Peste sapte tari si o mare lunga

[moleck2002]

 

 

Prolog

Am pus saua pe cal si pistoalele in cingatori. La drum am plecat spre taramuri noi si spre aventuri nemaivazute si oameni nemaiintalniti. Opriti-mi amintirea ca eu ma duc ! Opriti visarea ca incepe realitatea ! Opriti-va din a ma opri !

Toamna asta avem de trecut peste niste evenimente in jurul carora se invarte existenta umanitatii de secole incoace.Vorba ceea : familia celula societatii. Si daca tot viata e scurta, cum ar zice olteanul, sa o facem LATA !

Daca toamna e plina si vara e pentru drumurile altora, ne ramane primavara. Ne ramane perioada dinaintea trezirii spiritului calator al altora. Dorul de duca este peren, dorul de aventura si dorul spre cunoasterea necunoscutului. Ce inseamna a umbla ? Nu stiu ! Poate o sa aflu la un moment dat . Ce inseamna motociclism ? Nu stiu nici asta , nu vreau sa aflu toate tainele sale vreodata. Cand le voi afla pe toate voi cauta altceva. Drumul este singurul parametru stiut . Drumul care cheama, drumul care trimite , drumul ce duce catre nicaieri asa cum duce peste tot . Stiu drumul si totusi pe el il stiu cel mai putin. Am ales o destinatie numai de dragul finalitatii , de dragul lucrului implinit dar destinatia este drumul, destinatia este urmatoarea curba sau peste 3500 de kilometrii. Am zis prietenilor : ma duc acolo ! Sa stie lumea de mine desi eu vreau sa vad alta lume, sa stie unde ma vor gasi desi sper sa nu ma caute.( Ma intreb daca o calatorie in jurul lumii inseamna o destinatie sau este inceputul unei alte ture ?)

Ce cautam in motociclism ? Ce cautam in viata si care e speranta ?

Atrasi de imagini si calauziti de noi si vechi prieteni fiecare cauta altceva, fiecare isi cauta destinatia intr-o fata morgana dintr-un propriu desert. Am zis sa fie Viena ! Ar fi prea simplu mi-am zis apoi . Am zis sa fie pe ocolite ! Ar fi prea simplu mi-am zis apoi (ai mai fost pe acolo ) Am zis sa mergem cu prieteni ! E simplu am zis ... am zis doar . Fiecare cu visul sau si fiecare cu dorinta sa . Dorul de duca ne uneste, metoda ne desparte . De cate ori ma gandesc la plecarea asta imi aduc brusc si incontestabil aminte de fabula cu broasca, racul si o stiuca. Unul vrea sa mearga incet si sa admire peisajul in pas usor de Suzuki, altul tot mereu grabea in ritm de Iepurila (BMW) si altul tot in sus salta (sau vibra ca la Harley e tot una).

E usor a scrie drumuri cand nimic nu ai a raspunde, dar e greu atunci cand traseu ce impaca atatea vietuitoare trebuie sa faci . Deja ne reuniram de 2 ori sa facem planuri dar inspiratia ramase in vin si bere ca in trasee nu-i de gasit. Am plecat si ne-am intors pe hartie deja de 15 ori dar in practica am schimbat intentiile. Vroiam sa facem partea lunga a drumului, , la dus si usor usor am ajuns la concluzia ca e mai interesant la retur. Am zis ca astfel nu mai suntem limitati in drum de sosirea obligatorie la o anumita ora si zi in Viena . Deh ! Fetele vin cu avionul si au sosirea precizata . Dupa 2 luni de discutii si parlamentari fara rezultate prea clare, traseul in mare va fi : plecam din Bucuresti, ajungem la Viena si ne intoarcem in Bucuresti in rest Dumnezeu cu mila...

Dar continuarea in episodul urmator (imi rasuna in cap Pitis spunand aceste vorbe la Telenciclopedia).

 

[zece d rosu]

Te salut Vstromaniacule!

 

 

Dupa primele randuri ma luase tremuratul (si invidia recunosc) ca pleci cel putin pana in Mongolia, dar la final m-am linistit.

Sa ai drumuri faine si sa ne incanti cu poze pe masura scrisului (la care te pricepi bine).

 

Bafta!

[moleck2002]

@zece d rosu Mongolia ramane deocamdata un vis. Acestea sunt ganduri adunate intr-o plimbare terminata pe 6 iunie. Multumesc pentru aprecieri.

 

 

24-05-2015 La margine

 

E5.30 dimineata. Caut toate motivele din lume ca sa ma bag inapoi in pat Cine m-o fi pus pe mine sa ma inham pentru drumuri ? Uite ce cald e in dormitor si ce trage la somn ... Intr-un fel pervers , mintea mea cauta acum tot felul de probleme care sa impiedice plecarea , care sa ma faca sa revin la rutina. Probabil e iesirea din zona de confort. Dar am zis , am zis . Ma duc ! Mi-am facut o cafea mare si ma gandesc la ce avem de facut. Traseul nu e complet inca, nu am rezervat cazari, motorul nu stiu daca va rezista precum si o mie de alte probleme dar plecam . Asta e ...
Ajung la Silviu si de cand intru pe straduta vad mobrele scoase in drum. Nu mai e cale de intors. Ne intalnim si cu Pilif si tot inainte !

De obicei se termina plimbarile cu autostrada Bucuresti-Pitesti dar acum a inceput cu ea si prin urmare o doza de plictiseala s-a instaurat imediat . Abia curbele de la Dealul Negru si "Verginica" de la Timpuri Noi ce canta in casti au facut sa se apropie starea de concediu. Acum sunt la cozia si ma coc dar inainte se anunta ploi. Sper sa nu fie asa. Intram pe Valea Oltului si observ ca verdele oltenesc e mai intepator decat al secuilor(vazut acu 2 saptamani), e mai divers si surprinzator. Este continuu sau intrerupt de pietre si zone golase. Probabil din cauza zonei , aici lipseste cu desavarsire rapita (sau s-o fi terminat sezonul ?). Asa ca avem variatiuni numai de verde.

De la Deva mi s-a luat de drum. Dupa fetele celorlalti cred ca nu sunt singurul . Mai sunt o suta si ceva de km dar imi pare ca tre sa fac inconjurul lumii ca sa pot sa beau o bere in timisoara.
In fata tuna dar aici e tare cald. Pilif sugereaza echipamentul de ploaie dar eu tot sper ca nu va fi cazul . Vom vedea ..
De la dumbravita am mers pe marginea norilor. Cum facea drumul stanga se umezea viziera si cum face dreapta se usca. Este un sentiment ciudat sa iti doresti ca drumul sa fie spre dreapta macar putin sau sa speri ca norii au drum spre stanga. Din neant aparu un semn de autostrada spre dreapta. Nu numai ca e directia castigatoare dar fugim cu toata viteza de ploaie. Ajungem uscati la Timisoara. Lasam inca pelerina de ploaie in genti.
Am ajuns in centru la o terasa. Ne-am asezat la masa si a inceput ploaia. Torentiala ! Nu ne mai intereseaza. Am ajuns.
Ne-am cazat la Hostel Costel, un loc pe care il recomand nu neaparat pentru conditii; care sunt oricum ok, cat pentru oamenii interesanti gasiti de fiecare data acolo.
Suntem cazati toti trei intr-o camera de 6 . Initial mai era cineva dar s-a mutat, asa ca am ramas singuri. Duo fericirea sforaie de rupe nori. Desi mi-am luat dopuri, daca nu eram obosit as fi facut noapte alba.
Maine iesim din tara !
Noapte buna copii !

