letgo

Eheee.. Ar prinde un eveniment asa prin Romanica! Avem fete frumoase. Ce se vede in poze a fost o actiune de caritate. La reprezentanta Harley in Dublin a fost un eveniment de spalat moto si a picat la ţanc pentru un botez. Asa ca de ce nu ?

Mai baieti, va sunt recunoscator pentru aprecieri. Scotia.. Motoare.. Vise si aventura Suna toate excelent, insa viata nu e tot timpul roz. M-am detasat de micile avantaje cu care traiam la momentul cand cu excursiile, si ca un barbat ce imi doresc sa fiu pe deplin responsabil, m-am apucat de facut lucrari de stabilitate pe financiar si skill sets. Am incercat din rasputeri sa fac vanzari ca imi place domeniul, insa totul s-a lovit de principiile pe care cu incapatanare am tot incercat sa mi le incalc pentru ca am vrut sa simt gustul victoriei. Povestea e pe alocuri ca cea din Boiler Room. M-am intors de unde am plecat.. neinvins, pentru ca nu am pierdut ci mi-am invatat o lectie de viata extraordinara. Motorul l-am dat acum o saptamana: Suzuki RF 600 galben cu negru. Am treburi nitel mai importante de rezolvat in prezent, si datoriile de moment m-au fortat la luarea de decizii Am pastrat casca.. Poate nu peste mult timp o sa imi gasesc locul si o sa o mai port pe alte motociclete. Dar gata cu povestile.. Va pun cateva poze cu RF-ul pe cand mi l-am cumparat si dus la botez... Feast your eyes, riders !!

Huh! Mare adevar graiesti. Frumoasa calatorie la fel ca povestea. La mai multe impreuna!

Bai, felicitari! E fain sa iti mai clatesti ochii si cu o iesire din tara. Mai ales ca ati ales un loc superb sa faceti asta. Minunate poze! Multumesc pentru upload, mi-au pus pansament

Calduramare, e prima oara cand aud de Mihai Barbu. Foarte tare ce a facut, tocmai am terminat de citit ce e cu cartea si cu aventura lui. Iti multumesc pentru aprecieri tie si celorlalti useri pentru care nu am facut-o inca.

@ Zappy: Am facut-o ca trebuia sa o fac. Daca sunt si inspiratie pentru ceilalti cu atat mai bine. Nu spun decat: Do it your way!

Putin ciudat, si eu l-am dat jos aseara sa ma uit dar era tarziu si l-am lasat sa mai astepte Ce e misto insa e faptul ca pe toti ne inspira aceeasi pofta. De ce "Easy rider" toata lumea ?

