Tg.mures - Aiud

[marque]

Un drum de nici 100 de km se poate transforma intr-o adevarata calatorie. Daca e facut in Decembrie. Otar avea treaba la Aiud, la o expozitie de icoane, asa ca se cadea sa apar si eu pe acolo. Pentru ca mult incercatul Clio era pe punctul sa isi piarda toba, pentru ca mormaiam eu ceva la birou despre "designed for racing and not for desk job" si pentru ca 16.12.2006 fusese anuntata drept o zi calda, am decis sa incalec Dominatorul.

 

De data asta nu a mai trebuit sa imi pun grija parintilor pentru ca astora nici macar nu le mai putea trece prin cap ca o sa iau din nou motorul. M-am gandit la drag la conducatorii de atelaje cu reni din indepartata Groenlanda, la cum se dau cei din Alaska cu snowmobilele si am decis ca nu aveam ce mare lucru sa patesc la nici 100 de km de drum.

 

Tg.Muresul stralucea frumos, acoperit de chiciura, termometrul din aceeasi statie de benzina in care de Paste aparusem cu snowboard-ul in spate - s-o fi obsinuit bietul staff...- arata -2 grade Celsius, iar eu am purces la drum. Cum am iesit din oras, m-am trezit inr-una din cele mai mari ceti din viata mea, ca nu am mai putut decat sa incantez minute bune the "F word" pe diverse tonuri in casca. Era de departe cea mai exagerata treaba pe care o faceam pe motor. Ochelarii imi inghetau si trebuiau racaiti cu degete congelate din minut in minuit, soseaua devenise o masa intunecata si inselatoare, am incercat sa fac o poza dar bateriile de la aparat imi murisera. Nu vedeam mai nimic. Masinile parca disparusera de pe drum, cand si cand, ma aruncam prudent in depasirea vreunui camion, precum o pisica agitandu-se pe un patinoar.

 

Ceea ce ar fi fost un adevarat Joyride la vreme de vara, devenise o tura foarte elaborata. Incet incet ma retrasesem intr-o un soi de cochilie, ciudat...propriul meu corp. Pilotam parca Dominatorul dintr-un soi de turn de control inghetat, fara prea mare legatura cu lumea din afara.

 

Iernut, Ludus...Asta nu era in ceata asa ca am putut sarja linistit, spre nedumerirea cetatenilor. La intrarea in judetul Cluj, la Hanul Pescarilor am facut stanga si am luat-o pe o scurtatura, prin Razboieni. Am oprit putin si am constatat ca echipamentul mi se umpluse de un soi de zapada, aparuta probabil din cauza contactului intre aburii cetii si cei 60,70 km/h.

 

Am bajbait putin pana am intrat nazdravan in E81, prin Unirea. Mainile si picioarele ma dureau, dar incercam sa nu le dau atentie, gandindu-ma intens la destinatie: Aiud. Dar asa ceva nu aparea pe nici un indicator. Unde naiba au pus astia Aiudul? Ceata ma scosese altundeva?

 

Pana la urma a aparut si prima tabla de Aiud - 7 km si numaratoarea inversa. 7 kilometri foarte lungi, cu bateriile descarcate. In oras, ma pregateam sa identific Centrul Cultural unde se gasea Otar, cand am vazut ca doua fete imi fac semne de pe trotuar. Adica stiam eu ca eram foarte cool, dar sa am chiar asa efecte asupra localnicelor...Hmm...Erau Otar si sora-sa.

 

 

In episodul urmator, Otar il insoteste pe Marque inapoi in orasul sau de bastina.

Marque ii promite iubitei in vazul si auzul aiudenilor ca va strange bani si isi va cumpara macar un Tico.

Din cauza frigului patrunzator, Otar cere tigari unei barmanite din Iernut.