Nici acum nu pot sa cred ca nu mai este... Cu trei saptamini inainte si-a serbat ziua la mine , la Breaza... A fost o petrecere pe cinste! Cineva spunea ca prefera sa si-l aminteasca asa cum era el, plin de viata si de glume... Era un om, intr-adevar, care reusea sa aduca un zimbet pe fata oricui se afla in preajma lui, indiferent cit de suparat ai fi fost...
Ii promisesem ca pe 16.09.05 ne vom vedea la Iasi... Era destul de sceptic in ceea ce priveste vizita mea la Iasi... La un moment dat, a spus: "Mor eu si tu nu vii la Iasi" Nu-mi revin nici acum amintindu-mi de aceste cuvinte... Aceste cuvinte imi rasunau in urechi joi, in ziua inmormintarii... Si pur si simplu nu am putut pleca... Nu am vrut ca moartea lui sa fie motivul vizitei mele Iasi...
Vreau ca cei doi buni prieteni ai lui, Bogdan si Melcu, sa stie ca am fost alaturi de ei si vom merge, impreuna, cu o floare, la mormintul celui care a fost Cristi!
Dumnezeu sa-l ierte!
Nu te voi uita niciodata, Cristi!