Am mers ce-am mers pe drumuri necunoscute, m-am pierdut putin prin oras si ce imi vine in minte: sa urc pe cel mai inalt deal sa vad orasul. Am urcat rampe cum nu am mai vazut in viata mea in miros de ambreiaj, si cu murgul nervos de atata truda si urcus, si am ajuns intr-un final pana la Cliff House ( http://en.wikipedia.org/wiki/Cliff_House,_San_Francisco ), unde am mai facut cateva poze superbe, m-am mai plimbat si am primit telefon de la Chris. Vesti nasoale.. I-a spus lui cineva care stie multe chestii despre motoare cum ca Honda Shadow este o motocicleta pentru care nu prea se gasesc piese, intretinerea e scumpa ca e veche, etc, si sa nu imi plateasca prea mult pe ea daca totusi se hotaraste sa o cumpere. Mi-a zis ca nu-mi da decat vreo 600 - 700 daca vreau sa o dau. Stupefiat de ce am putut auzi, am avut pornire sa ii spun ca e deosebit murgul meu, ca piese sunt destule pe piata, ca au multi modelul asta si tot asa. Nu am apucat sa ii spun prea multe ca l-am simtit fara interes in telefon in timp ce ii spuneam despre motocicleta: despre faptul ca nu picura din motor, ca nu am pus nicio picatura de apa atata amar de km, ca i-am dat si benzina proasta si nu a facut urat. Urma sa ii spun ca daca ii dau o mana de jeratec se scutura si se face un murg frumos si tanar, gata sa il salte in sa si sa il duca unde vede cu ochii si cu inima ( Dar asta nu ar fi inteles ). Dezamagit, am pornit la drumsi am mers cativa km spre centru (imi era deja oarecum cunoscut traseul pe acolo) cu gand sa ma intorc inapoi la Hostel. Dar ca sa nu platesc iar vreo 5 $ pentru cateva minute, am intrat in prima biblioteca (au acces gratuit la internet), hotarat sa fortez mana destinului si sa imi pun planul in aplicare. Trebuia sa fiu gata de plecare in 3 - 4 zile de pe coasta de est. Cred ca era joi, 8 septembrie anul trecut. Mi-am zis.. Daca scad pretul, sigur o sa am ceva clienti. Dumping price - sa misune lumea pe langa mine cu oferte. Zis si facut. Mi-am calcat pe inima si am modificat pretul in anuntul de pe craigslist. De la 1600 la 1000$ ca sa fiu sigur. Nu imi permiteam 1200 - 1300.. poate ma suna, poate nu, poate negociaza, etc .. Cum am iesit din biblioteca m-am indreptat spre casa, unde am mancat si m-am gandit la ce urma sa fac. Era deja dupa-amiaza, soarele inca era pe cer si ardea placut, iar ziua era departe de a se fi terminat deja. Mai e timp, mi-am zis. Am plecat pe plaja, ca acolo aveam semnal bun la telefon si m-am mai uitat in larg ca in dimineata de dupa intalnirea cu rangerul. Priveam departe, pierdut in frumusetea golului de apa si a sute de km de nimic si vazduh. Ochii nu vedeau nimic deosebit, dar inima imi spunea ca e asa frumos si liniste.. Nu am stat mai mult de 20 de minute ca au si inceput sa sune. A sunat un tip dintr-un orasel din apropiere si-a zis ca vine sambata sa o vada, insa pentru ca aveam nevoie urgenta de cash nu i-am promis ca o retin pana vine, si-apoi oricum era deja tarziu sambata. Cum am inchis, alt telefon la 4 - 5 minute: Ca daca e adevarat ce spun in anunt, daca nu e bataie de joc.. Un Shadow cu 1000 $? A zis ca daca merg pe motocicleta pana la el la poarta imi da cash fara discutii. Se gandea poate ca e intr-o stare jalnica de i-am pus asa pret. Eu insa am povestit cu de-amanuntul in anunt tot ce are, ce are nevoie, ca abia am ajuns tocmai din Massachusetts si ca din cauza vizei trebuie sa o vand si sa ma intorc urgent in tara, ca nu picura nimic din motor, ca are consum bun, ca merg toate la ea mai putin acul care indica temperatura la motor, ca are totul original, ca nu se incalzeste motorul, ca are cauciucuri foarte bune si ca are mici defecte de look si-am pus si poze. M-am inteles cu el ca a doua zi sa ma duc sa o vada dupa-amiaza pe la ora 17. Dar cum eram nastrusnic si imi placea sa merg noaptea, i-am propus sa merg chiar atunci. Si-am plecat. Am trecut podul, am trecut prin oras, m-am incurcat putin pe centura si am pierdut ceva timp, dar GPS-ul m-a salvat ca intotdeauna. Bagasem adresa baiatului in task-uri, dar zoom-ul era mic. In fine, am ajuns la poarta, am dat un claxon si a iesit. Il chema Jeff si ii sclipeau ochii Cum am dat mana cu el am stiut ca el e cel caruia i-am adus motocicleta pe care o dorea foarte mult si caruia trebuia sa i-o dau. Parca era liniste in jur acum, nu mai era nici o urma de indoiala. Ii sclipeau ochii cand se uita la ea, si entuziasmul aproape il facea alt om. Avea in jur de 28 de ani, om modest si cu suflet liber. Nu