Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Ro - Ser - Hr - Mne - Ser -Ro'
Găsit 1 rezultat
-
Undeva pe la sfarsitul lui 2014, in timp ce zburam cu servicul, in avion am gasit un pliant despre Dubrovnik. Nu era mare filozofie insa m-a convins ca ar fi o destinatie interesanta pentru un concediu. As ca in 2015 cu mare tam-tam m-am pregatit si am plecat spre Dubrovnik. Am ajuns insa pana pana in Tarnaveni unde am facut duminica spre seara o pana. Fara camere de schimb si compresor, am peticit camera de vreo 2 ori si m-am tarait cu greu pana in Deva unde, surpriza, am rupt prezoanele ce fixeaza roata fata. Asa ca am pus mobra pe remorca spre Iasi, am luat bagajele din cutii, le-am trantit in porbagajul conservei si am plecat in .... Maramures. A fost un concediu frumos, dar nu a fost Dubrovnik. Asa ca anul acesta destinatia era clara. Cu un sfert de bagaj ocupat de piese si scule (camere fata si spate, compresor, leviere, bujii, pipe, manete, suruburi si piulite fel de fel) am pornit din nou spre Croatia, cu gand ca acum nu ne va mai opri nimic sa vedem Dubrovbik-ul. Eu, partenera mea Simona si Transalpul buclucas de anul trecut. Am plecat de la bunici din Turda si prima oprire importanta a fost la Hunedoara, unde am transpirat vizitand Castelul Corvinilor. Am tras tare si am ajuns spre seara la Novi Sad. Nu am vazut mare lucru din oras, dar tot am prin 1-2 ore de plimbare prin centrul vechi. A doua zi am tras tare sa ajungem in Croatia, la primul lucru de bifat - Lacurile Plitvice. A mers treaba snur pana in apropiere de Zagreb unde am ratat o iesire si am facut pe o ploie rece un ocol neprevazut. Am invatat sa ne bagam printre masini la vama si seara tarziu am ajuns si in Kalebovac, unde am avut cazare 2 nopti. Ziua urmatoare am petrecut-o vizitand fantasticele lacuri. La 9 am ajuns la intrarea in parcul national si, surpriza, motociclete nu platesc parcarea. Bun. Pe la 10 am scapat de coada si ne-am pus pe mers de s-au tocit piciorele. Ne-am minunat de cascade, de plante, de pesti, de claritatea apei si de natura desenata parca in Photoshop. A sosit si ziua cea mare, in care e planificat sa atingem destinatia finala. Am plecat din Plitvice si am mers pe ceva drumuri de munte spre Zadar. Trecerea prin tunelul Sveti Rok a fost remarcabila, la intrare paduri de munte ''ca la noi'' in Carpati, iar la iesire muntii golasi ai tarmului adriatic. Din Zadar am cotit spre tarm si am urmat drumul ce tine aproape malul marii pana in Dubrovnik. Cand aproape ne-am plictisit de mare si munte, drumul o coteste spre delta raului Neretva - o oaza de veredeata si de fructe intre munti golasi. Minunea e scurta, abia ne dau seama de schimbarea de peisaj si mancam cate o piersica cumparata pe marginea drumului, ca am intrat in Boznia-Hertegovina si apoi hop, iar in Croatia. Frumos frumos, dar caldura ne doboara. Simona in spate se misca de pe o scarita pe alta, e clar ca trebuie pauza. Hai inca un pic si am ajuns. Uraa, iaca podul magic. Am ajuns. Gata, 3 zile pauza si tratament cu apa de mare la poponet. Timpul e scurt, asa ca nu am stat prea mult. Oricum dupa ziua de plaja m-am ars si m-am facut ca un rac, de a trabuit sa caut prin supermarket-urei creme magice. O zi am vizitat Dubrovnik-ul pe o caldura infioratoare. Am zis sa scapam de caldura vizitand acvariul, dar nu a fost cine stie ce. Ne-am mai racorit un pic cu apa rece ca gheata din fantana Velika Onofrijeva si am devorat inghetata vanduta pe Stradun. Mmm, foarte buna, cea mai buna de pana acum. Spre dupa amiza ne-am aveturat pe ziduri sa admiram panorama si sa ne savuram victoria. Foarte frumos orasul vechi, cu stradute inguste si acoperisurile de tigla de culori variate. O alta zi am petrecu-o pe insula Lokrum, rezervatie si parc natural. In timp de ne deplasam cu barca