Jump to content

demostene

Moderatori
  • Content Count

    1,188
  • Joined

  • Last visited

About demostene

  • Rank
    Tata Sculelor

Contact Methods

  • Website URL
    http://whereisurmind.blogspot.com
  • Yahoo
    demostene1@yahoo.com

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Galactic Anticenter
  • Carnet moto din
    transmis genetic
  • Motocicleta
    Honda XL600V Transalp
  • Numar Moto
    de carton si mereu altul
  • Club
    al devoratorilor de km

Profile Fields

  • Motociclete detinute
    Simson Sport custom, Dnepr MT16, Kawasaki ZZR 400, Honda NX 650 Dominator, Aprilia Tuareg, Honda XL 600 V Transalp, Suzuki GS500, Suzuki GSX 750 R, Yamaha Thunderace 1000, Suzuki SV 650, KTM Duke II, Honda VTR 1000 & others
  • Interests
    Lumea traita printre franturi de semafoare.

Recent Profile Visitors

1,054 profile views
  1. Din pacate n-am pus nimic pe blog, n-am scris despre si nici nu prea am facut multe poze. N-am folosit super echipamente, super motorete ori super aparate foto. Acelasi rucsac, aceleasi manusi, acelasi aparat foto - un Nikon Coolpix AW100 - pe care am reusit sa-l stric partial de data asta ducandu-l la 30 de metri sub apa (pe el scrie 10 metri maxim) si acelasi mp3 player chinezesc Noname la care suprinzator inca mai tine bateria. Poate ca mi-am luat-o in cap de data asta insa, mi-am mai cumparat un Nikon D5200 entry level, un filtru ieftin Circular PL (kenko) si-un trepied chinezesc care s-a rupt dupa 3 folosiri dar care inca este functional si probabil ma mai tine cel putin cativa ani chiar si-asa. Dupa experienta furtunoasa din Indonezia am realizat ca mai bine luam tot un aparat de buzunar waterproof, acum am si grija astuia. Tot ce-mi mai lipsea era un alt bagaj de carat! Pe langa Nikon, probabil ca cel mai scump si mai nepretuit lucru din tot arsenalul meu este un multi-tool Leatherman partial ruginit. Singurul lucru dupa care as plange daca l-as pierde. M-a salvat de nenumarate ori in nenumarate situatii. Multitool-ul si... pilulele de Imodium. Singurele lucruri esentiale cand calatoresti. De fapt, nu-ti trebuie multe lucruri sau multi bani ca sa calatoresti, iti trebuiesc doar multe abilitati si o intuitie care se formeaza incet-incet odata cu experienta. Cel putin aici la tropice e simplu fiindca e tot timpul cald, nu simti lipsa apei calde, a aparatului de ras sau a multor altor lucruri. O simpla camera pe care dai 4-5 dolari pe noapte e suficienta, daca iti petreci mai multe ore intr-o camera decat facand si vazand lucruri inseamna ca esti in vacanta si nu intr-o aventura. Regula este ca atunci cand ajungi seara in camera, trebuie sa pici lat pe pat si sa te trezesti dimineata mai odihnit decat daca ti-ai fi petrecut intreaga zi intr-un pat de hotel de 5 stele. Poate, sa mai ai energie si de-un dus rece dar ala poate fi amanat si pe dimineata. Apoi, a doua zi, la fel. Si, tot asa. Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, tarziu dupa pranz gasesti oricand o taraba sau pe cineva cu un carut care sa vanda o lingura de orez asortat cu ceva la un colt de strada. Teoretic ar trebui sa fii atat de infometat incat oricat de dubios ar gusta sau ar arata, ar trebui sa-ti para cea mai minunata mancare de pe pamant si te vei bucura ca prostul de ea. Nimic mai simplu! In rest... apa. Multa, multa, multa apa. Daca te hidratezi suficient poti face cam orice, poti conduce oricat si oriunde!