stia sa mearga pe motor prea bine, nu avea permis decat pentru masina mica, insa cand m-a intrebat daca poate sa o incerce nu l-am putut refuza (desi stiam ca o sa comit infractiune). Politia era intelegatoare pe acolo, si ceva imi spunea ca nu o sa se intample nimic ce as putea sa regret. A mers pe acolo putin cu ea, s-a uitat, a stat pe motor, a ascultat cum toarce si cu un zambet aproape ascuns m-a privit fix si satisfacut. "Nu am banii acum, de asta ti-am zis maine", desi oricum era destul de tarziu ca sa fi mers in seara aia pana in Burlingame (putin mai la sud de aeroportul international din San Francisco). S-a vazut ca apreciaza gestul de a fi mers pana acolo chiar atunci. Era deja intuneric atunci cand am ajuns, insa am facut-o si pentru mine. Daca nu era hotarat sa o cumpere, a doua zi dimineata plecam la drum deschis la oferte cat de mici. Am stat de vorba cu el pret de vreo jumatate de ora, timp in care mi-a spus ca viseaza de multa vreme la un Shadow si ca e singura motocicleta pe care si-a dorit mult sa o cumpere. Iar faptul ca era neagra il dadea pe spate. Puteam sa vad ca e adevarat ce spune din modul in care accentua calitatile cruiserului din fata lui. Printre randuri am citit aceeasi dragoste nebuna de asfalt si dor de duca si am plecat de la el cu inima impacata ca am gasit cumparator, ca imi las murgul pe maini bune, ca dupa ce mi-am trait visul ajut si pe altul sa faca la fel. Am calarit iar noaptea de nebun prin zona hostelului cateva ture de ramas bun, m-am dus la plaja sa o mai vad o data in lumina lunii si m-am culcat multumit dupa o zi plina de emotie si un dus fierbinte inainte de somn. Iar dimineata. Ultima dimineata. Platisem hostelul pentru inca o zi, dar cine mai pune la socoteala? Aveam tot ce imi trebuie, jumatate de rezervor de benzina, clientul astepta cu banii si ziua de abia incepuse. Unde mai pui ca era si teribil de frumos afara. Dupa dejun am plecat in tromba spre Highway 1 sa imi iau ramas bun de la Murgu asa cum se cuvine: cu inca o tura de asfalt. A fost deosebit totul. Toate erau pregatite, nu aveam nicio grija. Banii imi ajungeau iar la mustata. Mai aveam 18 $ in buzunar si urma sa primesc inca 1000 peste cateva ore. Cineva tinea cu mine acolo sus S-a facut vreo 4 ceasul si am plecat la hostel. Mi-am luat ramas bun de la lume, am facut bagajul (geanta cu haine si rucsacul), am donat hostelului cortul, canistra de benzina si alte mici nimicuri, si am plecat sa il duc pe Murgu la noua lui casa. Drumul il stiam deja, asa ca nu am mai pus GPS-ul. M-am pierdut insa pe autostrada si am inconjurat vreo 30 de km. Am ajuns pe la 6 la Jeff, am mai dat o tura cu el in spate ca sa ii arat motorul si sa vada pe ce da banii, timp in care am vorbit cu el. Am facut cateva plecari mai iuti ca sa vada ce poate `86-le, ca daca vrea ca murgu sa muste asfaltul sa stie ca poate, am mers si incet si i-am aratat cum sa o tina la drum lung (turatie, viteza, pozitie, etc - era incepator omul), sa verifice una - alta inainte sa porneasca la drum si tot asa. Ajunsi inapoi, a observat ca face un clack atunci cand bagam viteza I-a si i-am zis ca sincer, nu ma pricep la partea de mecanica a motocicletei, dar cand am cumparat-o in Massachusetts facea exact la fel, am facut atata drum cu ea si nu am avut nicio problema. I-am lasat GPS-ul, o pereche de manusi din piele fara degete si casca, dupa care am facut o hartie de mana (ca pe acolo asa se face si e valabila), am completat certificatul de proprietate cu numele lui si kilometrajul, am luat banii si am plecat la aeroport dupa ce i-am pupat la Murg obrajii. Mai erau vreo 3 ore pana la plecarea avionului, asa ca m-am dus sa ma interesez de bilet spre Boston: 400$ Au urmat 24 de ore de somn si plictiseala in aeroport in asteptarea cursei din urmatoarea zi. Pretul biletului era de numai 275 $. Intre timp.. noroc de telefonul nokia pe care am terminat jocul de box si am jucat table pana m-au durut degetele. Din timp in timp ma uitam pe geam la ce lasam in urma si ma gandeam la murgul care m-a purtat in aventura vietii la care inca visez si imi face deosebita placere sa mi-o aduc aminte. Am dat calul altcuiva, dar aventura a ramas in mine. Cand ma gandesc la ce a fost cu bune si grele, cu frig si soare, emotie si satisfactie, inca ma incearca fiorul dorului de duca, iar pe fundal, pierdut undeva in spatiu, cantand obligatoriu: Get your motor running! Head it on the Highway.. Looking for adventure, or whatever comes our way..

