Jump to content

Tracer7

Membru
  • Content Count

    27
  • Joined

  • Last visited

About Tracer7

  • Rank
    Incepator

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Motocicleta
    Yamaha MT 07 Tracer
  • Numar Moto
    YTR 700
  • Club
    -

Profile Fields

  • Motociclete detinute
    -

Recent Profile Visitors

314 profile views
  1. Cum a spus și @Silver Arrow mai sus - ideea e să ai motocicleta în regulă, adică să nu ai probleme care ar putea să îți dea emoții la RAR (spre exemplu). E destul de puțin probabil să dai peste un filtru din ăsta, dar și dacă ai noroc nu e nicio o șansă să scapi la mica înțelegere. Cred că e mai bine să ai toba stock - la drum lung poate deveni foarte obositor zgomotul care (altfel prin oraș) ți se pare plăcut. La drum lung vrei să scapi cât mai mult de zgomot de la vânt etc. Apropos de Franța: au reguli și pentru echipament - https://www.cartegrise.com/blog/2018/03/equipements-moto-obligatoires-en-2018-et-reglementation-deux-roues, inclusiv mănuși moto și pantaloni cu protecții (dacă e să te verifice la așa ceva caută să vadă pe ele eticheta cu omologarea CE), dar din nou e puțin probabil să dai peste un astfel de control... La ce vezi prin orașele din sudul Franței (..ahem...Marsilia, Nisa...ahem) pe scutere pare greu de crezut că au controale atât de stricte, dar ... Idea e să nu te sperii degeaba înainte să pleci la drum, ci să fii rezonabil. Din moment ce te tot documentezi, pare că eși genul. Asfalt uscat și vacanță placută!
  2. WOW! Eu credeam că Montana e Big Sky Country, dar văd că nici vecinii lor din Dakota (Nord și Sud) nu se lasă mai prejos E bine: tu zici că ți-ar place să faci o tură cu motocicleta și prin Europa, noi visăm la ture precum asta pe care ai făcut-o tu. Felicitări! Hai cu partea a 2a!
  3. La tot ce s-a spus mai sus aș mai adăuga și eu încă un lucru pe care l-am auzit la alții mai pricepuți decât mine: e bine ca la numărul total de kilometri la care te gandești să mai adaugi încă 20/25%. Vor fi multe drumuri scurte pe care le tot faci acolo unde te oprești și, la final, se adună. Frumos traseu ți-ai ales. Asfalt uscat și 0 incidente!
  4. Felicitări pentru achiziție! Să ai parte de cât mai mulți kilometri și 0 incidente! Pentru mine Tracer-ul a fost prima motocicletă și am folosit-o exact cum spui și tu despre Fazer - zi de zi în oraș (mi-am vândut mașina după ce mi-am luat motocicleta) și ture în afara lui (din ce în ce mai lungi). Eu o am din august 2016. După primele 5 zile eram înapoi în service pentru revizia de 1000 km. Până acum am deja peste 45.000 km și nu am avut niciun fel de probleme tehnice. Am schimbat numai consumabile la ea. Într-un singur punct te contrazic: asta albastră îmi place mai mult (fiecare cu gusturile lui).
  5. Modelul ăsta îl am eu. Îl pot recomanda, dar ar fi două mențiuni: 1) sunt momente în care nu găsești exact ce vrei. Am pățit asta o dată sau de două ori prin Spania când căutam niște drumuri secundare prin Sierra Nevada. Pe GPS nu le-am găsit (poate și din cauza setărilor), mi-a fost mult mai simplu să le găsesc pe Google Maps pe telefon (știu că pt Turcia asta nu e prea util). Pe alte forumuri știu că mulți se plâng de Garmin și tind să prefer Tom Tom - urile. 2) conexiunea bluetooth e un pic ciudată în sensul că atunci când îl aveam conectat la cască sunetul avea unele întreruperi când începe vocea să pronunțe indicațiile. Mi s-a întâmplat de destule ori asta și e enervant. Felicitări încă o dată pentru tură!
  6. Și eu am facut scoala acum câțiva ani la Louis și pot să îi recomand. Spuneai că ai ceva îngrijorări legate de înălțime - la Louis una dintre motocicletele de examen (ER6N) este (era) special gândită pentru persoane nu foarte înalte (are și șaua mai joasă și, din câte țin minte, este și suspensia reglată altfel). Până să ajungi acolo (la moto de examen), treci oricum pe mai multe moto de capacitate diferită și ăsta e un lucru bun la Louis. În același poligon cu ei (Electronicii) sunt și cei de la AMI și (din câte am vazut eu în timpul ședințelor) pot confirma că și ei au instructori foarte OK, interesați să te ajute, nu să te lase de capul tău în poligon. Cineva spunea mai sus de Remus Enache care acum este la Academia Moto (dar atunci când am făcut eu școala era la Louis) și pot să confirm că este un instructor de nota 10. Pe parcursul orelor la Louis vei trece prin trei categorii moto (cmc diferită), două moto la fiecare catgorie de cmc. Eu zic că asta e bine pentru că înveți să controlezi atelaje diferite. Tot la ei vei face și două ședințe în câmp, nu în poligon și asta te învață alte câteva lucruri pe care nu le-ai deprinde în poligon. + 2 ședințe în care ieși în trafic (cu un instructor pasager). Nu în ultimul rând contează și atitudinea ta ca elev - sunt unii care nu știu cum să "scape" mai repede de ore și să ajungă în examen. Nu pari să fii genul din moment ce te interesezi cât de cât despre școli. Spor la școală și baftă la examen!
