Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'vietnam'
Găsit 3 rezultate
-
Aventurile vantorului de culori dupa un an de Asia. Inconjorul Cambodiei si carari nebatute prin incredibilul Vietnam Muzica imi racneste in urechi iar gandurile se perinda cu viteza luminii facand multitasking intre privelisti uimitoare si intrebari la probleme metafizice fara sens sau cu dublu sens. Nu stiu unde sunt, m-am lasat pierdut de buna voie. Dreapta, stanga iarasi dreapta si iata-ma pe carari nebatute si nebanuite. Firar, dupa zeci de mii de kilometri tot nu m-am saturat! Daca ar fi sa raspund sincer la intrebarea ce-mi doresc cu adevarat, probabil ca as raspunde foarte simplu - sa schimb lumea spre mai bine! Si, mai departe ? Sa cuceresc junglele si deserturile, sa ajung la capatul lumii, sa inteleg cat pot din culturile si limbiile pamantului, sa fiu atomul buclucas si paradoxal al universului. Imi pare rau dar nu cred in destin, doar acela pe care ti-l faci singur. Asa am ajuns sa-mi raspund singur dupa cativa ani de cujetare indelunga la intrebarea urmatoare : « Daca ar fi sa pleci de la zero, cum poti oare schimba macar o bucatica de lume fara bani, fara putere politica, fara resurse? » Este oare macar posibil asa ceva sau e un vis megalomaniac naiv? Asa am ajuns profesor la cea mai indepartata scoala a Saigonului, aproape de capatul lumii, unde paradoxal am libertatea de a invata peste 1500 de prichindei tot felul de nazbatii care sa-i ajute in viitor : engleza, fizica, anatomie, biologie, astronomie, filosofie si multe altele folositoare sau inutile. Distractia adevarata consta in a face asta intr-o tara unde teoretic nu se poate. Singura problema este ca n-am crezut niciodata in « nu se poate » si m-am concentrat mai degraba pe cum anume se poate. Am cumparat microscop, proiector pt laptop, boxe portabile, papusi anatomice si tot felul de jucarii menite sa le demonstreze principii de baza ale lucrurilor inconjuratoare. Ba chiar si o drona pe care nazdravanii mi-au blocat-o in tavanul scolii si pe care subsemnatul a prabusit-o din greasala, fiind dusa de vant in cladirea comitetului… Oops! Nu e ca si cum se intampla in fiecare zi/luna/an sa ai straini trazniti care sa-ti ploua cu drone pe cladirea comitetului partidului comunist. Cand le-am zis colegilor vietnamezi ce s-a intamplat s-au inverzit asa ca m-au trecut cam toate toate sudorile dar, in afara dronei disparuta in misiune, nimic rau nu s-a intamplat. Cel putin nu inca! Asadar, pentru inceput niscai poze de la si cu scoala…
-
Salutare, Intre 15 si 29 iunie 2014 am facut turul Vietnamului pe motocicleta, similar cu armata Americana (care nu a reusit sa ajunga la Hanoi) sau cei de la Top Gear (care mai mult au mers cu trenul). Ideea a pormit intr-o seara de februarie mohorata in Berlin, cand povesteam cu Calin de tari care ar fi misto de vizitat pe motocicleta. Australia, Africa de Sud ne-au trecut in minte, insa intr-un articol gasit de Calin apare si Vietnamul. Mie mi-au si trecut prin cap amintirile din excursia de 3 saptamani acolo in 2013. Stiam deja care e mersul lucrurilor, stiam cat de prietenosi sunt oamenii si cat de mici sunt preturile. Singura problema era siguranta, deoarece traficul de acolo este extrem de haotic, nu exista reguli, nu se respecta regulile unde cat de cat sunt si se merge pe principiul prioritatii de marime. Ne-am documentat despre costurile unui astfel de tur in mai multe tari si am ajuns la concluzia ca de departe Vietnamul este cel mai ok ca si pret, datorita faptului ca poti sa iti cumperi foarte ieftin o motocicleta second hand si la final sa o vinzi altui calator sau unui mecanic care le prepara si fac un mic profit la randul lor. Demult propun sa impart cu voi excursia mea facuta in 2014 cu inca 2 prieteni prin Vietnam. O sa incep usor cu video-ul cu care am ramas si tutorialul de ce si cum se organizeza o excursie de genul iar mai apoi o sa trec in revista pe zile ce am facut acolo. Si aici e tutorialul: https://mastersofadventure.wordpress.com/2015/06/03/cum-organizezi-un-tur-al-vietnamului-pe-motor/
-