 

25-05-2015 Trecem granita

 

Aseara, cand sa iesim la bere, Pilif zice asa intr-o doara ca ar vrea sa puna husa pe mobra. Am crezut ca sunt fite de harli-ist. Cand a inceput ploaia am inteles si problema existentiala .... Are filtrul de aer foarte la vedere si daca il uda ploaia Harli devine trist. Asa ca azi a fost facuta operatiune de uscare a filtrului cu feonul

Dupa o scurta vizita pe la fosti colegi si vechi preiteni a inceput sa picure in timisoara. E semn clar de duca. Si am reusit iar sa fugim de ploaie.

La iesirea din Timisoara e o intersectie. In dreapta e un indicator cu ceva dar nu vad iar in fata vad semn de vama. Eu sunt primul, directia aproximativa pe care o caut e inainte, deci ala trebuie sa fie drumul. Stiam ca sunt 70 de km pana la Cenad dar nu vedeam nici un indicator. Despre alte localitati ziceau indicatoarele cate ceva dar despre cea cautata de noi nimic. Romania fara indicatoare ...asta e ! Ei trebuie sa fie de vina pentru ca eu sunt perfect ! La un moment dat oprim la o benzinarie sa facem ultimul plin romanesc si ne luam la revedere ca in filmul cu Stan si Bran pe toate canalele de la toata lumea. Peste 30 de km aveam sa trecem granita. Surpriza mare fu cand indicatorul ne duse la vama in mai putin de 2 km. Ceva e dubios ! Deschid GPS-ul, In fata noastra mai era o masina in vama. Asta a fost si norocul nostru. Am apucat sa il opresc pe Silviu sa dea actele: "Silviule asta e Serbia si noi cautam Ungaria !" Vamesul a confirmat intr-un hohot de ras. Ne-a zis ca mai avem 50 de km in partea cealalta. Cum ar fi fost sa intram doar ca sa iesim din Serbia ? La intersectia din Timisoara cred ca scria Cenad la dreapta .... I-am promis Serbiei ca ne intalnim dar mai incolo si am plecat .Am inceput sa rad singur ...pana si melodia din casca ma atentiona intr-un fel .. era ceva Emir Kusturica.
Autostrada maghiara e plicticoasa de obicei dar Silviu a reusit sa o faca o chestie agitata, un fel de cursa de urmarire cu Iepurila in rol principal si Stroama gafaind.
Mai e ceva pana la Budapesta. drumul se asterne lin inainte, indicatoarele arata ca directia e buna, benzina avem ca abia puseram. Toate bune dar Iepurila vrea la dreapta. E o iesire spre un oras necunoscut. Primul gand a fost ca s-a stricat. Nici nu incepu bine drumul si s-a stricat ? M-as fi asteptat mai degraba la Harli sa faca asa ceva. Dar nu se opreste pe marginea drumului si iese de pe autostrada. Il urmam. La iesire este un fel de giratoriu a carui amintire imi da si acum fiori. Are un fel de bumpere sau Dumnezeu stie cum se numesc alea. Nu le vad si sar voios cu tot cu mobra peste unul. "I believe i can fly" ar fi fost melodia momentului dar am avut noroc prin faptul ca nu era nimeni pe acolo. S-ar fi putut sfarsi excursia inainte de a incepe. In momentul urmator iepurila intra linistit si netulburat din nou pe autostrada. Nu am inteles ce a facut decat a doua oara cand GPS-ul iepuresc ne-a mai scos o data sa admiram giratoriile laturalnice. De data asta am evitat bumperele.
Evrika ! Budapesta ! Gasim cu putina greutate cazarea. E langa Hosok Tere (Piata eroilor).Cea mai mare problema a mea a fost faptul ca la ei in centru nu ai voie sa faci stanga ci trebuie sa faci de 3 ori dreapta. Asa ca m-am invartit nitel aiurea ...
Hostelul ne-a dat o camera intr-un apartament. Avand in vedere ca era singura camera ocupata din respectivul apartament, se poate spune ca am avut un apartament pentru noi. Parcarea e publica si asta e un motiv de ingrijorare pentru Pilif. Ar fi vrut sa puna mobra pe trotuarul de langa bloc si cred ca ar fi stat toata noaptea pe balcon cu ochii pe ea. My precious ...Este ceva sarbatoare si vis-a-vis de bloc, in marea parcare e un balci in toata regula, cu tiribombe si galagia aferenta. Plecam la plimbare dar nu mergem si noi pe bulevard ... ne invartim pe niste stradute tot avand speranta ca dupa urmatoarea cladire e Dunarea.... pana ne-a prins ploaia. Am mai mers nitel, am gasit si Dunarea dar deja cei doi nu mai aveau chef de vizitare, de pod cu lanturi si alte chestii. Eu le mai vazusesem asa ca nu am protestat prea tare.Am luat metroul inapoi unde ne-am trezit ca am mai vrea o sticla de apa si o bere. Asa ca de unde nu mai avea nimeni chef de umblet, am mai cautat o ora un magazin deschis. Am gasit o pizzerie cu home delivery de unde am luat berea. Dupa urmatorul colt am gasit si o alimentara deschisa ... prea tarziu . Ne-am intors la cazare. Intre timp balciul se oprise si a doua zi dimineata nici macar urme din el nu mai erau.

[berbec]

[moleck2002]

26-06-2015 Si ne-a prins

 

Astazi ma simt putin ca in emisiunile Top Gear. Ne intrecem cu avionul fetelor . Ar trebui sa ajungem inaintea lor ca sa le luam de la statia de metrou. Sau cel putin asa credeam de dimineata. Dar e asa frig afara incat m-as lipsi bucuros de motoretit. Cu toata frica mea de avioane, azi l-as fi preferat. Plecam totusi spre autostrada . Nu ploua dar cam bate vantul. Bine macar ca am facut aceasta zi scurta. Mergem numai pana la Viena. Ajungem repede ...
Cine se plange de calitatea bucuresti-pitesti e rugat sa se plimbe pe la intrarea in austria pe autostrada. Mi-au clantanit dintii in gura o buna bucata buna de drum din cauza asfaltului peticit si denivelarilor.
Ceilalti doi sunt in fata . Eu sunt blocat de doua tiruri ce se depasesc.... un fel de intrecere intre testoase. Asa ca ii pierd din vedere. Nu-i nici o problema, nu e nici prima data si probabil nici ultima.
Norocul nostru se termina o data cu aparitia asfaltului prost. Incepe ploaia. Calitatea drumului revine la o calitate superioara dar ploaia nu se retrage. E din asta austriaca, imperiala .. pusa pe fapte mari . Ploua fara preaviz. Da totul dintr-o data. Abia vad in fata. Trec pe sub un pod unde Silviu si Pilif isi puneau echipamentele. Nu am reusit sa opresc. I-am vazut in ultimul moment, in timp ce depaseam un camion. M-am bagat sub urmatorul pod si m-am imbracat. E o senzatie ciudata sa te imbraci cand la un metru trec tir-uri . La prima benzinarie nu am nimerit intrarea , asa ca am intrat pe la iesire. Sper sa nu vina vreo hartiuta acasa.
Exact cand am parcat, zmeii treceau pe autostrada ... deci am facut manevrele "ciudate" degeaba. .. ne-am regrupat abia in urmatoarea benzinarie . Poze de pe drum nu aven ca deh nu aveai ce sa pozezi ....
Am intrat in oras pe melodia "Unforgettable" .. si sper ca asa va fi dar in mod pozitiv.
Am gasit cazarea si donmnisoara de la receptie ne-a comunicat ca jumatatile mai frumoase sunt in taxi si trebuie sa apara. Am castigat !
Vom zabovi cateva zile aici si apoi povestea merge mai departe.
To be continued ...