  7. @®azvan Tura așa cu ți-ai propus-o nu prea are cum să nu fie una fantastică. Eu nu pot decât să susțin ce a mai spus cineva mai sus: dacă alegi să urmezi sudul/malul mării cam peste tot în Franța și în Spania și să incluzi și zona Cinque Terre din Italia (așa cum spui tu), e imposibil să nu ai o vacanță pe moto plină de amintiri plăcute. E greu să faci sugestii altora (până la urmă fiecaruia îi plac lucruri diferite), dar dacă îmi permiți eu îți recomand cu mare drag să "insiști" pe drumurile din zona munților Sierra Nevada (parcul natural) din Spania. Drumurile secundare (nu autostradă/naționale) dintre Granada - Bayarcal - Guadix sunt de vis - sunt făcute parcă pentru motociclit. De peisajele din zona aia nici nu mai zic. Din tura pe care am făcut-o în vara asta eu, parcă în zona aia m-aș întoarce oricând pe moto cu cea mai mare plăcere. Înainte să plec citisem și poveștile unui alt coleg din tura făcută în zona aia. Și lui pare că i-a plăcut la fel de mult pe acolo. Legat de părerile dacă e bine sau nu să îți faci cazările în avans, nu cred că trebuie să te îngrijorezi prea mult. Nu ești la prima tură lungă (frumoasă tură ai făcut până în Sicilia!) și tu știi mai bine ce ți se potrivește. Exact cum spui și tu, făcând rezervările în avans ai și avantajul unor prețuri mai bune la cazare. Asta pot să ți-o confirm eu care am făcut exact invers...și în mijlocul sezonului turistic.
  8. @trasan n-aș fi crezut vreodată că există așa ceva, dar se pare că...
  9. @®azvan Ok, dar la partea cu Gibraltar te rog să nu te iei după mine. Ai văzut și tu cât de bine (nu) m-am documentat înainte. Mai utile sunt informațiile pe care le-au postat alți băieți după aceea pe topic.
  10. @Adrian M. merci de apreciere. La parbrizul touring mă gândisem și eu ca variantă. Atât de mult m-am gândit că am ajuns să plec în tură cu cel stock. Oricum mai văzusem pe net păreri de la cei care îl au pe cel touring și parcă și ei spuneau că până la urmă tot deflectorul face treabă mai bună în a direcționa fluxul de aer peste cască. Și la șaua comfort (sau cum îi spune) mă gândisem, dar asta nu o vedeam ca pe o prioritate înainte să plec. Acum după ce am simțit pe pielea mea mai multe ore consecutive de stat în șa - sunt convins că pentru ture lungi trebuie ceva extra. Mai nou am încă un motiv să mă gândesc să schimb șaua: am cam multe pisici prin vecini și sunt învățate deja să se urce pe motocicletă când o țin parcată acasă. Asta nu m-a deranjat prea tare până acum, dar mai nou una dintre bestii s-a gândit că ar fi bine să își ascută ghearele în șaua mea. Așa că acum am câteva găuri în materialul care acoperă șaua. Momentan am dat cu niște adeziv transparent (pentru piele) peste locurile alea, doar ca să nu se rupă și mai mult materialul.
  11. Salut! Frumoasă tura la care te gândești! Eu nu am fost (nu încă ) pe acolo cu motocicleta, dar dacă tot cauți informații despre zona aia, ți-aș recomanda și video-urile pe care le face nenea ăsta: E un bulgar (Pavlin) care locuiește în Germania (punctul lui de plecare e întotdeauna Berlin). Are 26 de video-uri din tura lui în Scoția și Irlanda. Are destule informații utile dacă ai timp și răbdare să arunci un ochi pe you tube-ul lui. Mult succes și te așteptăm să pui și pe aici pozele și poveștile din tura ta!
