el era tare modest... au trecut 3 saptamani si parca tot ieri am aflat...uitam in fiecare zi pentru ca ne luam cu treaba. insa cand ne strangem la karaoke, ma uit in jur si ii vad pe toti ca trec prin aceeasi stare. sunt veseli, rad, insa brusc si din cand in cand ne aducem aminte ca unul din noi lipseste...ne uitam la masa unde statea si se rupe filmul...nu mai zic de melodiile lui rontz care ne termina. continuam sa mergem pentru ca lui acolo ii placea, se simtea bine si poate pentru ca departe de mormantul lui, acolo simtim toti ca e iar cu noi. cat va mai trece pana cand se va duce durerea....probabil mult timp. a trecut prin mai multe gasti de-a lungul anilor...peste tot aceeasi parere. s-a stins o lumina. am ramas mai saraci si in intuneric. pastrati-va lumina in suflet si in gand. ultimele lui cuvinte salvate in arhiva mea de messenger la birou au fost : brb..restart... si inca mai astept. s-o repara saracia aia de calculator la un moment dat....si o sa aud iar...saru mana...ce mai faci?ce face piciul?