Luna de miere pe motor

[Geo_ZGA]

Dimineata la camping, mic dejun inclus... 3 chifle, 2 felii de salam, 2 de sunca si ceva pachetele de unt si gem. Plus cafea. Bun si asa, decat deloc. O taiem rapid, ca nu aveam motive sa zacem pe acolo si o luam spre sud. Deja rememoram Grossglockner-ul, ne gandeam tristi ca s-au dus traseele frumoase... cand intram iar in munti, spre granita cu Italia. Iar curbe, iar munti, vai... frumos. Mai oprim la o poza, doua, dar nu prea mult ca trebuia sa bagam ceva km in ziua aia. Intram in Italia, tinand in spate un grup de motociclisti austrieci pe bmw-uri (ei singuri pe mobre, fara mari bagaje, noi incarcati la refuz si luand curbele mai usurel). Prima si ultima oprire in Italia, trag mobra putin cam prea aproape de pompa de benzina... nevasta cu rucsacul in spate, in coborare darama un pistol. Cu miscari de gazela, mai darama unul... italianul deja incepe sa se crizeze si injura. In italiana... asa ca incep si eu sa-l injur in romana. Ridic pistoalele, le pun la loc... na ma, good as new, mai mormaie el ceva in barba si tace. Ca de obicei, dupa alimentare trag mobra cativa m mai incolo, ca sa eliberez pompa si sa platesc dupa. Adica cu casca si geaca jos, nevasta jos. Italianul face ochii mari, holbandu-se la numar, si incepe sa se panicheze ca fug. Cand parchez mobra si ma intorc la el cu banii in mana se relaxeaza instant. Atat de bine m-am simtit la oprirea asta in tara macaroanelor, incat n-am mai oprit pana in Slovenia. Oricum nu aveam de ce, era ora de siesta la italieni si nici peisajul nu era prea incantator. Intra pe autostrazi si ii dam bice...

Ne oprim la Postojna, sa vizitam pestera. Dupa experienta cu muzeele din Austria, asta e una pozitiva... in sensul ca toata lumea stie engleza, cel putin mediu, daca nu avansat, parcare (gratuita pt mobre, am aflat ulterior), indicatoare corecte peste tot, totul organizat frumos. Pestera superba, 24 km din care doar 3 sunt vizitabili... 2 cu trenuletul, 1 pe jos. Aflam despre formatiunile din pestera, despre varsta ei, despre rau si despre vietatile din pestera. Cea mai importanta: proteus, sau baby dragon. Ni se spune frumos sa nu facem poze cu blitz, pt ca apar algele din cauza luminii... draci, turistii din grup fac poze cu blitz. La fel, fusesem rugati sa nu punem mana pe formatiuni, ca din cauza grasimii de pe maini nu se mai formeaza (gen... 1 cm in 100 ani, sau pe acolo), dar n-ai cu cine... Spre final, suntem rugati sa facem liniste ca sa vedem "lumina naturala" a pesterii. Draci... 2-3 telefoane aprinse in spate, plozii din grup urlau, parintii radeau. Asta dupa ce un parinte responsabil isi dezbracase copilul in mijlocul aleii din pestera si il pusese sa se pise la scurgere. Chiar la final, un mare acvariu cu proteus, lumina fff difuza. Iar suntem rugati (+ 15000 de semne si panouri) sa nu facem poze si sa nu aprindem lumini pt ca animalutele sunt sensibile la lumina. O asiatica aprinde lanterna la telefon, ca sa caute proteus-ul in acvariu... moment in care m-au apucat dracii si am urlat la ea sa stinga lumina. Orezarii au format un cordon in jurul ei, telefonul s-a stins brusc si au luat-o rapid spre iesire cu mine injurandu-i din spate.

De aici ne ducem spre trenulet, iesim si mergem sa vedem vivarium-ul, cu toate insectele si pestisorii existenti in pestera. Dupa aia cumparaturile de rigoare, magneti de frigider, examinam si un dragonel de jucarie pt a-l lua cadou cainelui lasat in grija socrilor, dar cum cei 7-8 euro ar fi fost dezmembrati in maxim 2-3 ore de bestia noastra renuntam. Oprim la o terasa, mancam o pizza si ne vedem de drum.

Autostrada frumoasa, prin/pe langa munti, vant puternic, coafura rezista. Cel putin pana pe la 140-150 km/h. Singura faza care ne intrerupe zen-ul e un tirist care intra in depasirea altui tir fix cand sunt eu in depasirea lui. Franez brusc, nevasta se urca pe mine, claxonam, injuram si mergem mai departe. Probabil soferul era roman...

