FZ6S

E imprumutata, atata timp cat vechiul proprietar nu ti-a scris pe talon "instrainat catre _____ la data _____. Nu cred ca e ilegal sa conduci o motoreta imprumutata. Acuma nu lua vorbele mele ca fiind de jurist, e doar common sense.. dar daca exista un talon, un permis, o asigurare si un ITP valid, mi se pare ca n-ar fi incalcata nici o lege.

Sigur iti trebuie alt CF. Mai nasol cu asigurarea, daca vrei s-o inmatriculezi acum in toamna, o sa platesti minim 6 luni, din care cele mai multe o sa fie platite inutil. Asa-i la noi, prin alte parti poti plati pe ce perioada vrei.. Si da, poti sa spui ca esti un norocos daca nu tu calareai CBRul care ti-a lovit masina

Vreme buna, doua zile jumate, good riding Transbucegi, cum spuneam, inca inchis oficial, asfaltat pana la Piatra Arsa, foarte ingust si fara marcaje-balustrade - un pic inconfortabil. Valea Rasnoavei si Rasnov - Poiana Brasov - minunat! O seara si o noapte in Brasov. Pe drum Cetatea Fagarasului si lebede in santul de aparare. Transfagarasanul splendid. De data asta norii au ramas la vreo suta de metri deasupra lacului asa ca am vazut si eu ce era de vazut pe-acolo. Drumul Curtea de Arges - Campulung de cosmar! Rucar - Bran foarte frumos, doar un pic aglomerat. Teapa intre Moeciu de Jos si cel de sus (pe la Cheile Gradistei) unde am dormit: drum spart pentru lucrari pe aproape toata lungimea. Motoreta a implinit din nou kilometrii de revizie. Se pare ca va fi scump

Zappy, vad ca stii multe despre motoare si problemele lor de functionare.. Nu cumperi un Bandit de 400 ieftin pe care sa-l faci sa porneasca si sa-l revinzi? Eu m-am chinuit o z intreaga si n-am reusit..

Multumesc ca m-ai luminat Ia sa vedem.. Calatoria a fost precedata de pierderea cheii de la motoreta si, cum nemtii sunt economi, au facut cheia de rezerva din plastic. Dealerii de la Bucuresti si de la Brasov sunt pretentiosi si, ca sa-mi ia comanda de cheie noua, au vrut sa ma vada, pe mine si o serie de sasiu, la ei in pravalie. Atunci am comandat la un dealer de la Bologna (de unde incepea de fapt tura mea), am trimis documentele, am platit si... dupa 8 zile a venit cheia la ei in shop. A doua zi dupa ce am pus mobra in camion de la Focsani catre Bologna e-mail de la Paolo ca nu-i buna cheia. Nu intra in broaste si pace! E prea groasa! "Ce fac - zice Paolo, iti virez banii in cont sau mai asteptam 8 zile pana reface BMW cheia?" Asteptam, cu banii in cont si fara cheie ce fac? Zburat la Bologna, a doua zi vine camionu' si despre peripetiile descarcarii fara rampa nu va mai spun, ca ar insemna sa-l sudui pe transportatorul care, cand mi-a luat banii, mi-a zis ca are loc de descarcare CU RAMPA.. La drum deci, cu cheie din plastic, destul de fragila si in pericol de rupere, nu atat in contact cat mai ales in broastele de la top si side-case-uri care ar mai trebui unse. Bologna - Ferarra - Bassano del Grappa caldura mare cu maxime de 38 de grade.. De-acolo inainte.. munte si temperaturi omenesti. Vreo 15 trecatori, unele pe care le mai trecusem si altadata, altele noi. Printre ele Valles, Rolle, Pordoi, Sella, Valparolla, Falzarego, Giau, Tre Croci, Stalle, Monte Croce Carnico. Despre frumusetea muntilor aia nu va mai spun, unii dintre voi i-ati calarit, iar cei care n-ati fost inca ar trebui sa mergeti. Partea dolomitica a drumului a fost cam asa: Si niscai poze: Coborand catre Udine caldura a lovit din nou si m-a insotit toata Croatia si partea maritima a Muntenegrului. Am tinut drumul 8 pe toata coasta pana la Budva. Nord catre Podgorica, canionul Moraca (am trecut podul de unde a sarit autobuzul in aceeasi zi, cu cateva ore inainte), canionul Tara, Kopaonik in Serbia si catre casa cu intrare pe podul cel nou Vidin - Calafat. Cheia corecta mi-a trimis-o Paolo cu UPS dupa ce am ajuns acasa. Partea a doua e asta: Si alte fotografii: Daca povestea a fost prea succinta si incompleta mai sunt niste filmulete: Acuma astept sa-mi iau permisul inapoi de la prietenii politisti care au facut ei nushce socoteala si le-a iesit ca, intre martie si iulie am strans 15 puncte de penalizare. In 8 august o sa se intample asta si dupa aceea o sa ma gandesc la urmatoarea plimbare. Pan-atunci mai biciclim pe ici pe colo