  12. Frumoasă tura, felicitări! Fantasitice sunt pozele de la Cappadocia...de fapt și în video am dat fast fwd până la partea aia. Dacă mai ai filmări de acolo, te rog nu ezita să le pui și pe aici! Sunt curios cum ai procedat pentru cursa cu balonul: ai făcut ceva rezervare înainte (online) sau e mai sigur la fața locului? (la hotel?) Am înțeles că nu te-a păcălit puștanul ăla care se prezentase cu o seară îniante
  13. Timp a trecut suficient de când m-am întors. Nu știu dacă sunt eu în măsură să trag cine știe ce concluzii în afară de a îndemna pe oricine citește pe aici să lase de-o parte orice reținere și să plece la drum. Puține lucruri se compară cu amintirile cu care rămâi. E un pic "ciudat" cum pleci într-o excursie din asta tocmai pentru a scăpa un pic de rutina de zi cu zi, pentru a vedea locuri noi și, în genereal, pentru plăcerea de a motocicli prin locuri noi și chiar de asta ai parte...și totuși când eram pe drum am observat că inveitabil intri în altă rutină în fiecare zi: trezit, mic dejun, căutat locuri noi în care să mergi, strâns bagaje, motociclit cât cuprinde, decis unde vrei să te oprești, căutat cazare, dat jos bagaje de pe motocicletă, decorat camera cu tot ce ai prin bagaje și spălat haine pentru ziua următoare (ăsta e unul dintre lucrurile de care m-aș lipsi dacă aș avea cum ), mâncat ceva la cină, pus o oarecare ordine în gânduri și visat (cu ochii închiși de data asta)...În fine, nu m-ar supăra să am parte tot timpul (sau măcar cât mai des) de rutina asta. Greu de spus altceva decât că nu am avut nici un fel de problemă. De fapt, am știut de la bun început că vreau să îmi iau motocicleta pentru drumuri zilnice prin oraș și pentru excursii ca asta. Spre exemplu nu am simțit vreodată că cei 75 de cai nu ar fi de ajuns. Bine sunt și subiectiv (evident), iar asta e prima mea motocicletă. Chiar și așa, două lucruri ar fi de spus legat de confort: - am vrut să îmi iau încă înainte să plec o extensie de parbriz (nu știu sigur dacă așa se numește), dar am amânat până când era deja prea târziu să o mai comand de pe net și să îmi și ajungă în timp util. Ideea era să direcționez fluxul de aer un pic mai sus, peste cască; - dacă m-ai fi întrebat înainte depre șa nu aș fi avut nimic de comentat, dar după 6/7/8/9 ore clar se simte nevoia de ceva extra (gel/pernă de aer/orice). Știu că asta e o problemă de care te cam lovești oricum, indiferent de motocicletă după mai multe ore petrecute în șa în fiecare zi. În rest nimic de reproșat. Am făcut revizia înainte să plec și cu aceeași ocazie am pus și cauciucuri noi. Pe urmă când m-am întors am făcut încă o dată revizia și asta a fost. Nu am făcut asta de capul meu, discutasem în prealabil cu cei din service-ul Yamaha de aici și ei mi-au confirmat că e ok (și suficient) așa.
  14. Așa e, a rămas ultima zi. Încă nu vreau să recunosc că m-am înecat ca proverbialul la mal și exact în ziua aia am fost mai leneș cu scris-ul/notatul în telefon. Promit că revin cât de curând și cu ziua aia. Merci de apreciere. Frumos tur ai făcut și tu (chair dacă cu mașina), dar da - într-adevăr pe două roți e cu totul altceva. Chiar și pe motocicletă am cedat nervos la întoarcere și nu am mai avut răbdare să trec prin toate stațiunile și am ieșit pe autostradă. Cu cardul de credit (foarte probabil) ai dreptate. Nu știu de unde am rămas cu piticii ăștia pe creier deși nasoale am pățit cum spui și tu pe unul dintre cardurile de debit (noroc că îl păstrez special pentru cumpărături pe net și nu îl alimentez cu cine știe cât). » Post actualizat in 29 Oct 2018 10:15 Ziua 27 - 21 august - Palermo - Pozzallo - Malta (450 km) 8213 km total În dimineața asta mă trezesc pe ferry. Spre deosebire de zilele trecute, de data asta mă trezesc chiar foarte devreme: înainte de 7, probabil de „frică” – știu că de la 7 oricum cei de pe ferry încep să dea anunțuri prin sistemul PA (public announcement), să își facă reclamă la micul dejun și cei mai oferă ei la restaurantele de pe vas, să te anunțe când e deja timpul să predai camera și să mergi spre zona de acces în garaje. E de ajuns că sunt pe un vas, încerc să nu mai fiu și cu fundu-n două luntri ca zilele trecute (când ba aș fi motociclit în continuare, ba aș fi mers mai repede acasă). Chiar dacă de mai mult de un an