşase, privind-o încă îngăduitori. AÂş pleca, dar îmi pare prea tare rău pentru timpul oricum pierdut. Fără nici un avertisment, când mă pregăteam să aduc bâțâitul de pe un picior pe altul pe culmile perfecțiunii, se întoarce Âşi spune candid: "S-a stricat. Nu mai vrea să-mi dea cardul". Publicul primÂşte vestea cu o exaltare stranie, epxrimată printr-un murmur care numai la bis nu îndeamnă. Eu, deÂşi rezonez cu restul, rămân politicos. „Probabil ați băgat PIN-ul greÂşit. Ar trebui să sunați la numărul lor de urgențe". Stupoare. „Lăsați, mai încerc puțin". Spectatorii se împrăÂştie, rămân singur, mai mult din curiozitate decât din consecvență, deja timpul pierdut nu mai contează. E 12.49 când, cu speranță, mă redescoperă. „Nu mi-l dă înapoi. Ce fac acum?". Îi ma spun o dată cum devine treaba cu numărul pentru urgențe, iar ea găseÂşte în amabilitatea mea o invitație la familiaritate. „ÂŞtii, mi-am uitat telefonul acasă. Mi-l poți da pe al tău?" Da, arată ca un om care Âşi-ar putea uita telefonul acasă, de fapt, ochii ei îmi spun că s-ar putea uita Âşi pe sine undeva, aÂşă că i-l întind. CreÂştini suntem, dar de la o răutate mică Âşi amuzantă nu m-am putut abține: nu i-am dat Âşi instrucțiunile de folosire. S-a fâstâcit, a butonat, deh, avea experiență de la bancomat, apoi mi-l înapoiază zâmbind ca o tută drăguță ce era. Îi deblochez tastatura, formez numărul (luat de pe cardul meu, ar fi fost distractiv să o las să să-l caute pe bancomat, dar nu îmi place sa servesc supa la cină). E 12.51. Urmează o conversație halucinantă, din care redau doar cele spuse de domniÂşoara (ideile principale), că doar pe ea o auzeam: -Bună ziua. Mi s-a blocat cardul. -… -Andreea ****, BucureÂşti, str.****** Seria ***** Numărul**** -… -Păi, un domn de lângă mine (eu eram ăla, deÂşi blugii rupți în genunchi nu mă recomandau a fi chiar un domn) spune că am băgat codul PIN greÂşit, dar nu Âştiu dacă e aÂşa. Vă spun Âşi pinurile? (Pinuri? Plural? Devine Âşi mai interesant, îmi zic) -… -De vreo cinci-Âşase ori. -… Cum nu puteam să-l bag greÂşit de atâtea ori? Păi, dacă au fost trei carduri??? (sunt gata să plesnesc de râs, acum înțeleg de unde pluralul) -… Bine, bine, Âşi acum ce fac? -… Nu e nici o sucursală aici, e doar un bancomat. (asta deÂşi bancomatul era plasat exact lângă uÂşa băncii, pe care stătea scris mare cum se cheamă sucursala, fix deasupra orarului. Sar să o ajut: e sucursala ÂŞincai) Auziți, e sucursala ÂŞincai. -… -Bun, dar nu poate să vină cineva sa-mi dea cardurile înpoi? -… -Eu nu cred ca e un efort atât de mare să trimiteți pe cineva să le scoată. -… -Dar eu nu pot sa aÂştept până luni. Vă rog să trimiteți pe cineva acum! -… -Mi se pare culmea! O să mă mut la altă bancă. -… -Dar nu vreau să scot bani direct de la ghiÂşeu, îmi vreau cardurile înpoi. -… -Ok, dar de ce sunt eu vinovată că faceți coduri PIN atât de complicate? Nu mai contează continuarea discuției –care, apropo, a durat fix 13 minute Âşi 42 de secunde- replica asta mi s-a părut genială, m-a făcut să mă gândesc că ori consumatorul român începe să se americanizeze, ori eu am întâlnt tuta absolută.