Frumoasa Grecia voastra, domnule! Sa va fie de bine! As pune si io niscai poze aici da' nu ma pricep. Cu drag&drop sunt prea mari, butonul de postat foto imi cere nustiu ce URL.. tu cum faci?

Am fost si eu tot pan-acolo (daca Bahnele inseamna dincolo de Vintileasca unde se termina asfaltul), acum vreo 4 saptamani. E bine, cu exceptia portiunii de la Chiojdeni vesnic calamitata.. A, si de pe la Jitia in sus, pietris in curbe cat cuprinde. Asfaltul electoral are dezavantajul ca nu e pus inginereste si, lipsind rigolele, fiecare ploicica aduce pietris unde ti-e.. curba mai draga si vrei sa pui si tu genunchiul jos

Multumesc, domnule. Cred c-am sa fac asta. Macar ca si incalzire pentru ceva mai lung spre sfarsitul lui mai. Numai bine!

Salut, Stiu ca unii dintre voi ati fost pe la Enisala si imprejurimi. Ma gandeam la o tura de 1 mai pe-acolo si mai la sud. Ceva informatii despre starea asfalturilor pana acolo si mai departe? Mersi.

Eye candy, domnule! Multumim. Poate, odata cu primavara, igălşii de la Focsani or sa se trezeasca si-or sa reinvie si forumul..

Cut sa inchiriez motocicleta (cruiser sau tourer), 2 saptamani in iulie - august pentru tura pe Coasta Dalmatiei. 0744353122, nicupanaitescu at gmail dot com

Vand costum textil ProBiker negru cu protectii poliuretan, combinezon ploaie Louis negru/galben nefolosit, ambele marimea M , cizme Probiker 42, casca Suomy integrala 59-60 folosita. 0744353122, nicupanaitescu at gmail dot com

Bine ca esti in regula doc.! Am patit-o si eu la trecerea de pietoni de la Fortuna/Tribunal, vara trecuta, cu o Dacia condusa de un baiat dar fara cazatura. Diferenta e ca soferita ta a fost mult mai hotarata... Sanatate multa si zeii sa tina departe de tine soferii prosti de ambe sexe!

Multumesc. A fost frumos de-adevaratelea!