 

 

30-06-2015 Continuam

 

Dupa 4 zile de sedere la viena a sosit momentul sa reluam drumul ... nu mai am nici un chef. De aceea cred ca era mai bine sa fi facut partea mai lunga a drumului la venire. Dar acum e tardiv. Sper sa se aplice vorba cu "pofta vine mancand". Azi parasim capitala imperiului si planul e sa ajungem in capitala Sloveniei, in Ljublijana. Planul este sa mergem evitand autostrazile pana la Maribor si apoi pe autostrada.
Am pornit pe un drum ce serpuie in jurul autostrazii prin zona celor o mie de semafoare. Astia au pus semafor din 50 in 50 de metrii. Unele sunt sincronizate dar in general stam. Sper sa nu se incalzeasca prea tare mobra de sub mine ca eu oricum sunt topit complet si plictisit total sub casca. Viena m-a impresionat in general prin curatenie dar si printr-o raceala si o usoara monotonie in cartiere. Suburbiile prin care trecem acum sunt o Viena orizontala.. Aceeasi curatenie, ordine , monotonie ... De parca am fi mers cu liftul si etajele sunt marcate doar de semafoare. Este prea multa organizare pentru gusturile mele mai degraba apropiate de balcani. Dar in scurt timp cred ca m-as putea acomoda la ei totusi. Ei la noi ... ar avea ceva probleme.
Am facut 80 de km in mult timp si mare plictiseala dar in ultimii 5 cred ca am vazut 100 de motociclisti. Sper sa fie un semn bun.
Si ce drum a urmat ... Curbe largi si lungi, dar si scurte si datatoare de emotii cu asfalt ca in palma si peisaj acaparator. Genul de drum despre care scrie prin cartile de motociclism. Caldaramul este ceva mai lat si curtile nu au gardul prea aproape.Oricum in general gardul e relativ pe aici , doar ca sa delimiteze proprietatea probabil. Acestea confera o siguranta in plus melcului fricos din mine ca daca rateaza curba mai are sanse. Conduceam intr-un fim ce nu vroiam sa se mai termine .

 

 

Am oprit o data sa fac o poza si astia doi se dusera de era sa nu ii mai gasesc. Imi vine sa il bat pe Silviu cateodata. La noi opreste din 50 in 50 de km si aici abia a oprit dupa 150 . L-am intrebat de ce nu a zabovit nici macar de o poza. Replica a venit simplu :" nu mi-am dat seama." Intr-un fel il cred. Chiar si eu as fi vrut sa ma intorc sa mai dau o tura. Nu am facut poze dar daca imi dati bani ma mai duc si cred ca la a patra sau a cincea trecere o sa fac vreo 2-3 poze.

 

 

Prin varf de munte a inceput agitatia ca Harli papase cam tot de prin rezervor. Norocul meu ca asa se mai opreste si Iepurila din fuga. Dar singura benzinarie gasita in varf era la un nene in curte si nu fu pe gustul lui Pilif. La limita am gasit una corespunzatoare. Oricum, limita lui Harli e ceva relativ din cate aveam sa observ. De mai multe ori Pilif ne-a spus ca a depasit recordul de distanta pe care a parcurs-o cu un plin. Avea si o aplicatie doveditoare .... contabil si in concediu ...
Slovenii inteleg altceva prin autostrada. Obisnuiti cu drumul drept din Ungaria si Austria, Slovenia se arata socant, cu o autostrada plina de curbe frumoase , imprejmuita de munti sau trecand pe sub ei prin tuneluri chiar si de 2 km. Si atat de noua probabil incat GPS-ul ne arata ca plutim in vidul existentialcu viteza de 130 km/h. In tunel se simtea o vibratie intensa si o galagie nedeslusita vroia sa imi rupa urechile. Nu am inteles ce este pana nu l-am vazut pe Harli in fata.... amplificat de tunel. (poza e facuta chiar de Pilif)

 

 

S-a stabilit ca nu se mai vrea hostel. Am cautat asadar hotel in Slovenia. La o precedenta vizita in acest oras am bifat un record personal : cea mai mica incapere: la modul ca am cautat baia si nu am gasit-o .. si apoi am deschis usa la dulap si am gasit baia... La actualul hotel e camera cam la fel de mica dar pentru 3 oameni ...Am pus coburile in camera si noi nu prea mai aveam loc. O parte din bagaje le-am dus inapoi pe motor sa avem pe unde pasi.
Ghiciti cine a luat sus de am dormit cu frica sa nu se rupa patul:

 

 

Ljublijana este un oras relativ mic , comparativ ca numar de oameni cu Timisoara. Un oras lnistit , dominat de vechea cetate si influentat destul de mult de vecinii italieni si austrieci. Asadar pizza din centru a fost extraordinara si foarte mare (a furnizat si masa de pranz de a doua zi). Am vazut, am vizitat, am pozat, hai la cazare. Nu luam o bere ? Ba da ! Am gasit si alimentara in drum. Fericire maxima curmata de casier: "the law, no alcohol after 9 o'clock
... era si cinci minute ... Cred ca nenea ala nu a mai fost aghezmuit cum i-am zis noi pana am ajuns la hotel. Parca nu m-a deranjat legea sau regula sau ce au ei cat m-a intristat cand mi-a luat berea din mana . Eram ca un copil caruia i se ia jucaria preferata. Am mai incercat la o benzinarie tot fara succes. Am baut bere de la barul hotelului la pret dublu....
Asta e ... maine intram in Croatia. Poate ei au alte reguli.

 

 

PS: Nu stiu cum sa fac sa intorc anumite poze.Ma scuzati va rog !

 

[dark_taz]

))) nu te oprii acum povesteste pana la capat.

