Ingridutza

Regret sa te dezamagesc...primarul din Giurgiu a pus banci in port

Si noi (speedy.k, Doctor X si eu) tot prin zonă (Bucuresti-Giurgiu-Oltenita-Bucuresti) am sărbătorit deschiderea sezonului Dupa 2 luni, 2 saptamani si 5 zile (but who's counting) de asteptare infrigurata, in sfarsit...

Foarte interesanta promotia, doar ca...te rog frumos, modifica programul magazinului din semnatura...sambata la ora 12 eram in fata magazinului... INCHIS. Neplacut, mai ales ca nu era tocmai vreme de plimbare...

Asa...invarte cutitul... La "Piatra Craiului" am dat doar 150 de ron pe dubla (cu priveliste fotatapetata inclusa)...oi fi eu zgarie-branza, da' tot scump mi se pare...

Multumesc frumos! ...asa eram si eu anul trecut, cu urechile ciulite dupa orice zgomot de motor si cu ochii cascati dupa orice casca...

...sau cum o plimbare inceputa nu foarte bine se poate termina excelent. Protagonisti: Doctor X (cu Kawa KLE 500) si Ingridutza (cu Honda CB 500) Initial, planul pentru weekend era o tura prin Dobrogea, dar ne-au speriat previziunile meteo. Pan' la urma ne-am zis ca mai bine o luam catre munte. Nu demult primisem informatia ca soseaua Rucar-Bran ar fi fost proaspat asfaltata si vroiam sa vedem cu ochii nostri. Sambata am reusit sa plecam din Bucuresti abia pe la 2 dupa-amiaza, dupa toaleta mobrelor, inca pline de noroi dupa escapada de pe Valea Raului Doamnei petrecuta cu o saptamana inainte, si curatarea/ungerea lanturilor. Pe DN1, aglomeratia ne-a dat primul hint ca nu prea am fost inspirati la alegerea destinatiei (apropo, o multime de mobristi pe DN; a fost vreo ocazie speciala?...ca in ultimele saptamani, numarul de mobre intalnite in afara Bucurestiului a scazut dramatic). Intre Baicoi si Campina, trafic destul de mare pe ambele sensuri, viteza cam 120. Doctor X-ul in fata, eu la cativa metri in urma lui. Deodata, un dulau "țâÂşneÂşte" intr-o fuga nebuna de pe celalalt sens si se apuca sa traverseze soseaua de-a curmezisul, alergand saracul de parca era urmarit de draci. Din pacate, Doctor X-ul n-a mai avut cum sa-l evite si impactul destul de puternic i-a fost fatal bietului caine: s-a lovit de claxon, de schimbatorul de viteze (i-a indoit capatul la 90 de grade ) si de piciorul Doctorului (care a durut pana a doua zi). Apoi, mi-a ricosat mie in cale. O fractiune de secunda m-am gandit sa incerc o manevra de evitare, dar pana la urma, am tinut doar bine de ghidon si...am trecut. (nu credeam, da' e greu sa povestesti un incident de genul asta, chiar si succint si "la rece" ). Socati (e prima oara cand ni se intampla asa ceva, speram ca si ultima), am tras pe dreapta, am evaluat pagubele si ne-am calmat. Am intrat pana la urma in Campina, in cautare de "locuri de indreptat schimbatorul" si, indrumati de un lucrator de la Petrom, am iesit din nou in DN si am oprit la o benzinarie cu service (la intersectia cu Cornu) unde am rezolvat rapid schimbatorul Doctorului. Ne-am continuat drumul spre Paraul Rece...a fost un cosmar. La Comarnic s-a aglomerat brusc. Cârdul de masini (si tiruri - astea parca nu aveau voie pe Valea Prahovei in weekend?!) se deplasa cu viteza melcului paralitic, dirijat de neneii in verde fosforescent, care agitau frenetic manutzele, postati strategic in fiecare localitate. La Busteni am oprit sa mancam, obositi de km intregi de strecurat printe masini. Pana la urma, dupa cateva incercari nereusite, am reusit sa ne cazam (scump rau si cu surprize... da' sa nu lungim povestea la nesfarsit). La ora 10 seara, cand am iesit sa verificam mobrele, ploua mocaneste. Dupa incidentul cu cainele, traficul infernal si ploaia, daca si in ziua urmatoare urma sa fie la fel, plimbarea asta ar fi ramas in istorie ca "tura aia care nu ne-a placut". A doua zi dimineata, la cafea, lucrurile nu aratau prea incurajator: frig, nori grosi, ud peste tot, ceata. Dar incet, incet, ceata a inceput sa se ridice, a razbatut o raza de soare, cerul s-a limpezit pe alocuri...la drum! Paraul Rece – Bran - Moieciu de Jos – Fundata – Podu Dambovitei - peisajul iti taie rasuflarea - Bucegii pe stanga, Piatra Craiului pe dreapta – am uitat rapid toate peripetiile neplacute din ziua precedenta. La Podu Dambovitei am facut dreapta spre Cheile Dambovicioarei. Superbe, cel putin la inceput. Apoi, pe masura ce se deschid putin, apar constructiile, noroiul, manelele, mertzanele, inghesuiala...deh, ca la romani. N-am ajuns pana la pestera, am lasat-o pentru alta data. Am continuat drumul spre casa prin Rucar-Dragoslavele-Campulung (unde am oprit sa mancam, ca ne cam chioraiau matzele) -Pitesti-Bucuresti, fara incidente. Concluzie: mobrele nu vor sa intre nici in ruptul capului la iernat si noi n-avem incotro si le facem pe plac atunci cand le apuca dorul de duca! Sezon neintrerupt va doresc!

