In urma cu doi ani am suferit o fractura de clavicula cu deplasare si incalecare. Nu m-am operat. Am stat doar imobilizat in bandaj o vreme. Dureri mari in primele zile (si primele nopti, mai ales). Dormit pe spate, neconfortabil, cu un sul facut de prosoape pus sub omoplati. Teribila caldura, bandaj greu suportabil. Depresie, etc. Dupa o luna am dat jos bandajul si, incet-incet, mi-am revenit total, pana la modul ca am putut schia fara probleme in iarna ce a urmat - ca sa nu mai vorbesc de fotbal, de-a lungul toamnei.
Un prieten ortoped mi-a spus ca, de fapt, cei mai multi oameni gresesc atunci cand se opereaza dupa fractura de clavicula. Operatia este necesara numai in cazuri de exceptie.
Cateva luni, mai tarziu, la schi, a patit-o si un prieten. Clavicula i s-a fracturat in 2 locuri. Nici el nu s-a operat, iar dupa o vreme s-a refacut bine-merci.
O alta prietena suferise o fractura de clavicula cu cativa ani in urma, la un accident stupid. S-a operat. Mare greseala. S-a mai operat inca o data. A fost cumplit, refacerea a durat mult, umarul ii arata foarte urat.
Asadar: imobilizarea este regula, operatia este exceptia.