Bagam doar autostrazi si ajungem pe inserat aproape de Zagreb. Oprire de hidratare, alimentare si cautare pe booking.com. Care ne da teapa... pt ca, odata ajunsi la adresa, nu vedem nimic care sa arate a cazare. Deja era intuneric, iar la adresa era doar o cladire mare parasita, cu geamuri sparte, tencuiala cazuta, lumini stinse. O tani ne vede descumpaniti si ne intreaba daca cautam "x palace" (cum se numea cazarea noastra). Da... pai hai ca va arat eu unde. Intram pe un gang prin cladirea parasita, in spatele ei alta cladire la fel de "frumoasa", doar ca locuita... deja ne panicasem. Ne arata usa, ciocanim... nimic. Iar ciocanim, iar nimic, de vreo 3-4 ori. Lumina era aprinsa... sun la nr de tel de pe booking de vreo 2 ori, tot nimic. Ma ce dracu'... ca acum o ora am rezervat, lumina e aprinsa, dar nu ne deschide nimeni. Ne bagam picioarele, ca oricum era dubioasa rau, si o taiem pe mobra spre centru, ca tre' sa gasim un hotel. Dupa ceva timp vedem un panou cu "hotel Ilica" de 3 stele (toata strada era Ilica... strada Ilica, barul Ilica, patiseria Ilica, magazinul Ilica etc). Dreapta brusc, urc o rampa, inca una... hotelul! Un mosulica adormit ne intampina, baguieste 3 cuvinte in engleza si ne scrie pe un bilet pretul camerei: 48 euro. Bun, o luam, plata de dimineata. Insista sa parchez mobra chiar in fata usii de la hotel, langa o masuta unde se relaxau 2 chinezi, ca sa o vada el bine (oricum a dormit toata noapte pe un fotoliu). Ii gazez pe aia in timp ce mancau noodles si parchez. Deja mi-era simpatic mosulica, asa ca, atunci cand ma intorc sa iau cutiile de pe mobra, ii dau 5 euro (atat aveam marunt). No, no! Yes, take it... no, no! Please, take it. Mosulica face plecaciuni, se inchina la bancnota de 5, zambeste pana la urechi si imi multumeste. Hai in oras... eram cam la 10 minute de centrul vechi, o luam la pas si ne minunam de zona balcanica. Patiserii deschise la 21.30, oameni (cu beri in mana) pe strazi, terase pline, gunoaie pe strada, betivi urland la meci ca a dat gol echipa (cuiva, a lor probabil, nu le am cu fotbalul)... gasim o terasa, comandam 2 beri si 2 sucuri... 10 euro tot, wow. Ne hidratam, ne relaxam, sunam in tara si ne intoarcem la hotel. Camera... curatica, dar chicioasa, cu oglinzi multe, statuete, briz briz-uri... de dimineata aflam si de ce, cunoscandu-l pe patron. Ca sa vi-l imaginati: pantaloni crem mulati, camasa roz deschisa la piept, galeata si mopul in mana, pregatindu-se sa urce pe o scara ca sa stearga sigla hotelului. Primul nostru schimb de cuvinte, inceput de el... "my bike", "no... my bike", "my bike", "ok, take it and ride it". Rade si se intoarce spre mine, cu galeata in mana. "it's dirty", pt ca ne prinsese seara pe autostrada si stim cu totii ce insectar se strange pe mobra si pe casca la ora de inserat, mai ales la viteza. Stiu ca e dirty, dar it's ok, ca oricum plecam in 10 min iar la drum. "no, no... it's dirty" si vine amenintator cu buretele si galeata, sa spele mobra. Ii zic ca nu are rost... "you don't like clean". Yes, I like clean, da' n-are rost bai omule, ca o fac iar de comanda. "nooo... you don't like clean". Dupa care incepem sa ne conversam, afla ca suntem din Romania... aaa, Cluj Napoca, Turda! Ca a stat si el prin '90 si ceva pe acolo, nu i-a mai mers si a venit aici si acum "look, I'm rich!", aratand spre hotel. Si de bine ce ne imprietenim, scoate buretele si incepe sa spele la mobra. Cat vorbim scoate gazele de la far si parbriz, ii zic sa-i platesc camera... se uita la mine, 45 euro, ca oricum voi, romanii, nu dati nimic in plus, doar in minus. Zic nu, 48, ca asa am vorbit cu mosulica. Nu, nu, 45, lasa-i pe tejghea la receptie cu cheie cu tot. Pun o bancnota de 50, cu 2 euro spaga, si incep sa car la mobra. Cand sa plecam, vine disperat cu 5 euro, sa-mi dea restul. N-am scapat de el, asa ca i-am luat, cu promisiunea sa stam la o bauta "data viitoare".

