Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'nu te-am vazut'
Găsit 1 rezultat
-
Disclaimer: accidentul s-a petrecut în luna iulie din motive evidente, nu am folosit numele reale ale persoanelor implicate în derularea evenimentelor Am să vă descriu cât mai fidel posibil circumstanțele accidentului, iar mâine vă voi povesti prin ce-am trecut și ce demersuri a trebuit să întreprind pentru a-mi recupera contravaloarea prejudiciului. De unde? Ați ghicit! De la Carpatica, desigur! Pe la mijlocul lunii iulie, anul curent, aveam ceva treabă în Focșani. Având în vedere că se anunța vreme bună, m-am dus cu mobra. Un CBR de 600, model 2007-2008, aproape nouă, km foarte puțini (8000), un exemplar absolut impecabil din toate punctele de vedere. După ce mi-am rezolvat treburile, m-am decis să plec acasă. Short version: un domn avocat, Gigi Volan, a efectuat o întoarcere cu Opelul pe care îl conducea pe o stradă din Focșani, încălcând marcajul axial continuu (linia continuă), forțându-mă să intru în coliziune laterală cu conserva, eu circulând din sens opus cu 50 Km/h, pe banda a 2-a a unui drum cu 2 benzi pe sens. Urmări: nimic rupt (din fericire), contuzii multiple și încheieturi foarte dureroase la ambele mâini și la genunchiul drept, plus o durere în partea de jos a coloanei vertebrale. Bonus: o durere ascuțită și foarte antipatică în zona pelvisului, cauzată, cel mai probabil, de la marginea parbrizului mobrei peste care am zburat. Avarii: carena frontală + mulțimea de piese și subansambluri de sub ea, faruri, bloc optic frontal poziție, bord, roata față, amortizoare față, manetă ambreiaj, crashpad-uri stânga, carenaj codiță, semnalizare spate stânga. Bonus: casca polizată pe stânga inclusiv viziera dark pe care abia o cumpărasem de câteva zile, pantalonii sfâșiați în genunchi, mănușile polizate bine de tot, rucsacul moto polizat doar puțin. Long version: era ora 20:20, într-o zi de luni. Pentru cei care cunoașteți Focșaniul, circulam pe Str. Republicii, dinspre direcția Gară către intersecția sens giratoriu cu Str. Cuza Vodă (vezi foto atașate - 1 și 2). Având o mare frică de conservari cretinoizi, eu niciodată nu depășesc 50-60 Km/h în localitate. În plus, mulțumită experiențelor neplăcute din trecut, eu întotdeauna merg echipat complet (cască, geacă + pantaloni protecții full, mănuși lungi, cizme). Întrucât mă apropiam de intersecția cu sens giratoriu în care urma să virez către stânga (mai aveam aprox. 50m), urma să reduc viteza. N-am mai apucat să o fac. De unde era să știu eu că nenea avocatu' Gigi Volan, care venea din direcția opusă conducând un Opel Astra, avea în gând să vireze stânga, trecând peste ditamai linia continuă?!? De văzut, îl văzusem incă de când era în dreptul intersecției cu sens giratoriu, dar nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că o să vireze la stânga, culmea, ca să intre pe o stradă decorată cu un Acces Interzis de toată frumusețea (vezi foto 3). De unde era să știu că domnul Volan are mare nevoie de o vizită la oftalmolog, deoarece probabil că era complet orb din moment ce nu a văzut farurile Hondei mele (eu întotdeauna folosesc faza lungă, adică ambele faruri, pe timp de zi)? Chiar dacă eram cu două degete pe leva de frână, că așa merg eu prin trafic de oraș, sunt sigur că nu am mai apucat să frânez. L-am văzut deodată în fața mea, perpendicular pe banda a 2-a pe care eu circulam și în fracțiunile alea de secundă dinaintea impactului am realizat că există o foarte mică șansă să-l evit prin ocolire prin stânga. Dacă orbul Gigi ar fi continuat deplasarea lui nesimțită și nu ar fi frânat, aproape sigur