  2. O zi intreaga de zboruri si tranzit prin aeroporturi si sunt inapoi in Saigon. Surprinzator, luatul vizei a durat doar 10 minute, spre deosebire de niscai ore, cat dura deobicei. Wow! Ma regasesc mergand agale de-a lungul terminalului de sosiri cu rucsacul de munte in spate, acelasi rucsac cumparat acum multi ani dintr-un Carrefour, rucsac care m-a servit credincios prin cele mai nebune aventuri. Nu mai arata deloc nou, e rupt si ponosit, dovada ca si-a facut datoria. Evit multimea de taxiuri si taximetristi care ma tot agaseaza si imi continui nestingherit drumul. Intr-un final, un nene cu trei dinti ramasi prin gura ma abordeaza si rosteste singurele cuvinte pe care le cunoaste in limba engleza, lasandu-mi de inteles ca e disponibil sa ma duca cu motoreta. Exact ce asteptam, un xe om! Asa ca incep sa negociez cu el direct pe vietnameza. Initial pare socat apoi incepe sa rada si sa-mi turuie diverse intr-un ritm de mitraliera. Stai asa nene! Vorbeste mai incet ca nu inteleg ce zici! Intr-un final, ajungem si la motoreta, o Honda Dream veche si ruginita cu aspect de rabla turbata. Cu o mana tin ditamai bagajul in spate sa nu ma dezechilibreze iar cu cealalta ma tin cumva de el si-i tip in ureche pe limba lui: "condu incet!". Nici nu mergem 5 minute si o ia pe contrasens, pe singura straduta cu un semn mare de interzis la intrare. Am zambit. Da, am ajuns inapoi in Saigon. Daca as fi fost in Europa probabil ca m-as fi panicat, aici insa semnele astea sunt un fel de optionale: Stop, interzis, nu parca, nu intoarce, etc... Incerc sa ma dumiresc de ce m-am indragostit atat de tare de locul asta pierdut prin lume, sunt aici deja de doi ani. Suficient incat sa pierd sirul gandurilor. Ca-n metafizica, sunt aici dar nu stiu de ce! Gandurile ma poarta apoi spre Indonezia, vulcani si insule, de unde tocmai m-am intors dupa o luna de halabduiala prin aer, pe uscat, pe apa si sub apa. De ce Indonezia? D-aia, pentru ca toata lumea a zis Laos! Cunosc deja povestea, inchiriat motoreta si... la drum! Pe furtuna, pe ploaie, pe soare, pe insule si vulcani, pe drumuri uitate de asfalt si de civilizatie. Exact asa cum imi place mie. Cu mp3-playerul urlandu-mi muzica in urechi si inghitind kilometri. In doi ani de zile am strans cam 50.000 de kilometri in Asia, oare e suficient? Nu, nu m-am saturat, simt ca mai vreau! Ce naiba e in neregula cu mine, vreau lumea intreaga! Nu ma satur niciodata de culori. Am avut pene, am impins la motoreta de mi-a venit rau, ce mai, am avut parte de toate aventurile. Nu ca n-as mai fi avut parte de ele si in trecut. De data asta mi-am propus sa fiu insular, ca Robinson Crusoe. Sau pe-aproape oricum. Barca veche a carui vopsea s-a scorojit complet demult traverseaza marea incet-incet, inghesuita cu oameni si bagaje, biciuti fara mila de furtuna. N-ai unde sa te adaposteti oricum asa ca tot ce poti sa faci e sa te ghemuiesti si sa astepti inevitabilul. Imi vin in minte povestile cu refugiati. Daca un "adrenaline junkie" ca mine e speriat, cum s-or simti ei saracii oare! Dar prichindeii, care probabil nici nu inteleg ce se intampla de fapt. Intr-un final ajung pe insula mea plina de corali si flora tropicala, de unde pot privi cu stupoare unul dintre cei mai mari vulcani din Indonezia cu tot cu coroana lui de nori. Si..., apa..., atat de albastra incat poti jura ca e furata dintr-un alt univers. Probabil ca e! Privind-o, am decis deja inconstient urmatoarea mea mare aventura! Vreau sa devin scafandru de adancime, vreau sa-mi clatesc privirea in "Le Grand Bleu", vreau pirati si epave! Asa ca m-am inscris la cursuri si, in curand, m-am trezit inotand prin adancuri impreuna cu testoase gigant si rechini, deasupra coralilor bioluminescenti. Ma intreb cumva daca nu visez de fapt. Intr-o buna noapte furtunoasa am iesit la suprafata si nici urma de barca asa ca micul nostru grup de aventurieri submarini, suficient de nebuni incat sa faca scufundari nocturne pe furtuna, s-a trezit lopatand spre tarmul nevazut sub ploaie ca soldatii din "Navy Seals". Cea mai dubioasa combinatie, un motociclist scafandru! Partea cea mai nasoala e ca nu mai vreau sa ma intorc, vreau inapoi pe insula, in abisul adancurilor submarine. Vorba aia, m-am nascut doar rac si nu mi-a luat decat o jumatate de viata ca sa-mi descopar locul perfect din lume. Nu stiu cum si cand dar, odata o sa ma intorc acolo. As mai povesti eu multe dar nu stiu oricum de unde sa incep si pe unde sa ma opresc. Mai degraba pun poze. Thailanda ceva mai incolo, n-am multe poze de acolo oricum. » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:49 » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:51 » Post actualizat in 16 Feb 2016 06:56 » Post actualizat in 16 Feb 2016 07:00 1001 de poze si 1001 de povesti. Am mers, am inotat, am vazut dar n-am facut atatea poze cat as fi vrut. Nu de alta dar ar fi insemnat sa ma opresc la tot pasul fiindca totul era de fotografiat. Oameni, peisaje, momente. Cert e ca daca cineva vrea sa ajunga prin Indonezia, recomand drumul din spatele muntilor in Yogykarta si insulele Lombok si Gili. Nu Jakarta, nu Bali! PS: Berea e scumpa (3 dolari la supermarket daca o gasesti) si nu se gaseste in zonele neturistice.
