Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'cheile bicazului'
Găsit 2 rezultate
-
Retrospectiva sezon moto 2015 - Radu H.
un topic a postat Radu H. în POZE & FILME - Excursii in ROMANIA
Salutare dragi colegi. Ieri am incheiat oficial sezonul pentru anul acesta, asa ca am deschis acest topic pentru a impartasi cu voi momentele sale. Am incadrat topicul aici pentru ca marea majoritate a iesirilor nu au depasit 600km. Media de km pentru o iesire a fost de 350-400km. Dupa cum spune si titlul, am cuprins aici, intr-un singur topic, mare parte din activitatea mea pe anul 2015. Nu ar avea rost cate un topic pentru fiecare "plimbare scurta". Trebuie sa specific ca, intr-un fel, am pierdut prima jumatate de sezon (aprilie-iulie) pentru ca am fost ocupat cu altceva, activitate in urma careia am fost privat de timp liber si de "bani de plimbari". De mers cu motocicleta am mers, dar nu am avut cum sa fac iesiri mai serioase. In a 2-a jumatate a sezonului, cand imi pregatisem bugetul pentru un tur al tarii, toate bune si frumoase, am avut un eveniment in trafic cand ma intorceam de la o intrunire. Am platit daune in urma acestuia, am reparat motocicleta si in final, s-a cam dus bugetul meu. Din pacate planul meu a picat. Mai multe detalii aici : /index.php?/topic/719325-suzuki-sv650-s/&do=findComment&comment=4043234 Acestea sunt motivele pentru care sezonul acesta nu a fost pentru mine asa cum mi-as fi dorit eu, dar nu mai conteaza, deja ma gandesc la urmatorul si avand invataturi de minte, am sa incerc sa fac sa fie altfel. Pe scurt, lucrurile se prezinta asa : - Prima iesire: 22 februarie. Ultima iesire : 14 noiembrie. Bineinteles, nu am mers in tot acest timp pentru ca au fost si perioade foarte reci la inceput si sfarsit. Au ramas aproximativ 7,5 - 8 luni de "calarit". - Total km parcursi : 14.500km. Luam in calcul si faptul ca merg in fiecare zi la serviciu cu motocicleta. - 2 amenzi. - Participat la 3 intruniri. Alte 2 ratate din motivele de mai sus. - O adunatura de poze. Aici apar cele mai reusite sa spun asa. - De multe ori am fost prin aceleasi locuri. De ex: de 2 ori Vatra Dornei cu pasul Mestecanis si Transrarau, de 2 ori Cheile Bicazului. De vreo 3 ori am ajuns prin Suceava si Targu Neamt, etc. Cam atat cu vorbaraia. Prima iesire. 22 februarie : Test Drive Yamaha Iasi : East Romanian Bike Week 2015: Si altele ... : Black & White Motorfest Suceava: Cu intoarcere pe Transrarau, Bucovina: M.A.N. Romania, editia a III-a : Tura de weekend (Tg. Neamt, Poiana Teiului - Toplita - Gheorgheni - Lacu Rosu - Cheile Bicazului - Barajul Bicaz): Movila lui Burcel, Vaslui: Cetatea de Scaun a Sucevei: Si ultima iesire. 14 noiembrie, Poiana cu Cetatea Iasi: Au mai fost si altele, dar nu poti sta de fiecare data sa faci poze, ori sa opresti de fiecare data cand ti se pare ceva interesant. Alteori mai mergi cu cineva si e stanjenitor sa tot tragi cadre pana obtii ce doresti. Nu am inclus "plimbarile de duminica" in oras la cafea si alte chestii de genul. "Planuri" pentru sezonul urmator : am scos SV-ul la vanzare. Daca reusesc sa-l vand, trec la sport-touring (GSX 750-F sau VFR800 Fi). Daca nu reusesc sa-l vand, incerc sa-l echipez pentru touring si sa ies mai departe de ţinuturile Moldovei. O zi frumoasa, iarna scurta si forte noi pentru viitorul sezon va doresc. Toate cele bune.
