Dr. Mengele

Cand: 25.05.2005 Cine: Razvan(adica EU) Unde: Bucuresti- P-ta Operei Motor: BMW F650 Imprejurari: Duba Iveco nu se asigura la schimbarea directiei de mers, imi taie fata si intru in ea cu aprox 50 km la ora. Urmari:Fracturi multiple picior stang- nu aveam cizmele in picioare Nu tin neaparat sa ma adaug pe lista neagra dar cand am vazut ce s-a intamplat cu RADU (Dumnezeu sa-l odihneasca!) consider ca am avut mare noroc, avand in vedere viteza mica la care s-au intamplat ambele accidente si gravitatea leziunilor.

Insanatosire grabnica lui Radu, dar dupa leziunile descrise ma indoiesc ca va fi asa usor. Cat despre remarcile facute in legatura cu Spitalul de Urgenta, poate eu sunt cazul fericit, dar in cele doua "vizite" facute acolo am ramas placut impresionat (cu exceptia unei asistente care, dupa operatie, m-a lasat sa urlu de durere vreo 40 de minute pina a venit cu niste calmante, dar dupa cum am spus asta a fost exceptia). Iar despre conservari, ce sa mai spun, ala care m-a accidentat pe mine e "sofer profesionist", imediat dupa accident tot el era cu gura mare, ca de ce merg eu pe banda 1 cand el vrea sa faca dreapta de pe banda 2. E pacat ca din cauza unor dobitoci ca astia ajungi sa iti petreci vara prin spitale, acasa in gips(ca subsemnatul), pe la politie, asigurari, tribunale etc. Sper sa auzim numai de bine ca eu m-am saturat de accidente.Bafta multa!

Da Bogdane, eu sunt nefericitu'.

Am recitit ultimul post si mi-am dat seama ca suna ca o anti-reclama a mersului pe doua roti.Am mers un pic cam departe. Imi cer scuze dar nu asta a fost intentia mea.Poate m-am aprins eu in mica mea polemica cu Kali (sper sa ma ierti pt. "egoista" si multa bafta in continuare).

Scuza-ma ca iti spun, poate gresesc dar asta e opinia mea, nu crezi ca esti un pic cam egoista. Vorbesc in necunostinta de cauza asa ca poate o dau in bara dar te intreb, te-ai gandit la parinti, la prieteni.Eu numai la asta ma gandesc.Si crede-ma ca am avut si sustinerea familiei si a prietenilor cand m-am urcat pe motor. Inca mama s-a bucurat ca nu am renuntat dupa primul accident.Dar nu as suporta sa-i vad pe ai mei (parinti, prieteni) la inmormantare.Nici un parinte nu trebuie sa isi inmormanteze copilul. Poate exagerez aici cu polemica asta morbida, dar cand vad ce se intampla in fiecare zi ma gandesc la cei pe care i-au lasat in urma.Sigur ca daca gandesti asa nu ar mai trebui sa traversezi nici strada dar sa mai te urci pe un motor.Ideea e sa gasesti un echilibru, un compromis, cu care tu ca individ sa te impaci.

Multumesc mult Kali pt sustinere (si pt. apreciere: Iveco e mai tare decat Nisanu', cica...HA), si vezi ce faci si tu cu entorsa aia ca am inteles ca e naspa... insanatosire grabnica si mai ales fara dureri. Pt ceilalti forumisti, sa nu credeti ca nu apreciez toate opiniile postate aici si mai ales incurajarile voastre si de aceea vreau sa va multumesc tuturor . Cat despre decizia mea nu e vorba de frica (poate putin) sau de trauma in sine, ci de viata mea in general.Cum am mai spus, de renuntat nu mai pot sa renunt niciodata dar de luat o pauza pot. Cred ca o sa-mi fie f. greu dar sa nu radeti daca o sa ma vedeti pe la stop, in conserva si cu casca pe cap. Oricum DRUM USCAT!

Ai perfecta dreptate mig, dar acum nu pot decat sa ma dau cu capul de pereti ca nu m-am gandit la solutia cu adidasii in rucsac.Ti-am zis, mergand zi de zi cu cizmele ajungi sa nu te mai gandesti ca poti sa-ti iei frumos adidasii separat. STUPID ME! Off topic : in seara ce a precedat iesirea mea din spital a fost adus chiar la mine in salon un batranel cu fracturi la ambele picioare (cca 65-70 ani) lovit de un motociclist (care de altfel a venit si el acolo).Precizez ca nu stiu amanunte despre cum s-a intamplat accidentul (am inteles ca in zona Universitatii), a cui a fost vina si alte lucruri de genul asta asupra carora oricum nu am nici un drept sa comentez. Rog doar mai multa atentie, ca sa nu ajungeti in situatii delicate, inclusiv una ca a mea. ( Un bun prieten imi spunea "punctulet" pt ca asa ma vedea el in oglinda retrovizoare cand ieseam cu motoarele la o plimbare, atat de cumpatat mergeam, si totusi... )