sunt așa aproape de Sicilia, încă nu am fost să văd și eu muntele Etna așa că îmi e destul de clar ce o să fac astăzi. Ferry-ul spre Malta pleacă seara din Pozzallo, iar Etna e undeva în est, în apropiere de Catania așa că timp am suficient. Ajung în Palermo în jur de 10. Venind din nord e un pic cam bruscă trecerea la atmosfera boemă din sud. Cum ies din port, îmi încep din nou poezia cu: căldură mare, aglomerație și agitație peste tot. Încerc să ies cât mai repede din oraș. Până la muntele Etna am de mers vreo 240 kilometri. Intru direct pe autostradă, în zona asta e (încă) fără taxă. După vreo două ore jumate/trei ies de pe autostradă: am ajuns în comunele de la baza muntelui. În continuare e cald (vreo 36 de grade, deci un pic chiar răcoare față de ce am pățit eu săptămânile astea, dar nu vreau să mă plâng...nu încă). Drumul care urcă pe munte trecând din comună în comună e cu o bandă pe sens, asflat vechi și destul de prost în multe locuri, aglomerație destul de mare (toată lumea care iese de pe autostradă în zona asta pe aici trece). De la un moment dat, tot urcând pe munte, localitățile încep să se rărească (până nu mai sunt aproape deloc), aglomerația a dispărut și ea (rar mai trece câte o mașină), asfaltul e mai bun...dar și peisajul începe să se schimbe: în primul rând (aproape dintr-o dată) soarele a dispărut, e înnorat de-a binelea, peste tot pe marginea drumului vegetația e din ce în ce mai rară până când, în undele locuri, e înlocuită aproape de tot de roca vulcanică. Totul pare cam pustiu și straniu, ca și cum ai fi ajuns pe Lună. Pe marginea drumului sunt destul de dese indicatoarele care avertizează motcicliștii că praful ăsta de la roca vulcanului e extrem de alunecos. Mă conving repede de asta când opresc pe marginea drumului să fac și eu câteva poze – pun piciorul jos și aproape că îmi fuge pe pietrișul ăla. E periculos și pentru că în multe locuri praful ăsta e împrăștiat (de vânt) și pe șosea, de asta au și pus atâtea indicatoare. Odată cu soarele de pe cer a mai dispărut altceva – căludra. Băi nene, dar de tot și aproape dintr-o dată! Dusă a fost. Nu mi-a luat mai mult de 30/40 minute să urc de la baza muntelui până la 1800 de metri și am trecut de la 36 de grade la 14. Am ajuns clănțănind din dinți și încercând să tot mișc și degetele pe ghidon să nu îmi “degere” de tot. La 1800 de metri drumul se cam termină. E o parcare cu câteva magazine de suveniruri, un loc de luat masa și câteva firme care organizează ture (cu jeep-uri sau buggy) mai sus pe munte. Cu mașina personală sau cu motocicleta nu poți merge mai sus. Sunt oameni care fac trasee și pe jos, dar sunt echipați corespunzător, nu ca mine. Schimb repede mănusile cu cele de iarnă, iau și eu un suvenir/două și fug repede înapoi că deja începe să și picure. La coborâre aceeași poveste: în mai puțin de 30/40 minute trec de la nor și burniță la soare și 20 de grade în plus. Mă opresc să schimb din nou mănușile cu cele de vară, fac plinul pentru ultima dată și plec spre Pozzallo. La ieșirea de pe autostradă e o stație de taxare care nu e dată încă în folosință, e în construcție de mai bine de un an (de când o știu eu) deci se vede treaba că îi bate un gând să introducă și pe aici taxă, dar încă nu se grăbesc foarte tare cu asta. Pozzallo nu e o localitate prea mare. În afară de faptul că de aici se vine și se pleacă spre Malta, nu prea m-a interesat niciodată prea mult. Problema mea, de data asta, e că am ajuns după-amiaza (în jur de 17:00). Până pleacă ferry-ul meu am de așteptat vreo 3/4 ore. Aș mânca ceva și restaurante și terase sunt destule în zona falezei, problema e că e prea devrme pentru cină și aproape nici unul nu are bucătăria deschisă. La vita e bella, come no...dar nu și pentru mine, n-am mâncat nimic de dimineață. Îmi lungesc urechile de foame până la o terasa ceva gen fast food și rezolv și cu asta. Până să mă așez în pole position pentru îmbarcarea pe ferry am suficient timp să contemplez și la „nemurirea sufletului”: am plecat de acasă cu dorința asta de a motocicli în cât mai multe locuri și exact asta am tot făcut timp de vreo 3 săptămâni, iar acum nu îmi stă mintea la altceva decât la următoarea faptă de vitejie de genul ăsta. Se vede treaba că e adevărată vorba aia despre pofta care vine mâncând.
