Jump to content

Tracer7

Membru
  • Content Count

    54
  • Joined

  • Last visited

About Tracer7

  • Rank
    Incepator

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Motocicleta
    Yamaha MT 07 Tracer
  • Numar Moto
    YTR 700
  • Club
    -

Profile Fields

  • Motociclete detinute
    -

Recent Profile Visitors

782 profile views
  1. Vietri sul Mare | Amalfi | Positano | Gaeta | Terracina Frosinone 13 august - 285 km Prima grijă de dimineață e să verific dacă mai am motocicleta. Gazda îmi spusese că știe ea pe cineva cu parcare păzită: 15€ pe zi. Atât de bine a știut să îmi explice că am găsit eu pe Google o parcare municipala la 800 metri de unde stăteam și acolo am lăsat atelajul. De dimineață, ajung la parcare, bag cardul de acces și văd și prețul (12 h / o noapte): 3€. Bun așa! Duc motocicleta la cazare, încarc “repede” bagajele și plec pentru că am treabă astăzi. Nu degeaba m-am oprit atât de aproape de unde încep drumurile de coastă în zona asta. Drumul nu dezamăgește, de asta i s-a și dus vestea că e numai bun de motociclit. Ai marea în stânga și muntele în dreapta mai tot timpul. Mă dau pe curbe și, înainte să ajung în Sorrento drumul e blocat de ceva concurs pentru cicliști. Bun, asta înseamnă că mă întorc pe aceleași curbe dar doar atât cât să părăsesc malul mării și să intru mai mult înspre Pompei și Napoli. GPS-ul mă pune să trec prin amândouă deși asta aș fi vrut să evit (nu îmi place nimic la orașele astea două, dimpotrivă). După ce fierb vreo oră în viteza a 2a și a 3a cedez, dau zoom pe harta și aleg iar ceva drum pe malul mării: urmăresc Gaeta ca direcție. Nici de data asta nu m-am păcălit cu nimic, drumul e la fel ca mai devreme: plin de curbe și tot urmărește malul mării. O țin tot așa până în Terracina și încep să mă gândesc unde ar trebui să mă opresc. Găsesc o cazare în Frosinone la vreo 40 km, dar și mai important: e în direcția bună - spre interior și tot spre nord. Mâine trebuie să ajung iar în estul Italiei și mai spre nord. Chiar dacă până acum a fost ziua cu cei mai puțini kilometri, a fost și cea mai frumoasă. Tavullia San Marino 14 august - 505 km Cuvintele de ordine pentru ziua de azi: răcoare și curbe. Răcoarea o tot caut de când am plecat din Malta și azi, pe măsură ce mă îndepărtez de malul mării și merg mai departe spre nord în peninsulă, începe să se schimbe și aerul. Sunt vreo 30 grade, nu e diferență foarte mare, dar atât cât e și faptul că am scăpat de umiditatea aia de la malul mării...pentru mine e ceva de vis. Merg puțin și cu morcov. Aseară la știri arătau că prin nordul Italiei au fost vijelii, vânt puternic, copaci smulși din rădăcini...Sper să n-am eu norocul ăsta, zic și îi dau înainte cu frunzele atârnând pe sub șa. GPS-ul știe ce face - se tot ține de opțiunea aia lui cu adventurous roads. Asta combinată cu cea pentru evitarea autostrăzii mă duce (din nou) în partea de est a Italiei numai pe drumuri secundare, pline de curbe, printre dealuri și munți. Mă opresc în San Marino. E unul din micro statele din Europa în care nu fusesem până acum. Povestea lui ține de cea a tuturor orașelor mari italiene care pe vremuri erau independente și se tot războiau între ele. Ei bine, ăștia și-au păstrat independența și în ziua de azi. De războit nu cred că mai au cu cine, cocoțați cum sunt în vârful muntelui. Superbe priveliști de sus de la cetatea veche, de unde se vede în depărtare Adriatica. Cu vreo 40 kilometri înainte de San Marino ajung într-o comună – Tavullia. Peste tot văd steaguri cu logo-ul Yamaha, câteva camioane tot la fel... cică un cetățean de aici lucrează pentru fabrica Yamaha și toată lumea e foarte mândră de treaba asta. Toți îl respectă și îi spun dottore. Bine că am logo-ul corect pe rezervor, că altfel îmi luam vreo roșie în freză p-aici.