Ziua a sasea Somnul a fost bun in ciuda frigului, stransul cortului si impachetatul merge deja mai bine si sunt pe cal destul de devreme. Drumul catre Dobiacco trece prin Parcul Natural al Dolomitilor di Sesto si locurile sunt splendide (nu ma pricep de loc cu adjectivele astea, sa ma iertati). Vazandu-ma fotografiind in admiratie, o fata, unguroaica dupa numarul masinii familiei, ma intreaba daca nu vreau sa-mi faca o fotografie. Vreau, zic eu, kosonom sepi! Si iata si dovada c-am fost acolo: Mai pun una cu acelasi loc dar fara mine. Sunt sigur ca cititoarele mele o vor pentru un wallpaper, iar motociclistul in mijlocul pozei le-ar face sa ofteze. Asa vor visa doar la Dolomiti, la Tre Cime di Lavaredo si nu la alte cele... Glumesc, desigur. Numai ca poza facuta de mine imi place mai mult decat cea facuta de Ildiko, sau cum o fi chemat-o. La nici cinci kilometri dupa asta a venit singura situatie cand m-am simtit in pericol. Si doar din vina mea. Zona unde se lucra la drum, ultrasemnalizata, cu deviere impecabil asfaltata si marcata cu dungi galbene. Geometria curbei provizorii nu era aceeasi ca a unei curbe normale, iar aceata, curba zic, se strangea foarte mult si neasteptat spre iesire. Viteza mea s-a dovedit prea mare si asta m-a dus pe contrasens cu mai mult de un metru. Stiu doar ca masina care venea din fata era un off-road bleu-marin si ma vedeam deja izbit de botu-i patratos. Nu stiu cat am reusit eu sa redresez si cat a tras omul ala spre dreapta dar sunt sigur a tras. Multumesc Domnule! De la Dobiacco am carmit est catre Austria. Stop in primul orasel care se cheama Silian. Barmanita vorbeste un pic italiana si povestim in timp ce beau vreo doua cafele, imi incarc un pic bateria la calculator si imi consult si harta. Dupa Lienz catre Heiligenblut si incepe urcusul pe Grossglockner Hochalpenstrasse. Dupa cativa kilometri bariere si domnisoara blonda la geam care imi cere 18 euro. Asta e taxa pentru motocicleta al carei motociclist vrea cu tot dinadinsul sa treaca dealul fix pe drumul asta. Platesc si continui. Frumos pana pe la 2000 de metri dar Grossglockner refuza sa se arate. Ceata groasa il ascunde si asa va ramane pe tot timpul cat am urcat si am ramas sus asteptand sa se limpezeasca. Zapada proaspata cazuse noaptea precedenta, drumul era curatat dar umed. Iar ceata era chiar enervanta... La coborarea de pe partea nordica m-am tot uitat inapoi si in sus sa vad daca nu cumva norul ala se risipeste. Nu s-a risipit. Plafonul a ramas pe la 2200 de metri. Alte varfuri erau vizibile si m-am consolat un timp cu ele. Ma gandisem eu cu barmanita de la Silian sa merg azi pana la Salzburg. Dar, cum orasul il vazusem, am tot mers pana langa Viena. Ploaia m-a tachinat pe drum si m-a facut sa-mbrac din nou coaja galben-neagra. Spre seara am iesit din autostrada si am batut in prima poarta unde scria „Zimmer frei” Proasta inspiratiune! O baba m-a belit de 40 de euro pentru o camera fara nimic. Nici internet, nici macar televizor si nici sapun in baie! Tzeapa grea dar macar aveam un pat. Gutute-n nacht frau... cum te-o fi chemat...! ************************************ Ziua a saptea Viena – Cluj e un drum fara istorie sau, mai degraba, fara chestii frumoase. Autostrada plicticoasa pana dincoace de Budapesta, puszta monotona si din nou ploaie prin Austria, pe la Oradea si dupa. Numai ca, daca pe unde m-a mai plouat se putea merge cu apa pe viziera, pe la noi a trebuit sa ma opresc din cauza ca apa de pe viziera era jumatate noroi. Pentru ca ploaia vine nu numai de sus in jos, vine si invers de la rotile masinilor si mai ales ale camioanelor. Si s-a sfarsit... 3120 de kilometri calare plus 1000 cu masina. Cu cei cinci sute si ceva de kilometri in masina de la Cluj la Focsani s-a terminat, cu cel putin o zi mai devreme decat planificasem, Marea Hoinareala Alpino-Dolomitica. A fost frumos, atat de frumos cat poate fi o expeditie printre atatea frumuseti facuta de unul singur. Vremea in munti a fost buna, motoreta s-a comportat vitejeste, oamenii au fost buni cu mine si ne-am intors intregi si eu si fierul. Pentru toate sunt recunoscator si multumesc. Oamenilor cu care m-am intersectat si Celui de sus. Am luat si o jumatate de hotarare care doare un pic: Se vinde Yamaha FZ6-S Fazer! Si explic si de ce: La intoarcere, dupa trecerea frontierei romanesti am realizat cat de periculos este sa motociclesti pe plaiuri mioritice. De la marlanul care, in Oradea, pe ploaie, trage intentionat de volan stanga in timp ce-l depasesti si te si injura gratuit de mama prin geamul deschis si pana la asfaltul sapat si lasat nesemnalizat la iesirea din curba in timp ce esti inca inclinat, de la motofobia si nesimtirea aproape generala a soferului roman si pana la lipsa drumurilor unde poti sa faci trei curbe bazandu-te pe gripul gumelor tale si netrebuind sa te gandesti tot timpul la pietrisul, noroiul, cainele sau vaca ce te pot astepta cate una sau toate la un loc la iesirea din curba, toate te ajuta sa intelegi de ce, pe soselele patriei, mor atatia tineri carora le plac motoarele. Vorbesc aici de cei care mor nevinovati si nu de cei care o patesc din vina lor. Si vezi mai bine asta dupa ce te intorci de acolo de unde, daca esti pe motocicleta, lumea te priveste ca pe un partener egal de trafic, si unde asfaltul e prietenos si fara capcane letale. Iar voi, daca vreti sa motocicliti, depozitati fierul undeva acolo... departe, mergeti cu avionul in concediu pana la garaj, faceti-va tura si intoarceti-va zburand. E mult mai sigur.