  3. Timpul parca trece mai repede la capatul lumii, o secunda devine o zi, o luna, un an. Desi mi-e dor de casa, familie si prieteni, cumva ma gandesc cu oarecare retinere la intoarcerea mea in mediul corporat si intr-o tara unde parca totul se schimba spre mai rau. Cateodata ma intreb unde-i mai rau fara sa pot distinge exact raspunsul: aici sau acasa?! Dintr-un motiv sau altul nu ma pot abtine sa nu citesc stiriile din Romania aproape zilnic iar de fiecare data ma cam deprim. Ne place sa construim biserici in loc de spitale, medicii si specialistii ne pleaca, populatia plateste mai mult pentru orice serviciu fara a exista insa o compensatie care sa-i permita plata serviciilor respective. Si, din pacate, e doar inceputul. Oamenii sunt dati afara din case, primariile tin apartamentele sociale goale, suntem dornici de a-i ajuta pe refugiati dar nu care cumva sa-i primim la noi si multe altele. Ma distrez copios. Mai nou am aflat ca trebuie sa platesc CNAS-ul de doua ori. Nu prea inteleg de ce tinand cont ca daca Doamne fereste se intampla ceva aici, nu beneficiez de niciun sprijin medical. Ce sprijin ca a durat ani de zile sa trimita consul aici si nici macar acum n-a ajuns. Culmea, intr-o tara cu care cica aveam relatii de prietenie! Ca IT'st si cica "baiat destept", cat am fost angajat am economisit in fiecare luna putin si-am investit banii cumparand actiuni pe bursa BVB. Modest si pe termen lung. Acum aflu ca de la anul, pe langa contributia CNAS pe care trebuie s-o platesc oricum fara niciun access la servicii medicale, mai trebuie sa mai platesc inca odata fiindca am actiuni cu dividende. Cu alte cuvinte castig 100 de lei pe an din dividende la care platesc impozit si in schimb dau 650 de lei la CNAS! A venit mosul cu surprize! Asa ca m-am hotarat sa renunt la metoda asta de a investi in viitor sau in economia Romaniei, se pare ca nu e pentru cetateanul de rand. Cujetam adanc daca sa ma intorc in vara urmatoare sau nu dar inca sunt indecis. Mi se pare absurd sa pot avea abilitatea de a schimba mai multe lucruri aici decat la mine in tara. Altfel, cateva poze noi... » Post actualizat in 14 Dec 2015 02:42 Apropo, acesti hoti mici mi-au furat sticla cu apa si-au incercat sa-mi ia aparatul foto si ochelarii! Pazea! Niscai bestii delicioase: Si, alte poze: Experimentul cu vulcanul a fost o adevarata senzatie! Chimie 101 pentru prichindei zapaciti » Post actualizat in 14 Dec 2015 02:45
  4. Dezamagitor, sunt sigur ca se poate si mai bine de-atat! Unde-i frigiderul, altfel n-are farmec?!!! Respect pentru echilbristica!!!