  2. Alberobello Salerno 12 august - 480 km Mă trezesc devreme pentru că am ceva de mers și azi. Cât timp tot pregătesc eu bagajele, vine vecinul din camera alăturată cu puștiul lui de vreo 4/5 ani să vadă și ei cum arată un gușter fiert. E simplu: îl îmbraci cu pantalonii moto, cu ghetele și îl pui să își care catrafusele la motocicletă. Băiatul se tot uită la motocicletă și nici taică-su nu e departe, ba chiar începe interogatoriul (de unde? până unde?). Îi zic de Alberobello și că pe urmă m-aș duce ba spre Vieste, ba spre Coasta Amalfitană. De fapt pe asta din urmă nu vreau să o ratez. Voiam oricum să mă întorc din nou pe acolo, chiar dacă acum, în mijlocul verii, drumurile alea de coastă sunt aglomerate. E ceva cu locul ăla. Exact asta spune și vecinul zâmbind larg (de fapt îi râd și ochii când spune): pe motocicletă drumurile alea nu sunt de ratat. Bună treabă, măcar acum știu sigur încotro să merg: în seara asta mă întorc spre vest să fiu cât mai aproape. Mâine dimineață intru în pâine odihnit, nu leșinat de căldură după ce aș fi străbătut Italia de la est la vest. Dar până acolo mai e cale lungă. Acum spre est mă îndrept: vreau să văd și eu Alberobello cu căsuțele alea cu acoperișuri țuguiate (trulli). Până acolo am ceva de mers – vreo 180 de kilometri. Cum am stat în vârful muntelui la castelul ăsta, drumul e de la bun început numai curbe și umbră...muuultă umbră și răcoare de îmi vine să le iau la pachet să am și acasă. Nu durează mult și ies la soare printre dealuri și văi și încep să fie 35/36 grade. Și așa o ține până ajung în Alberobello. Parchez motocicleta cât mai aproape de zona cu trulli și o iau la pas prin soare. Taman la fix dacă tot n-am reușit să las decât casca și geaca la motocicletă… o plăcere la prânz când e soarele mai puternic. Hai că până la urmă am scăpat și de curiozitatea asta. Îmi aduc aminte ce mi-am propus de dimineață: renunț la coasta de est (momentan) și caut ceva cazare în vest, cât mai aproape de Napoli/Coasta Amalfitană. Găsesc ceva în Salerno și îi dau bice într-acolo pentru că am încă vreo 200 de kilometri de mers. Ajung după-amiaza și afară sunt tot 36 grade, dar (și mai important) 77% umiditate. Nu că nu aș fi transpirat oricum toată ziua sau că nu aș fi obișnuit cu umiditatea (cel puțin eu așa credeam). Ei bine, aici cum mă opresc la cazare dau geaca jos și zici că stă cineva cu furtunul pe mine. Cât urc 4 etaje cu un lift lat de o persoană și iute ca ochii mortului ajung în cameră de zici că deja făcusem duș sau că luasem tricoul direct din mașina de spălat. Mă “dezinfectez” repede, fac la fel și cu hainele care le-am avut pe drum și ies să îmi iau ceva de mâncare și să las motocicleta într-o parcare cu plată/păzită. Salerno e primul loc din tura asta care nu îmi inspiră deloc încredere, e ceva între Napoli și Catania...dubios. Găsesc parcare destul de aproape și mă parchez și pe mine pe urmă. Mâine am de tras din nou, dar e și distracție în toată treaba asta. Doar de asta am venit pe motocicletă.
  3. Mulțumesc pentru aprecieri. @Motorist@ cam aceeași dilemă o am și eu cu Tracer-ul 700: pentru drumurile zilnice prin oraș e exact ce trebuie (inclusiv cu pasagera în 99% din cazuri), dar la un drum mai lung exact pentru pasageră nu ar mai fi confortabil. Momentan rămân la ăsta de 700, la cât de mare e Malta, chiar nu ai nevoie de mai mulți cc.
  4. "Lenea nu este altceva decat obiceiul de a te odihni înainte de a fi obosit" spunea cineva mai deștept decât mine. Ei bine, în cazul meu nu a fost nevoie decât de o pandemie care să țină o lume întreagă închisă în case câteva luni ca să îmi aduc aminte că am de editat ceva filmări pe care le-am făcut în tura de anul trecut. Foarte pe scurt spus: cum am prins câteva zile de concediu, am pus iar calabalâcul pe motocicletă și am plecat să mă plimb prin Italia. De câțiva ani deja îmi e tot timpul aproape, dar aveam un fix că niciodată nu am fost și eu nicăieri în sud. Motiv suficient ca acum să nu mai sar peste partea asta, ci să motociclesc și pe acolo. Până aici era