Parerea mea e ca tot cei mai buni bucatari sunt barbatii! Dar lasand bucataria la o parte, pot sa spun ca sunt o norocoasa ca am avut sansa sa las cratita la o parte si sa ma apuc de motor. Nu a fost usor, un an de zile am tot bombanit si eu, fara sa inteleg ce e cu mania asta de motoare asa dintr-o data, dupa care, daca tot devenisem prietena de motorist, fara voia mea, am zis sa incerc si eu, mai intai in spate (era prima mea urcare pe un motor ever) si nu mi-a placut deloc, ma simteam ca un sac de cartofi care incerca sa nu se imprastie si dupa vreun km am zis Stop, facem schimb, eu in fata si ce sa vezi...parca nu a mai fost asa de rau, ba inca era chiar fain, asa ca drumul inapoi l-am parcurs eu. Dupa o luna de zile cred, am primit primul meu motor un KTM 85SX, o bijuterie de motor, dar un pic cam turbat pentru o novice si in entuziasmul meu la prima iesire am picat, mi-am spart nasul si timp de vreo ora am jurat ca nu ma mai urc inapoi pe motor, dar apoi mi-a trecut, nu prea ma incanta ideea sa renunt asa usor. Si bine am facut, astazi sunt la al treilea motor, si sincer poate nu pot tine inca pasul cu o trupa de baieti (dintr-o oarecare comoditate si lipsa de rezistenta), dar pot onorabil sa fac cate o urcare mai abrupta. In fine ideea e ca toata lumea a avut de castigat din treaba asta la noi in familie, in primul rand eu deoarece cred ca e o treaba extraordinara ca din cand in cand sa mai iesi din zona de confort si sa incerci sa iti dezvolti instinctele si sa iti depasesti propriile limite si fobii care nici nu stiai ca le ai, apoi al meu partener de viata care nu mai are problema numarului de motoare din garaj ci doar cum sa rezolve lipsa de spatiu si trei baietelul nostru care cred ca daca nu ma vede si pe mine calare pe motor cred ca s-ar fi pornit mult mai greu cu toata treaba asta. Asa ca, sa castigi un partener de drum pe termen lung poate nu e chiar asa o idee rea pana la urma