  15. Mulțumesc pentru apreciere. Da, tipul e român. Vorbea la telefon cu soția/prietena. » Post actualizat in 22 Oct 2018 09:48 Ziua 24 - 18 august - Nisa - La Spezia - Riomaggiore (Cinque Terre) (360 km) Din nou mă trezesc târziu. Din ce în ce mai târziu de la o zi la alta. Primul gând pentru ziua de azi (după ce mă dezmeticesc puțin) e să îmi caut bilete pentru ferry. Caut pentru a doua zi (19 august) și nu mai găsesc cu plecare din Civitavecchia (cum voiam), ci din Napoli. Nu e bine. E prea departe. Pe lângă asta, sunt cu două pagini deschise în același timp - trebuie să găsesc bilet și pentru ferry-ul din Sicilia către Malta și să se potriveasca ca orar. Nu vreau să stau peste noapte în Sicilia. Găsesc bilete pentru 20, respectiv 21 august. Bun. Deci mai am trei zile de petrecut în Italia. Sunt numai bun de făcut planuri. Mă gândesc că aș vrea să văd și Florența. E cam departe de Nisa, deci o să împart distanța în două. Asta ar însemna ca azi să merg până undeva lângă La Spezia. Inițial aș fi vrut să merg din nou prin stațiunile de pe riviera, pe unde am venit. Așa și încerc să fac. Plec spre Monaco, dar este weekend, aglomerație și (vă rog eu, țineți minte că mă plâng din nou de asta) e cald, foarte cald. Nu mai rezist și, gândindu-mă că ar trebui să fac aștia 300 de kilometri în mai mult de opt ore și jumătate, cedez și ies pe autostradă. Toate bune și frumoase. Mă avânt și într-un aparat de unde iau o cartelă pentru taxă, dar cam știu la ce să mă aștept. Peste vreo 100 și ceva de kilometri mi se confirmă ce știam deja - 22,5€. Măcar nu pot să mă prefac că sunt surprins. Sunt exact înainte de Genova. Aici nu mai poți să continui pe autostradă. O porțiune e închisă din cauza podului care s-a prăbușit acum câteva zile. Toată lumea iese de pe autostradă și trece prin oraș. Altă soluție nu e. Norocul meu că sunt căscat și încurc drumul în ciuda indicațiilor prețioase pe care mi le tot dă GPS-ul. El e bine intenționat săracul, dar e mai bine așa pentru că am scăpat de toată coloana de mașini ieșite de pe autostradă. Tot răul spre bine, zic. Și ce bine! Țineți minte de ce mă plângeam mai devreme? De caniculă. Ei, uite că aici e un nor în față și ceva ce pare ca o ceață în depărtare. Nu-i a bună, zic. Începe să și picure puțin. Opresc sub un pod (!) să scot telefoanele și portofelul din buzunarele gecii și le pun în top case. Geaca și pantalonii de ploaie le las tot acolo. Pentru ce?! Pentru câțiva stropi de ploaie?! Ei bine, nu merg mai mult de 500 de metri și stropii ăia de ploiae sunt din ce în ce mai deși până când…plouă torențial. Sunt ud. Nu ud, FLEAȘCĂ! Zici că am stat dub duș 10/15 minute cu tot echipamentul pe mine. Bine că am lasat geaca și pantalonii de ploaie la locul lor. Uitati-va și voi în ce hal le udam pe vremea asta! Nu-i a bună. Opresc și mă bag “la umbră” într-un gang. La fel au făcut și alți oameni, dar între toți parcă eu am cel mai mult “haz”. Dintre toți cei de acolo, un italian pe la vreo 50 ani, mucalit are glume în program - mă întreabă dacă o să țină mult ploaia. Doar sunt motociclist, ăștia știu cel mai bine cum e vremea. Bine mă, dacă tot mă iei pe mine de Romica Jurcă, să stai tu aici până când ți-oi zice eu că a stat ploaia. Râde. Și ceilalți oameni din gang mustăcesc când se uită la noi. Și el e motociclist. Începe să îmi povestească: tocmai și-a mai luat încă un Harley nou, echipament și tot ce trebuie, dar dacă te prinde o vreme ca asta, ți-o iei, n-ai ce să faci. Mie îmi spui? Au trecut deja vreo 15 minute, nu mai plouă așa de tare. Abia mai picură. La cât am zmucit eu din maini să vorbesc “italiana” cu omul ăsta, parcă m-am mai și zvântat puțin. Ei aș! Viste taică! Mă despart de toata lumea și, ud cum sunt, plec mai departe. Nici nu apuc să ies din oraș că deja nu mai plouă deloc. E ud pe jos, semn că a plouat totuși și pe aici. Ies iar pe autostradă și, nimic - soare, cald, asfalt uscat. Parcă nici nu s-a întâmplat. Pai bine măh, d-asta am ieșit eu de pe autostradă și am intrat în orașul ăsta? De nespălat ce eram? Adevărul e ca la cum arătau geaca și pantalonii mei după 3 săptămâni...cineva acolo sus... Lasă că am timp să mă usuc în mers. Și îi dau înainte spre La Spezia. Ajung spre seară. Mă cazez și, cum data trecută (la venire) nu am apucat să văd decât unul dintre cele 5 sate pescărești de la Cinque Terre, îl caut