Pai in momentul de fata spal vase intr-un restaurant in Dublin

Imi citesc randurile si incep sa imi aduc aminte. A trecut mai bine de 1 an de cand am inceput sa scriu si iata, inca nu am terminat. Iertare voua, celor care asteptati de multa vreme continuarea. Mult m-am plimbat si multe am facut de cand nu am trecut pe aici, insa nu am o aventura noua de povestit. Nu inca... Si ca dupa o indelunga absenta de pe forum, ma intind somnoros pocnindu-mi oasele, imi trag scaunul mai bine si ma pun la scris.. Dis-de-dimineata, ciripitul dulce imi inveselea obrazul, iar gandul "hai! La drum!", pentru prima oara dupa atata vreme, nu ma mai ardea printre coaste. Leneveam linistit si impacat, invelit cu patura aspra pana in dinti si ma gandeam la cat era de misto ceea ce tocmai facusem. Era prima dimineata in care ma trezeam relaxat dupa dusul fierbinte de cu seara, cina calda si ceaiul dumnezeiesc, care mi-a fost alinare in atatea momente grele. Somnul imi era iar prieten, reumanizarea se producea vazand cu ochii. Insa nu m-am putut bucura prea mult de zambetul larg, ca m-am trezit de-a binelea si fugit jos ca sa vad ce mesaje am primit de la potentialii clienti. Intru, click-click.. Anuntul la locul lui, e-mailul gol.. apeluri pierdute ZERO. Ptiu! Nu-i bine.. Cat mi-am facut ceva sa mananc si m-am pregatit de ziua mare pe care o aveam in gand, am primit un mesaj de la Chris. Ca ar fi interesat, ca i-ar placea sa o vada, ca e undeva departe. E de bine, imi zic - si țuști pe plaja ca acolo aveam semnal. Il sun pe baiat, imi zice ca e la nu stiu cati km si ca ar putea sa vina sa o vada, dar poate sa imi ofere numai 1000 $ ca e un (citez) "poor student". "Ma mai gandesc" ii spun, si raman pe plaja inca vreo cateva minute sa ma gandesc. Am calculat-o, am rascalculat-o.. M-am scotocit prin buzunare.. numai vreo 50$. Incepeam sa ma trezesc la cruda realitate. Oceanul de langa mine incepea incet sa dispara, plaja sa se ascunda in apa, si totul din jur sa se diminueze in timp ce banii, timpul scurt si celelalte probleme capatau importanta din ce in ce mai mare. Dupa dejunul gustos mi-am luat rucsacul, geaca si cheile si-am plecat. Murgu ma astepta credincios, imbracat in negrul lui pur-sange. Incepea sa ma apese ceva mai tare faptul ca trebuia sa ne despartim, dar cum aventura era planuita sa aiba si un sfarsit.. am pupat cheia, i-am zis: "No hard feelings", si am plecat spre prima reprezentanta moto cu gand sa-l vand. M-am gandit sa merg intai spre nord sa imi incerc norocul la shop-urile marcate pe harta. Trafic - nenorocire. 1-a stop, 1-a stop, 1-a stop. Nu a fost greu sa o gasesc pe prima, dar nu prea avea nici in clin nici in maneca a face cu motociclete second hand: Am intrat la Harley Davidson sa intru in vorba cu cineva sa imi fac o idee despre piata si pret, insa nu am scos prea multe de la tipul nitel bosumflat din cauza crizei care ii afecta business-ul. Mi-a dat totusi un numar de telefon si adresa de la o alta reprezentanta moto care era ceva mai la nord - Ducati. Inca vreo cativa km cu ochii in patru si am gasit locul in care aveam de ajuns. Motoare superbe, polisate, look inedit. Arata foarte rapciugos murgul meu - cateva zgarieturi, ceva suprafete oxidate.. Nu mai era tanar. Mi-am luat inima in dinti si am rugat pe cineva sa o cheme pe fata la care m-a trimis tipul de la Harley. Era nitel ocupata cu niste acte si am asteptat-o vreo 20 de minute. Iar dupa ce a venit.. Mmm.. Mda.. Mnuuu.. Cîr că mîr. Ca n-au bani ca e criza si nu prea sunt interesati decat de motociclete care arata foarte bine. Dar daca vreau sa scap de ea poate sa imi dea vreo 200 de dolari M-am uitat la ea mirat de ce-a putut sa ii iasa din gura, am acceptat in sinea mea ca nu are rost sa ma complic si am pornit motorul multumindu-i pentru timpul acordat si oferta pe care - trebuie sa recunosc - mi-a facut-o! Am pornit linistit spre oras (San Francisco), cu inima mahnita ca e posibil sa nu obtin 1200 de dolari cat aveam mare nevoie sa cumpar un laptop sor`mii si sa imi ajunga de drum inapoi pe coasta de est. Traficul era lejer spre sud si soarele era sus, amintindu-mi de desert, sute de km doar eu cu Murgu, arsurile de pe obraz de atata vant si soare si setea ingrozitoare care ma lovea cateodata. Si gandul mi s-a oprit la sete: am intrat in prima parcare, mi-am luat o sticla de suc si nu m-am lasat pana n-am uscat si ultima picatura. Asa da potol! Am mai stat, m-am mai invartit, m-am mai gandit, si m-am hotarat sa ii sun pe cei de la reprezentanta Honda din centrul