Jump to content

lul

Membru
  • Content Count

    7
  • Joined

  • Last visited

About lul

  • Rank
    Nou venit pe forum!

Profile Information

  • Carnet moto din
    -
  • Numar Moto
    -
  • Club
    -
  1. Au fost audiati martori. Firma concelex nu a avut nici un reprezentant prezent.
  2. Nu a fost pronuntarea marti. Urmatoarea infatisare este pe 27 aprilie ora 8:30.
  3. Din pacate am vorbit cu avocata. Soferul si-a recapatat permisul . S-a incercat sa se vorbeasca cu el, mama Elei s-a dus si l-a luat de guler in fata instantei, l-a intrebat daca el o cunoaste si i-a raspuns: "nu stiu cine sunteti si nici nu vreau sa stiu". A fugit repede din sala inainte sa se termine, nu a mai apucat nimeni sa-l vada sau sa vorbesca cu el. Din pacate parerea mea este ca nu o sa se faca dreptate, pentru ca nu se vrea!
  4. Un an 13.09.2007 ....13.09.2008...... Pentru foarte multi membrii ai acestui forum poate timpul a trecut repede, dar pentru noi parintii lui Traian si ai Elei cred ca putem spune ca am atins infinitul. Multa, multa durere fara copiii nostri, alinare cand v-am simtit alaturi de noi si multa deznadejde legata de incompetenta organelor care trebuie sa faca dreptate pentru plecarea mult prea devreme si complet nevinovati a copiilor nostri. Sunt mama Elei, poate cea mai "tare" dintre cei patru, dar simt ca trebuie sa ma adun si sa ma ridic din marea durere de fiecare data cand datoria imi cere sa fac totul pentru copilasii nostri. Va asteptam pe data de 13 septembrie 2008, la Cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Calea Giulesti cu plecare din strada Agnita nr.18 in jurul orei 12.00, pentru a le mai transmite un ropot de motoare la un an de la plecarea lor de langa noi. Va asteptam sa veniti in numar cat mai mare si fiti convinsi ca prezenta voastra ne va bucura. Va vom tine la curent cu eventuale modificari Puteti sa sunati la tel. 021.220.08.07 -Diaconeasa si 0788.234.083 Mia Dan
  5. Din pacate e adevarat. Soferul din cate am inteles sustine k era in stare d soc, dar am inteles d la baietii care erau acolo k el doar vroia sa plece cu masina k politia sa nu-l gaseasca peste banda continua.
  6. Aceste randuri se adreseaza tuturor celor care ati fost alaturi de copiii nostrii, Ela si Traian, atat in timpul vietisoarelor lor cat si in perioada inaltarii lor ‘spre iubirea si fericirea vesnica’. Sunt mama Elei si va multumim din suflet, atat eu cat si mama lui Traian, pentru tot ce ati facut pentru ingerasii nostri. Acum, cele 2 familii suntem una singura. Nu exista zi sa nu ne vedem si sa nu mergem impreuna la cimitir. Ce pot sa va povestesc despre Ela si Traian….. Au fost niste copii minunati si deosebiti. Acest lucru poate sa-l spuna fiecare parinte, dar cred ca ei au depasit cu mult limitele normalului, pentru varsta lor, in tot ceea ce priveste puterea de a iubi aproapele, de a gandi si de a vedea ziua de maine. Cum a inceput povestea lor….. Ela era eleva in clasa a VII la Lazar. O fetita oarecare in preajma primilor fiori ai dragostei. O fetita care radea mereu, chiar si in somn (nu glumesc!).Si iata ca a aparut Traian, un nou coleg in clasa. Imi povestea destul de des despre el, eu ca mama am inteles imediat ca fetita mea era indragostita. El, Traian, ca orice nou coleg sosit intr-o clasa, dar si foarte dragut, era placut de multe fete de varsta lor. Grupul prietenilor Elei l-a inclus si pe el. A venit si clasa a VIII . Pregatirile pentru probele examenului le-au facut impreuna. Examenele le-au dat in aceeasi sala. Si acum ii vad iesind impreuna de la proba de geografie si se contraziceau pentru raspunsul corect la una dintre intrebari’ bratul Sulina’ sau ‘bratul Chilia’… Clasa a IX i-a mai despartit un pic, Traian la Colegiul T. Vianu, iar Ela la Sf. Sava. Dar iubirea din sufletul fetitei mele nu s-a stins. Traian a trecut mai rar pe la noi, tatal lui avand mari probleme de sanatate. In fiecare vara au fost impreuna la mare cu grupul de prieteni. Traian avea si o grea responsabilitate, mare parte din grijile casei si mai ales cele materiale i-au revenit, mama fiind pensionara din anul 1992, iar tatal primind pensie din primavara acestui an. Din toamna anului trecut, iubirea lor a rennascut si n-a existat zi fara sa se intalneasca sau cel putin