Part I Intr-o buna dimineata m-am transformat in munson, gandindu-ma ca un rac veritabil nu poate exista, bineinteles, decat la... tropicul racului sau, in orice caz, pe aproape. Un rac este sucit, in niciun caz ca eroul lui Henry Miller (o scurta referinta pentru cine a citit "Tropicul cancerului") insa, gandurile subversive i se incalcesc intotdeauna printre vise, sperante si nebunii. "Voi cuceri lumea! Voi deveni exploratorul viselor pierdute, imi voi lasa gandurile negre si imposibile la templele pierdute din cea mai indepartata jungla a lumii, voi merge unde nimeni nu cuteaza sa-si duca nici macar imaginatia. Da, totul este posibil daca vrei!" Asa este - Totul este posibil! - imi spun din nou, scrasnind din dinti in timp ce alerg cu disperare spre camera de motel pentru a elibera cat mai repede o parte din maroniul vietii. Da, la capatul lumii totul este posibil, in primul si-n primul rand diareea datorata localului special unde am mancat cu o seara inainte. De-abia am apucat sa-mi cumpar cafeaua pe undeva vis-a-vis de motel, daca am lipsit zece minute. Aceleasi ganduri despre "cum o sa fac eu" mi se rastalmacesc in minte si capata un complet alt sens in timp ce ma grabesc frustrat spre motel, buda devinind un obiect idealizat si aproape magic. Dau insa sa intru in camera si, surpriza... Femeia de serviciu imi zambeste suav, cum doar asiaticii pot, si-si tot pleaca fruntea in timp ce-mi aranjeaza lucrurile din bagaje, fara sa se deranjeze absolut deloc de prezenta mea. Ca toata experienta sa fie inedita, receptionera este si ea prezenta la acesta parada a lucrurilor pieii albe, ambele minundandu-se si comentand entuziasmate pe pasareasca lor. Na, mai du-te la buda daca poti! Bine, ce-i drept, e si mana mea la mijloc. Mi-am ales un motel pe o strada aflata intr-unul dintre cele mai indepartate si cica periculoase cartiere ale Saigonului, atat de departe incat nicio fata alba n-a mai calcat pe aici probabil de pe vremea razboiului. E suficient sa merg pe strada si milioane de ochi sunt atintiti permanent asupra mea. Deh, Demo, fata palida - 1, Vietnamezi - milioane frate! Spuneam ceva mai devreme de acel local minunat unde mancarea iti provoaca, sa zicem, imaginatia. De fapt era chiar un local bun, dovedit si de soboloanul care se agita nestingherit pe sub mese. Sensibilitatea mea de european ma forteaza intr-o astfel de situatie sa sar de pe scaun oripilat si sa ma uit cu niste ochi intrebatori la patronul de alaturi, care venise sa cunoasca personajul unic ce ii popula localul. De fapt, nu era doar el, mai toti cei prezenti s-au strans unul cate unul la masa unde incercam linistit sa-mi comand ceva, nu ca as stii oricum ce vreau sa comand. In orice caz, patronul se uita la mine mandru si-mi raspunde intr-o engleza intr-atat de pocita si irecognoscibila incat trebuie sa-l intreb din nou ce-a zis: Yes, yes! Food very good! Dupa adevarate peripetii intr-ale comunicarii, mi se explica intr-o engleza bunicica de catre un alt localnic venit si el la masa mea cu aceasta ocazie, legatura intre sobolanul gras si fericirea patronului. As putea sa ma declar fericit chiar si pentru simplul fapt ca am dat de cineva care vorbeste o limba pe care o inteleg, de obicei comunicarea implica o limba tonala pasareasca, gesturi, dictionare, mima si foarte multa imaginatie. Asadar, sobolanii sunt de fapt un indicator al calitatii restaurantului. Fereasca sfantul sa te duci seara intr-un local fara, daca nici sobolanii nu mananca mancarea atunci chiar e de rau! Si, uite asa am ajuns eu sa iubesc si aceste rozatoare pe care cu doar cateva secunde mai inainte le detestam cu toata fiinta. Daca esti cu adevarat norocos, poti primi chiar si un meniu in engleza. Atat de tare m-am bucurat cand am vazut scris ceva de genul "beef in wonder" incat nici nu mai conteaza ce e acel « wonder ». Recunosc vaca, e suficient! Si, presupun eu ca ar fi o referinta la ceva sos. Bine, referintele si presupunerile sunt periculoase aicim, nu de alta dar mi s-a mai intamplat sa aflu ca am mancat carne de caine fals, intrebandu-ma chiar si pana in ziua de azi ce naiba o fi fost aia! Beef, vaca, simplu frate! Trec 5 minute, 10 minute, timp in care admir gaina chioara care alearga pe sub masa si se loveste de toate cele (deh, daca nu e sobolan, macar sa fie ceva acolo sa nu te plictisesti), panoul electric prins stramb de un copac gros care creste chiar prin mijlocul localului, femeia care prepara mancarea la marginea strazii si oamenii, care la randul lor ma privesc