Ziua a sasea Somnul a fost bun in ciuda frigului, stransul cortului si impachetatul merge deja mai bine si sunt pe cal destul de devreme. Drumul catre Dobiacco trece prin Parcul Natural al Dolomitilor di Sesto si locurile sunt splendide (nu ma pricep de loc cu adjectivele astea, sa ma iertati). Vazandu-ma fotografiind in admiratie, o fata, unguroaica dupa numarul masinii familiei, ma intreaba daca nu vreau sa-mi faca o fotografie. Vreau, zic eu, kosonom sepi! Si iata si dovada c-am fost acolo: Mai pun una cu acelasi loc dar fara mine. Sunt sigur ca cititoarele mele o vor pentru un wallpaper, iar motociclistul in mijlocul pozei le-ar face sa ofteze. Asa vor visa doar la Dolomiti, la Tre Cime di Lavaredo si nu la alte cele... Glumesc, desigur. Numai ca poza facuta de mine imi place mai mult decat cea facuta de Ildiko, sau cum o fi chemat-o. La nici cinci kilometri dupa asta a venit singura situatie cand m-am simtit in pericol. Si doar din vina mea. Zona unde se lucra la drum, ultrasemnalizata, cu deviere impecabil asfaltata si marcata cu dungi galbene. Geometria curbei provizorii nu era aceeasi ca a unei curbe normale, iar aceata, curba zic, se strangea foarte mult si neasteptat spre iesire. Viteza mea s-a dovedit prea mare si asta m-a dus pe contrasens cu mai mult de un metru. Stiu doar ca masina care venea din fata era un off-road bleu-marin si ma vedeam deja izbit de botu-i patratos. Nu stiu cat am reusit eu sa redresez si cat a tras omul ala spre dreapta dar sunt sigur a tras. Multumesc Domnule! De la Dobiacco am carmit est catre Austria. Stop in primul orasel care se cheama Silian. Barmanita vorbeste un pic italiana si povestim in timp ce beau vreo doua cafele, imi incarc un pic bateria la calculator si imi consult si harta. Dupa Lienz catre Heiligenblut si incepe urcusul pe Grossglockner Hochalpenstrasse. Dupa cativa kilometri bariere si domnisoara blonda la geam care imi cere 18 euro. Asta e taxa pentru motocicleta al carei motociclist vrea cu tot dinadinsul sa treaca dealul fix pe drumul asta. Platesc si continui. Frumos pana pe la 2000 de metri dar Grossglockner refuza sa se arate. Ceata groasa il ascunde si asa va ramane pe tot timpul cat am urcat si am ramas sus asteptand sa se limpezeasca. Zapada proaspata cazuse noaptea precedenta, drumul era curatat dar umed. Iar ceata era chiar enervanta... La coborarea de pe partea nordica m-am tot uitat inapoi si in sus sa vad daca nu cumva norul ala se risipeste. Nu s-a risipit. Plafonul a ramas pe la 2200 de metri. Alte varfuri erau vizibile si m-am consolat un timp cu ele. Ma gandisem eu cu barmanita de la Silian sa merg azi pana la Salzburg. Dar, cum orasul il vazusem, am tot mers pana langa Viena. Ploaia m-a tachinat pe drum si m-a facut sa-mbrac din nou coaja galben-neagra. Spre seara am iesit din autostrada si am batut in prima poarta unde scria ?Zimmer frei? Proasta inspiratiune! O baba m-a belit de 40 de euro pentru o camera fara nimic. Nici internet, nici macar televizor si nici sapun in baie! Tzeapa grea dar macar aveam un pat. Gutute-n nacht frau... cum te-o fi chemat...! ************************************ Ziua a saptea Viena ? Cluj e un drum fara istorie sau, mai degraba, fara chestii frumoase. Autostrada plicticoasa pana dincoace de Budapesta, puszta monotona si din nou ploaie prin Austria, pe la Oradea si dupa. Numai ca, daca pe unde m-a mai plouat se putea merge cu apa pe viziera, pe la noi a trebuit sa ma opresc din cauza ca apa de pe viziera era jumatate noroi. Pentru ca ploaia vine nu numai de sus in jos, vine si invers de la rotile masinilor si mai ales ale camioanelor. Si s-a sfarsit... 3120 de kilometri calare plus 1000 cu masina. Cu cei cinci sute si ceva de kilometri in masina de la Cluj la Focsani s-a terminat, cu cel putin o zi mai devreme decat planificasem, Marea Hoinareala Alpino-Dolomitica. A fost frumos, atat de frumos cat poate fi o expeditie printre atatea frumuseti facuta de unul singur. Vremea in munti a fost buna, motoreta s-a comportat vitejeste, oamenii au fost buni cu mine si ne-am intors intregi si eu si fierul. Pentru toate sunt recunoscator si multumesc. Oamenilor cu care m-am intersectat si Celui de sus. Am luat si o jumatate de hotarare care doare un pic: Se vinde Yamaha FZ6-S Fazer! Si explic si de ce: La intoarcere, dupa trecerea frontierei romanesti am realizat cat de periculos este sa motociclesti pe plaiuri mioritice. De la marlanul care, in Oradea, pe ploaie, trage intentionat de volan stanga in timp ce-l depasesti si te si injura gratuit de mama prin geamul deschis si pana la asfaltul sapat si lasat nesemnalizat la iesirea din curba in timp ce esti inca inclinat, de la motofobia si nesimtirea aproape generala a soferului roman si pana la lipsa drumurilor unde poti sa faci trei curbe bazandu-te pe gripul gumelor tale si netrebuind sa te gandesti tot timpul la pietrisul, noroiul, cainele sau vaca ce te pot astepta cate una sau toate la un loc la iesirea din curba, toate te ajuta sa intelegi de ce, pe soselele patriei, mor atatia tineri carora le plac motoarele. Vorbesc aici de cei care mor nevinovati si nu de cei care o patesc din vina lor. Si vezi mai bine asta dupa ce te intorci de acolo de unde, daca esti pe motocicleta, lumea te priveste ca pe un partener egal de trafic, si unde asfaltul e prietenos si fara capcane letale. Iar voi, daca vreti sa motocicliti, depozitati fierul undeva acolo... departe, mergeti cu avionul in concediu pana la garaj, faceti-va tura si intoarceti-va zburand. E mult mai sigur.