[moleck2002]

31-05-2015 Intalnirea

Brusc autostrada se termina si se transforma intr-un drum cu o singura banda, cu zone cu lucrari si mai ales cu o bara de netrecut in dreapta. Dupa bara e fericirea, dupa bara e frumusetea, dupa bara e MAREA ! Nu avem unde opri nici macar cat sa ne stergem o lacrima pentru ca nu putem opri. As fi vrut un loc in care sa fi stat numai ca sa miros marea din departare. Prin viziera ridicata, trageam cu nesat aer doar, doar s-o simti mirosul sarat ... dar am inchis trist si viziera cand mi-am dat seama ca mai mult de "fara plumb de 95" de la Harli si toata coloana de e mai in fata nu ajunge. Prima intalnire cu marea a fost precum ii arati o bucata de paine unui hamesit dar il tii intr-o cusca la distanta. ii dai impresia ca o poate mirosi, atinge si gusta cu pofta din ea si in schimb ii oferi darnic fum cu nimic. De la mare un fel de arcada dintr-un ciudat pom ne facu sa ne mutam privirea catre inainte. Unde urma sa intram in Croatie. Bye Slovenia ! Cu siguranta ne vom revedea.Poate iti mai cresc si tie camerele de hotel si mai renunti si la unele reguli.(am eu o sugestie ...una cu alcool)
Am oprit sa scot actele din papornita din spate, am aratat buletinul in vama si apoi m-am oprit sa le pun la loc. Pic si Poc ma asteptau. M-au intrebat daca sunt gata, am zis ca nu si au plecat ... Eu ii luasem de romani de acasa dar se pare ca astia sunt cam turci . Nu e nici o problema, ii gasesc eu pe undeva. Am pus actele la loc numai ca sa descopar ca in 200 de metri mai era o vama ... iar scoate, iar baga acte .... Macar aici ma asteptau si cei doi.
Primele poze de pe ziua de azi sunt niste poze clasice pentru romanasi. Unde in lumea asta mai gasesti un panou atat de mare cu acel cuvant pe care iti interzice mamica sa il zici la masa de duminica ? In ce oras din lumea asta toate sunt ca in P*** si se si lauda cu asta ?
Avem mai jos o poza cu un cap ...

 

 

Am oprit in prima zona in care am vazut mobre parcate. Erau vreo 10 puse pe piatra cubica si pe o cale de tren intre drum si ...malul garlei. Eram la mai putin de 2 metri de mal si imi reveneau obsesiv in cap imagini din acest filmulet. ... Asa ca m-am chinuit si am parcat acolo unde nici daca o luam la vale nu aveam unde sa ma duc.

 

 

 

 

Vis-a-vis de minunata noastra parcare, ditamai contructia. Ma uitai in jur. Tot in orasul cu denumire falica suntem ca scrie mandru peste tot. Parca am fi la Roma totusi. Ditamai coloseumul strajuieste zona. Felicitari nenicule ca il tinura-ti intreg pana acum. Facuram cateva poze din exterior si ne mai uitaram nitel in stanga si in dreapta. La o taraba aveau magneti suvenir. Toti cu poza cu mareata constructie. Insemna ca asta e principalul obiectiv de prin P***. De cumparat nu am cumparat magneti ca ii primeam retur in cap de incercam sa ii daruiesc. Checked !
Am pus si stomacul la cale cu pizza de ieri incalzita in mod natural in cutia mea de mobra si mai ales cu cevapcici (un fel de mici bagati la culcare intr-un fel de gogoasa taiata pe mijloc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din temele seminefacute de acasa am aflat ca Rijeka e un oras cam industrial si mai putin turistic asa ca nu am cautat obiective... dar trebuia sa gasim cazarea rezervata pe drum la o benzinarie cu net gratis. Am intrat pe o strada cu sens unic, paralela cu centrul pietonal si am oprit in capatul ei. Ghiciti unde era cazarea si cine a trebuit sa mearga sa vorbeasca ? Am parcurs dus-intors centrul pietonal al orasului in cizme si cu jumate din echipament pe mine. Am eliminat cred doi litrii de apa si am slabit mai mult decat m-am ingrasat de la micii de mai devreme. Si... bineinteles ca avem camera la mansarda unei cladiri de 3 etaje fara lift... mi-am facut portia de miscare pe ziua de azi. Merit o bere. Ma duc sa o iau...iar tre sa cobor trei etaje... Ma gasiti la terasa ca eu nu mai urc sa aduc vreo bere.
Aici am experimentat vizitatul telefonic. Avand niste probleme pe acasa, a trebuit sa vorbesc mai mult la telefon. Vreo 80 de minute... Bine ca a fost o tara UE ca altfel plateam pana la pensie . Din acest motiv m-am invartit prin centru dupa cei doi tinand telefonul intr-o mana si pozarul in alta. Iar cei doi s-au invartit ce s-au invartit si au mancat la un fel de dugheana/remorca/impinge tava ... chestie.

 

 

Cand am facut poza de mai sus, vecinul lor de masa a ramas interzis pt ca eu nu am parut a ii cunoaste, am venit cu telefonul la ureche, am facut poza si am plecat. S-o fi gandit ca Pilif e vreo vedeta ? Nene, daca o sa citesti vreodata randurile astea sa stii ca pana la varsta asta nu s-a aratat prea vedet ...
La astia nu exista legi privind vanzarea de alcool asa ca s-a putut achizitiona o bere "route 66" de chioscul de ziare dupa ora 22. Din cate imi amintesc, berea asta era singura legatura cu ruta americana.

 

 

 

Nenea asta a oprit special ca sa ii facem poze. Tare mandru mai era de mobra lui .

 

 

 

Seara, cand am parcat mobrele parcare era goala. Bineinteles ca a fost un motiv de ingrijorare pt Harli.. biiine pentru proprietar. A doua zi nu mai aveam loc de scutere acolo si aratau motoarele noastre, in special iepurila, ca niste magari de carausie in mijlocul mioarelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

01-06-2015 Orasul surpriza

 

Se aude ceva ingrozitor de tare. Am totusi cele mai puternice dopuri de urechi pe care le-am gasit in comert. Sfarsitul lumii ma prinde intr-o mansarda din Rijeka ? Deschid ochii. E numai Pilif. Sforaie mai tare decat prevede legea. Silviu din fundal ii tine isonul. Nu e sfarsitul lumii dar nici rost de somn nu mai e . E 6 dimineata. Mai stau in pat si meditez la "soarta avioanelor de tip supersonic" pana se trezesc ceilalti. Ma gandesc la faptul ca azi mergem catre Sibenik si nu stiu nimic despre acest loc. Aseara la terasa, am reusit intr-un final apoteotic sa ajungem la concluzie, la un traseu de urmat. O negociere rapida :
- Split ca e prea putin pana la Zadar, zise Silviu
- Zadar, ca ma omori pana la Spiit... ai uitat ca sunt melc de fel ?
Inca o bere veni, inca o runda de asa negociere. Pana la urma luai si ma uitai in GPS. Negocierea ce inseamna altceva decat gasirea unui loc de mijloc ? Si acesta in cazul nostru este Sibenik. Nu are cum sa fie asa rau. Vad ca exista destule locuri de cazare si e pe marginea mari. Si asa ramase destinatia asta.
Pe la 8 o luaram din loc.
Mergand incet in general si fascinat de peisajul de pe partea dreapta in special am ramas in urma. Nimic nou . La un sens giratoriu din orasul Senj de dupa Bunica vazui indicator de Split si ma dusei hotarat. Apoi am vazut ca e spre autostrada si asta nu e in plan azi. Ma mira intr-un fel cum denumirea majoritatii localitatilor de pe aici are traducere in romana: Bunica, Zadar, Kalic si mai ales ... dar las ca stiti voi care. Fiind atat de aproape de noi ma gandesc la faptul ca s-ar putea sa nu fie o intamplare. I-am gasit pe fugari in Kalic. Se pare ca astia doi au reusit sa se umple de ceva rasina pe maini. Nu pot fi lasati nesupravegheati (si o sa ma bata cand vor citi aceste randuri).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Partea asta de drum a fost votata in unanimitate ca fiind cea mai frumoasa. Cea mai lunga linie dreapta are cam 2km. Probabil de asta sunt si cohortele de motociclisti. Grupuri urmate de alte grupuri de mobre si nici unul mai mic de 10 motoare. Si motoare din generatii noi, in general GS-uri. Deja ma doare mana de la atata salutat. Cred ca o sa imi pun un bat legat de ghidon cu o manusa in varf. Si asa un rand de manusi au cedat nervos si am o gaura la un deget de pot sa folosesc telefonul fara sa mai scot manusa. Dar macar e aerisita bine mana .
Drumul asta a reusit sa aduca la suprafata toate temerile si stresul legat de curbele de viteza mare pe strada. Inainte sa respiri dupa o curba trebuie sa fi pregatit pentru urmatoarea si tot asa. Din fericire orice stres dispare cand privirea se muta de pe banda gri din fata catre dreapta albastra. Pe de alta parte nu poti sa te uiti prea mult nici la mare ca ajungi sa faci baie cu tot cu mobra. Usor usor, neavand de ales , am inceput sa nu mai am stres. Desi a scos sufletul din mine, partea asta l-a inlocuit cu un zambet larg si cu credinta ca am devenit cu 1% mai motociclist.
. Am ajuns in Sibenik si am mers la cazarea rezervata aseara. Era inca ocupata camera si a trebuit sa ne mai invartim pana se elibera. O ora. Timp in care am mancat in centru la o terasa unde am aflat despre dezastrele razboiului si ce a lasat acesta in urma. Am auzit mai ales despre imensele zone lasate minate. Dar totul ne este spus si povestit pe un ton linistit si mai degraba narativ decat ca o tragedie. Vorba chelneritei :"Au trecut totusi 20 de ani".
Intorsi la cazare am descoperit cea mai buna cazare de pana acum.Garaj propriu cu cheie, un apartament pe doua niveluri cu 3 camere (azi nu mai folosesc dopurile de urechi) si toate dotarile dar mai ales vedere la mare. Toate acestea la un pret mai mic decat cutia de chibrituri datatoare de emotii de la Ljublijana. Am primit chiar si un suvenir ca sa nu ne suparam pentru intarziere.