La iesirea din Zagreb, telefonul clacheaza si nu mai gaseste ruta. Asa ca, nici bine plecati de la hotel, tragem pe dreapta si instalez un alt soft de navigatie. Succes.

De aici, bagam km in directia Timisoara. Ne bucuram ca ne miscam bine si ajungem mai devreme, dar bucuria tine pana la granita cu Serbia. Prima data ne controleaza croatii, destul de rapid. Dau a 1a, accelerez, a 2a... si frana, ca era coloana. Stam nitel, un englez din dreapta mea, cu masina, imi zice sa ma bag in fata lui si s-o iau pe margine. Pana la urma accept, ca muream de cald si nu se misca nimic, si cand sa ma bag un neamt, din fata englezului, mai sa ma dea jos, doar sa nu ma bag in fata... stau cuminte pana la urma, in coloana, ca si restul lumii, ca oricum nu prea mai aveam unde sa ma duc in fata. Masini imbarligate pe 2 benzi, tiruri blocate pe banda lor... haos si caldura. Ajungem intr-un final la vama sarba, ne ia buletinele... "rumanski?". Da... scrie pe ele. Move motorcycle to see numer... move, ce dracu sa fac, move. Se uita urat la noi, se stramba, castile nu ne pune sa ni le dam jos ca oricum eram dezechipati de o ora, de cand stateam in coloana. Iar se stramba, iar se uita urat la noi... ok, go. Multumim prea marite sef, il injuram in gand ca ne-a tinut in soare ca prostii, punem echipamentul pe noi si ii dam gaz. Serbia... un fel de stat sovietic postapocaliptic al anilor '90, cladiri gri si urate, darapante, masini si autobuze antice si ruginite (mai sa-i vad picioarele unuia prin usa), drumuri proaste, radare luate in plin (pe masina, noi fara nr pe fata, deci teapa pt ei). Deja muream de foame, dar si daca aveam unde, tot nu opream sa mancam in Serbia... niste unii se uita urat la noi dintr-o masina, noroc ca ei fac stanga si noi mergem inainte. Un alt motiv sa nu mai oprim pana la granita. Aici o tanti sarboaica, cu fata de acritura, dar simpatica de fapt, se uita la buletine doar, ne intreaba pe unde am fost si ne ureaza bun venit in Romania. Uraaaa... urmatoarea oprire, Timisoara.

In Timisoara, cautam de nebuni cazarea recomandata, nu o gasim, dar dam din greseala de alt hotel. Super oferta, doar 48 euro. Asta e, o luam, e curata, mare, aranjata. Si cu televizor in limba romana, de care ne-am bucurat fix 30 secunde pana am adormit. Iesim in oras cu Cristi, mobristul timisorean pe care am zis sa-l cunoastem, bem o bere, 2, 3... mancam si iata ca se face ora 2 noaptea. Cum ziceam mai devreme, 30 secunde a stat aprins tv-ul, timp in care am mai tras o bere si am adormit.

El ne recomandase sa ocolim nitel si sa o luam pe la clisura Dunarii. Dar cum nu ne-am trezit la timp, am ales o varianta mai scurta si am luat-o pe langa Herculane, frumusel drumul dar cam aglomerat de tiruri, nu apuci sa te bucuri de curbe. La Dunare oprire la masa, bagam rapid un peste la gratar si o luam spre Craiova. De aici drumul devine horror... de la circulatia din Austria si chiar si Slovenia, Crotia.... acum intram in haosul nostru, cu masini care depasesc chiar daca te vad ca vi, cu dube care se baga in fata ta in depasire, bmw-uri care te depasesc pe dreapta prin giratoriu, pe aceeasi banda cu tine si multe altele... imi revin la realitate si adaptez stilul de mers, asa ca ajungem intregi la Pitesti. De aici, mai avem doar 100 km pe A1 si suntem acasa, pe care-i facem cu bine. Si de pe 1 iar la munca. The end.

[cocoon]

Frumos, mi-am adus aminte de nunta noastra pe moto si luna de miere motoristica (/index.php?/topic/169528-nunta-si-luna-de-miere-pe-2-roti-la-propriu/); au trecut anii, s-au schimbat motoarele, s-au adunat multi km si multe plimbari frumoase

 

Dar destul cu nostalgia, casa de piatra si la cat mai multe plimbari!