-
Hotărârea de a nu opri cel puțin până la Brașov este înfrântă rapid de câmpurile de maci din jurul paralelei 45. Sunt vrăjit iremediabil și cu motorul lăsat pornit mă avânt în lanul de maci pentru câteva cadre însângerate de petalele catifelate. Uitasem complet de serpentinele drumului ce duce la Sibiu și nu pot decât să mă bucur de ruperea monotoniei unei șosele prea drepte. Undeva departe, albită de zăpezile iernii, prelunga creastă a Făgărașului mi-ar fi un companion excelent până la Tălmaciu, cale de multe zeci de kilometri. Prima mea destinație este însă mult mai aproape: mândra Cetate a Făgărașului. Privită prin ochii corbilor ce planează deasupra ei, cetatea apare asediată de sutele de case ce o împresoară și refugiată parcă pe o insulă. Într-adevăr, zidurile îi sunt înconjurate de un șanț cu apă ce candva reprezenta unul din modurile de a ține invadatorii departe. Acum însă, un stol de lebede sunt străjerii apelor. Cei ai cetății însă, un mic pluton de soldați încinși în grele armuri, privesc cu jind la umbra răcoroasă a zidurilor. În fața lor, a răsărit parcă sfidătoare o catedrală ortodoxă cu o cupolă aurită ceva mai mult decât ar fi fost necesar. Bine, recunosc, mult mai mult decât ar fi fost necesar. Dar, călătorului îi șade bine cu drumul, chiar dacă după doar câțiva kilometri asfaltul devine o amintire îndepărtată. Granițele au fost întotdeauna pline de surprize și nici aceasta nu se dezminte. Bun venit în Harghita – la noi crește asfaltul. Sate după sate cu case săsești și două alaiuri lungi de nuntă. Lume pe străzi, în straie de sărbătoare. Una din case are poarta ornată cu doi brazi împodobiți și o masă în curte. Decor de Kusturica. Pentru un drum de pământ ce promite o mică aventură, părăsesc frumoasele serpentine mărginite de pădure. Ghinion. Se înfundă într-un gard. În spatele lui, acolo unde pădurea se îmbină cu orizontul, un nor negru a asortat cerul cu aripile gălăgioaselor mierle. Câteva minute mai târziu, primele picături de ploaie se sparg zgomotos de vizieră. O casă părăsită, o streașină și un instinct ce mă face să mă opresc. În jurul meu se dezlănțuie potopul. Perdele de apă mătură zig-zag-ul drumului, prăvălindu-se în mici cascade prin șanțuri. Pe sub tălpile bocancilor, vremelnice izvoare își sapă propriile drumuri. Odată cu stârnirea vânturilor, cerul începe a se limpezi. Las Gheorgheniul în urmă pe șoseaua ce se afundă în serpentine largi în pădurea de un verde adânc, de brad. Vremea asta ciudată, cu ploi tropicale, are și ea avantajele ei – drumul croșetat în coasta muntelui este pustiu. Meandrele sale se răsucesc în ace de păr aproape înnodate. Noroc că există contravirajul! Pe ultimii kilometri înainte de apusul soarelui, îmi pornesc scanerul de locuri de cort. Aici nu, că poate vine malul de pământ peste mine, dincoace nu e bine că s-ar putea să mă trezesc cu ceva stânci în cap pe timpul nopții. Din refuz în refuz mă apropii inexorabil de intrarea în Cheile Bicazului. Dincolo de Poarta de Piatră, o mică terasă mă va găzdui pentru la noapte. În fața cortului, la doi metri, hăul și o priveliște de milioane de stele – impresionantul pinten al Pietrei Altarului. Apele Bicazului se prăvălesc neostenit în mici săritori adâncind albia cheilor și creând muzica nopții. Deasupra, recea nemărginire a astrelor.