  5. In sfarsit mi-am cumparat microscop! Yuhuu!! Au navalit pe el ca pe-o jucarie incredibila, cert e ca nu regret deloc investitia. Dupa ce-a trecut prin pana a peste 1000 si ceva de puradei inca mai functioneaza! Nu ma asteptam sa reziste mai mult de-o saptamana. Altfel, poze de prin diverse locuri prin Saigon. Si, bineinteles, n-am putut rezista tentatiei de degusta o bere Hanoi in Saigon. Ironia insa este una prea subtila pentru a putea fi gustata. Dintr-un motiv sau altul forumul pare sa arate pozele facute pe verticala pe orizontala desi pe computer, telefon sau in Google Photos mi le afiseaza corect. Sorry! La final de noiembrie... Bagkok, here I come!! Aventura continua!
  6. Limita este pana pe 1 Ianuarie 2016... Apropo de costuri, depinde. Eu mi-am cumparat motoreta in Vietnam, mai ieftin decat sa inchiriezi. La 500 USD gasesti o mobra SH de 125cmc in stare decenta. Eu n-a trebuit decat sa inspectez 13 pana sa dau de una in stare buna. Bineinteles ca au incercat sa umfle pretul masiv dar nu le-a mers. M-am dus cu o prietena localnica atunci si mi-a zis ca au incercat s-o convinga sa-mi spuna ca face mai mult si-i vor da si ei ceva. LOL! Nu numai la mobra dar si la mancare, cazare si tot restul ti se vor da preturi aiurea. In Vietnam, in Cambodia, peste tot in Asia. Tine mult de abilitatea ta de a negocia Eu am invatat putin vietnameza si preturile asa ca desi rudimentar, ma pot totusi descurca. La inceput incercam sa cumpar lucrurile vorbind engleza, ceea ce nu ajuta deloc tinand cont ca majoritatea nu vorbesc engleza! Este un exercitiu de futilitate, ca si cum ai vorbi chineza in piata Matache cu vanzatorii. In general, daca nu cumperi de la supermarket, nu vei vedea etichete cu preturi nicaieri. Iar, ca strain, vei fi parlit grav! Exemplu, la inceput am platit 300.000 de dongi pe un kil de fructe care costa 30.000! Mancare, tigari, orice iei probabil costa de cel putin cateva ori mai putin! Niste romani in vacanta au fost foarte fericiti cand au cumparat 2 nuci de cocos adevarate cu 150.000 bucata (cam 6 dolari jumate fiecare). Zic adevarate pentru ca de-abia aici am descoperit ce e aia nuca de cocos, ce se importa in Europa sunt de-o alta speta, au putin suc si chiar si gustul difera subtil! Oricum, foarte fericiti ca au gustat si ei o nuca de cocos adevarata, m-au intrebat ulterior cam cat dau eu pe una. Le-am zis ca 15.000 maxim. Deci, au platit de 10 ori pretul adevarat! Si 15.000 este in centru, de fapt eu le iau cu 7.000 bucata la periferie! Adica 30 de centi! Cu cazarea e la fel, in multe locuri vei plati de cateva ori mai mult pentru ca nu exista nicaieri un pret afisat. Poti lua o camera simpla de motel cu 10USD/noapte sau poti da pe aceeasi camera 30USD/noapte! Poti rezerva prin Agoda insa motelurile ieftine nu sunt afisate acolo. Cand iesi sa mananci mancare de pe strada vei da 3 sau 5 dolari cand eu o cumpar cu un dolar jumate. Pe de alta parte, daca nu ai sistemul imunitar obisnuit, preferabil e sa mananci la restaurant decat mancarea de pe strada. Dureaza cam o luna procesul de obsinuinta. Mancarea de restaurant nu va fi la fel de gustoasa ca cea de la coltul strazii, va costa de 5 ori mai mult dar poti evita drumurile foarte foarte dese la buda. Si, crede-ma, cand mergi cu motoreta nu vei da de toalete publice iar budele de prin benzinarii (acolo unde exista!) sunt de nedescris, nu-ti doresti nici macar sa intri acolo de curiozitate. Imodium-ul e de baza, dupa mine nimeni n-ar trebui sa calce prin Asia fara cel putin cateva pilule in buzunar. Deci, e greu de estimat un buget pentru ca tine foarte mult de locurile unde vrei sa te duci, propriile abilitati de negociere si, daca esti dispus sa renunti la comfort sau nu. Eu m-am "nomadizat" asa ca nu mai am probleme cu mancarea, cazarea, gandacii, soparlele, tantarii, umiditatea, limba, traficul, etc. Spre exemplu, in Cambodia n-am reusit sa inteleg nimic din semne, meniuri sau orice era scris pe acolo, nu poti sa folosesti nici Google Translate sau vreun dictionar pentru ca nu intelegi alfabetul. In Vietnam de exemplu Google Translate o da in balarii masiv, poti traduce cuvinte dar nu fraze. Trebuie sa te bazezi pe limbajul trupului, pe expresii faciale, toata comunicarea se face prin mima iar asta se invata pe masura ce avansezi in aventura si te lovesti de diverse probleme. Oricum ai da-o, nu scapi fara sa cheltuiesti cativa mii de dolari. Benzina aici e sub un dolar litrul, cazarea de la 10 USD in sus, mancarea de pe strada de la 1 dolar jumate in sus, la un restaurant ieftin cam 6-10 USD. Sper sa ajute! reverend, voi fi in Bangkok intre 23 si 26 noiembrie, e timpul pentru o scurta escapada pana la anul, cand urmeaza o aventura serioasa pe 2 roti.