Valeleu, ce dor mi-e de niste curbe....

Multumesc frumos... Am vazut si zonele defrisate de care ai amintit...pacat, ca de obicei, romanul se gaseste sa distruga ce are mai de pret... PS. Sunt datoare cu o erata...cabana din cheile Jietului se numeste "Groapa Seaca", nu "Piatra Seaca"!

Salutare! Pe scurt, despre isprava din weekendul asta: vineri, pe la 11 noaptea, Doctor X si cu mine -am planificat traseul (Bucuresti-Pitesti-Ramnicu Valcea-Targu Jiu-Pestrosani (innoptat in cheile Jietului, la cabana Piatra Seaca), apoi a doua zi Obarsia Lotrului-Lacul Vidra-Valea Lotrului-Voineasa-Brezoi-Ramnicu Valcea-Pitesti-Bucuresti) -am stabilit ora de plecare (10 dimineata), -am convocat grupul “mic” (vineri la 11 seara e cam aiurea sa aduni toata gasca), dar din pacate, din motive obiective, "gasca mica" n-a putut sa vina, asa ca am ramas doar noi doi... Sambata am purces la drum cam la ... 12 si jumatate (suntem extrem de inceti sambata dimineata), iesirea din Bucuresti a fost un cosmar, A1-ul plictisitor ca de obicei, curbele de pe Dealu' Negru - o nebunie , defileul Jiului - foarte fain si fara trafic enervant, ce sa mai discutam...excelent. La cabana Piatra Seaca (la care mai fusesem acum cativa ani, dar nu motorizati) am ajuns abia cand se intunecase bine deja, doar ca sa constatam...ca era inchisa "de cand s-a incheiat sezonul, de la sfarsitul lui septembrie" , dupa cum ne-a marturisit un tataie care-si facea veacul pe acolo...Am luat-o inapoi prin cheile Jietului (foarte pitoresti, dar drumul noaptea pe acolo nu-i chiar floare la ureche - foarte umed si cu o gramada de nisip), si in sfarsit ne-am cazat la o pensiune de la intrarea in Petrosani. Dimineata am mai parcurs o data cheile - si n-am regretat, in lumina diminetii, erau si mai impresionante. Ne-am continuat drumul spre Lacul Vidra, prin Obarsia Lotrului...vreme superba, peisaje din ce in ce mai mai frumoase, de vis! Ajunsi la barajul Vidra, stam de vorba cu nenea paznicu de acolo si printre altele, il intrebam unde duce drumul care serpuieste asa frumos in jos, in dreapta barajului? "Pai la Voineasa" zice el "Si e bun?" ne interesam noi "Daaaa, trec tot timpul masini pe el..." Ne-am incumetat si noi pe el...la inceput, am crezut ca nenea paznicu uraste motociclistii, desi nu parea la prima vedere...primii km au fost doar piatra cubica, pe alocuri umeda si cu petice de nisip, niscaiva balti si noroi (acolo unde lipsea piatra cubica). Pana la urma, s-a dovedit unul dintre cele mai placute si mai funny offroad-uri pe care le-am experimentat: nu foarte greu (CB-ul s-a distrat de minune) foarte divers (pamant uscat, pe alocuri noroi, pietris marunt bine tasat, cateva balti mai maricele - favoritele Doctorului, deci de toate pentru toti...plus privelistea de exceptie). Intoarcerea a fost fara evenimente neplacute...salutam choperistul care s-a lipit de minigrupul nostru inainte de autostrada...si ne cerem scuze pentru oprirea din scurt. Inca un week-end reusit...numa' sa mai intarzie iarna, poate mai prindem ceva plimbari sezonul asta! Asfalt cum va place voua!