bun planul. Găsesc câteva locuri pe unde aș vrea să trec și văd că ajungeam deja prin partea de est. Bun, mai departe ce fac? Păi parcă ar fi păcat să nu merg iar pe Coasta Amalfitană, adică să o iau spre nord-vest. Și după asta? Păi n-am fost niciodată în San Marino și mă cam roade curiozitatea. Bun, deci iar spre est (și spre nord). Deja de aici mi-am dat seama că traseul asta al meu o să fie cam în zig-zag prin Italia. Dacă tot o țineam într-una înspre nord, mai am un singur of: să merg iar prin Alpi. Asta e de înțeles când stai tot anul în mijlocul Mediteranei. Am căutat și eu în Google Route des Grandes Alpes și aia a fost. Hai că deja din nou nu mă întrecea nimeni la planuri. Timp nu prea am avut așa că am fost plecat 11 zile (11-21 august 2019) și în total am făcut puțin peste 5000 de kilometri. Vorba multă sărăcia unora așa că mai bine trec direct la fapte: Viggianello 11 august - 550 km Din nou trezit cu noaptea în cap să prind ferry-ul de dimineață, să nu stau peste noapte în Sicilia. Pentru ziua de azi ideea e să trec mai departe în Calabria. Asta înseamnă mult mers pe autostradă și încă un ferry, de data asta fără rezervare: din Messina spre Calabria cică sunt dese, la fiecare 30 minute. Să vedem, nu am mai fost niciodată pe acolo. Aceeași poveste: căldură mare, toate fermoarele gecii deschise și (aproape) tot degeaba. Între timp a venit timpul și pentru un scurt memento istoric: în 3 ani de când am motocicleta am făcut 50000 km. Ne-a prins pe drum evenimentul așa că nu prea avem cum să sărbătorim cine știe ce, dar ne felicităm reciproc în gând și îi dăm mai departe. Cazarea e în Viggianello la un castel în vârful muntelui. Cică e foarte vechi, primele date despre locul ăsta ar fi chiar de pe vremea romanilor. Castelul e gestionat de o familie și e transformat în hotel. Camerele sunt decorate în stilul de acum câteva sute de ani. Se vede treaba că oamenii erau mai mici de înălțime pe vremea aia. Mie aproape că îmi atârnă tălpile afară din pat. Treaba asta am mai observat-o și prin alte castele uitându-mă la armurile cavalerilor: sunt impunătoare, flashy (era și ăsta unul dintre rolurile lor), dar când stai în fața uneia vezi că îți ajunge cam până la umeri. De data asta am avut un GoPro cu mine, deci poze nu am mai făcut aproape deloc cu telefonul pentru că mi-a ocupat camera toată atenția cât timp căscam ochii în stânga și-n dreapta de pe motocicletă sau pe unde opream.
  5. Exact la asta mă gândeam și eu când am văzut cum ați tractat atelajele pe panta aia... Bine că v-a prins ploaia când erați pe asfalt (cel puțin din ce se vede în partea I). Ai umor, m-au distrat maxim replici de genul: "Suntem unde trebuie, numai că trebuie să ajungem aici" sau "du-te tu înainte că eși mai pretențios, ai ochiul mai format" Super tare tura! Abia așteptam să văd și filmări (ca asta) cu ture TET în România. Keep them coming!
  6. Frumoase locuri ați văzut în tura asta! Poza de la lacul Bled pare făcută cu drona, deși probabil e de pe marginea drumului de pe unul dintre dealuri.
  7. @trasan Bravos pentru tură! O singură grijă am: să nu fii zgârcit cu pozele
  8. @alex.alexey tot respectul pentru munca pe care ai depus-o că să aduci motocicleta în stadiul ăsta. Ești modest când spui că ai adus-o în stare cât de cât funcțională. Eu zic că e o mare diferență față de cum arata când ai luat-o tu, drept dovadă că te-a și purtat câteva mii bune de kilometri. Spor în continuare!
  9. Felicitări pentru tură și pentru cum ai povestit totul! Am fost și eu în multe locuri prin care ați trecut voi, dar numai cu mașina. În Zakopane (spre exemplu) am fost în perioada Crăciunului și era zăpada de jumătate de metru, deci nu se punea problema de plimbări cu motocicleta (dar trebuie să vină si vremea ei ). La partea cu Poznan credeam că sunt eu subiectiv (prietena e din zona aia), dar dacă și vouă v-a plăcut înseamnă că e ceva adevăr în toată treaba asta. Spor la făcut cât mai mulți kilometri prin locuri frumoase și să mai povestești pe aici!