orasului. Luasem numarul lor de la Info Center dimineata, dupa ce m-a prins doamna ranger Stiam ca pretul oferit va fi mult sub piata, dar era o varianta de vanzare rapida - de ce ma grabeam.. Biletul de avion inapoi spre Europa era deja amanat o data cam la 2 saptamani dupa data initiala si se apropia cu pasi grabiti ziua in care trebuia sa ma urc in avion pe cealalta parte a continentului, la vreo 4500 air km. Ei bine.. i-am sunat. Era intr-adevar numarul de la reprezentanta Honda, intr-adevar faceau achizitii second hand si erau interesati, insa inchideau intr-o ora si daca traficul imi permitea sa ajung la timp acolo, nu mai aveau timp sa o examineze. Asa ca mi-au propus sa vin a doua zi dimineata. Pe la 10. Zis si facut. Speranta mi se aprindea din nou si pofta de viata imi curgea iarasi prin vene. Iar pana seara ghici ce-am facut ? Cateva ture prin Golden Gate National Recreational Area - o zona superba, aproape de oras dar practic salbatica, naturala si cruda, cu peisaje superbe si plaje inguste, marginite de ocean si de stanca. Nu am putut rezista tentatiei de a calari pe intuneric, asa ca dupa ce m-am intors la hostel si am mancat am iesit iar la o tura. Eram ca un copil care tocmai a primit o jucarie, desi aveam aproape 10 000 km facuti pe Honda. Parca nu ma mai saturam de ea, mai ales ca imi era clar faptul ca o sa o dau pentru totdeauna dupa atatea petrecute impreuna. Mesaj completat Iar se facu dimineata.. Dar de data asta era "acea dimineata" pe care parca o stiam deja. Pe la 9:30 am pornit spre reprezentanta din centru. Podul l-am trecut la fel de glorios si plin de satisfactie ca prima oara, dupa care am platit cei 7 $ taxa de pod (sau erau 6$..?) si am intrat in oras. Cu harta in mana mi-am facut loc prin trafic pana spre zona aglomerata si plina de rampe. M-am mai invartit putin pana am gasit shop-ul si am parcat pe locul special marcat pentru motocicleta. M-am vazut cu cei de acolo, am discutat cu ei, si pana s-a dus unul sa dea o tura, eu m-am urcat pe cateva sportive pe care le aveau expuse. Se simteau total diferit decat pe murgul meu rapciugos. Erau lucioase, colorate, nervoase, ascutite, sexy... Dar cu tot bling bling-ul lor parca le lipsea sufletul, care la Murgu dadea pe afara. Ma simteam acasa in saua lui, iar petele oxidate si micile urme de rugina ii defineau caracterul si ii dezvaluiau secrete demne de respect. Cam o jumatate de ora a durat pana s-au vorbit cei doi, timp in care eu nu ma mai opream din admirat calul meu din otel pe care parca acum l-as fi vazut pentru prima oara. Rezemat pe un picior si cu roata intr-o parte, cu franjurile alea din piele la mansoane si tot plin de negru si crom. Era ca un zmeu gata sa franga oasele oricui indraznea sa ii renege spiritul de aventura ori pofta de calarie. O fiara salbatica, fair-play si cu un munte de caracter era pusa pe gumele care aratau inca aproape noi dupa 10 000 km de autostrada. S-a apropiat cineva si i-a dat cheie: a plecat la sfert, ca una noua. Duduitul tobelor curgea rotund, voinic, matur, perfect.. Asa frumos ii batea inima, iar pistoanele tremurau linistit, de parca stia ca il vand cu mare durere in suflet, si ca un frate de aventura, imi intelegea suferinta fara cea mai mica urma de resentiment. Cel care pornise motorul era mecanicul care venise sa se uite in ochii murgului si sa il caute la dinti. Am simtit totul in jurul meu. Parca ceva nu era in regula. Nu asa trebuia sa se intample, de parca era deja scris undeva ca nu trebuie sa il vand. Nu atunci. Nu acolo. M-am dus la manager, cel care daduse o tura, si ca sa intru in vorba cu el am intrebat de pret: Uite, am o oferta de 1000$ de la un student. Crezi ca o sa obtin ceva mai mult aici, sau macar acelasi pret? Reactia usor spre mirat, cu sprancenele ridicate si seriozitate accentuata a spus tot. Deja stiam ce raspuns urmeaza inainte sa rosteasca: NU! M-am intors, am urcat pe murg dupa ce am spus mecanicului "The deal is off!", am calcat a I-a si am plecat lasandu-le doar miros de Shadow in urma. Nesiguranta totala, parti din mine care ma trageau inapoi sa o vand pe oricat, sa imi iau bagajul si sa plec, frica de timpul care parca se incapatana sa treaca din ce in ce mai repede... Dar toate astea care veneau in zbor spre mine se loveau ca de un scut cand simteam saua sub mine si motorul torcand inca in limba mea. Era mai mult decat o motocicleta. Ma simteam in siguranta in sa, de parca imi oferea si protectie nu doar satisfactie si placere. Eram egali. Eram noi doi in San Francisco.