  7. Nimic nu poate fi mai terifiant decat sa-ti lasi in spate familia, prietenii, job-ul si sa-ti iei lumea in cap spre destinatii necunoscute. Imi aduc aminte cand am coborat din avion in Saigon si-am pasit pe meleaguri tropicale pentru prima oara, nu m-am putut abtine sa nu ma intreb ce naiba mi-o fi trecut mie prin cap de-am ajuns tocmai acolo. Am iesit incet-incet din aeroport buimac. Oboseala, surescitarea, caldura si marea de motorete care zumzaiau in toate directiile m-au lasat aproape inert. Nici nu-mi venea sa cred ca totul e real. Parca era un vis. In drumul spre noua "casa" am reusit doar sa ma infricosez si mai tare de traficul infernal, taximetristul cu engleza lui pocita aproape inexistenta era Superman, m-am mirat odata ajuns la destinatie ca n-a dat peste cel putin cateva motorete. Apoi m-am panicat serios. Frateeeee!! Cum naiba sa conduc eu aici motoreta?! Esti nebun la cap! Astia nu sunt sanatosi, e imposibil! Am lasat gandul sa stagneze undeva departe in subconstient si-am plecat sa explorez per pedes cartierul. Case cu unul, doua sau trei etaje, una lipita de cealalta iar in fata vanzatori de diverse. Mancare, maruntisuri, toate tampeniile pamantului. Ca un european civilizat, am ajuns la semafor, sa traversez si eu strada pe trecere, vorba aia, ca tot omul... Se face rosu la vehicule, verde la pietoni si... Si nimic! Nimeni nu s-a obosit macar sa opreasca, marea de motorete continua, incrucisandu-se cu celelalte care aveau verde de fapt, un hoas de nedescris. Am pus piciorul hotarat pe zebra sa trec, l-am retras speriat, l-am pus iarasi, iar l-am retras si tot asa timp de niste minute bune. Nu se poate! Pe aici nu se trece! Mi-a revenit gandul haotic din inconstient, daca nu sunt capabil nici macar sa traversez strada, cum vreau eu sa conduc pe aici. Sunt un vampir veritabil de la celalalt capat al lumii, nu mi-e frica de nimic! Pot face orice! Asadar, mi-am adunat ultimul dram de curaj si m-am lipit tacit de o batranica a carui chip era ascuns sub palaria lor traditionala de paie si de-o masca, care avea ceva mai mult sange rece si experienta decat mine in a traversa strada. Incet-incet s-a aventurat lasand sutele sau miile de motorete sa se scurga pe langa. Ca si cum ai traversa un rau. De data asta sunt curajos! Pot sa traversez si singur. Fac un pas, ma dau inapoi, fac un pas, ma dau inapoi. Firar! E imposibil! Imi repet din nou pe post de incurajare motivationala, am traversat singur lumea, am trait ani de zile in alte culturi, am facut atatea, pot traversa singur strada, pe bune acum, ori sunt carpa ori sunt curajos! Noroc cu copilasul negricios care a pasit fara sa clipeasca macar pe trecerea de pietoni si de care m-am alipit imediat. Eh, vezi? Sunt curajos! Invat repede asa ca restul traseului l-am petrecut cautand pietoni pe post de scut de fiecare data cand trebuia sa mai traversez cate o strada mai mare. Seara ma aventurez pana in centru iar fiindca taxiul este nesimtit de scump, optez pentru metoda clasica - xe om sau moto taxi. Nici nu trebuie sa ma obosesc sa caut unul, la fiecare pas e cate un nene culcat pe motoreta care striga dupa mine asa ca aleg si eu unul care imi inspira cat de cat incredere. Fata de ceilalti pare mai breaz, motoreta nu e decat semiruginita si desi n-are stop, macar are bec. Imi pun stramband din nas casca jegoasa in cap intrebandu-ma de ce oare m-am carat 15000 de kilometri cu casca dupa mine ca sa n-o iau si m-am lipit de el strangandu-l involuntar cu forta. Apoi incepe distractia. Sunt atat de curajos incat inchid ochii. Imi trec prin minte toate cele, gandindu-ma ce