pe cel mai apropiat de mine - Riomaggiore și într-acolo mă îndrept. După ce am mers jumătate de zi pe autostradă, sunt numai bune serpentinrele astea (chiar și pe drumul ăsta îngust ca dracu’) până acolo. Acum că sunt învățat de data trecută, știu lecția - dau o tură de recunoaștere până la intrarea în sat. Văd de unde încep să fie numai locuri de parcare cu plată sau exclsiv pentru localnici și mă întorc înapoi, sus pe deal, până unde găsesc primele mașini parcate pe marginea drumului. Parchez și eu atelajul lângă ele și...dintre mașini iese cineva și mă interpelează - e un băiat cu prietena, amândoi cu un Hyundai mic cât un Matiz. L-au lăsat cu farurile aprinse toată ziua cât s-au plimbat și acum nu mai pornește. Ei zic, știam eu că găsesc numai veselie p-aici. Nu îi ajut să îl împingă, poate reușesc să îl pornească? Ba da, cum să nu? Băiatul întreprinzător deja a descoperit că mașina din fața lui are ușa descuiată (dar volanul blocat) și o împinge putin mai în față să avem loc să împingem buburuza lor. Toate bune și frumoase, doar că avem două probleme: 1) mașina e cu două roți în afara carosabilului deci trebuie să împingem până o “scoatem din șanț” și o punem cu toate roțile pe asfalt și 2) deși e trecut de 18:30 tot e cald ca dracu’ (și umiditate mare așa cum îi stă bine oricarui sat pescăresc de la malul mării. Transpirăm toți - noi doi împingând, fata ori în mașină cu geamurile închise (fără baterie nu poate să le deschidă, ține și ea o ușă deschisă), ori toți trei împingând în mașinuță. Nimic băi nene. Zici că e lipită în șanțul ăla! Cu fata în sau pe lângă mașină nu e prea mare diferență. Ba mai rău ne face să râdem când e pe afară și încearcă și ea să împingă. Îl întreb pe băiat dacă nu are pe cineva pe care să cheme să îi dea curent. Nimic, e din Florența. Știu unde e, acolo vreau eu să ajung mâine. Nu e aproape. Unii de la o firmă de tractări îi cer din scurt 130€ doar ca să vină din Riomaggiore care e la vreo 500 de metri mai la vale. Văd un scuterist că se apropie, întind o mână să îi fac semn că avem nevoie de ajutor. Omul oprește, e și cu soția în spate pe scuter. Îi explic cum stau lucrurile și înțelege tot în ciuda limbii “italiene” pe care o vorbesc eu. Pune și el cam aceleași întrebări ca mine. Nimic. Crezi că noi nu ne-am gândit? Asta e, punem toți osul în ea și buburuza e pe asfalt. Mulțumiri din toate părțile și ne despărțim prieteni. Tinerii o iau la vale, tot pedalează mașinuța încercând să o pornească. O iau și eu tot într-acolo pentru că în direcția aia e satul. Când ajung la intrare pe cine găsesc acolo? Exact. Nu reușiseră să o pornească. Măcar aici e plin de lume. Găsesc ei pe cineva să le dea curent. Mulțumiri încă o dată. Păi pentru ce, măi oameni buni? Doar că v-am împins din lac în puț? Îi las să caute și merg în sat. Fac și eu câteva poze, casc gura cam peste tot, dar nu mai pot. Nu prea am mâncat de dimineață. Cred că cele mai bune poze îmi ies dacă mă parchez și pe mine undeva pe dreapta. Și așa e: m-am pozat lângă niște beri și o porție de paste de nu m-am văzut. » Post actualizat in 22 Oct 2018 11:18 Ziua 25 - 19 august - La Spezia - Florența (175 km) Ce ziceam zilele trecute? Că mă trezesc din ce în ce mai târziu? Azi mi-am întrecut orice record - m-am trezit pe la 9:30. Nu mai zic că în fiecare zi bâjbâi alte două ore până sunt gata de plecare. Nici nu mai știam sigur până când au organizat micul dejun cei de la hotel. E bine, până am ajuns eu acolo încă nu terminaseră. Am avut noroc si de data asta. Ultimele pregătiri înainte de plecare: o rog pe doamna de la recepție să îmi tipărească și mie biletele de ferry. Măcar așa, sper eu să scap de facut check-in-ul în altă parte. Mi-am ținut minte lecția: pe cel pentru Malta l-am tipărit pe 2 pagini separate, nu cum am făcut la venire. Să vedem, zic iar ca orbul. Cu biletele astea tipărite îmi e clar - mai am o singură oprire în Italia și pe urmă îmi încep iar island hop-ingul meu către Malta (via Sicilia). La cât de obosit sunt, la cât de lene îmi era să îmi tot spăl tricourile în chiuvetă... de mână... în fiecare zi, tot aș mai merge mai departe. Dar, pe de altă parte, vreau să fiu și acasă. Complicat lucru mai e și mintea omului! Îmi caut cazare în Florența încă dinainte să plec (măcar știu o treabă). Culmea: găsesc chiar în centru la un preț decent, mic dejun