Ma baieti, sunt pe felie cu muncile si chiar nu am timp sa ma detasez. Dar promit ca o sa mai scriu ce a mai fost, chiar daca nu e plin de farmec la fel ca ce fu deja povestit. Aveti grija de voi si mergeti cu grija, ca multi nebuni gonesc liberi.

imi spune si mie cineva ce-i ala chitulan?

Salut! M-a apucat nebunia si mi s`a urcat parul in cap cand am aflat ca va puneti pe aventura. Motocicleala placuta! Io stau cu gura cascata si salivand pana puneti poze. Enjoy it big time, cause you never know when you`ll be gone for good. Get your motor runnin` Head out on the highway Lookin' for adventure And whatever comes our way

America e ceva mai ieftina decat poate ai inteles din cele povestite de mine. Intr-adevar, in California erau preturi duble la benzina fata de cele de pe coasta de est (4,05 sau chiar 4,12 fata de 2,20 / galon). Dar all across am cumparat cu .. sa zicem in jur de 2,50 - 3,00$ per galon. Locul de cort nu e 20. In Valea Sperantei am platit 25$, insa in rest cam 12 - 15. Poate pentru ca era in California. Cel mai scump motel m-a costat putin sub 80$. 77 sau 78 sa fiu mai exact. Cel mai ieftin 25$ in sudul lacului Erie (de la Niagara spre S-V). Ca medie inclin sa spun 40$. Iar in ceea ce priveste micul dejun.. No comment. A fost intr-adevar un dejun pe care l-am tinut minte. Apropo, Mesaj completat Defapt era vorba de Lake Michigan. Aproape de Chicago