pacat sa fi ajuns pana aici ca sa crap intr-un mod atat de absurd. Nu mergea decat cu viteza melcului, 40-50 la ora dar nu m-am putut abtine sa nu ma rastesc la el s-o lase mai moale. E periculos frate, usor...usor! Vrei sa-mi las oasele pe aici! Asa am ajuns si la primul rond, intersectia a cateva strazi majore. Creierul mi s-a blocat, mintea mea de european nu putea sa proceseze informatia, mii si mii de motorete intersectandu-se fara nicio regula aparent. Nu e adevarat, nu se poate asa ceva! Hei, sunt curajos, nu? Asa ca am inchis din nou ochii si nu i-am deschis decat dupa ce-am trecut. Ca sa vezi chestie, sunt intreg! M-am trezit a doua zi dimineata la rasarit, aproape la fel de obosit insa nu intr-atat incat sa uit ce mi-am promis ca voi face in prima mea dimineata odata ajuns. Am iesit sus pe terasa uitandu-ma la marele Saigon si-am strigat ca apucatul - "Good morning Vietnam!". O luna mai tarziu, dupa ce-am invatat cum sa traversez strada si singur fara sa fac atac de cord, mi-am inchiriat o motoreta. Am luat cel putin vreo 10 centre la rand, toate incercand cu zambetul pe buze sa ma jupoaie. Nu m-am lasat insa si am dat de un nene mai civilizat cu care am negociat folosindu-ma de mima si de caietelul pe care am desenat si am scris cifrele. 4 milioane avans, 1 milion pe luna (50 USD), perfect! N-am lasat niciun document, totul la mica intelegere. Yeey! Asta da noroc! De fapt, haosul european are un ritm asiatic, greu de observat pentru un ochi neformat. Aparent nimic nu are sens insa nu este chiar asa, doar functioneaza pe alte principii. Rondul ala imposibil il traversez acum zilnic zambind la gandul ca odata demult m-am speriat atat de tare de el. Odata ce te prinzi de natura ordinii totul devine usor. Asa e, nu e ordinea europeana sau vestica cu care am fost obisnuit dar asta nu inseamna ca nu exista sub o alta forma. Daca vrei, te adaptezi oriunde si la orice. Si, cateva poze dintr-unul din caietele mele de aici imbatranite de vreme si de experiente. » Post actualizat in 06 Aug 2015 03:42 » Post actualizat in 06 Aug 2015 03:45 Pedeapsa pentru nazdravani, fetele de-abia asteapta sa le faca niscai codite » Post actualizat in 06 Aug 2015 03:47 Submarinul » Post actualizat in 06 Aug 2015 03:53 Si, m-am trezit cu poza pe avizierul uneia dintre gradinite! Nu prea poti supravietui doar predand la o singura scoala asa ca am ore incepand cu prichindei mici si terminand cu adulti. Gradinite, centre private si scoli publice. Ce mai, toata gama! » Post actualizat in 06 Aug 2015 03:55 » Post actualizat in 06 Aug 2015 03:56
  8. Angkor Wat este de fapt ditamai complexul de temple, se poate intra cu motocicleta inauntru fara probleme. Cel mai bun moment de a-l vizita e la rasarit, am plecat la 5 dimineata incolo. Sunt insa si o multime de alte temple mai indepartate si potetci serpuitoare ce pot fi urmate. Iata ca si rimeaza. Fructe, fructe de vanzare! Am incercat o gramada de chestii despre care nici nu stiam ca exista macar, majoritatea in Saigon. Am noroc cu prichindeii care m-au invatat si numele lor in vietnameza. Culmea sa stiu numele in engleza si vietnameza dar nu si pe romaneste! Daca n-au ajuns prin piata la Obor la noi or in supermarket, de unde sa stii ca exista in lume! Nici la tembelizor n-am avut ocazia sa le vad. Oricum, uite aici cateva nume insa in engleza: rambutan, longan si preferatele mele - mangosteens. La mancaruri am fost destul de curajos insa mai am inca multe de incercat. Crocodil mananc saptamanal, e genial dar depinde cum e preparat. Are un gust unic. Sarpe iau ocazional, in general mananc multa mancare