HQH

Prietene, eu doar am gasit aceasta poveste interesanta, nu pup pe nimeni in poponeata (poate ei pe mine). Sa imi frece ... Dan nu stiu cum il chema, ma doare in poponeata de el. HQH vine de la firma mea de hosting, cand o sti si Dan Poponescu ce e aia hosting web atunci sa ma asociati cu retarzi. Da-ti topic close, deja nu mai ma intereseaza subiectul, astia fac gura si dintr-o amarata de poveste.

Greseala mea, am scris la search numele pakistanezului inainte si nu a gasit nici un rezultat, am crezut ca nu s-a mai discutat.

As vrea sa cititi si voi aceasta intamplare reala despre un pakistanez calcat de o masina si despre solidaritatea motociclistilor pe care soferii (conducatori de cutii mancatoare de bani) nu o vor dobandii niciodata. Povestea ma facut mandru ca am ales motocicletele dar in acelasi timp ma intristat datorita accidentului. "Dacă ar fi să mai am un accident, tot în România aÂş vrea să-l am". Aventurile unui pakistanez călcat de o maÂşină la noi în țară Moin Khan / Foto: Facebook Moin Khan a mâncat doi ani de zile doar orez cu ketchup pentru a strânge banii necesari unei călătorii pe motocicletă de la San Francisco, unde a fost student, către oraÂşul său natal Lahore, din Pakistan. Scopul său a fost de a cunoaÂşte oameni din toată lumea Âşi a le arăta că pakistanezii pot fi Âşi oameni de treabă, nu doar teroriÂşti. Când a ajuns în România, primul om pe care l-a cunoscut, l-a călcat cu maÂşina. "Drumul ăla de la Arad la TimiÂşoara este o zonă nefericită pentru toți motocicliÂştii care vin din Vest. Foarte puțini sunt cei care scapă teferi. Vin din civilizație Âşi ajung în nenorocirea asta", spune Dan Popescu, preÂşedintele Asociației MotocicliÂştilor din România, un om pe care Moin Khan îl numeÂşte acum îngerul său păzitor. ÂŞoferul care avea să-l bage pe Khan în spital virase peste linia continuă ca să intre pe o uliță ce dădea într-un sat din zonă. Khan, obiÂşnuit cu autostrăzile întinse din Vest, nu a avut nicio Âşansă. În aceeaÂşi zi era internat într-un spital din Arad, cu multiple fracturi, mai ales în zona mâinilor, aÂşteptând vizita unui medic care avea să vină să-l consulte abia după patru zile. "La Arad a fost îngrijit de asistentele medicale Âşi de ceilalți pacienți. Asistentele făceau treaba doctorului, iar doi pacienți făceau pe infirmierii. Era nevoie de doi, pentru că ambii aveau câte o mână ruptă. Timp de două zile l-au spălat, i-au dat să mănânce Âşi i-au pus plosca, pentru că nu putea să se ridice din pat", povesteÂşte Dan Popescu. Între timp, câțiva motocicliÂşti din Arad aflaseră de situația pakistanezului Âşi făceau tot ce puteau să-l ajute. Lucraseră cu Roliția Rutieră să strângă toate piesele motocicletei avariate, care se răspândiseră pe câteva sute de metri împreună cu bagajele omului, iar acum îl contactaseră pe Dan Popescu să vadă cum pot să rezolve problema cazării acestuia. ÂŞoferul care îl băgase în spital nu avea nici asigurare Âşi nici bani ca să-i plătească nota de plată pentru spitalizare, care ajunsese după patru zile pe la 1.500 de euro. "În mod normal trebuia să plătească dobitocul ăla fără asigurare. După câteva zile Âşi-a dat Âşi el seama de gravitatea problemei Âşi a venit la spital cu miloaga Âşi cu vreo 10 milioane, zicând că e om sărac Âşi ăia sunt toți