super_buburuza

Aseara n-ai venit sa ne vezi RUSINICAAA

Sa ne fie de bine!

Eu nu o stiu. Si nici nu mai intreb ca vad ca e secret

Este si ciocolata destula Daca ne spui si pe cine sarbatorim, venim.

La mine toate's bune si frumoase Ma pregatesc sa merg la masa ca-mi plange stomacelul In w-e e intrunire la Rasnov. Poate mergem si noi

Cine, cine?

Cocosu' Rosu este pe Margelelor. Cum vii pe B-dul Iuliu Maniu, mergi spre Autogara Militari, iar inainte de semaforul de la autogara e un Agip pe dreapta. Acolo faci dreapta si mergi pana cand ai sa vezi Cocosu' Rosu pe stanga. Nu cred ca ai cum sa-l ratezi

Le vad acolo unde sunt. Stii ca pot sa fiu si eu rea, dar sunt o draguta si nu arunc cu pietre Gradina Raiului stiu unde se afla asa ca nu va fi nici porc si nici inghetata S-ar putea sa ajung si eu pe la Cocos, dar nu voi sta foarte mult ca am niste trebusoare.

In caz ca va plictisiti Cu siguranta nu stiati ca.................. - Singurul aliment ce nu se deterioriaza este mierea. - In parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt doar 400 de locuri. Cine intarzie trebuie sa stea in picioare... - Un melc poate dormi trei ani. - Greutatea tuturor furnicilor de pe Terra este mai mare decat greutatea tuturor oamenilor. - Crocodilul nou-nascut este de trei ori mai mare decat oul din care a iesit. - Ursii polari sunt stangaci. - Creierul barbatilor este organizat fie pentru a vorbi, fie pentru a asculta. Nu le pot face pe amandoua in acelasi timp. Asta inseamna ca daca un barbat vorbeste, el a surzit, nu mai poate auzi nimic. Cand vorbeste, o femeie poate auzi in acelasi timp. Deci, atunci cand o femeie vorbeste cu un barbat, trebuie sa-l lase sa termine ce are de spus, altfel el nu poate auzi nimic. - Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal. - Inima unei balene albastre este la fel de mare cat o masina. - In Marea Britanie, din 99 de oameni accidentati moare 1, in Germania, din 60 de oameni accidentati moare 1, iar in Romania , din 3 oameni accidentati moare 1. - Sunt mai multe gaini decat oameni in lume. - CocaCola poate fi folosita si pentru a curata parbrizul masinii tale cand se murdareste la drum lung si ai ramas fara lichid de spalare. - Pentru a desprinde orice fel de hartii, guma sau silicon, lipite pe orice suprafata de sticla, umezeste zona respectiva cu CocaCola. - Apelul de urgenta este 112 peste tot in lume. Acest numar poate fi apelat si daca ai tastele blocate. Incearca! - In medie, persoanele stangace mor mai repede cu 9 ani decat cele dreptace. - O persoana normala este cu circa 6mm mai lunga noaptea. Corpul uman se lungeste in timpul noptii. - Zilnic, avem in jur de 70 000 de ganduri. - Un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume. - Nu se poate stranuta cu ochii deschisi. - Un stranut iese din gura cu o viteza de peste 965 km/h. - Propozitia: "The quick brown fox jumps over the lazy dog" foloseste fiecare litera a alfabetului. - Cuvantul cimitir vine din grecescul koimetirion, care inseamna "dormitor".

Asta-i rautate Cred ca saptamana viitoare ma apuc de cura. O saptamana vreau sa mananc numai legume si fructe.

Eu am mancat ieri clatite in Vama

Ba este foarte frumos la munca!! Eu am biroul plin cu ciocolata

Borris, ne bucuram ca ai terminat zilele de concediu pentru ca ne era dor de tine

Choparica, ce ai facut?

Tovarasi, mergem si noi maine pe o balta sa prindem niste pestisori sa ii parjolim nitelus pe gratar, ca mi-e tare pofta?

Multumesc, maica

A fost in martie, dar cadoul de abia aseara l-am primit

Eu n-am baut, dar am sa o incerc Kawalin, da, ai ratat ziua mea )

Stati linistiti, ca voi stati bine. Eu am probleme si mai grave Am uitat sa va spun: am primit cadou de ziua mea o familie de buburuze.

Propun pentru saptamana viitoare o noua locatie. M-am cam plictisit de "cearsafuri" si banuiesc ca nu sunt singura. As vrea sa incercam sa mergem si la Casa Warsteiner. Este pe Uverturii si arata destul de bine. Preturile sunt ok. Ce spuneti?