de mare pentru ca se gaseste peste tot si e ieftina: creveti, scoici, melci, caracatita, sepie, broaste de balta sau testoase. Animale de uscat: buffalo, mistret, caprioara si altele. M-am fortat putin si am incercat si caine si pisica, aici se mananca cam orice, moralitatea culinara e un lux european. Nu mi-a placut cainele deloc, mi s-a parut dezgustator. A nu se intelege ca nu iubesc animalele, ba din contra. Am avut atat caini cat si pisica la care am tinut enorm. Doar ca din punctul meu de vedere, daca pot sa halesc un animal atat de inocent ca mielul si s-o fac si sub forma de sarbatoare, m-as minti singur creazand ca e imoral sa incerc animale tabu in Evropa dar perfect justificabile pe post de cina cotidiana aici. Oricum, imi cer scuze iubitorilor de animale pentru ce voi spune dar... pisica este absolut delicioasa. Am renuntat insa la gandul de a mai lua, a fost suficient pentru mine sa incerc o data. O sa ma bag si la gandacei si alte dubiosenii chiar daca am oroare, mi-am promis sa trec peste limitele mele de European purtian care stramba din nas la tot ce nu intelege si e diferit. Apropo de mine (UXO), mi-a fost frica in Cambodia dar tot m-am riscat. Am stat cu morcovul muuulta vreme. Dar, am fost norocos, imi puteau ramane oasele prin jungla. No comment acolo, personal choice. Am calatorit solo asa ca m-am expus doar eu, daca eram cu pasager nu as fi ales drumurile alea. Nu recomand insa nimanui sa se expuna riscului, n-as mai face-o a doua oara. Cel putin nu cred. M-am intalnit in Cambodia cu o prietena romanca ce studiaza acum in China, super tipa, ne-am plimbat niscai kilometri impreuna, a fost tare. Poate ne vedem din nou la anul, ramane de vazut. Altfel am fost solo, ceea ce e bine si rau in acelasi timp. Bine pentru ca regimul meu de mers este destul de intensiv, nu oprim pentru pipi, aia-aia sau suveniruri si nici nu sunt obligat sa ma restrictionez in alegerea drumului pentru a mentine siguranta pasagerului. Rau pentru ca e mai distractiv sa fii cu cineva la drum lung, mai schimbi o vorba, mai impartasesti din experiente si privelisti. Dupa ce-am ajuns in Sihanouk, la plaja, unde am ramas cateva zile, m-am combinat si la un simplu masaj, nu-mi mai simteam deloc oasele, ma dureau toti muschii iar posteriorul era ca si inexistent, am reusit chiar si performanta de a toci blugii. Ar trebui sa existe lege, dupa orice calatorie lunga e un musai sa te duci la un masaj
  9. Sincer n-as vizita doar astea 3 tari, ci intregi continente, ba chiar as mai inventa unul cu interdictie pentru oricine nu-i motociclist! Glumesc dar adevarul este ca din pacate sunt limitat de resurse, chiar si mergand la buget tot prespune un efort. Oricum ar fi, va trebui sa inchiriez motoreta, nu pot trece granita de aici pe a mea, am incercat sa fac rost de hartii cand m-am dus in Cambodia dar n-am reusit. Trebuie hartia verde pentru care trebuie sa ai hartia albastra pentru care trebuie sa ai hartia rosie pentru care trebuie sa ai hartia verde pe care nu o poti avea fara hartia albastra. Gen Kafka. Nici cel care m-a ajutat pana acum cu partea de birocratie si care are contacte n-a putut face nimic. In plus, statul in Vietnam nu este chiar asa de ieftin si simplu, presupune visa runs macar o data pe an, reinoiri de vize la fiecare 3 luni care au ajuns mai nou la peste 200 USD, verificari de la politie, stampile, semnaturi, etc.. Sunt o gramada de lucruri care trebuie luate in considerare. Doar de-ar fi totul atat de simplu! E un multitasking perpetuu. Ma voi multumi pentru inceput cu o singura destinatie, ceea ce e fezabil si mai vad dupa.