banii pe care îi are. Khan e însă om de suflet. A zis că nu o să-i ia niciun ban Âşi i-a acordat ceea ce la ei se cheamă iertarea lui Alah. I-a zis doar să se ducă la biserica lui creÂştină Âşi să se roage pentru el o lună de zile. Ăla o fi leÂşinat de râs, mai târziu", spune Dan Popescu, care între timp aflase de problemă Âşi venise în ajutorul pakistanezului. După cele patru zile (în ultima fusese văzut Âşi de medicul care până atunci fusese plecat din localitate), Khan plătea cei 1.500 de euro Âşi se externa la cerere, chiar dacă încă abia se ținea pe picioare. "A avut noroc că a aflat de o rudă foarte îndepărtată de-a lui care trăia în BucureÂşti. E vorba de un expat pakistanez care acum e director prin Petrom. Ruda asta l-a luat la el acasă. Oricum, eram pregătit să-l cazez la noi la sediu, dacă nu îÂşi găsea ceva", spune Dan Popescu. PreÂşedintele Asociației MotocicliÂştilor l-a luat de la Arad la BucureÂşti Âşi a aranjat ca Âşi ceea ce mai rămăsese din motocicleta omului să ajungă în Capitală. "Motocicleta fusese luată de un motociclist din Arad, care a reparat ce a putut din ea - partea din față. Apoi a urcat-o într-un camion care ajungea la PloieÂşti. De la PloieÂşti am luat-o noi, cu un microbuz. Între timp contactasem prietenii lui Khan din America Âşi făcusem un fel de pod aerian BucureÂşti - America. Prietenii lui trimiteau piesele de care mai era nevoie. Am căutat Âşi noi ce piese mai aveam. În două săptămâni îi reparasem motocicleta", spune Dan Popescu. Solidaritatea între motocicliÂşti este sfântă, spune acesta. "Nu contează că sunt ruÂşi, americani, țigani, evrei, motocicliÂştii se ajută între ei oriunde ar fi", spune Dan Popescu, care admite totuÂşi că pakistanezul era complet nepregătit să dea piept cu România. "În zona aia au Âşi murit motocicliÂşti. Noi ne-am obiÂşnuit cu cretinii care încalcă linia continuă Âşi Âştim să facem manevre să ne protejăm. Khan nici nu concepea aÂşa ceva. Oricum, dacă nu avea accidentul la Arad, tot nu scăpa viu până la BucureÂşti. Plus că motocicleta lui e una de viteză, bună pentru autostrăzile din SUA, Canada, Germania. Drept dovadă că, de cum a intrat în România, a pățit-o", spune Dan Popescu. Chiar Âşi aÂşa, Khan s-a îndrăgostit de țara noastră. Spune că atunci când o să aibă luna de miere, în România vrea să o petreacă. ÂŞi că dacă ar fi să mai aibă vreodată un accident, tot la noi în țară ar vrea să se petreacă. "Noi ne-am străduit cât am putut să reparăm imaginea pe care Âşi-ar fi putut-o face despre români. ÂŞi el a apreciat foarte mult spiritul acesta de camaraderie pe care l-a simțit Âşi din partea noastră, a motocicliÂştilor Âşi din partea pacienților care l-au îngrijit. L-am luat cu noi pe la festivaluri Âşi-a făcut foarte mulți prieteni aici", spune Dan Popescu. Aventura pakistanezului nu s-a sfârÂşit încă. Dan Popescu a mers cu el până la granița Bulgariei cu Turcia. "L-am privit de pe partea cealaltă a graniței. ÂŞtiu că degetul lui mare de la mâna dreaptă e încă fracturat. ÂŞi e tocmai degetul cu care accelerează. Mai mult, pentru că a stat o lună în România, i-a expirat viza de Iran. ÂŞi l-a prins Âşi iarna. Noi i-am dat haine Âşi echipament pentru frig, dar mă gândesc că îl aÂşteaptă Âşi traficul din Turcia", oftează Dan Popescu. Sursa: jurnalul.ro