Daca vorbesti tu cu nesuferitu' ala de Busu sa ne dea niste vreme buna, promit ca mergem anu' asta in Bucovina...in primul weekend de trei zile!

Multam! E bun si macadam uscat. In cheile propriu-zise n-am intrat, ci doar cam 1,5 km in rezervatie, pentru ca eram ca de obicei in criza de timp si cu echipamentul pe noi nu era prea comod. Macar niste bocanci daca am fi avut, in loc de cizme... N-am vazut nici urma de salbaticiune, desi stiam ca rezervatia e populata cu capre negre si de existenta carnivorelor mari (urs, ras si lup). Da' n-am fi fost foarte incantati de o intalnire cu Mos Martin. Drumul spre Soveja se poate face cu grija, da-i tot rupt. Practic este inchis, daca e sa ne luam dupa indicatorul de dupa manastire. Partial surpat din cauza inundatiilor din 2005 si a alunecarilor de teren, cu multe gropi, nisip si pietris, iar cateodata cu doar cateva petice minuscule din vechiul asfalt ivindu-se de sub covorul de frunze ruginii, ne-a obligat sa nu trecem de 30 km/h si de viteza a doua si sa abordam fiecare curba cu mare atentie, mai ales ca avem amandoi gume cu profil de strada. CB-ul plus pilotul acestuia sunt oricum rodati pe macadam si s-au descurcat fara probleme, dar nu cred insa ca un cruiser sau o carenata ar fi scapat fara emotii macar. Pentru un dual purpose e exact asa cum trebuie. In orice caz, din Lepsa pana la manastirea Lepsa asfaltul era proaspat si duminica se lucra la podul de dinainte de inceputul urcarii, deci e foarte posibil ca drumul sa fie asfaltat in totalitate in viitorul apropiat. Vrancea m-a impresionat. E o zona ce merita a fi explorata pe indelete, iar anul viitor speram sa ne rezervam mai mult timp si pentru drumetii. Acum prea a fost in viteza. Later edit: Acest text a fost postat de Doctor X, de pe contul Ingridutzei. Deh, asa se intampla cand n-avem doua computere acasa; mai greseste omu'...

Cu un ochi la site-urile meteo si cu altul la harta, in cautare de drumuri neumblate vara asta, eu si partenerul meu preferat de motociclit (si nu numai ) - Doctor X, ne-am decis pentru o tura de weekend in Muntii Vrancei. Traseul a fost urmatorul: sambata: Bucuresti-Buzau-Ramnicu Sarat-Focsani-Valea Sarii-Tulnici-Lepsa (plimbare pe la cascada Putna) duminica: Lepsa- (plimbare scurta on foot prin Cheile TiÂşiței - o mica parte din traseul de 9 km)-Soveja-Panciu-Tecuci-Braila-Slobozia-A2-Bucuresti (stiu ca traseul de revenire in Bucuresti pare cam...ocolit, dar era tarziu, nu vroiam sa ne intoarcem pe acelasi drum si daca o luam pe varianta Cheia, prindeam curbele exact la lasarea intunericului). Alegerea s-a dovedit inspirata. Am avut parte de peisaje superbe in culori incredibile, drumuri bune (asfalt proaspat intre Focsani si Lepsa, cu exceptia a doua poduri provizorii - traseu pe alocuri frumos virajat, dar inca partial nemarcat si cu curbe nesemnalizate, o doza mica de offroad din Lepsa (mai precis Manastirea Lepsa) până la Soveja - teoretic drum asfaltat, practic gropi, pamant, pietre, trafic (!) si curbe), vreme care a tinut cu noi (sambata a fost cam innorat si putin racoare, dar duminica a fost ideal pentru motociclit - cald si soare mult). Pe scurt, a fost excelent! Pozele vorbesc de la sine despre frumusetea locurilor si sunt in contrast absolut cu vremea asta deprimanta din Bucuresti. Sper sa va mai insenineze. PS: Gasca de la Moto Louis pe unde s-a plimbat? Am trecut pe langa voi pe la Slobozia (daca nu ma insel) si pe autostrada.