Un barbat la epilat Doamnelor si domnisoarelor, să nu vă mai aud că ziceti “voi nu stiti prin ce trecem” că eu acum stiu! Scurt istoric: Mă rad sub brat de vreo 12-13 ani. Firesc, firul se facea tot mai trainic si mai frumos, incepuse sa o ia in jos, spre coate. Deci asa nu se mai putea. Fără mângâierea lamei, axilele mele ar fi aratat in curand ca ZZ Top (cautati pe google cei care nu-i stiti) in mizerie. Asa ca am luat suprema decizie de a trece la epilat. Am coborat la salon curios de ce mi se poate intampla. M-a intampinat domnisoara care m-a tuns cu gauri cu ceva vreme in urma. “Va tundeti?” I-am zambit multumit de raspunsul ce urma sa i-l dau:”NU! Ma epilez sub brat” A zambit, ca la o gluma buna:”Glumiti?” “NU! Ce-i de glumit in asta?!” A mai zambit o data si a zis “Nimic”, plecand…. Intre timp a vanit epilatoarea, Buna ziua, pofiti in cabinet. Am intrat in “cabinetul” care arata ca o sala de operatii.. Si am fost invitat sa ma intind pe un pat la fel de medical. Incepusem sa fiu intimidat. Mi-am dat tricoul jos, mi-am supt un pic burta, am ridicat bratele. Doamna a proptit deasupra mea un bec extrem de puternic, fix ca alea de la chirurgie, si a inceput sa ma studieze:”Mda…nu-i rau, totusi va va durea un pic…mda, in fine, sa incepem”. Eu zambeam. Durere, zici?! “Durere” eram poreclit in copilarie, eu am inventat durerea, mananc durere pe paine! Doamna amesteca maglavaisul intr-o oala. M-a informat ca fiind prima oara, folosim ceara clasica. Ok, cum zici tu, mare scofala! Apoi cu o spatula mi-a intins sub brate Âşmecheria. O crema calda si galbena, mai ca-mi era pofta sa gust un pic. “Va arde?” “Nici pomeneala, domnisoara” - am raspuns zambind la fel de smecher. A inceput sa apese ceara care se întărea si, pe neasteptate, JBANG!!! Ochii au dat sa-mi iasa un pic din cap. Smulsese ceara intarita cu tot cu firisoarele mele. Domnisoara m-a studiat din priviri si m-a intrebat:”V-a durut?” “Un pic, asta-i tot?!” am provocat-o eu viteaz. “Nu, nu-i tot.” - a venit replica pe care nu o doream si nu o asteptam. ”Mai dam un strat, ca au mai ramas firisoare.” Si din nou m-a uns cu ceara fierbinte. Adevarul e ca mă asteptam sa fie mai dureros. Că atat de mult va plangeti, domnisoarelor si doamnelor, incat m-am asteptat la ceva similar cu luatul unui sut in coae. Zona tocmai epilata imi era insa deja sensibila si cea de-a doua “extragere” a fost mai dureroasa. Ochii mi-au iesit cam jumate din cap. Si cu toata vitejia mea, am recunoscut:”Nu-i teribil de placut…” Domnisoara mi-a zambit si a spus:”Inca o data si gata!” Inca o data?!?!?! Pai de ce? “Tot v-au mai ramas niste firsoare. As putea sa le smulg cu penseta. Cum doriti?” Eram invins. “Cu ceara, domnisoara, cu ceara…” Mi-a aplicat cel de-al treilea strat. Nu mai imi era bine, nu mai zambeam, vroiam sa se termine dracu o data, imi era dor de lama mea si de usturimea after shave-ului aplicat dupa ras. Si JBANG!!!!! + a treia oara!!! Mi-am muscat buzele. Mi-a venit sa o iau pe domnisoara de freza si sa o dau cu capul de lampa, de dulapuri de pereti. ” ‘tu-ti gura ta de ceara si epilare, mai bine imi las carlionti ca evreii!” Chiar ma duruse. Domnisoara isi cerceta opera. Mă intreabă:”Aveti Baneocin acasa?” “Nu stiu ce-i ala, si de ce ar trebui sa am?” “Pentru ca v-a dat un pic sangele.” “Vaaaaaaaaaaiiiii, ‘tu-ti ceara ma-tii care te-a facut de ceara si de epilare… - injuram in gand ca birjarul. “Mi-a dat sangele?” “Da, un pic, se opreste repede.” M-a dat cu niste creme calmatoare, cu o pudra, si mi-a zis ca-s gata. Da, eram gata, la propriu. Tineam mainile pe langa corp de parca avea sub brat doua becuri fierbinti. Si acum simt tot asa. In plus am inceput sa transpir. Si cica nu am voie sa fac dus vreo doua-trei ore. Si nici sa ma dau cu after-shave. Deci da, stiu prin ce treceti. Si da, stiu ca se poate si mai rau. Nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat daca ceara mi-ar fi fost aplicata si apoi smulsa din zone, sa zicem, mai sensibile.