mirati si susotesc. Mii de motorete trec pe langa, totul este atat de diferit si agitat incat mi-e greu sa-mi pastrez coerenta in ganduri. Intr-un final apare si vietnamezul meu cu o tava in mana si mi-o aseaza timid in fata. Ma uit la tava, ma uit la el, ma uit iarasi la tava si din nou la el. Iau meniul si simt nevoia acuta sa ii arat ce-am comandat. Sus scria in vietnameza iar mai jos traducerea in engleza. Ii arat spre tava cu melci si apoi din nou pun degetul pe cuvantul satios "beef". Da din cap fericit, arata si el spre acelasi locusor din meniu iar apoi imi arata spre melci zicand pe limba lor "da, da"! Si, pleaca, la fel de multumit de sine, lasandu-ma stupefiat sa ma uit la melcii dubiosi din farfurie. Concluzia este ca degeaba vorbesti sau stii sa citesti in engleza, beef poate insemna la fel de bine aici si… melci. Daca e s-o luam motociclistic, prima regula a Saigonului este ca nu exista nicio regula. In primul rand, daca ai carnet, european ori international, degeaba, trebuie sa-l preschimbi cu unul vietnamez. Nu costa mult dar, de cand ne simtim atat de europeni, faptul ca totul e scris doar in limba romana pe carnet nu prea ajuta la nimic. Macar inainte era trecut acolo si in engleza/franceza. Acum suntem insa mai smecheri, Romana este o limba europeana. Ce tare ! Gaseste traducator daca poti din romana in vietnameza sau macar in engleza! Aici insa nu exista. Nu exista Romania pe harta, ce sa mai zic de traducatori autorizati! Am alergat pe la zeci de case de traduceri si notariate cunoscute prin tot Saigonul, toti dau din cap uitandu-se ca la felul 20 la limba bizara de pe carnet. Raspunsul este insa mereu acelasi. Pana la urma, niciunul dintre putinii expati de pe aici nu poseda asa ceva. Majoritatea n-au nici macar in tara lor pentru condus scuter sau motocicleta. Asadar, de ce m-as obosi tocmai eu sa-l preschimb!? Opresti la trecerile de pietoni daca e cineva? Toti din spate se vor napusti asupra ta, risti sa creezi ambuteiaje si accidente. Opresti la semafor? Daca nu e intersectie mare, la fel, vei fi sursa tuturor nenorocirilor locale. Vrei sa mergi pe contrasens si sa intri pe sensul tau taind benzile continue? Nicio problema! Vrei sa te uiti mai atent la participantii din trafic? Ca fata palida, « it’s a big no-no », ii vei intimida si vei observa repede cum incepe sa li se clatine motoreta sub picioare, riscand sa intre in vreun stalp sau in celelalte sute de motorete inghesuite si ele pe strada in acelasi loc. Obisnuit cu principii, reguli si valori europene, dupa o luna intreaga de stat aici si de negare, m-am dat repede pe brazda. Mergand agale cu viteza melcului turbat printre milioane de scutere, imi repet cuminte dupa cum mi s-a tot spus si mi s-a aratat: "la capatul lumii, sunt alte reguli!" Totul e un paradox si-o aventura. Daca ajungi la capatul lumii, cautarea sensului este un nonsens. De la cainii pusi la rotisor pana la legi si la oameni, nimic nu este ceea ce pare. Din pacate, poate doar banii, diareea si furtuna tropicala care imi tot intrerupe conexiunea la net. As putea include acolo si miile de furnici care mi-au invadat camera dar, fiindca tot am prins un gecko controbaindu-mi prin lucruri, l-am adoptat ca animal de companie sa-mi rezolve problema. Vorba aia, daca chiar ai de ales intre furnici si gecko’s, ii aleg pe ultimii! Cu mare placare as mai povesti vrute si poat si nevrute insa, cuvintele sunt pretioase in nonsens. Ingerul meu pazitor de pe la colturi de strada, mai nou intotdeauna omniprezent in viata mea, e gata insa oricand sa ma taxeze pentru propria-mi prostie. Ce noroc totusi ca la capatul lumii totul este perfect, bine si frumos Ceva video: https://www.dropbox.com/s/khbxmwctojew22r/2014-05-23%2017.14.36.mp4 https://www.dropbox.com/s/i021vczck3ny9rs/2014-06-15%2007.31.40.mp4 Intr-o alta ordine de idei, motoreta mea zace acasa si probabil o sa mai tot zaca fiindca planific sa raman prin zona macar inca un an. Si, vorba aia, ce nevoie ai de o motocicleta veritabila cand poti avea un veritabil scuter coreean! Traiasca Sym Atilla! Pana de curand nici nu auzisem macar de brand. Daca stiti pe cineva interesat de o motocicleta Honda Transalp, poate vorbi cu mama, are procura de vanzare: http://www.tocmai.ro/honda-transalp-xl-600-v-1998-extras-16166599.html