de la Mlini, satul in care ne-am cazat spre Lockrum am realizat ca am luat camera foto, dar nu si acumulatorul. Am pozat asadar cu telefoanele din dotare si paunii, si iepurii si maslinii si balaceala din Marea Moarta. La 11 zile de concediu in deplasare, 3 zile in Dubrovnik e deja lux. Am plecat asadar dupa cele 4 nopti petrecute in Mlini sa vedem Golful Kotor. Drumul in jurul golfului a fost frumos, dar extrem de aglomerat. M-am bucurat cand am inceput sa urcam muntele spre parcul Lovcen si am dat de serpentine. Intradevar, golful Kotor e fantastic, dar vazut de sus, nu de la nivelul apei. Gata, spune la revedere marii, e ultima priveliste cu ea Tinta zile e parcul national Durmitor. GPS-ul imi spune sa o iau direct, iar traseul facut de acasa spune ca trebuie sa trec prin Podgorica. S-a facut tarziu cu atatea poze, asa ca prefer drumul mai scurt ca distanta si ii dau bataie pe drumurile muntenegrine. Nu stiu daca a fost chiar buna alegerea, dar nici rea nu e. Drumul e frumos, ingust si cu sute de viraje, prin munti salbatici cu peisaje scoase parca din filmele western de pe vremuri. Asta e si problema, de la o bucata de vreme incepe sa ma stranga in spate. Avem 3-4 ore de mers si nu am vazut tipenie de om, doar cate o casa doua aruncate ici si colo. A inceput in plus sa si ploua marunt. Daca se termin asfaltul si gasesc noroi am sfeclit-o. Hai ce am noroc, am ajun la lacul Slansko si am dat in european. Sunt salvat. Pe un frig cumplit am ajuns si in Durmitor, in RAZVRŠJE mai exact, la AutoCamp Razvršje. Aici stam 2 nopti, deci avem timp berechet. In ziua libera am facut ceva miscare vizitand lacul Negru. Paduri ca la noi in Carpati, dar mai verzi si mai luxuriante. Ciuperci peste tot, ne-a taiat calea chiar si un lup. Am fost apoi sa ne plimbam prin canionul raului Tara. Ne-am plimbat si intr-un sens si in celalalt. Cel mai frumos e pe sensul dinspre Podgorica, pot opri si face poze in voie. Spre finalul zilei am zis ca hai sa mergem si pe un drumeag de il gasisem eu pe GPS ce parea sa treaca prin parcul national. Poate lumina ireala sa fi fost de vina, dar am dat de un drum si niste peisaje de basm. Cui ii place Transfagarasanul si Transalpina pentru peisaje, obligatoriu trebuie sa ajunga si aici. Ne-am minunat in casti pana s-a facut seara si s-a lasat cu frig. Si propriu-zis concediul e gata. Am plecat din Durmitor stiind ca totul s-a terminat. Cat am mers prin Muntenegru a fost bine, drumuri virajate si cu asfalt acceptabil, nu foarte aglomerate. In Serbia insa nu stiu daca am mers eu pe un intinerar gresit, dar a fost cumplit. Drumuri aglomerate si o caldura de speriat. Au mai fost cateva reprize de lacuri si ceva chei, dar au trecut ca si cum nu ar fi, am facut poze pe fuga. Seara am ajuns tarziu in Belgrad si ne-am cazat la un hostel destul de departe de fortareata. Am beneficiat insa de mancarea si muzica de pe strada Skadarlija. Belgrad - Sibiu a fost plictisitor, fara numic de semnalat exceptand aglomeratia de pe strazile din Timisoara (bara la bara timp de o ora) si la intrarea in Sibiu. A, si autostrazile ce promit multe si se termina imediat. La Sibiu am ajun tarziu si nu am mai apucat sa vedem ceea ce era planificat, adica muzeul Astra. Trebuie sa revenim aici, pentru ca ne-am cazat la Hanul Vestem si ne-am plimbat vreo jumatate de ora prin muzeu si e promitator. Sibiu - Iasi plictisitor pana in Bacau unde a inceput sa ploua si a devenit neplacut. Ploia a tinut pana in Iasi, adica acasa. Ca un bilant si in loc de concluzie - 11 zile, mai bine de 3000 de km dintre care peste 1000 de basm, 1100 euro costuri totale, mai bine de 300 de fotografii si 3 noi steaguri pe cutie. Track-ul cu drumul urmat poate fi gasit aici, e ala maro https://drive.google.com/open?id=1qjOsVCCRcObpN98aKlPkaeTJ3qQ&usp=sharing
