Alpi, Dolomiti Si Alte Cele...

[FZ6S]

Obsesie era veche, hotarare a fost luata luata in timp foarte scurt: Trecatorile din Dolomiti si altele din Alpi imi facusera pofta in anii trecuti in cele cateva ture cu masina cand vedeam poporul german si de alte natii cu tourerele lor nemtesti bucurandu-se de calarie la altitudini mari. Timpul de planificare a fost atat de scurt ca nici n-am avut timp sa caut companie. De aici singuratatea turei care, ca orice singuratate, nu e foarte buna dar are si avantajele ei pe care n-am sa le insir aici.

 

Traseul a fost asta:

 

Pozele sunt facute cu un telefon Sony Ericsson K810i, deci va rog sa aveti mila cand le judecati

 

****************

 

Ziua intai

 

Am ajuns in Cluj prea obosit si prea flamand ca sa ma bucur de orasul de care altadata ma minunam. N-am aruncat nici macar o privire catre biserici si nici catre Mathias Rex calare pe calu'i cu boase uriase. Doar Avram Iancu, infatisat intr-o postura complet tembela si pe un soclu prea inalt si urat m-a oripilat din nou la un semafor a carui culoare rosie a durat prea mult. Am ajuns atat de infometat deoarece la Medias (frumoas targ, de altfel), unde foamea imi inclestase gura si speram sa mananc saseste... toate restaurantele erau pline cu nuntasi si muzici la volum neomenesc.

Dimineata ma intalnesc cu motoru' pe care l-am priponit aseara in camionul lui Radu si plecam. Maine seara... sa vedem unde dorm. Daca saua nesuferita a Fazerului nu-mi rupe bucile prea devreme poate ma culc in Slovenija. Daca nu pe la Balaton, pe undeva.

 

*******************

 

Ziua a doua

 

Nem Balaton, am auzit eu ca ce nu te omoara te intareste si acum tot astept sa ma vad tare si puternic, pentru ca saua de care va ziceam e hapsana rau. Deci, cu opriri mai dese decat as fi vrut, m-am tinut batos si m-am oprit la jumatea distantei intre Maribor si Ljubljana unde am intins cort mandru intr-un camping care se cheama Dolina si se afla la Dolnija Vas.

Povestirea acestei a doua zile va fi mai mult un remember personal a unei zile de acum 11 ani. Atunci penetram, clandestin si barbateste, pentru a doua oara spatiul care odinioara ne cerea vize. Vize care nu erau usor de obtinut. Pentru mine era ca si imposibil. Si atunci treceam si eu cum ma pricepeam with a little help from my friends. Adicatelea aveam prieteni soferi de camioane, iatalieni si romani. Adrenalina n-a fost la aceleasi nivel dar a fost frumos sa-mi aduc aminte. Dupa traversari de santuri adanci, pline cu noroi, mers taras prin desisul prea neumblat pentru a putea fi penetrat in pozitie bipeda, ciute speriate care m-au speriat la randul lor cu demarajul lor in tromba de la 2 metri in spatele meu, am iesit undeva aici prin porumbul sloven de-abia rasarit, atunci, in aprilie 1997.

 

**********************

 

Ziua a treia

 

Doamne, cat a plouat azi noapte! Umezeala sau alte alea m-au facut sa ma trezesc cu teasta foarte dureroasa Am plecat tarzior pentru ca ce-am scos din bagaje nu mai intra la loc. Si cand am fost gata, nu gaseam cheia de la motor. Atunci am zis ca tre sa fie in buzunarul pantalonilor scurti cu care ma miscasem in camping. Fuck! Desfac tot, n-o gasesc si descoper ca, de fapt, cheia era in incuietoarea top-case-ului. Ploaia de asta noapte s-a dovedit mica-mititica pa langa ploaia de pe drum din munti. Am oprit undeva si mi-am pus acoperamantul de ploaie dar asta n-a imbunatatit vizibilitatea. Nu stiu daca s-a inventat stergatorul de viziera dar sigur ar avea ceva cautare printre bikeri. Coborand catre Trieste vremea s-a imbunatatit dar ploaia a reinceput acum dupa Vittorio Veneto catre Agordo. N-am gasit un locsor unde sa-mi repun "rain rigu'" asa ca m-a cam udat. De pe drumul incoace nu e mare lucru de povestit decat ca durerea de cap nu m-a slabit multa vreme. Am oprit inainte de Pordenone, la Codroipo, doar ca sa descopar ca farmaciile, ca orice alta negustorie, inchid la pranz si redeschid doar pe la trei jumate - patru. Mai mult, unele dintre ele erau inchise pentru vacanta. Am cumparat "Momendol" la Vittorio Veneto si m-a mai lasat. Inca o chestie pe care o stiam dar mereu o uit: restaurantele inchid bucataria la 2 PM si o redeschid catre 6-7 PM pentru cina. Intre timp poti sa crapi de foame, n-ai sa te lipesti de o portie de pasta asciutta sau alt fel de mancare! Cel mult un panino sau o felie rece de pizza proasta.

La Agordo si la Taibon Agordino n-am gasit loc de dormit dar un domn amabil m-a indrumat catre un "agriturismo" pe carari laturalnice. Locul se cheama Busa Dei Sbrase, iar hangita, Daniella, n-a vrut sa-mi faca nici un discount. Mi-a dat cea mai mare camera (singura libera dupa spusele ei) de pe terasa careia se vad muntii care tot a ploaie vestesc.

Acum tocmai am venit de la cina. Daniella si familia ei au vaci, cai, pamant, tractor si ditamai hotelul. Am mancat cu Daniella, o batrana care lucreaza pentru ea, baiatul Daniellei cel mic si doi oaspeti: Pasquale de la Milano si Federico de la Pordenone. I-am zis lui Pasquale ca are un nume foarte putin milanez si ca, probabil, strabunii au fost meridionali, iar el a negat. S-a mai vorbit despre justetea legii Maroni, despre tigani, despre romani. Mi-a marturisit ca a facut pipi in pat de doua-trei ori pe saptamana pana pe la 15 ani si inca odata pe la 30 cand era insurat. Asta a urmat a povestirii despre somambulismul juniorului hangitei care, azi noapte, a deschis sertarul cu chiloti al maica-si si s-a (cuvant urat) acolo.

 

De pe drum doar vreo doua chestii. Pordenone, cu Palazzo del Municipio in capatul unei strazi pietonale,

Vittorio Veneto, "cita d'arte" de felul sau,

un lac frumos si curat (Lago di Santa Croce),

si multe, multe curbe, cu asfalt curat si pe care nu ti-e frica sa le ataci la unghiuri mai joase, cel putin cand e uscat.

 

Maine Passo San Pellegrino catre Predazzo si poate si Passo dello Stelvio daca vremea se imbunatateste. Afara fulgera si trazneste. Dar... speranta moare ultima

 

********************

[ovibikerboy]

superb in zona aceea , si eu am umblat mult pe curbele de la Lago di Santa Croce, Vittorio, Conegliano, Belluno..