sa comunice de cateva ori pe zi. Revelionul 2007 i-a gasit pe cele mai inalte culmi ale iubirii si fericirii, chiar daca mama mea decedase in ajunul Craciunului. Ela nu ar mai fi vrut sa mearga cu grupul de colegi la munte, dar eu am insistat sa nu renunte, convingand-o ca si mamaie ar fi dorit asta. Cele 8 luni si 13 zile ale anului au fost traite intr-o iubire si dragoste reciproca de care altii sunt convinsa ca nu au parte intr-o viata intreaga. Parinti, sora, prieteni, colegi, profesori existau aievea in jurul lor…. doar iubirea lor exista cu adevarat pentru ei. Numai Lori, sora Elei, si eu stiu cate referate si teme le faceam….. Dupa o zi de stat impreuna, seara de seara blocul V90 din str. Sebastian rasuna de zgomotul unui scuter sau unei moticiclete…. “Mami ies si eu afara putin … a venit Florin (Traian)”, Traian venea sa o mai vadasi inainte de culcare. Majoratul Elei, 17 martie 2007. M-a rugat sa nu avem niciun invitat pentru ca ea va merge la munte cu Traian. Seara s-a intors fetita mea radiind numai lumina si bucurie in jur. Pe degetelul ei stralucea un inelus primit de la Traian in coditii descrise de ea cam asa: pe la mijlocul distantei dintre Cota 1400 si Cota 2000 telecabina in care se aflau s-a oprit, Traian, in genunchi, i-a oferit o cutiuta spunandu-i ca daca nu o primeste o ‘va arunca’ in prapastie, toti cei prezenti aplaudand. Inelutul cu 2 pietricele, Traian si Ela, a insotind-o permanent, si sunt convinsa ca, daca nu i-a putut salva in timpul accidentului, i-a ridicat impreuna fericiti la cer. (In asteptarea obiectelor lor personale la politie, nu am fost lasati sa ajungem la locul accidentului, tot ne ziceam ca poate nu este vorba despre ei. Cand am primit lucrusoarele lor, inelul a fost primul obiect care mi-a cazut in mana……) Toata vara fetita mea a ‘mancat surubele pe paine’ dupa spusele mamei lui Traian, alaturi de Traian pentru a face banutii lor ca sa-si cumpere motocicleta. Chiar daca eu le-am oferit bani, ei au refuzat pentru ca doreau sa fie obtinuta din munca lor. Erau atat de fericiti !!!!! Prietenele ei mi-au confirmat asta. „Maria, Ioana, Silvia, Madalina…. nu te supara ca nu te mai caut la telefon, dar sunt atat de fericita” le spunea fetita mea. Nici ele nu incercau sa o mai sune, parca temandu-se ca-i fura cateva minute din fercire alaturi de Traian. In aceste momente imi reapar in memorie secventele din filmul, ce coincidenta, vazut de Ela de zeci de ori, ‘PASAREA SPIN’, cand acel cantec minunat al pasarii spin se inalta spre cer o singura data, inaintea mortii. Copiii nostri s-au inaltat la cer in plina iubire, dragoste si fericire, iar voi toti i-ati facut fericiti pentru ca nu i-ati uitat, chiar daca o parte dintre voi nu i-ati cunoscut, si le-ati fost alaturi. Multumim tuturor pentru prezenta la inaltarea lor la 40 de zile. Ca parinti, noi am avut locul nostru in viata lor, dar lumea motoarelor era mai presus de orice pentru ei. Voi cei din lumea motoarelor, lumea tinerilor din ziua de astazi, sunteti lumea in care copiii nostri au trait cele mai minunate clipe. Multe va doriti in viata, sunt foarte greu de realizat, dar motorul il puteti avea prin munca voastra. Acest motor ramane un simbol al tineretii, Traian spunand deseori mamei lui ca motocicleta este viata lui, fiind ascultat si inteles de catre ea. Dumnezeu sa-i primeasca in lumea cea dreapta si plina de lumina dragostei si a iubirii pe care copiii nostri au inceput-o aici, unde noi am ramas sa le purtam vesnica amintire! Doina si Dragos Diaconeasa, Mia si Sebastian Dan - niste parinti cu inimile pline de iubire netarmurita pentru copiii lor minunati si cu speranta unei drepte judecati ale celor vinovati.
  7. Multumim tututror celor care au fost prezenti si tuturor celor care nu au fost acolo, dar poate au fost alaturi de noi cu sufletul. Sunt sora Elei si va asigur ca atat parintii mei si ai Elei, cat si parintii lui Traian au fost impresionati de numarul mare in care ati fost prezenti la comemorarea copiilor nostri dragi pe care ii regretam atat de mult. Inca o data va multumesc din suflet si in numele parintilor nostri. Ati fost alaturi de noi, iar daca Traian si Ela mai sunt undeva pe sus atunci sigur v-au urmarit si i-ati facut foarte fericiti.
×
×
  • Create New...