Ziua a cincea La Bolzano m-am oprit doar pentru un sandwich, o cafea d’aia buna si o privire scurta prin piata centrala. Val Gardena mi-a amintit ca asta iarna imi promisesem sa vin aici la schi... Passo Sella cu vant puternic si alti motociclisti de ambe sexe. Marmolada si ghetarul lui se vad deja catre sud-est. In vale e oraselul Canazei unde, in mod normal, n-ar trebui sa intru dar imi trebuie benzina. Ajuns in oras, de la sensul giratoriu de la intrare am ales s-o iau catre stanga. Nici o benzinarie pana la iesire. Ma intorc, o iau in partea cealalta si gasesc benzinaria. Self-service cu bancnote de care eu n-am! 50 de euro e totusi prea mult pentru un rezervor atat de mic chiar la 1,56 eur cat era litrul, iar masinaria nu da rest. M-a ajutat un localnic care, vazandu-ma nervos si injurand amarnic, mi-a schimbat niste bani. Passo Pordoi s-a urcat de la vest la est spre deosebire de alte dati cand am mers in sens invers. Mobra trage bine, iar eu imi imaginez ca aproape ca ating asfaltul cu scarita. Nu, n-am atins pana la urma si nici nu cred ca am sa reusesc vreodata. Nu pe sosea pen’ca mi-e frica! O fi rusinos dar asta e... Poate pe vreun circuit daca o sa am sansa vreodata... In varf descopar ca telefonul meu e descarcat. Cu ce fac io poze acum? Am gasit o priza potrivita la unul din barurile locului si l-am incarcat vreun sfert de ceas. Marmolada se vede dintr-un unghi nou. Ar trebui sa ma duc si pe Strada Statale 641 care trece mult mai aproape de muntele asta dar asta ar insemna sa ma intorc in Canazei si renunt cu lasitate. Si, de altfel, de-abia astept sa vad Passo Falzarego, frumos si asta de pica! Uitati-va si voi... Catre Cortina d’Ampezzo drumul e la fel de frumos ca oriunde in muntii astia minunati. Cortina e, asa cum stiti, de fitze. Eu credeam ca doar iarna e asa dar si vara e la fel. Asta nu face oraselul mai putin frumos dar face ca preturile pe la hoteluri sa fie prohibitive. Si aveam nevoie de un pat primitor, de un dus adevarat si de un pic de internet dupa noaptea trecuta in cort. Ma resemnez si plec catre Misurina unde auzisem ca exista un camping. Exista unul dar, data fiind altitudinea, e frig foarte. Nu e chiar ca in trecatori unde am gasit intre 3 si 6 grade dar nici mult mai cald nu-i.. Cu greu ma hotarasc sa ma cuibaresc dar, odata impachetat in sacul de dormit si cu gluga aceluiasi sac stransa in jurul capului nu e chiar rau... *********************************

