S-a scris mult, acum aproape o luna, despre accidentul de la Calugareni, din data de 22 Sept 2009, al baiatului cu Honda CBR RR 600 si topicul a fost incheiat fara o finalizare pertinentă si as dori sa adaug o concluzie si totodata sa dau si cateva informatii corecte in privinta starii sale de sanatate si a celor intamplate, deoarece stim cu totii ca este de ajuns ca cineva sa faca un lucru 1% iar restul de 99% este completat de “cunoscatori”... ceea ce s-a intamplat si in cazul acesta.
Doar un lucru este cert, si extrem de important: Vali traieste - mai mult, lupta ca un adevarat ZEU si recupereza (in ore), ceea ce altzii nu ar putea recupera in luni, ani sau niciodata. Acest baiat este un invingator si acum castiga batalia din spital – si nu lupta pentru a ramane in viatza, ci lupta sa iasa de acolo cat mai repede!
Este adevarat, a avut probleme cu splina, ficatul si plamanii dar totul merge foarte bine! Nu va ramane imobilizat, nu are probleme majore la coloana si nici nu s-a resemnat la o viatza pe patru rotzi sau planificand cu grija fiecare clipa in eventualitatea ca s-ar putea intampla ceva rau.
Este constient ca are noroc sa fie in viatza si ca nu e de joaca pe 2 rotzi (nu ca s-ar fii jucat vreodata... cu viatza), dar atunci cand iti iei A-ul (in special pe strazile din Ro), de feicare data cand iesi cu motorul, sti ca poti ajunge donator de organe, oricat de experimentat si cumpatat ai fii. Cine gandeste sau spune altceva, ori habar nu are despre ce vorbeste, ori nu vrea sa fie realist. In tara noastra, doar 40% tine de skill-ul rider-ului si 60% sunt factori externi!
NIMENI nu respecta motorul in trafic... in schimb, noi toti (motociclistii) suntem teribilisti, vitezomani, grandomani etc! Intr-adevar, senzatia care o ai cand incaleci un motor nu poate fi exprimata in cuvinte si numai cine stie, cunoaste... si sa nu fim ipocriti, dar pentru cateva secunde, la un moment dat, de fiecare data cand iesim cu motorul si gasim o portiune de drum unde ii dam in gat – caci toti o facem, ne consideram “ZEI”, si simtim ca suntem zei in clipele cand ne lipim de rezervor, ne pitim dupa minusculul parbriz si dam “open” la accelaretie pana cand strada ajunge sa fie ca un tunel prin care vedem, vag, o dara alba si simtim vantul, pierzandu-se parca in urma si incercand sa tina pasul cu noi, desi in acele clipe, nimic nu poate tine pasul – esti doar tu si motorul – care devine parte din tine si orice altceva dispare, devine “zgomot de fundal” si tu esti cel mai tare!
Stiu ca orice rider a trait aceasta senzatie si poate voi v-ati exprima altfel, sunt multe felulri de a descrie sentimentul dar deznodamantul e acelasi: pentru cateva secunde, esti ZEU – si parca nimic nu poate tine pasul cu tine, nu te poate rani, si nu te poate atinge.
Baiatul nu are ”ZEU” la numar pentru ca se considera mai presus de noi, ceilalti muritori, ci pentru ca uneori, pe motor, chiar era un ZEU, la fel ca noi toti... iar acum, in spital, tot ZEU este deoarece diferentza dintre zei si muritori, este ca dupa ce cad, zeii se ridica – la fel cum a facut si face el in acest moment!
Cei care spun ca avea aere, ca ii placea viteza excesiva, ca e vina lui, ca nu stia sa mearga etc. – nu il cunosc si nu stiu fapte, doar supozitii, asadar vorbesc aiurea. Eu sunt mai norocoasa ca voi – chiar FOARTE norocoasa deoarece il cunosc, stiu cine este, ce este, cum este si ce poate... este o persoana cum multi dintre noi putem doar spera sa fim. Si eu sunt pilot, desi sunt fata, am permis de mult timp si sunt chiar foarte buna. Am mers pe motoare de 125cc, 600cc, 750cc, 1000cc si 1300cc. Nu am niciun accident la activ inca... dar nenorociri se intampla mereu. Valy nu avea aere, stia ce inseamna mersul pe 2 rotzi – nu era un pusti teribilist - desi varsta ar trada acest lucru si are mult respect pentru motor si pentru viata lui.
Ce s-a intamplat atunci? Un accident – care se poate intampla oricui, oricand, oricata experientza ai avea. O sa ne spuna el in cateva saptamani, exact ce s-a intamplat (pentru curiosi), cert este ca a evitat o situatie periculoasa in trafic, la o viteza de cca 100km/h si a ales sa iasa de pe carosabil pentru a evita o posibila coliziune. Nu trebuie blamat pentru asta, nu trebuie ridiculizat, nu trebuie sa facem din el un exemplu negativ sau pozitiv, nu e un erou, nu e o victima – a fost un simplu accident, nu o dovada de bravura esuata, nu o demonstratie de incapacitate de a pilota un motor si cu sigurantza, nu un alt exemplu ca motociclistii mor de tineri sau se nenorocesc pe viatza!
Pentru varsta si experienta care o are, Valentin este un pilot foarte bun – care, cu anii, o sa devina un pilot excelent si atunci va merita pe deplin ca numele lui sa aiba rezonanta cu al lui Rossi. Eu am toata increderea in calitatile sale de pilot si as iesi oricand cu motorul impreuna cu el; fie ca l-as lasa in fatza, sa ma conduca, fie ca l-as tine in “oglinda” mea, fie ca i-as fii chiar pasager, as merge cu aceeasi incredere... nu este un pericol in miscare, ci doar un pilot la inceput de drum, cu multi km care il asteapta sa-i parcurga si care, ca orice pilot ce se respecta, odata tot va trebui sa isi testeze limitele deoarece nu poti afla unde este “marginea prapastiei” daca nu ai trecut niciodata de ea!
In incheiere.... multa sanatate lui, familiei, prietenilor - care au fost lanaga el non-stop si toturor celor care au scris de bine sau de rau despre acest topic. Totul va fii OK si in scurt timp, poate veti avea ocazia sa il intalniti, hoinarand pe motor strazile Romaniei si va veti convinge singuri cine si ce este Valentin.... el nu va demonstra niciodata nimic, nimanui – pentru ca in acceptia sa: “cine are ochi – vede si cine are urechi – aude”!
Ride or die... always!
Raluca