Am ajuns! Asta era adevaratul finish line. Cel putin asa l-am simtit la momentul ala. Eram la cativa metri de apa pe care puneam degetul pe glob cand eram in clasa a 5-a mirandu-ma de suprafata enorma a celui mai pasnic ocean. Cand am plecat de pe Cape Cod – Massachusetts am mers intai pe plaja Atlanticului si am privit cum isi trage sufletul tarandu-se pe nisipul plajei. Atunci mi-am zis ca trebuie sa vad si Pacificul, sa ii trimit vorbele de duh nerostite de fratele lui de peste uscat. Un fior greu de explicat mi se plimba prin tot corpul si imi facea pielea de gaina de parca as fi castigat nu stiu ce razboi de asuprire. M-am mai uitat o data: Un imens intuneric era in zare, insa valurile se aratau cate putin de la luna. Vuietul prietenos m-a cuprins tot si m-a linistit. Era momentul in care imi dusesem la capat misiunea si in care puteam sa rasuflu multumit. La pod am terminat fizic aventura peste continent, insa Oceanul mi-a dat linistea izbandei. Spiritul imi ardea incins pana atunci, insa nu mi-am dat seama decat dupa cele 5 minute de privit in zare pustiul negru de apa si intuneric. M-am intors la murg si i-am zis, parca cu greu acceptand in sinea mea: Trebuie sa te vand.. El statea linistit si zambitor, dornic inca de aventura in pozitia lui vesnic tanara si parca neintelegand ce tocmai i-am spus. Imi dadea fiori de inca un inceput. Numai cat ii vedeam cromul in lumina slaba de luna cum luceste cuminte si plin de entuziasm imi venea sa il incalec si sa il calaresc pana la rasarit oriunde m-ar fi dus drumul, fara sa imi pese de nimeni si de nimic. Nu conta ce urmeaza in urmatoarea zi, cati bani mai am pentru benzina sau cand trebuie sa ma intorc acasa. Viza nu mai exista, eram stapan pe pamanturile peste care imi trecusem glorios gumele DUNLOP. Cateodata inca ma incearca fiorul acela, in care sunt rege peste pustietate, linistea imi e amanta, noaptea plapuma si frigul speranta. Insa nu mai e la fel.. Lipseste murgu`… Am incalecat plin de regret ca timpul se intoarce impotriva mea odata cu serenitatea pe care mi`a dat`o oceanul si am plecat vagabond in noapte. Ca sa revin la cele lumesti am trecut in nou pe sub tunel, am mers in Sausalito (un orasel superb din zona San Francisco Bay) sa imi caut un motel. Ma gandeam ca sunt preturi ceva mai mici din moment ce nu sunt in orasul mare. Am scos GPS-ul pe care deja nu il mai foloseam de ceva vreme si am inceput sa caut. Prima locatie: motel pe GPS, scara de bloc (bloc-vila cu apartamente, cam la 2 etaje si acoperit cu tigla. Genul de zona foarte linistita, curata, cu lume civilizata, cu vedere superba spre Bay). Categoric, nicio firma luminoasa. A doua locatie, la fel, inexistenta. M-am mai invartit putin si m-am uitat cateva minute pe harta. Harta e sfanta! mi-am zis. Am vazut 2 campinguri in Zona de Recreere prin care tocmai trecusem cu minute in urma, asa ca am luat-o inapoi spre tunel. Acelasi sentiment de respect l-am avut pentru grandul din piatra, doar ca acum eram mai de-al locului. Am mers foarte atent pana am ajuns din nou la plaja. Niciun camping! Dupa ce-am mai zabovit nitel privind oceanul (pur si simplu nu te saturi de el, e atat de frumos incat iti rapeste tot timpul cand il vezi cateva minute sa te umple de liniste), am mers inapoi spre tunel, la fel, foarte atent. Iar nimic.. Era o stanca masiva pe marginea drumului, destul de aproape de plaja (la cateva sute de metri pe drum), langa care m-am gandit ca ar tine dos daca ar fi sa intind cortul. Era trecut de miez de noapte, si nu gasisem niciun motel. Deja mi-am zis: Ce rost are sa platesc o camera de motel pentru cateva ore de somn chinuit? Mai bine dorm inca o noapte la cort si maine ma cazez, fac un dus fierbinte si ma umanizez la loc. Trebuie sa va amintesc faptul ca ultima noapte o dormisem in cort, in Valea Sperantei, la -5 grade celsius si speram ca urmatoarea sa fie undeva la cald, cu o plapuma groasa sau macar cu o patura sanatoasa si fara vant care sa iti inghete suflul si simtirile. Dar cum calculele de acasa sunt doar de acasa, m-am hotarat sa dorm la adapostul stancii. M-am oprit, am pus farul pe stanca si am coborat. Pe jos doar nisip si piatra. Mai cadeau pietre de marimea pumnului de pe creasta de 8 metri inaltime cu pereti verticali. Se vedea zona in care cadeau prima data, si apoi se rostogoleau spre asfalt. M-am uitat bine si am calculat, am strans pietroaiele de pe locul drept si am desfacut cortul. Cand m-am instalat era dela 2:30 dimineata. Sacul de dormit, izoprenul subtire si tricourile din bagaj nu reuseau sa tina ascutisul pietrelor de dedesubt. Le simteam cum imi intra printre coaste si nu-mi dau pace. M-am mai rasucit, am mai scos vreo 2 pietricele de sub cort, m-am asezat intr-un final. Vantul de la usa cortului si frigul de dedesubt, superba muzica a valurilor ma incanta dar nu ma lasa sa adorm.. Inca vreo cateva ore de somn chinuit.. si m-am stins. 6:15 – o masina trece pe asfalt spre plaja 6:20 – a doua masina 6:30 – a treia masina: faruri… cauciuc pe pietris, faruri pe usa cortului, motor oprit. Am inghetat. Inca intuneric, abia zorii zilei. Lanterna in usa cortului. Am sarit ca de pe jar sa ma imbrac si sa trag fermoarul la cort. Cu greu am gasit blugii si i-am tras pe mine peste cealalta pereche de pantaloni, si tinandu-ma cu o mana de ochi din cauza lanternei, am cerut scuze ca am iesit descheiat la blugi sa ii imbrac afara cum se cuvine. Masina de politie. Am inghetat de tot. Good Morning! A zis doamna de 1,70, spre atletica, cu o privire hotarata tintita de sub palaria de ranger. M-a luat putin la rost pentru ca mi-am intins cortul intr-un parc national. I-am explicat ca am ajuns la 2:30 si ca am cautat de cateva ori unul din cele 2 campinguri de pe harta, insa nu am gasit niciunul din ele. Actele la control: Permis, Pasaport, Certificat murg. Cum I le-am inmanat cu mana intinsa fara emotie si cu iz de om cinstit mi-a zis sa strang cortul si a intrat in masina. Masina nu era de politie, era de rangeri (daca sunt care nu stiu ce sunt rangerii: un