Nu vrea sa-mi ia continuarea pe acelasi thread asa ca incerc sa pun un "new topic" Ziua a patra Dimineata e cu soare! Nicola, ala mic de care va ziceam ca a facut pipi in sertar, s-a trezit devreme si, cand am plecat eu el era pe santier cu manusi de protectie si-i incurca de zor pe muncitori. Ne-am salutat, am mai facut trei poze si am plecat catre Predazzo via Falcade Passo San Pellegrino este dulce si usurel. Doar 1918 metri sopra il livello del mare. Predazzo este un loc bun de vazut o harta la punctul de informare turistica, de baut o cafea si de raspuns la intrebarile unei domnisoare foarte curioase care transmitea toate raspunsurile mele maica-si, unul cate unul. Dupa Cavalese am cam uitat ce citisem pe harta si am schimbat ruta din greseala. Astfel am trecut Stelvio de la nord la sud. Urcusul in Stelvio incepe frumos si continua infricosator de frumos. Zic infricosator pentru ca, daca serpentinele pe stanga le-am facut usor, intr-a 2-a, am avut ceva probleme cu cele pe dreapta. Mobra mi s-a oprit de vreo trei ori pana sus si nu e treaba usoara sa pleci din nou la deal si in ac de par pe un drum foarte ingust. Si n-ar fi o mare chestie dar in spatele tau sunt alti calareti care trebuie sa se opreasca si ei. Si atunci nu-ti ramane decat sa te consolezi cu spusele lui Juergen care-mi spune ca si el a avut aceeasi problema prima data cand a venit pe Stelvio. Acum vreo 4 ani. Nici acum nu-i e usor dar, turnantele la dreapta le face cu a 1-a. Ar trebui sa-ncerc si eu. Data viitoare, pentru ca acum suntem sus deja. Si, tot timpul, Gran’ Zebru iti atrage privirea cand ar trebui sa ai grija ca urmatoarea turnanta e la dreapta! Se zice ca Stelvio este cea mai inalta trecatoare din Europa. Douamiisaptesutesasezecidemetri. Exista acolo si o agentie a unei banci (Banca Popolare di Sondrio) care si-a scris pe fatada: „Il sportelo bancario piu alto d’Europa”. Ce face o banca in locul asta nu stiu... Probabil ca e doar pentru a fi cea mai inata agentie din Europa a unei banci... La urma urmei Ucraina de ce a deschis banca pe Insula Serpilor...? Orlando este cubanez, este in Italia de 20 de ani, are un frate la Szeged in Ungaria si locuieste jos in Prato allo Stelvio unde are cea mai tare gagica din sat. Vinde carnati cu mustar si varza murata in trecatoare cu 5 euro bucata. Paolo este de la Parma, are o harta cu el spre deosebire de mine care am una doar in creier si, vai, foarte aproximativa! Am vorbit vrute si nevrute, m-a ajutat cu informatii despre traseul meu imediat urmator si chiar s-a oferit sa ma insoteasca cu Suzuki-ul lui chiar daca planul lui pentru acea zi era altul. Grazie Paolo! Sunt sute de motociclisti in trecatori. Printre ei poti vedea si asa ceva: Dar admiratia mea toata este pentru cei care urca si coboara cu bicicleta. Si acestia sunt tot cu sutele. Coborarea spre sud este destul de usoara, relieful a permis ca drumul sa fie construit mai larg, iar turnantele, chiar daca tot in acelasi unghi, sunt mult mai usor de calarit. A urmat Passo Gavia (si asta destul de inalt, cu doar vreo suta de metri mai jos decat Stelvio) si Passo Tonale, 1883 m.s.l.m. Spre seara am cautat culcus in Male. N-am gasit si m-am intors vreo 5 km. pana in Dimaro unde vazusem semn de camping. Astazi s-a motociclit bine si frumos ****************************