aș fi reușit să pătrund pe contrasens și chiar dacă aș fi scăpat mobra pe partea stângă, măcar nu se distrugea partea frontală, iar eu n-aș fi executat o tumbă în zbor. Din păcate, orbul Gigi a frânat. Instantaneu m-am trezit cu mobra înfiptă în roata dreapta spate a mașinii, acrobație care m-a trimis elegant în zbor liber pe deasupra conservei boului orb. Nu știu ce simt alții în clipele alea, dar mie unul mi se părea că totul se derulează cu încetinitorul. Vedeam bucăți din carenajul mobrei zburând pe lângă mine și încă nu-mi venea să cred că eu sunt eroul principal în filmul acela de groază. Cel mai groaznic era faptul că zborul meu parcă nu se mai termina. Totuși trebuia să cad odată și odată. Și când am făcut-o, parcă m-ar fi izbit un tren. Pentru câteva secunde totul s-a întunecat în fața mea și mă simțeam de parcă eram într-un roller coaster al groazei. Când totul s-a terminat, am încercat să mă ridic și să verific dacă nu mi-am rupt nimic. În câteva clipe a venit un băiat, să-i dea Dumnezeu sănătate și viață lungă, și m-a ajutat să mă așez. Știam că adrenalina te împiedică să simți durerea în primele momente așa că mi-am dat seama că trebuie să mă așez pe asfalt. Mi-am scos mănușile, casca, m-am așezat pe bordură și am așteptat cuminte derularea evenimentelor. Evident că s-a strâns lumea în jurul nostru ca la circ. Câțiva chiar începuseră să strige la Gigi orbul, înjurându-l. Ăla a coborât din conservă, era galben ca lămâia și tremura tot. L-am întrebat cum de a putut fi atât de imbecil. Răspunsul? L-ați ghicit: NU TE-AM VĂZUT... Zic.. ai bani suficienți să repari bijuteria aia pentru care am muncit 3 ani de zile? A tăcut ca boul. Normal! Între timp, băiatul care m-a ajutat să mă ridic a sunat la 112, iar 1 - 2 minute mai târziu a sosit un MCV de la Circulație pentru constatarea circumstanțelor accidentului. Polițistul, agent Vali Nicolae, un băiat de nota 10, profesionist, calm și foarte amabil, după ce s-a asigurat că viața nu îmi este în pericol, mi-a spus că a înțeles cum s-a petrecut accidentul, că nu par a fi vinovat, după care m-a asigurat că va lua toate măsurile pentru ca legea să fie respectată. Câteva minute mai târziu a sosit și ambulanța SMURD și deși îmi era clar de-acum că n-am nimic grav, am acceptat să fiu dus la un control medical amănunțit. După câteva ore de investigații medicale, văzând că totul e OK și am scăpat doar cu câteva contuzii, am declarat că refuz spitalizarea și m-am externat, dar numai după ce am solicitat biletul de externare și diagnosticul. Între timp, vorbisem cu motocicliștii de la noi să vină cu o mașină ca să ducă mobra acasă. Întorcându-mă la locul accidentului (era deja noapte de-acum), am găsit Honda păzită de un băiat care s-a dovedit a fi un motociclist din Focșani, Gabi (din nou, am schimbat numele real, din motive evidente). Numai datorită lui Honda mea a rămas în siguranță. Apoi am mers la Poliție. Acolo, agentul Vali mi-a arătat permisul lui Gigi Volan, mi-a zis că a nu a întocmit un certificat de constatare, ci Anexa 2, care atestă faptul că accidentul s-a soldat cu vătămări corporale, că se va întocmi un dosar de cercetare penală împotriva vinovatului, mi-a spus că Gigi și-a recunoscut vinovăția și am stabilit să vin a doua zi ca să dau și eu declarație, după care am plecat spre casă. În cele din urmă, am ajuns cu bine acasă și am depozitat mobra avariată la un amic biker. Știam că va urma o perioadă lungă și grea în care voi fi nevoit să mă lupt cu firma de asigurări a boului. Despre cum am câștigat, dar mai ales prin ce am trecut ca să câștig lupta cu Carpatica, o să vă povestesc mâine