inclus. Norocul meu. Strâng catrafusele (deja am o metodă...măcar acum spre sfârșit) și sunt “pe cai”. Drumul până la Florența nu e lung, mai puțin de 200 de kilometri. Clar lucru: n-am ce să caut pe autostradă sau drumuri rapide. Setez GPS-ul să evite toate astea și îi dau bice. La ieșirea din La Spezia am parte, mai întâi, de serpentinele pe munte de pe drumul spre satele de la Cinque Terre. Pe urmă trec iar prin stațiunile de la malul mării pe unde am tot căscat gura, holbat ochii și toate cele la venire. Acum parcă e și mai multă lume aici. E și normal, e (încă) mijlocul sezonului. Lumea se distrează. În partea cealaltă (în stânga mea, de data asta) sunt munții. Frumoasă țară au italienii ăștia! Bravo lor! Peste încă vreo 50 de kilometri drumul mă duce în stânga...în direcția munților. Nu urcă până în vârful lor, mai mult mă plimbă printre dealuri, după care merge pe lângă ei. Ultimii 40 kilometri până la Florența sunt crimă și pedeapsă: caniculă, drum drept care trece numai prin comune, peste tot sunt camere radar...o “plăcere”. Sincer să fiu aș fi preferat să fac 80 de kilometri în loc de 40 în condițiile astea. Să nu credeți că mă plâng de căldură/caniculă. Încă nu am uitat cum m-am răcorit imediat ieri în Genova. Stau cuminte...ziceam și eu doar așa... Ajung la cazare și încep prin a zace în pat vreo jumate de oră - 40 minute să îmi revin nițel. Nu o lălăi prea mult așa. Îmi împrăștii repede hainele prin cameră, spăl (pentru ultima oară!!!) ce era de spălat și ies să văd și eu orașul ăsta. Se vede imediat că e încărcat de istorie la fiecare colț. Lume multă, curioasă peste tot. Toți vor să facă poze...ca și mine de altfel. Sincer să fiu, cel mai mult mi-a plăcut zona podului vechi (Ponte Vecchio). Un pod cu arcade care traverseaza râul Arno. Iar mă ajunge din urmă foamea. Tot plimbându-mă pe străduțele astea înguste am trecut pe lângă o grămadă de restaurante și terase. Toate pline ochi. Se pare că toți oamenii aștia au avut exact același plan ca mine. Scot telefonul, dau puțin în bobi pe Google și găsesc un restaurant care (sper eu) să fie mai “retras”, să nu fie atât de plin. Urmez indicațiile din Google maps și asta mă duce din nou numai pe străduțe înguste din centru. Aș opri să fac poze peste tot, dar sunt pe motocicletă. Tot mergând așa văd un restaurant exact cum îmi trebuie mie - mic, ok, nu foarte plin - ăsta e (chiar dacă e nu cel spre care mă duce Google). Trag pe dreapta și la propriu și la figurat. Nu mă mai obosesc să merg la cel pe care mi-l arăta Googe. Am încredere în ce vad eu live. Nu am avut mult de mers azi, dar pe cuvânt că a fost obositor drumul ăsta. » Post actualizat in 22 Oct 2018 18:49 Ziua 26 - 20 august - Florența - Siena - Civitavecchia (298 km) Imediat după ce fac ochi dimineața dau cu nasul de mesaje de la Daria. Se bucură să știe că mai am puțin și ajung acasă. Și eu la fel, dar parcă totuși...nu știu, e ciudat să știu că pentru azi nu trebuie să mă mai gândesc unde să merg, cam ce ar fi de vizitat, să îmi găsesc cazare... Îmi lipsesc deja toate astea. Aș continua indiferent cât m-am tot plâns că sunt obosit, că îmi e dor de acasă, că mi se termină rapid banii... Oricât de sucit aș părea, un lucru îmi e destul de clar acum: nu e asta ultima năzbatie de genul ăsta. Deja mă gândesc la urmatoarea: Unde? Cum? Când? În niciun caz “dacă”. Bun, la planuri d-astea văd că n-am egal, dar deja e târziu iar. E aproape de 11 și ori mă dau oamenii ăștia afară din hotel, ori mă pun să plătesc încă o noapte de cazare. Strâng repede tot calabalâcul, la motocicletă cu toate și sunt pe drum. Direcția o știu - Civitavecchia. Drumul nu e lung. N-are niciun sens să mă grăbesc, să o iau pe autostrăzi. Cumva m-am mai “împăcat” și cu gândul că nu mai am mult și se termină excursia mea, termin cu toate astea cu care m-am obișnuit în ultimele 3 săptămâni. Nu am nicio părere de rău, niciun regret. Dimpotrivă, mă bucur de drum, de fiecare kilometru. Până la urmă, pentru asta am și venit, nu? Opresc într-o benzinărie, la umbră, să îmi fac plinul cu apă. E cald și azi. Foarte cald din nou. Mă tot uitam pe indicatoare înainte să opresc și am văzut că sunt lângă Siena. Brusc am încă o revelație: unde mă grăbesc iar așa? Dacă o țin în ritmul ăsta ajung în Civitavecchia mult prea devreme (în jurul prânzului), iar ferry-ul meu e abia seara la 21:00. Ce o