fel de padurari-politisti care au in jurisdictie zone impadurite, parcuri, etc si se ocupa de paza padurii, vanatului si in cazul de fata si de circulatie, emigranti, etc). M-am mai trezit putin, mi-am tras fermoarul la blugi, mi-am asezat putin geaca si am inceput sa strang cortul. Nici nu am terminat de strans bagajul din cort ca a si aparut. A urmat o conversatie onesta, in care am avut norocul sa reusesc sa ii dau garda jos ca sa discutam ca de la om la om. Dupa ce i-am explicat ca abia am ajuns in San Francisco si ca nu am gasit campingurile de pe harta m-a intrebat ce planuri am in zona. Am explicat in cateva cuvinte ca urmeaza sa vand frumoasa neagra si sa plec inapoi in tara. Mi-a inmanat actele si mi-a dar niste pliante a campingurilor din zona, mi-a spus cum ajung la info-center si la un Hostel din zona. (Hostel – un hotel ieftin in care sunt camere cu cate 6 – 8 paturi si la care in general merg oamenii cu venituri mici sau cei care nu sunt pretentiosi. Explic pentru ca nici eu nu am stiut pana vara trecuta). Zambetul rangerului care pana atunci a fost serios mi-a dat siguranta pe care o miroseam de cateva minute. Mi-a urat o zi buna si dusa a fost. Am asteptat pe plaja pana s-a facut aproape de 9 si am mers la Info-Center. Asteptand in parcare imi faceam planuri cum sa vand motocicleta. Deja eram cu texte in minte, in caz ca ma intreaba ceva cumparatorul sa stiu ce sa spun, in caz ca imi ofera un pret sa stiu cum sa raspund, etc. Pana sa deschida, am mai sters motocicleta de praf, m-am mai uitat pe la ea, la ulei, la roti.. Am desfacut cutia cu sigurante care avea si una de rezerva si am schimbat-o pe cea de la turometru. Habar n`aveam ce fac, dar am sperat ca o sa mearga si mi-a iesit. Am trecut America fara turometru functionabil, si acum, ca sa o vand l-am reparat. Traiam cu sentimentul neplacut ca o sa imi ceara sa scad la pret ca nu merge turometrul, insa cand l-am vazut cum fuge in sus cand pisc mansonul mi s-a umplut inima de bucurie. Cum am pus capacul la loc am si vazut cum vine lumea la servici. Am intrat acolo, i-am intrebat unde sunt si cum ajung in diverse locuri. Ba chiar i-am rugat sa imi dea si numarul de telefon de la reprezentanta Honda din San Francisco si locatia lor. Am primit o harta printata cu locatia facuta din pix si o explicatie foarte bine punctata cu detalii. De acolo am mers direct la Hostel. Cazari se faceau numai dupa ora 15, insa dupa o simpla rugaminte mi-au dat voie sa las acolo tot bagajul (cort, izopren, canistra de benzina, geanta cu haine). Rucsacul l-am pastrat sa cumpar ceva de mancare. Internet al naibii de scump: vreo 5$ ora daca tin bine minte. Am pus anunt cu poze pe craigslist cu moto de vanzare - 1600$ Soarele era sus pe cer si primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg spre nord, pe Highway 1. E prea greu sa surprind in cuvinte cat de frumoasa este zona, asa ca mai pun niste poze sa va bucurati si voi. Toata ziua m-am bucurat de soare, ocean, liniste si un asfalt superb chiar pe coasta. Eram in California. Am colindat cateva zeci de kilometri pe coasta oceanului pana dupa-amiaza cand mi-am zis ca ar fi cazul sa ma intorc inapoi. Intre timp am ajuns intr-un orasel mic aproape de coasta, cu lume linistita si primitoare, in care am gasit o librarie (acces gratuit la internet) unde am mai modificat putin postul de pe site. Mi-am mancat pranzul stand cu fundul pe niste baloti de paie intr-o parcare si am stat cu cineva de vorba. Se uita ciudat la mine initial, si am intrat in vorba sa ii arat ca nu sunt atat de dur si inabordabil pe cat ma vedeam in ochii lui. Din vorba in vorba mi-a povestit despre oraselul ala, despre bunicul lui care s-a asezat acolo si a intemeiat o familie, despre lume, despre festivalul care are loc in fiecare an acolo in zona parcarii si la care vine toata lumea si petrece pe balotii din paie. Am mancat o punga de vreo 300 g cu arahide in ciocolata cat am stat la povesti cu el. Sigur ca i-am povestit si cum am ajuns in State si am cumparat motocicleta, poveste de care eram mandru nevoie mare Sper sa nu ma repet sau sa fiu prea indulgent: Am intalnit in California numai oameni superbi. E o placere sa stai de vorba cu ei, cei simpli. Sunt niste oameni minunati. In drum inapoi am lasat murgul sa zburde, mai ales ca acum nu-mi mai era la fel de frica de politie dupa ce am traversat atata amar de kilometri fara sa imi iau amenda pentru viteza. Asa frumos torcea prin curbe.. Asfalt bun, racoros si plin de umbra de la arborii inalti de pe margine, un vant aducea umezeala si racoare din larg, soarele era vesel si pofta de calarie maxima. Am trecut pe langa o rezervatie de Redwood trees pe care insa nu am avut timp sa o vizitez ca era tarziu, mi-am cumparat ceva de mancare in drum spre “casa” si am mers sa ma cazez. Prima zi a fost absolut superba. Seara inca nu ma sunase nimeni, nu era nimeni interesat de motocicleta. Urma ca urmatoarea zi sa fiu mai agresiv cu destinul si sa ii fortez mana putin. Unde mai pui ca la cat sunt de vorbaret m-am pus la vorbe cu toate domnisoarele pe care le intalneam pe acolo. Nu am fost obraznic cu niciuna, pentru ca in zona aia imi parea sacru totul. Era de vis Hostelul ala. Arborii mari din jur ii dadeau un aer de cladire veche si demna, iar linistea care se pornea de la tunel si pana la plaja imi trezea fiori de respect adanc. Si cum nu era povestea completa fara ea, la receptie am cunoscut domnisoara care era in tura de seara. O cheama Asia si e o printesa de fata. Caldura si dragostea din ochii ei m-au coplesit de la prima privire. Am intrat neaparat in vorba ca sa imi dau seama daca ma insel sau sa vad mai bine de unde atata seninatate. Au urmat cateva zeci de minute de explicatii prin bucatarie, scurt istoric al hostelului, prezentarea echipei dupa pozele cu fete strambacioase, si cand am ramas fara subiecte.. Mi-a povestit despre bunicul ei chinez de la care a mostenit veselia si dragostea de viata. Inca ma gandesc la ea. Atasez poze. Ele stiu mai mult decat 1000 de cuvinte Enjoy!