Vedere de la geamul camerei

 

:

 

 

 

Am cautat direct plaja. E la vreo 300 de metri de cazare. Nu au nisip si pe jos e numai pietris. E greu si foarte greu daca nu ai papuci. Incep plaja asa cum scrie la carte: eu cu Pilif luam cate o bere la terasa de langa si Silviu ne injura ca nu are cine sa pazeasca lucrurile pe plaja. Stai linistit Silvica ca la cata lume e pe aici , nu are cine sa ia ceva. Acu sa nu credeti ca suntem niste betivi ... dar trebuia sa delimitam intr-un fel ziua de moto fata de rest si cum se poate face asta mai bine decat cu un moment de zabava beristica ? Am facut si baie apoi si plaja... .Ziua de azi a sters multi nervi acumulati. A descretit fruntea mea intr-un fel in care de mult nu mi-a mai fost dat. Stau acum pe malul marii si ma usuc dupa prima baie din anul asta. Vreau sa ma laud oricui cu ziua de azi si asta inseamna ca este "a day to remember"

 

 

Apa e plina de pietre pe acolo :

 

 

 

 

 

De aici o luaram incet pe chei sa ajungem la un restaurant sa mancam. Nimeriram la aceiasi crasma ca mai devreme unde chelnerita ne povesti de data asta despre ce drumuri grozave putem sa mai facem cu motoreta de aici incolo.
Am subestimat acest orasel. Aproape orice fotografie facuta aici poate fi trimisa ca vedere. Are si un castel in mijloc si dupa ce am mancat de seara am descoperit si niste stradute ce par medievale, foate inguste si pavate cu piatra. Nu e nimeni pe stradutele astea dar te astepti ca dupa orice colt sa apara vreun personaj din vremea lui Sherlock Holmes. Aparu in schimb un fel de altar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Maine vreau sa ii fentez pe baieti intr-un fel. Ei nu sunt mari doritori de chestii turistice. Eu insa vreau sa vad parcul krka. Asa ca o sa plece ei dimineata pe coasta iar eu voi merge o parte din drum pe autostrada spre dubrovnik.
Sa veden ce iese ... poate ne reintalnim la Bucuresti.

[dark_taz]

si ti-a iesit fentarea ?

[moleck2002]

01-06-2015 Mica evadare

 