Obsesie era veche, hotarare a fost luata luata in timp foarte scurt: Trecatorile din Dolomiti si altele din Alpi imi facusera pofta in anii trecuti in cele cateva ture cu masina cand vedeam poporul german si de alte natii cu tourerele lor nemtesti bucurandu-se de calarie la altitudini mari. Timpul de planificare a fost atat de scurt ca nici n-am avut timp sa caut companie. De aici singuratatea turei care, ca orice singuratate, nu e foarte buna dar are si avantajele ei pe care n-am sa le insir aici. Traseul a fost asta: Pozele sunt facute cu un telefon Sony Ericsson K810i, deci va rog sa aveti mila cand le judecati **************** Ziua intai Am ajuns in Cluj prea obosit si prea flamand ca sa ma bucur de orasul de care altadata ma minunam. N-am aruncat nici macar o privire catre biserici si nici catre Mathias Rex calare pe calu'i cu boase uriase. Doar Avram Iancu, infatisat intr-o postura complet tembela si pe un soclu prea inalt si urat m-a oripilat din nou la un semafor a carui culoare rosie a durat prea mult. Am ajuns atat de infometat deoarece la Medias (frumoas targ, de altfel), unde foamea imi inclestase gura si speram sa mananc saseste... toate restaurantele erau pline cu nuntasi si muzici la volum neomenesc. Dimineata ma intalnesc cu motoru' pe care l-am priponit aseara in camionul lui Radu si plecam. Maine seara... sa vedem unde dorm. Daca saua nesuferita a Fazerului nu-mi rupe bucile prea devreme poate ma culc in Slovenija. Daca nu pe la Balaton, pe undeva. ******************* Ziua a doua Nem Balaton, am auzit eu ca ce nu te omoara te intareste si acum tot astept sa ma vad tare si puternic, pentru ca saua de care va ziceam e hapsana rau. Deci, cu opriri mai dese decat as fi vrut, m-am tinut batos si m-am oprit la jumatea distantei intre Maribor si Ljubljana unde am intins cort mandru intr-un camping care se cheama Dolina si se afla la Dolnija Vas. Povestirea acestei a doua zile va fi mai mult un remember personal a unei zile de acum 11 ani. Atunci penetram, clandestin si barbateste, pentru a doua oara spatiul care odinioara ne cerea vize. Vize care nu erau usor de obtinut. Pentru mine era ca si imposibil. Si atunci treceam si eu cum ma pricepeam with a little help from my friends. Adicatelea aveam prieteni soferi de camioane, iatalieni si romani. Adrenalina n-a fost la aceleasi nivel dar a fost frumos sa-mi aduc aminte. Dupa traversari de santuri adanci, pline cu noroi, mers taras prin desisul prea neumblat pentru a putea fi penetrat in pozitie bipeda, ciute speriate care m-au speriat la randul lor cu demarajul lor in tromba de la 2 metri in spatele meu, am iesit undeva aici prin porumbul sloven de-abia rasarit, atunci, in aprilie 1997. ********************** Ziua a treia Doamne, cat a plouat azi noapte! Umezeala sau alte alea m-au facut sa ma trezesc cu teasta foarte dureroasa Am plecat tarzior pentru ca ce-am scos din bagaje nu mai intra la loc. Si cand am fost gata, nu gaseam cheia de la motor. Atunci am zis ca tre sa fie in buzunarul pantalonilor scurti cu care ma miscasem in camping. Fuck! Desfac tot, n-o gasesc si descoper ca, de fapt, cheia era in incuietoarea top-case-ului. Ploaia de asta noapte s-a dovedit mica-mititica pa langa ploaia de pe drum din munti. Am oprit undeva si mi-am pus acoperamantul de ploaie dar asta n-a imbunatatit vizibilitatea. Nu stiu daca s-a inventat stergatorul de viziera dar sigur ar avea ceva cautare printre bikeri. Coborand catre Trieste vremea s-a imbunatatit dar ploaia a reinceput acum dupa Vittorio Veneto catre Agordo. N-am gasit un locsor unde sa-mi repun "rain rigu'" asa ca m-a cam udat. De pe drumul incoace nu e mare lucru de povestit decat ca durerea de cap nu m-a slabit multa vreme. Am oprit inainte de Pordenone, la Codroipo, doar ca sa descopar ca farmaciile, ca orice alta negustorie, inchid la pranz si redeschid doar pe la trei jumate - patru. Mai mult, unele dintre ele erau inchise pentru vacanta. Am cumparat "Momendol" la Vittorio Veneto si m-a mai lasat. Inca o chestie pe care o stiam dar mereu o uit: restaurantele inchid bucataria la 2 PM si o redeschid catre 6-7 PM pentru cina. Intre timp poti sa crapi de foame, n-ai sa te lipesti de o portie de pasta asciutta sau alt fel de mancare! Cel mult un panino sau o felie rece de pizza proasta. La Agordo si la Taibon Agordino n-am gasit loc de dormit dar un domn amabil m-a indrumat catre un "agriturismo" pe carari laturalnice. Locul se cheama Busa Dei Sbrase, iar hangita, Daniella, n-a vrut sa-mi faca nici un discount. Mi-a dat cea mai mare camera (singura libera dupa spusele ei) de pe terasa careia se vad muntii care tot a ploaie vestesc. Acum tocmai am venit de la cina. Daniella si familia ei au vaci, cai, pamant, tractor si ditamai hotelul. Am mancat cu Daniella, o batrana care lucreaza pentru ea, baiatul Daniellei cel mic si doi oaspeti: Pasquale de la Milano si Federico de la Pordenone. I-am zis lui Pasquale ca are un nume foarte putin milanez si ca, probabil, strabunii au fost meridionali, iar el a negat. S-a mai vorbit despre justetea legii Maroni, despre tigani, despre romani. Mi-a marturisit ca a facut pipi in pat de doua-trei ori pe saptamana pana pe la 15 ani si inca odata pe la 30 cand era insurat. Asta a urmat a povestirii despre somambulismul juniorului hangitei care, azi noapte, a deschis sertarul cu chiloti al maica-si si s-a (cuvant urat) acolo. De pe drum doar vreo doua chestii. Pordenone, cu Palazzo del Municipio in capatul unei strazi pietonale, Vittorio Veneto, "cita d'arte" de felul sau, un lac frumos si curat (Lago di Santa Croce), si multe, multe curbe, cu asfalt curat si pe care nu ti-e frica sa le ataci la unghiuri mai joase, cel putin cand e uscat. Maine Passo San Pellegrino catre Predazzo si poate si Passo dello Stelvio daca vremea se imbunatateste. Afara fulgera si trazneste. Dar... speranta moare ultima ********************