Multumesc pt. incurajari. Virusul moto nu a iesit din mine si nici nu cred ca va iesi, dar profesia ma obliga sa stau tot timpul in picioare (sunt medic rezident la chirurgie BMF), iar cei de la spital s-au saturat de concediile mele medicale si sincer si eu, pt ca acum este perioda in care eu ar trebui sa invat meseria asta, care intamplator imi si place. Ca o paranteza, dupa accidentul de anul trecut, care a fost mult mai grav decat asta, 2 luni nu am avut voie sa pun piciorul in pamant iar in a treia luna am reinvatat sa merg si totusi la 2 zile dupa ce am reusit sa ma tin pe picioare fara carje, m-am suit pe motor(nici nu puteam sa ma sui de pe stanga, ma urcam pe el de pe dreapta).Asa ca nu e vorba de teama sau de renuntare definitiva, dar vreau sa ma vad pe picioarele mele atat fizic cat si profesional si promit ca voi reveni pe doua roti, dar nu in viitorul apropriat. Oricum parca imi infige cineva un cutit in inima de cate ori aud sau vad un motor. Cat despre intrebarea "cu ce eram incaltat": dupa primul accident care m-a prins in adidasi desi aveam cizme acasa, m-am hotarat sa nu mai ies din cizme indiferent de cate grade sunt afara, ca merg pana la colt, ies in oras cu prietena sau ca ma duc la munca(moto era mijlocul meu de locomotie de fiecare zi, neavand masina) si cei care ma cunosc pot sa confirme lucrul asta(mai ales ca scartaiau groaznic cand maergeam si toata lumea se uita la picioarele mele). Acum intervine pisica neagra, "vineri 13", ghinionul sau PROSTIA: in ziua cu pricina trebuia sa am o intalnire destul de importanta cu doi profesori de la facultate si am zis sa nu iau cizmele (care sunt si rosii si scartaie) si am luat exact aceeiasi adidasi pe care i-am avut la primul accident.Desi nu este o scuza, a fost prima data (si vorbesc f.f. serios)cand am iesit din cizme in 51 de saptamani, incat nici acum nu imi vine sa cred. Acum puteti da cu pietre!

Dupa cum spuneam, in urma cu o saptamana, 25.05.2005, ma indreptam cu moto (un BMW alb f650- s-ar putea unii dintre voi sa ma stiti de la ARC) din spre spitalul Municipal- Eroilor spre Izvor-Unirii, pe banda 1, ca era libera,cu aprox 50-60 km/ora, cand in fata cladirii cu ING Bank(monstrul ala de sticla vis a vis de Opera), un maxi-taxi IVECO vrea sa faca dreapta de pe banda a doua si in momentul in care intr-un final ma vede, se blocheaza si imi ocupa toata banda la aprox 5 m in fata.Il vad si nu imi vine sa cred ce face idiotul.Franez cu tot ce pot si imping de ghidon in disperare incercand sa intru pe straduta din dreapta desi era clar ca daca reuseam prin nu stiu ce minune sa evit IVECO ma faceam varza in masinile parcate acolo. Oricum nu reusesc sa-l evit pe dobitoc, il iau tangential si ma trezesc pe jos cu piciorul stang sub 190kg de moto. Urmare: Moto-scarita stg indoita, maneta ambreiaj rupta, semnal stg spart+ carena care acoperea semnalul facuta varza, aparatoare toba sifonata, parbriz(nou) spart si ghidon indoit (din jug se pare ca l-a indreptat deja un prieten). EU: 3 oase fracturate la nivelul labei piciorului stg-metatarsianele 1,2 si 4. Internare la Urgenta, operatie, 3 brose bagate pe fiecare os si o luna nu am voie sa calc pe el. Azi am iesit din spital. Asta e povestea. Si cu parere de rau voi renunta pt o vreme (cativa ani) sa ma mai urc pe motor. Este al doilea accident in nici un an (51 de saptamani fix), primul pe 02.06.2004, vina mea, mi-a fugit spatele intr-o curba pe la Ciolpani-restaurant El Capitan.Nici nu am apucat sa-mi scot tija din picior, acelasi. O sa-mi fie dor de voi si mai ales de EA. PS. Scuze pt topicul extrem de lung si multumesc celor care m-au ajutat la accident(e), mai ales tipului cu KTM care a oprit mi-a ridicat motorul si a stat cu soferul de pe maxi taxi pana a venit politia, a facut poze...Super tipu'. Nu e din Bucuresti, am inteles ca e student aici.Si bineinteles celor care mi-au recuperat motorul. GATA TELENOVELA