Cateodata ma uimesc. Uit chestii ca cei batrani si ramoliti. Ma miram de ce am mai mult spatiu in bagaje la plecarea din Rijeka. Mi-am uitat chestii pe acolo. Marfa ! O sa ajung la Bucuresti cu gentile goale in ritmul asta... dar se va misca mobra mai usor si va consuma mai putin ...
Ziua de azi o petrec solo. Tovarasiii mei de drum continua sa mearga pe malul garlei iar eu voi merge intai la KRKA National Park si apoi voi incerca sa recuperez folosind autostrada. Am fost in trecut la Plitvice si mi-a ramas in suflet. Se spune ca la KRKA ar fi la fel dar pe o suprafata mai mica, asa ca a devenit un "must" cum ar zice englejul.
Astia se invart prea mult si nu mai am rabdare. Sunt gata imbracat. Ma coc. Nu ii mai astept. Am luat-o inainte. La 9 fara 20 cred ca eram primul vizitator al parcului. A trebuit sa o deranjez pe casierita de la cafeaua din spatele cutiei de bilete cu ceilalti angajati. E bine ca nu voi avea inghesuiala clasica din obiectivele turistice, dar si rau pentru ca domnisoara de la casa imi zise surazatoare :"no bus"... nu stiu daca sa o cred sau doar se razbauna pe tigara pe care a aruncat-o din cauza mea. Cica sunt numai 900 de metri pana la cascade. Asa o fi ... dar in cizme si cu geaca in spinare sunt 900 de metrii luuuungi. O sa incerc focul iadului din timpul vietii ... dar antrenamentul nu strica. Merge neica ce mergea si deodata ce se auzea ? Se aude involburatura mare de apa, mugit de cascada pornita la vale. Ahaaa ! Asta e drumul ! Si drumul face dreapta si sunetul se indaparteaza si face stanga si se apropie. Eu nu mai inteleg daca ma apropii sau ma departez dar ii dau inainte ca in urma e deal si nu ma mai intorc sa vad daca rade casierita de mine acum.
Sunt bune si cirezile de turisti cateodata. Abia dupa ce am mers vreo 1.5 km pe drumul de masini am vazut ca mai era unul pentru pietoni @#$/*@$&*&^# Acum ma invart aiurea de vreo 10 minute si am ajuns la niste vaporase unde un nene vede ca nu prea stiu ce vreau si imi cere bani pentru tur. Inca vreo 15 euro... voi sunteti nebuni ? Si dureaza si mult ... PAS si inapoi vreo 400 de metrii...Deja parcul asta imi scoate peri albi. E frumos pe aici pe la voi dar simt ca nu pentru asta am venit... si era vorba si de niste cascade.
EVRIKA am gasit si cararea turistica ! Vorba ceea: cararea spre izvor. Alta viata ! Splendid ! Cararea asta din lemn te conduce printr-o padurice foarte frumoasa unde cica ar fi trebuit sa vad niste animalute deosebite. Nu am vazut prea multe dar claritatea apei si modul in care pestii par sa pluteasca undeva intre apa si aer m-au facut sa nu regret nici un pas facut cu harnasamentul in spinare.Partea de baza in vizitarea parcului, in varianta fara invartit inutil, dureaza cam o ora. Exista chiar o zona in care se poate intra in apa. Pentru un selfie deosebit probabil.
Am vazut ce e de vazut si stau la o cafea langa cascada. Ma intreb daca a meritat efortul si faptul ca nu am mers cu ceilalti pe coasta. Probabil daca mergeam in toate locurile pe care le ofera parcul, l-as fi pus alaturi de Plitvice in topul amintirilor. In varianta usoara eu spun ca tot a meritat. Am adaugat niste imagini frumoase in amintire. In plus, faptul ca cei doi merg inainte si vor lua camera imi da o liniste si o detasare. Pot sa ajung la orice ora si sunt de capul meu. Pana la urma a fost bine fara cohortele turistice. Am autobuz la intoarcere si e gol. Daca ar fi fost ora mai avansata, din ce am citit devine o problema chiar si prinsul de loc in autobuz. Cand am intrat parcarea era goala.... acum nu ai unde sa arunci un ac. Un grup de italieni pe motoare se pregatesc sa plece. Astia cred ca au vizitat numai parcarea ca prin parc nu i-am vazut. In mod neobisnuit pentru un grup marisor de italieni, nu discuta prea mult, se aliniaza si pleaca. Ma echipez si eu alene si o iau din loc. La prima intersectie gasesc grupul italienesc aliniat dea latul drumului si certandu-se despre directie. That's the italian spirit ! Am trecut pe langa si i-am lasat in lumea lor.
Planul de drum e simplu : autostrada pana dupa Split , dreapta pentru vreo 20-30km si apoi ajung si eu pe marginea garlei pe la Makarska. Intotdeauna ce pare simplu doar pare asa. De data asta nu a fot o exceptie. La putin timp dupa iesirea spre Brela mi-am dat seama ca nu voi putea recupera si ca sunt in alt film. Acolo timpul are alta unitate de masura. E actual si totusi ramas in alte vremuri. E un drum nu mai lat de 2 masini ce serpuie printre munti, prin niste sate nu mai mari de 50 de gospodarii. imi aduce intr-un fel aminte de zonele de munte din Grecia, dupa aspectul caselor ce vin pana in drum si sunt facute din piatra.
Imi da cu rest. Eu trebuie sa ajung la mare si aici muntele nu a auzit de azuriul intins. Inalta semet de parca as cauta Varful cu dor. GPS-ul imi spune ca mai am putin dar nu il mai cred. Nu mai am nici urma de ganduri de recuperare de timp. Merg incet si pe alocuri foarte incet si admir peisajul. Atat. Urmeaza o curba printre doi munti si ... in fata marea. Am reintrat pe drumul de coasta cu 10 km inainte de Makarska. De aici pana in Dubrovnik e drumul continuarea identica a celui datator de adrenalina si zambete de ieri. Intru in bosnia si pana sa dau a cincea si ies. Ma opresc la vames si ma intreaba cu o fata zambitoare de ce nu am oprit in vama bosniaca ... se pare ca mai era un ghiseu. Chiar asa de narod am ajuns ? Zic cum ca nu l-am vazut si m-am oferit sa ma intorc . A inceput sa rada si zise ca nu-i nici o problema.
De dimineata eram convins ca o sa ii gasesc pe cei doi la bere. I-am gasit la intrarea in Dubrovnik fara benzina si cazare sau cash. Bine .. la cazare vorbisera doua sate inainte de oras dar nu era nimic stabilit. Am inceput cu o incursiune in Dubrovnik. Am cautat o benzinarie. Caldura mare, trafic mult, turisti bezmetici.. tacam complet . Benzianria de pe GPS e inchisa. Ne-a indrumat un localnic spre o benzinarie unde se alimenteaza de-a valma masini, barci, scutere, vaporase si cine mai stie ce ... poate submarine si avioane daca e nevoie. Cainele de serviciu, trezit din somn, ii arunca o privire dezaprobatoare lui harli si se muta intr-un loc mai linistit. Alimenteaza Harli si ne intoarcem spre cazare. La nea Anton. O casa mare cu camere imense, terasa si parcare pe marginea marii. Anton nu e acasa dar ne intelegem prin semne cu sotia si ne cazeaza. Pana la urma s-au rezolvat toate, am fost si am luat si bere si mancare de la mama naibii nitel mai incolo. Culmea , pe drum ne intalnim cu Anton. Cel mai relaxat om pe care l-am vazut in concediul acesta. S-ar fi zis ca el e la relaxare si noi la munca. Un ditamai omul, 1.90 aproximativ, pe la 60-70 de ani, cu un zambet mereu pe buze. Are si gradina pe care ne-o arata cu mare mandrie . Acum stau si ma uit la Pilif scotandu-si tepii din picioare. A calcat pe ceva in mare. Ne-a adus doamna lui Anton niste ace si Silviu se chinuie sa il ajute. De unde stau eu pare ca il potcoveste totusi ..
Se spune ca nu trebuie sa motoretesti mai mult de 3 zile consecutive ca sa eviti stresul. Dar nu stiu daca ultimele 2 se pun la motoretit sau relaxare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

02-05-2015 Asteptari

 