N-am vorbe potrivite pentru ce vaz si simtz. De aceea am crezut ca e mai bine sa postez ceva la mine acasa: http://asmallerbang.blogspot.com/2007/09/b...amolapraga.html Respect bizoo_n, samo si daisy!

Nice ride Father Mick! Balcicu' e frumos si, culmea, nici nu e chiar departe de noi. Ar trebui mers mai des...

Frumosi apalasii... si batrani Totusi, 6288 ft. nu inseamna 3000 m.... doar vreo 2000 cu indulgenta, nu? La mai mare!

Oameni buni, imi trebuie un topcase (maricel) pentru Fazeru' meu 2006. Am dat jos unul de pe un Diversion dar, in doua zile, n-am gasit o solutie sa adaptez rackul. Daca stie cineva de un secondhand cu tot cu rack si placa, dati un reply scurt. Mersi.

Sigur ca viteza motocicletei era mare. Altfel urma impactului n-ar fi aratat asa , iar masina nu s-ar fi rasturnat (initial a fost cu rotile in sus). Si mai sigur e ca vita care conducea Golful ar fi trebuit sa se asigure bine cand s-a hotarat sa intoarca acolo (doua benzi pe sens, separate de linie continua). Un conservar care se nimerise pe-acolo zicea ca motociclistul ar fi trebuit sa mearga pe banda lui. Atentie! In mintea multora din aceasta specie cretina, motocicletele trebuie musai sa mearga doar pe langa islaz. Daca se poate pe pietrisul de pe acostament!!!! Daca ai tupeul sa calci pe banda 2 (pe unde tre sa mearga doar ei, oamenii seriosi si gospodari) ii deranjezi foarte tare si o faci pe riscul tau... Dumnezeu sa-l odihneasca pe baiat si sa ne fereasca de alte asemenea posturi. PS Am sters o portiune dintr-una din poze care ar fi fost prea explicita.

Inca odata: AFERIM!!! Starniti ce-i mai rau in mine: Dorul de duca si de coasta Dalmatiei.