O fi dimineata pentru voi. Pentu altii deja a trecut juma' de zi

Neatza! In caz ca va plictisiti va dau ceva de citit Masina scumpã a sãracului Pînã acum o sãptãmînã credeam cã România devine o tarã bogatã. N-aveam alte indicii decît acela cã seara, dupã ora 8, nu mai poti gãsi un loc de parcare în cartiere, în nici un oras cu mai mult de o sutã de mii de locuitori. Masini multe, masini scumpe: deci, probabil cã sîntem pe drumul cel bun, nu? De fapt, nu. Masinile noastre cele noi spun exact contrariul. Si anume, cã apartinem de fapt unui grup sãrac, dar decis sã nu parã asa. Ipoteza e verificatã de mai multi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of Pennsylvania) ai unui studiu fãcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai putin avute decît media: negrii si hispanicii. În ambele cazuri au observat acelasi lucru: cheltuielile pentru masini, haine si bijuterii ale celor fãrã multe mijloace sînt cu pînã la 25% mai mari decît ale populatiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ãstia trebuie sã vinã de undeva: studiul aratã cã sînt tãiate cheltuieli pentru educatie, amenajãri interioare si distractie (alta decît liniutele cu masina cea nouã!). Practic, investitiile sînt preferate în mãsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mã rog, nu cînd taci), însã se vede ce porti la mînã. Iei ceasul, nu enciclopedia. De ce fac însã oamenii asa ceva, de ce se poartã atît de irational, tãind tocmai cheltuielile care ar trebui sã-i facã mai destepti, mai relaxati si deci mai competitivi? De ce sã arunci banii pe geamul larg deschis al vanitãtii? De ce sã devii sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca si cocaina, odatã ce salul Ferragamo, odatã cumpãrat, va cere, la infinit, altul nou, odatã cu fiecare sezon? Simplu - spun autorii studiului: ca sã pretinzi cã nu esti sãrac. Consumul la vedere nu are rolul de a demonstra cã esti avut: el, de fapt, e macaraua care te ridicã din groapa cu amãrîti. Sau cel putin asa îti închipui tu. Ce e interesant e cã bogãtia veritabilã nu aduce mai mult consum ostentativ, ci mai putin. Oamenii din comunitãti care devin mai prospere încep sã dedice o parte mai micã din venituri masinilor si hainelor care îsi strigã pretul în public. Studiul dã si cifre: 10.000 de dolari crestere pe an a venitului duce la o scãdere cu 13% a consumului ostentativ. Bogãtia te relaxeazã: de fapt, nu mai e nevoie sã te prefaci cã ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai trebuie sã faci reclamã mincinoasã. Revenind la România, e clar cã sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai sãraci, însã foarte dornici sã uitãm chestia asta si mai ales îngrozitor de disperati sã pãrem bogati. Patologia nationalã include masina lui Becali, dar si covoarele de Mertane si Bemveuri asternute în fiecare week-end în fata hotelurilor de la mare. Nu vã gînditi cã toate au plecat din parcãri înverzite, din fata vilelor de milioane: cele mai multe vin din fata apartamentelor de bloc, în care e nevoie de mult de o zugrãvealã si-o cadã nouã. Nu vor veni pentru cã proprietarul a ochit deja un set nou de jenti de curse, care orbesc si pilotul, în avionul care trece peste DN1. Bogatii nostri veritabili au si ei partea lor de vinã în cursa înarmãrilor, însã trebuie si ei întelesi: nu pot sã se simtã mai jos în fata partenerilor si clientilor din alte zãri. Banii noi trebuie cumva sã se dea mari în fata celor vechi. Jet, valet si costum de zece mii de euro, asta e mai degrabã o armurã decît un semn de sofisticare. Te aperi de dispretul pe care îl bãnuiesti la neamtul pe care îl cheamã cu von sau francezul acela, cu mosie în Loara, vecini de hotel în Fiji. De la bogatii ãstia, care hipnotizeazã jumãtate de tarã la televizor, porneste în jos presiunea de a cumpãra si a arãta. Credeam pînã de poponeataînd cã asta e bine pentru economie, pentru cã pune în miscare banii si ne stimuleazã sã muncim mai mult. Însã muncim pentru lucrurile gresite: masina de 40 de mii face acelasi lucru ca si cea de 10, însã trimite peste granitã 30 de mii, care nu vor produce niciodatã nimic pentru noi. Arãtînd cã sîntem bogati, nu facem decît sã sãrãcim, ca oameni si ca (scuzati cuvîntul demodat!) natiune. Tocmai de aceea, primul semn de normalitate va fi acela în care vînzãrile de lucruri scumpe, de tinut pe tine sau afarã, vor scãdea. Cînd vom începe sã punem banii înãuntru, în casã sau în cap? Cînd masina va redeveni un mijloc de transport, iar succesul în viatã - o tintã fãrã eticheta de pret pe ea? Într-o tarã normalã, la un Louis Vuitton trebuie sã se vîndã un milion de genti de la Zara. Nu invers, cum am vrea noi, încã.

Neatza, tovarasi! Se apropie weekendul

Vrei sa se arda pe spate