Astazi sunt grumpy. E ora 9 si nu am baut cafea ... sunt telecomandat .
Stau si ii astept pe cei doi pe marginea marii, mai fac 2-3 poze si ma gandesc la drumul ce e de facut. 350 km in care vom trece de la mare direct la mare altitudine. Marea e superba si despartirea dureroasa. Promitem solemn ca mai ajungem pe aici.
Bucuriile au forme ciudate. Mosulica la care stam, Anton, ne-a opferit o cafea YEEEEESS
Am plecat spre Kotor. In planul initial era un punct forte al excursiei. Mi s-a parut un pom laudat . Mult prea aglomerat si haotic, cu un trafic infernal in care fiecare face absolut ce vrea. Dar a fost simpatica plimbarea cu bacul. Te simti atat de mic in mijlocul apelor cocotat pe o cutie facuta de om cu denumire de feribot.
Vama Muntenegreana are un sistem deosebit de functionare astfel incat si cand am intrat si cand an iesit din tara am pierdut cate o jumatate de ora.
Am auzit citit si vazut filme despre un megadrum pe langa kotor. L-am ratat cu desavarsire. Ramane pe alta data. In schimb, drumul ce face ocolul golfului si mai ales urmatoarea parte spre iesire din Muntenegru este un Transfagarasan subevaluat si aproape gol.
Iesiti din Muntenegru si neintrati fiind inca in Bosnia am dat peste un grup foarte vesel. Terminasera de facut rafting. Adica ei faceau rafting in no mans land ... Dar drumul unde e ? In fata baietii cu barci, in stanga munte si in dreapta un pod de lemn pe care nu ar fi avut vreodata vreo sansa vreun camion sa treaca fara sa ajunga sa faca si el un fel de baie. Trecem podul.
Intram in Bosnia si dispare drumul. Sau ... nu dispare dar nici nu e. In sensul ca vreo 20 de km am mers printr-un santier in care nu se intrezareste prea multa organizare sau dorinta de munca sau oameni sau utilaje prea multe.E numai praf. Un praf rosu. Doreii lor, cati sunt , ca si ai nostrii gasira motiv de sprijinirea sapei la trecerea maiestuoasa a Harli-ului prin norii de praf rosu. Din santier drumul se prefacu in drum comunal, din comunal in judetean si cand sa inceapa si cel national, ajunseram la pantele din Sarajevo. Bai nene si astia au pante. Stateam la semafor si ma rugam sa imi reziste franele, ma gandeam de ce nu se face pornirea din rampa la scoala moto si alte mii de ganduri despre tot ce inseamna "la vale". Am gasit usor cazarea rezervata. Oameni prietenosi si buni vorbitori de engleza dar ne-am speriat o leaca atunci cand una din primele intrebari a fost daca avem incuietori serioasei... ca se cam fura pe la ei... Eu stiu ca vstromul nu se fura dar Pilif a facut ochii maaari. Cand ne-am asezat la terasa si chelnerul zise ca totul e fara alcool ca e aproape de moscheie, Pilif primi lovitura decisiva din partea orasului si se retrase iar eu cred ca a stat cu ochii numai pe "bijuteria familiei" lasata printre posibili hoti.
Recunosc faptul ca am insistat sa ajungem in acest loc pentru ca ma fascineaza istoria lui si eram curios cum se face de se aliniaza aici astrele pentru tot felul de intamplari , de la asasinatul ce a marcat inceputul primuluu razboi mondial pana la asediul din anii 90.
Am gasit un oras destul de trist dupa gustul meu. Un oras predominant musulman . Minarete cu leduri si zeci de caini vagabonzi in centru. Un oras in care desi strazile centrului sunt pline, lumea pare trista si atmosfera apasatoare. In general ma simt ca in Bucurestiul anului 95.
Dupa ce am considerat plimbarea gata, am intrat sa vedem ce putem cumpara de la alimentara. La restaurant nu ne-au dat bere, dar la ora 11 nu am avut nici o problema in a cumpara alcool din alimentara (ai auzit Slovenia ? ). Am ajuns la casa si m-am asezat la o coada internationala : in fata mea o asiatica vorbea in engleza cu, probabil, o americanca, nou vorbim romaba iar in spatele nostru se vorbeste germana.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Crazy Angel]

asteptam continuarea

[moleck2002]

03-05-2015 Agitatie

Despre ziua aceasta imi e cel mai greu sa scriu. Daca in alte zile mi-am notat in fraze si propozitii ce am facut, in aceasta zi s-au intamplat atat de multe incat nu am apucat sa scriu mai mult de cateva cuvinte. Sa vedem ce iese.
M-am trezit de dimineata in chemarile la rugaciune ale muezinului si apoi nu am mai putut sa adorm din cauza sforaiturilor.... sau mai bine zis amicii visau ca sunt motociclete si redau coloana sonora. Bineinteles ca fiecare, cum s-a trezit s-a uitat daca mai avem mobrele. Dar stau linistite si asteapta un pinten sa manance drumul.
Incalec hotarat si .... prrrr ! Haist !
Daca se rupe geaca sau tricoul sau bocancii ... ma mai descurc ... dar sa merg de aici pana la bucuresti in blugi ... panica !
Am verificat si ... e rupta numai captusala interioara. O aerisire in plus. E ok !
Am iesit cu iepurila in frunte din Sarajevo si am intrat pe autostrada. Parca nu era prevazuta autostrada azi dar e binevenita. O fi binevenita dar nu e directia buna. Dupa 20 de km iesim. Cand un drum te duce intr-o directie ce iti dai seama ca e gresita, te intorci. Nu ? Nu si dupa GPS-ul lui Silviu care ne duse prin Bolintin de Sarajevo. O insiruire de sate cu trafic haotic de nu se mai termina.
Ne-am oprit bruscsi cam neregulamentar intr-o statie de autobuz. Descaleca Silviu si... surprize surprize ! Se apuca sa ii puna ulei lui Iepurila. Un loc mai aiurea nu gasisi ma nene ? Cred ca il bat azi... o fi el mai mare dar il bat ...
Nu stiu cate unitati de Volkswagen golf 1 si 2 s-au produs dar in Bosnia au mai multe.Cred ca au mai facut din bucati prin soproane. Circulatia cu aceste batraneti este una din cele mai haotice posibile, in care semnele de circulatie, banda continua sau banda dubla continua au rol pur estetic. Si cand mergi ca superman prin Papura's land Inevitabilul este dupa fiecare curba .
Mergem ca de obicei: eu cu Pilif mai in spate si Iepurila alearga hoarde de tatari imaginari ca sa salveze lumea. Acum a depasit un TIR si mai are unul in fata. Coloana are in frunte ce altceva decat un VW golf 2 ? Acestuia, in dulcele stil bosniac i se face pofta sa faca stanga. Mai exact in curba la dreapta cu banda dubla continua si fara sa semnalizeze.
Vad cele doua TIR-uri franand cum nu credeam ca pot frana asemenea mastodonti, franam si noi, face nenea stanga dar camioanele nu se repun in miscare. Dintr-o data Pilif o ia pe stanga si se duce in fata. Haist, zic, iepurila ? Ajung in fata si il vad pe silviu schimbandu-si culoarea mai abitir ca un semafor... dar in aceleasi culori.
Se pare ca iepurila era la un pas sa devina poster intre camioane.
Numai providenta si faptul ca era pe stanga sa depaseasca au facut ca intalnirea dintre iepurila si tir sa se lase numai cu oglinda dreapta sparta. Si mai aveam atat de putin pana sa iesim din tara asta fara eveniment. Numai vreo 30 de km. Si sa intram in Croatia. Iar ! Numai ca sa iesim din croatia. Din nou !
Azi astrele ne sunt potrivnice. Nici macar o cafea nu pot sa iau fara peripetii. Intru in benzinarie comand o cafea si un sandwitch, le incalzeste tanti si apoi staturam 20 de minute sa faca posibila plata cu cardul. Eram in Croatia dar moneda locala nu mai aveam ca luasem 8 cornuri langa Dubrovnik sa nu raman cu cash de-al lor.
Am dat de ceva internet fireless si ... am primit mail ca ni s-a anulat rezervarea de la belgrad pe motiv de neprezentare.... ati innebunit neica ? Venim acu... stai asa ... mai avem nitel.
Intram in forta ca asa se intra avand autostrada in Belgrad, dar foarte repede ne impotmolim in traficul de sfarsit de zi de munca. Iesim de pe autostrada si dupa ce bajbaim nitel dupa GPS, gasim adresa. Sun. Vine nenea. Ma vede si zice ca e o greseala. Ca el asteapta doua cupluri poloneze si ca a vazut programarea facuta de mine dar era pt ieri, nu pentru azi. M-a facut tehnica... am facut rezervarea gresit. Intre timp vulturii wirelessului gasisera o retea si ne uitaram dupa cazari. Am mai gasit una la cateva sute de metrii si am plecat spre ea. De data asta eu primul. Gasesc adresa, opresc destul de aiurea mobra si vine Silviu si zice ca GPS-ul lui arata ca mai avem vreo 4-500 de metrii de mers.... Si eu ma iau dupa el ... asa ca apoi tre sa ma intorc pe jos in locul asta ca bineinteles ca GPS-ul ne-a dus iar aiurea ...inca un kilometru la pas in cizme pe caldura ....Am gasit blocul, apartamentul dar pe nimeni acolo. Blocul e un santier si nu raspunde nimeni nici pe la telefon nici pe la sonerie ....
Au urmat 2 ore chinuitoare de cautt cazare. Nota 20 pentru nenea ce s-a oprit din drumul sau vazandu-ne in ceata si a incercat sa ne ajute. A sunat prieteni, a intrat pe netul de pe telefonul lui, dar din pacate nu ne-a putut ajuta. Ne-a spus ceva interesant: sa nu mergem la hosteluri sau pensiuni ieftine pentru ca au problema cu emigrantii sirieni care se cazeaza acolo si fac multa galagie. Sa traiesti nene ! Atat acest om cat si cel intalnit la blocul cu santier dar si restul belgradenilor intalniti in seara asta mi-au aratat o ospitalitate eleganta, o dorinta de a ajuta trecatorul intr-un mod ce te face sa te simti mai degraba un amic pentru ei decat un necunoscut de pe strazi. Pana la urma am gasit un hotel cu 20 de euro pe noapte per camera single. TEAPA ! A fost cel mai prost hotel in care am stat vreodata : Apa calda nu curge in schimb wc-ul nu se opreste din curs, camera pute, geamul nu se inchide bine dar nici deschis nu sta si oricum da intr-o strada aglomerata, cearsafurile put rau (sper sa nu fi luat vreo boala), patul rupt. usa nu se incuie din interior iar pe hol e o galagie infernala de la sirieni. Vorbesc cu Filip si imi spune ca el a pus scaunul in usa ... eu nu am nici scaun. Am pus gentile de la motor. Macar sa faca galagie.
In schimb plimbarea prin oras a fost una din cele mai placute surprize. Multa lume si lipsita de stres. Poate si unde venim de la Sarajevo unde se simte o incordare in aer. Aici toate terasele sunt pline, felurile de bere sunt multe si pizza e enorma iarasi . Ma simt un pic precum in centrul vechi din Bucuresti dar intr-o atmosfera mai aerisita. Parcul din capatul centrului este chintesenta relaxarii. concerte, oameni ce stau de vorba, oameni ce stau si atat, oameni care admira raul la o bere si in general oameni multi si nestresati.
Maine avem drum lung dar vom ajunge acasa. Mai e putin. Pe de o parte abia astept, pe de alta parte stiu ca din acest concediu imi voi hrani amintirile restul anului, ceea ce ma intristeaza.

