Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Gili Islands'
Găsit 1 rezultat
-
O zi intreaga de zboruri si tranzit prin aeroporturi si sunt inapoi in Saigon. Surprinzator, luatul vizei a durat doar 10 minute, spre deosebire de niscai ore, cat dura deobicei. Wow! Ma regasesc mergand agale de-a lungul terminalului de sosiri cu rucsacul de munte in spate, acelasi rucsac cumparat acum multi ani dintr-un Carrefour, rucsac care m-a servit credincios prin cele mai nebune aventuri. Nu mai arata deloc nou, e rupt si ponosit, dovada ca si-a facut datoria. Evit multimea de taxiuri si taximetristi care ma tot agaseaza si imi continui nestingherit drumul. Intr-un final, un nene cu trei dinti ramasi prin gura ma abordeaza si rosteste singurele cuvinte pe care le cunoaste in limba engleza, lasandu-mi de inteles ca e disponibil sa ma duca cu motoreta. Exact ce asteptam, un xe om! Asa ca incep sa negociez cu el direct pe vietnameza. Initial pare socat apoi incepe sa rada si sa-mi turuie diverse intr-un ritm de mitraliera. Stai asa nene! Vorbeste mai incet ca nu inteleg ce zici! Intr-un final, ajungem si la motoreta, o Honda Dream veche si ruginita cu aspect de rabla turbata. Cu o mana tin ditamai bagajul in spate sa nu ma dezechilibreze iar cu cealalta ma tin cumva de el si-i tip in ureche pe limba lui: "condu incet!". Nici nu mergem 5 minute si o ia pe contrasens, pe singura straduta cu un semn mare de interzis la intrare. Am zambit. Da, am ajuns inapoi in Saigon. Daca as fi fost in Europa probabil ca m-as fi panicat, aici insa semnele astea sunt un fel de optionale: Stop, interzis, nu parca, nu intoarce, etc... Incerc sa ma dumiresc de ce m-am indragostit atat de tare de locul asta pierdut prin lume, sunt aici deja de doi ani. Suficient incat sa pierd sirul gandurilor. Ca-n metafizica, sunt aici dar nu stiu de ce! Gandurile ma poarta apoi spre Indonezia, vulcani si insule, de unde tocmai m-am intors dupa o luna de halabduiala prin aer, pe uscat, pe apa si sub apa. De ce Indonezia? D-aia, pentru ca toata lumea a zis Laos! Cunosc deja povestea, inchiriat motoreta si... la drum! Pe furtuna, pe ploaie, pe soare, pe insule si vulcani, pe drumuri uitate de asfalt si de civilizatie. Exact asa cum imi place mie. Cu mp3-playerul urlandu-mi muzica in urechi si inghitind kilometri. In doi ani de zile am strans cam 50.000 de kilometri in Asia, oare e suficient? Nu, nu m-am saturat, simt ca mai vreau! Ce naiba e in neregula cu mine, vreau lumea intreaga! Nu ma satur niciodata de culori. Am avut pene, am impins la motoreta de mi-a venit rau, ce mai, am avut parte de toate aventurile. Nu ca n-as mai fi avut parte de ele si in trecut. De data asta mi-am propus sa fiu insular, ca Robinson Crusoe. Sau pe-aproape oricum. Barca veche a carui vopsea s-a scorojit complet demult traverseaza marea incet-incet, inghesuita cu oameni si bagaje, biciuti fara mila de furtuna. N-ai unde sa te adaposteti oricum asa ca tot ce poti sa faci e sa te ghemuiesti si sa astepti inevitabilul. Imi vin in minte povestile cu refugiati. Daca un "adrenaline junkie" ca mine e speriat, cum s-or simti ei saracii oare! Dar prichindeii, care probabil nici nu inteleg ce se intampla de fapt. Intr-un final ajung pe insula mea plina de corali si flora tropicala, de unde pot privi cu stupoare unul dintre cei mai mari vulcani din Indonezia cu tot cu coroana lui de nori. Si..., apa..., atat de albastra incat poti jura ca e furata dintr-un alt univers. Probabil ca e! Privind-o, am decis deja inconstient urmatoarea mea mare aventura! Vreau sa devin scafandru de adancime, vreau sa-mi clatesc privirea in "Le Grand Bleu", vreau pirati si epave! Asa ca m-am inscris la cursuri si, in curand, m-am trezit inotand prin adancuri impreuna cu testoase gigant si rechini, deasupra coralilor bioluminescenti. Ma intreb cumva daca nu visez de fapt. Intr-o buna noapte furtunoasa am iesit la suprafata si nici urma de barca asa ca micul nostru grup de aventurieri submarini, suficient de nebuni incat sa faca scufundari nocturne pe furtuna, s-a trezit lopatand spre tarmul nevazut sub ploaie ca soldatii din "Navy Seals". Cea mai dubioasa combinatie, un motociclist scafandru! Partea cea mai nasoala e ca nu mai vreau sa ma intorc, vreau inapoi pe insula, in abisul adancurilor submarine. Vorba aia, m-am nascut doar rac si nu mi-a luat decat o jumatate de viata ca sa-mi descopar locul perfect din lume. Nu stiu cum si cand dar, odata o sa ma intorc acolo. As mai povesti eu multe dar nu stiu oricum de unde sa incep si pe unde sa ma opresc. Mai degraba pun poze. Thailanda ceva mai incolo, n-am multe poze de acolo oricum. » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:49 » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:51 » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:56 » Post actualizat in 16 Feb 2016 07:00 1001 de poze si 1001 de povesti. Am mers, am inotat, am vazut dar n-am facut atatea poze cat as fi vrut. Nu de alta dar ar fi insemnat sa ma opresc la tot pasul fiindca totul era de fotografiat. Oameni, peisaje, momente. Cert e ca daca cineva vrea sa ajunga prin Indonezia, recomand drumul din spatele muntilor in Yogykarta si insulele Lombok si Gili. Nu Jakarta, nu Bali! PS: Berea e scumpa (3 dolari la supermarket daca o gasesti) si nu se gaseste in zonele neturistice.