să tot fac până atunci? Imediat iau decizia cea bună - merg în Siena. Ar fi și păcat să trec pe aici și să nu văd nimic. Despre oraș nu știu decât că e foarte vechi, cu străduțe foarte înguste și că aici, în piața centrală are loc în fiecare an o cursă de cai (palio). Țin minte și că cei trei de la Top Gear au făcut o emisiune aici (sau era vorba de Lucca?), intraseră cu trei mașini mici pe străduțele alea înguste și ca un labirint până în centru. Bun, uit de GPS pentru moment, mă folosesc de Google Maps și ajung relativ repede lângă piața centrală. Parchez atelajul, las tot echipamentul la motocicletă (inclusiv casca - fac eu o inginerie și sper să nu se prindă nimeni că nu are și un antifurt ceva) și plec pe străduțe. Orașul e într-adevăr fascinant - cum au reușit oamenii ăștia să își conserve atât de bine clădirile astea atâtea sute de ani și să își pună în valoare tradițiile! Pe jos în piața centrală, în multe locuri e încă pământ care acoperă caldarâmul, deci (trag eu concluzia) cursa de cai de anul ăsta a fost organizată cu puțin timp înainte. Fac și eu câteva poze pe unde pot, iau și un suvenir și mă întorc la motocicletă. Totul e la locul lui, inclusiv casca. Mai țin minte încă un lucru din emisiunea Top Gear. Cei trei se plângeau tot timpul de străduțele astea înguste și întortocheate și au făcut chiar și o cursă: care dintre ei reușește să iasă primul din oraș pornind din piața centrală. Țin minte că mă gândeam atunci că trebuie să fie și un pic de regie în toată chestia asta, să fi exagerat ei un pic lucrurile. Cât de greu poate să fie? Ei bine, permiteți-mi să raportez de la fața locului: mai greu de cât mi-a fost să ajung până acolo, nu e nicio exagerare. Motocicleta era în soare, până m-am echipat la loc eram deja “fiert”, pun GPS-ul de data asta (continuăm drumul până la destinație în Civitavecchia) și plec. Încet, piano, piano. În viteza 1, când și când în a 2a. Fac stânga-dreapta de 10000 ori pe străduțe din ce în ce mai înguste, mai întortocheate și (cel mai rău) pline de turiști peste tot deși sunt deschise și traficului auto. Fac slalom printre 1000000 de turiști căscați și abia peste jumătate de oră ajung la ieșire. M-au trecut toate transpirațiile. La venire (deși pornisem din afara orașului) nu cred că mi-a luat mai mult de 10/15 minute să ajung lângă piața centrală. Îmi continui drumul spre Civitavecchia. În continuare mă bucur de tot ce văd și tot ce simt (da, chiar și de slalom-ul ăla până la ieșirea din Siena). Ajung la destinație după amiaza, în jur de 17:00. Nu am ce să caut în port de la ora asta. Îmbarcarea nu începe decât cu două ore înainte de plecare. Bun, merg în oras. Știu deja de la venire câteva locuri pe faleză unde pot să mănânc și eu ceva. Aleg o terasă, aleg și o bere și ceva de mâncare. Când mă bucuram și eu de o cafea și mă întrebam cât mai am de așteptat...văd altceva de sub umbrela terasei - cerul e aproape negru! Începe din senin și un vânt puternic. Oamenii încep să strângă lucrurile de pe terasă (le zbura vântul în toate părțile) și nu mai durează mult până începe să tune, să fulgere și...bineînțeles să plouă. Tare! Inclusiv cu grindină la un moment dat. Mă mut înăuntru la adopst și verific vremea pe telefon - șanse să fie așa până la ora la care eu trebuie să merg în port: peste 60%. Și din câte văd afară chiar așa pare că o să și fie. Merită să spun acum că eu deja îmi schimbasem ghetele moto cu adidași ca să îmi fie mai comod pe ferry, să nu car toate bagajele cu mine. Dacă nu se oprește ploaia o să îmi fie comod rău de tot. Tot echipamentul (geaca moto, cel de ploaie) e în top case. Aștept până aproape de ora la care trebuie să fiu în port și (Doamne ajută!) ploaia s-a oprit. Nu de tot, încă mai picură, dar față de cum era mai devreme ăsta e pistol cu apă. Merg la motocicletă, îmi iau geaca pe mine și merg în port. A apucat să mă ude un pic ploaia, dar doar de control așa. Mai mult m-am stropit eu la picioare trecând prea tare prin bălți. E clar, cineva acolo sus e atent de fiecare dată când mă plâng de căldură. M-am răcorit puțin și de data asta. Fac check-in-ul pentru ferry (n-am scapat de asta chiar dacă am biletul ăla imprimat), o iau în fața coloanei de mașini (ar fi și culmea să zică cineva ceva, l-aș pune să aștepte el în ploaie lângă mașină) și sunt sus pe ferry, la adăpost.
×
×
  • Create New...