  10. Se poate si cu bicicleta, bineinteles! Cine are plamani poate... Mi-a fost insa greu cu enduro pe potecile din jungla, nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost pe bicla. Iar aici e cald si umed, e clima tropicala, nu prea poti avea randament la pedalat. Nu mai zic de momentele alea vesele cand vine musonul peste tine.
  11. Motociclete se gasesc de cumparat sau inchiriat. Ce anume te intereseaza? In Cambodia ai mai multe optiuni, in Vietnam mai putine. Eu am dat 16 USD/zi pentru un enduro vechi de 250 cmc, ceva mai nou si mai puternic te duce la 40 sau 60 USD/zi. Asta in Cambodia. In general gasesti motoare vechi enduro sau naked/street. Exemplu, o Yamaha 250 enduro de pe la jumatatea anilor 90 te duce la 3000 USD in Vietnam. Un Ducati vechi 6000 USD sau mai mult. In Vietnam un motor de 250 cmc vechi costa cam 25 USD/zi de inchiriat. Scump. Poti inchiria un scuter de 125 cmc cu 1 milion de dongi pe luna, adica 50 USD. Problema nu este de fapt ca sunt scumpe... Ci ca majoritatea sunt motociclete vechi la care nu stii ce sa te astepti si nimeni in afara oraselor mari nu prea stie sa le repare, nu se gasesc piese, etc. Nici macar o camera pentru cauciuc nu vei gasi sa cumperi daca ai ghinionul sa faci pana in afara orasului. Merci pentru informatiile despre Laos. Cunosc foarte bine problemele, m-am intalnit chiar si cu ambasadorul roman al Vietnamului anul trecut. De fapt ambasada Romaniei din Vietnam se ocupa de Laos. Din pacate nu exista consul asa ca nu-mi pot reinoi pasaportul aici la ambasada, trebuie sa ma duc pana la Bankok... Sunt atatea absurditati incat nici nu are sens sa vorbesc despre ele. Teoretic citesti pe MAE, practic lucrurile stau altfel... Laos este o tara superba, totul se misca in slow motion de zici ca cine stie ce fumeaza zi de zi. Saraci, prietenosi si zambitori. Stiu despre pentru ca am amici care s-au dus dar personal inca n-am calcat pe acolo. Am research facut pentru toate 3 tarile doar ca nu-mi voi permite decat o singura alegere. Ma voi duce insa unde voteaza lumea, pentru mine e cam acelasi lucru. Oriunde m-as duce va fi o aventura! Dane, mai stau pe aici un an, maxim doi. Mi-am zis de la inceput maxim 3 ani dupa care pot reveni la viata vesela si de mare insemnatate ca corporatist. Da, cacofonia e intentionata. Am planuri mari, mi-am pregatit un nou curriculum pentru scoala cu tot felul de experimente traznite si nu-mi pot lasa studentii de izbeliste, ca sa am un efect cat de cat imi trebuie minim 2-3 ani, am fost constient de asta inca dinainte sa plec. Nu poti produce schimbare imediat, cere timp si efort. Plus ca inca nu mi s-au terminat aventurile calare, de-abia sunt la inceput de Asia! Ma bucur enorm ca esti bine! You're a gentleman as always.
  12. Sunt deja in Vietnam de mai bine de un an, am facut deja turul Cambodiei si o parte din Vietnam. Am cam depasit problema kilometrilor demult... /index.php?/topic/730198-aventurile-vanatorului-de-culori-dupa-un-an-de-asia/
  13. Indecis apropo de urmatoarea mare aventura pe doua roti in 2016. Asadar, incotro? Sa traversez Laos, Thailanda sau Indonezia?
  14. N-am disparut Doar mi-am luat putin lumea in cap. Am stat niscai ani prin Anglia, Germania si acum Asia. Am dobandit abilitati noi, am invatat limbi noi si tot inainte. Mi-am promis niste aventuri nebune si imposibile si, cum intotdeauna imi tin promisiunile, am evoluat de la drumuri calare spre Vama Veche sau Cheia la drumuri calare spre jungle, deserturi si temple indepartate. Parca e mai fun
×
×
  • Create New...