  10. Felicitări pentru tură! De curiozitate: câți kilometri ai făcut în total?
  11. Încă o dată: frumoasă tura! În zona aia de lângă Granada am dat și peste câteva drumuri numai bune de motociclit. Offtopic: cam are dreptate colegul de mai sus cu scosul căștii prin partea asta de lume. Acum vreo 2 ani jumate când m-am mutat în Malta și eu ziceam la fel ca tine: ce mare chestie? (mai ales cu flip-up deschis) Plus că mi se părea și incomod - să mai țin și casca în mână în timp ce încercam să plătesc benzina. Am mulți colegi sicilieni și de prin sudul italiei și toți m-au învățat același lucru: Scoate casca! Scoate casca! Zici că erau apucați câte odată, dar și ei fac la fel chiar dacă mulți au căști open face și fac asta peste tot: benzinărie, orice fel de magazin, chiar dacă intră 30 de secunde să întrebe ceva. Or avea ei motivele lor să facă așa. O fi ceva ce ține de specificul zonei de sunt așa de panicați Oricum, acum m-am învățat și eu și mi-e chiar mult mai simplu. Pun casca pe oglindă până plătesc/merg înăuntru și o găsesc de fiecare dată la locul ei. N-o ia nimeni de acolo în 2 minute și eviți și orice discuții inutile cu scosul căștii de pe cap. Back on topic: bagă în continuare! Știu că urmează alte zone frumoase prin care ați trecut.
  12. @misionaru Și eu sunt curios să aflu. Probabil că ar trebui să mă înscriu la școală acolo În orice caz nu cred că ei propun bruscarea comenzilor în timp ce ești în viraj. Cel mai probabil e vorba de abordarea virajului cu o viteză rezonabilă care să îți permită să vezi ce vine din sens opus și unde începe să se deschidă curba și abia de acolo să revii (progresiv) cu acelerația.
  13. @Nicku_R Exact, de siguranță e corect. Și mie mi se pare o idee bună, tocmai de asta am zis să postez aici la începători. @XaeL De acord cu ce spui tu - e foarte probabil să vină cineva din sens opus care nu își respectă banda. Tocmai de asta e și bine să reduci viteza la intrare și atenția să fie cât mai în față - ai șanse mai mari să eviți (dacă e posibil).
  14. Din ciclul ce fac alții, în țări unde (teoretic cel puțin) apa e mai caldă: Începând de anul viitor, în Franța școlile de șoferi vor preda celor înscriși pentru categoria A și noțiuni legate de traiectoria de securitate, urmând ca și în timpul examenului să fie urmărit modul în care au fost însușite deprinderile respective. Ei descriu toată treaba în 4 etape: A – intrarea în viraj B – descoperirea/analizarea virajului C – adaptarea vitezei de deplasare D – ieșirea din viraj Cu alte cuvinte, motociclistul trebuie să: - reducă viteza la intrarea în viraj astfel încât să poată identifica cât de strânsă/închisă e curba, - pentru asta trebuie să se poziționeze în bandă cât mai aproape de linia care desparte sensurile de mers (în cazul virajelor la dreapta) sau cât mai aproape de marginea drumului/dreapta benzii de circulație (în cazul virajelor la stânga), - privirea cât mai mult înainte să poată anticipa virajul (inclusiv să vadă traficul de pe sensul opus), - la ieșirea din viraj (imediat ce poate fi văzută de motociclist) își poate relua poziția inițială în bandă și să crească din nou viteza de deplasare. Lucrurile astea pot părea extrem de evidente (chiar banale) pentru cei care merg deja pe două roți. Francezii le-au preluat din cursurile pe care le urmează la ei polițiștii moto, dar le consideră acum noțiuni necesare pentru toți cei care vor A-ul. Mie mi s-ar părea la fel de util ca schema asta să le apară la orele de legislație și celor care vor sa obțină B-ul. Sunt aproape sigur că un șofer care vede din spate un motociclist cum se poziționează în bandă tinde să creadă că ăla ocupă inutil spațiul/dansează aiurea în bandă. Așa poate ar pricepe și șoferul că e o logică în toată treaba asta și că e, de fapt, mai sigur așa pentru motociclist.
×
×
  • Create New...