 

 

 

 

 

 

 

 

04-05-2015 Du-ma acasa mai calule

M-am trezit usor in dimineata asta. Sirienii din hotel faceau de multa vreme galagie. Conforn planului imi fac bagajul si la 7.30 le dau baietilor mesaj sa ne adunam. Ei erau deja jos, montau gentile.
Am luat micul dejun in restaurantul hotelului. Un restaurant parca facut pe vrenea cand se filma nea marin miliardar si caruia i s-au adaugat cele mai kitch chestii din lume, un loc in care comunismul nu a murit dar a fost combinat cu emigranti sirieni. Ne-au servit cafeaua si omleta .... Asemenea cafea nu am mai vazut vreodata. Nu avea nici un fel de gust sau miros. Doar apa colorata. Nu credeam ca e greu sa faci omleta nici pentru un amator ca mine dar se pare ca la astia o face portarul ... are 3 tone de ulei.
Ne-am promis ca mancam si bem o cafea in prima benzinarie de pe autostrada, mai ales ca dupa iesirea de pe autostrada pana in .ro nu prea mai stiam benzinarii.
Cu silviu inainte si cu gps-ul pornit am purces la drum. A treia oara cand gpsul meu a zis ca tre sa facem dreapta si silviu s-a dus inainte am renuntat la a urmari gpsul... poate al lui e mai jmecher pentru ca al meu ne-a bagat prin aglomeratie ieri. Invariabil pentru gpsul lui silviu am ajuns sa vedem si Bolintinul de Belgrad... La un moment dat trage pe dreapta. Enervat de episodul de ieri i-am zis ca o iau eu inainte. Am gasit repede autostrada dar la intrare m-am confuzat nitel si in loc de autostrada am putut observa si un targ de sambata cu o aglimeratie infernala si politai depasiti de situatie. Un fel de Vitan in vremea de glorie a anilor 90.Si daca ar fi fost singura confuzie .
Dupa ce am intrat pe autostrada mergeam linistit si mai aveam 520 de km pana la bucuresti.519, 518, 590.... what ?1?!?. Am ratat iesirea ... Ma uit in spate si il vad numai pe Pilif dupa mine. Silviu iesise corect. Oprim intr-o benzinarie si o intreb pe vanzatoare cum pot intoarce. Mergeti 40km si va intoarceti .... mi s-a facut rau. Imi venea sa arunc mobra peste gard si gata ...
Daca face cineva o greseala de genul asta ma enervez, dar daca am facut-o chiar eu si l-am tras si pe filip .... imi venea sa urlu. Mi-am jurat ca nu mai plec vreodata la drum cu cineva ... dar acum a trebuit sa mai bagam 80 km aiurea ...
Am gasit pana la urma iesirea si drumul de pe marginea dunarii. Nu stiu de ce ii pastram o amintire mult mai buna decat realitatea . Nici foarte curbat dar cu asfalt prost, foarte peticit. Oprim la un moment dat si Pilif intreaba cati km mai sunt pana la Severin. Ma uit si zic vreo 40...Naspa ca benzina lui mai e numai pt vreo 20. Eu mai am benzina dar nu am cum sa o scot. Nu am furtun. Pornim usor usor si norocul face ca ultimii km sa fie cam la vale. Cand am vazut vama am stiut ca nu o sa mai avem probleme. Am mers prin 7 tari si prin unele am intrat si am iesit de mai multe ori dar singurul vames care m-a pus sa scot casca si a verificat cu sarguinciozitate actele de parca eram ultimii infractori , a fost vamesul roman din severin. Intrati in tara am inceput sa ne uitam dupa benzinarii. Prima intalnita a fost una "no name". Am hotarat ca luam benzina numai in sticla de rezerva pe care o carase juma de europa Harliul si sa speram ca tine pana la o benzinarie "de firma".
A mai tinut dar nu mult. Cam 500 metrii si a trebuit sa varsam sticla in rezervor.
De aici am mers prin Romania... era sa fiu luat de 2 ori pe capota de vitezomani ce au impresia ca daca esti cu motorul pot sa tripleze linistiti dar si unde dubari imi fac semn sa ii depasesc. Sau or fi fost deranjati de galagia de la harli ? E singura tara prin care am umblat, nefiind cea mai saraca, in care am gasit carute pe strada. De exemplu in bosnia se ara cu plug tras de cal dar pe drumuri nu am vazut vreo caruta
Dupa atat drum nu cred ca suntem nici mai destepti, nici mai frumosi, nici mai importanti. Cred numai ca experientele acumulate, imaginile lipite de retina, oameni intalniti si locurile vazute ne vor face un pic mai altfel . Fiecare in propriul fel, fiecare cu propia piramida de amintiri si trairi si invataminte culese.
Finalul tot marele Pitis l-a recitat :
"Gata, trag cortina, spectacolul nostru s-a sfârşit."

 

 

 

 

 

 

 

Si din nou acasa

 

 

[metricmotion]

bravos!