conserva

a fost un raspuns la mesajul de mai sus din care eu nu am inteles nimic face si el parte din public.

Atentie! Acest mesaj este foarte plictisitor! Nu se recomanda cardiacilor si persoanelor depresive! ->

@bd:mai amortizez ceva la imobilizare si dupa aia... daca se scumpeste benzina sa vezi ce bun e si gz'u

Hai sa mai facem un pas... Era toamna, aveam carnet, aveam moped,aveam un tata in spital, dar nu aveam motocicleta. Ezitam sa incep cautarile toamna - pina o sa dau de una convenabila vine iarna , o bag in garaj ...si daca pina la primavara nu o sa mai am curaj sa ma sui pe ea? Zic: acum sau niciodata! Asta a fost simplu de decis, ca stai in virful patului si te gindesti putin cum e sa te dai cu motorul si ce lucru mare'i. Dar nu prea stiam care-i partea 2-a; adica ce motor sa-mi iau de unde sa-l iau si cam cit sa coste? Atunci am constatat eu ce ingrata e munca de cumparator. Toata lumea te invata cum sa vinzi, clientul e considerat un punct amarit in haosul pitetei, pe care toti furnizorii vor sa-l atraga ca pe o musca beata pe lipiciul stralucitor al hirtiei lor asasine. Asta daca vrei sa optimizezi tranzactia. Dar dupa care parametri? Simt nevoia unui consilier: sa-mi gaseasca o motocicleta nu prea scumpa, usor de condus, fiabila, fara probleme cu actele, sau cu alte cuvinte sa te faca fericit daca se poate pe gratis. Un prieten de-al meu are un baiat in Italia -ma prind si eu ca pe-acolo motociclismul e la el acasa si il rog sa culeaga niste informatii - imi trimite un catalog si o parere personala: sa-mi iau yamaha de 400. Da' aici nu prea stiu unde se vinde yamaha. ramine si optiunea SH - aici trebuie sa te bagi intre cunoscatori. Ma mai uit pe internet la diverse site-uri de vinzari si impresia generala e ca ceva nu e in regula. Prea multe oferte cu un numar infim de km pentru niste motociclete cu o virsta venerabila. Parca toata lumea cumpara o motocicleta, se dadea doua ture prin fata blocului si gata o scotea la vinzare. Pina la urma mi-aduc aminte ca am vazut un magazin suzuki pe undeva,il gasesc si ma infiintez acolo. Erau niste motociclete si in vitrina - pareau cam mari si fioroase. Vad si scutere; n-ar fi mai bine un scuter? Nu ca n-are schimbator de viteze manual(mai bine zis pedal dar parca suna aiurea) si parca- ai un control mai bun la motocicleta; un vinzator imi da un pliant cu un tabel cu o oferta de moto pe tip de moto si un catalog cu poze. Iau oferta si plec. ma uit pe tabel si doua modele imi atrag atentia prin faptul ca erau facute in Europa si nu aveau incluse taxe vamale in pret Gz 250 si Gs 500. Incerc sa compar preturile de la SH cu una noua pe acelasi model; Gasesc GS500 la SH. Diferenta de pret insemnind o motocicleta noua, in garantie ... la cit ma pricep eu la motociclete parca merita, numai sa nu o scapi pe jos. Eu stiam ce soarta o sa aiba? Cealalta e cam micuta dar mai ieftina daca o busesti paguba e mai mica, in ideea ca scapi intreg, altfel e cam totuna. Las ofertele sa se coaca si intre timp incerc sa dau de un consilier local. Fac o analiza sociologica atenta si amanuntita si constat ca astia de se dau cu motoare sint destul tineri; in consecinta ma duc la fratele meu care e profesor la liceu si il intreb daca nu cunoaste un elev sau un fost elev care sa aibe motocicleta. Spune ca ar cunoaste unul dar nu stie ce sa-l intrebe; nici eu nu stiam concret ce sa-l intrebe, dar poate ar fi util sa-mi dea numarul lui de telefon - imi da pina la urma numarul - il sun, nu il gasesc revin dupa citeva zile (tocmai pleaca in america) - ii zic lasa ca vorbim cind te intorci. Cine credeti ca era? un element de pe acest forum - il cheama Baiazid. Baiazid ma convoaca la o crisma, imi spune parca si ceva despre motociclism.ro, are si o hondita de vinzare, vad si ceva motociclisti prin fumul din circiuma, galagie mare, eu plec cu capul si mai mare si astept sa mi se sedimenteze noile informatii, alaturi de cele achizitionate pina atunci. Aia cu motociclism.ro am cam ignorat-o, nu stiu de ce. Intre timp ca sa mai atenuez socul ce va urma printre colegii de servici ii spun unuia care stia ca mi-am luat moped, ca am luat carnetul si vreau sa-mi iau motor. Tipul fost motociclist care imi marturisise ca cea mai fericita zi din viata lui de motociclist a fost aceea cind i s-a furat motocicleta si a scapat de ea. Tipul ii da drumul unei peroratii anti-moto fara sfirsit. Ma face nebun, ce-mi trebuie mie moto ca e periculos, ce sint pustan care vrea sa agate gagici cu motocicleta (de parca vroiam sa-i suflu lui toate gagicile - doar stam in cartiere diferite), ca linii de tramvai, ca golani care-ti fac fite, ca n-am ce face cu banii,ca unde ma duc cu ea etc,etc. Eu nu ma las intimidat de ce spune, mai ales ca desi are permis si de cat B nu conduce nici masina - zice ca lovit odata un copil si s-a speriat asa de tare incit a renuntat. Trag concluzia ca niste defectiuni are tipul la bibilica sau in alta parte si imi vad minutios de treaba. Si mai zicea ca a luat carnetul cu piciorul in ghips vopsit cu crema de ghete ca sa nu-l vada militianul. Asa ca nu m-am ales cu sfaturi utile de la acel ex-motociclist rupt de mult de fenomen. Dar timpul trecea si toamna trecea si eu tot cautam informatii. Pina la urma sub presiunea timpului las balta toate investigatile si ma duc la magazinul suzuki si le spun sa-mi aduca un Gz 250. Negociez si un mic discount - ca e toamna, platesc un avans si imi pun aia un contract in brate; cica peste 2-3 saptamini vine motocicleta, ca doar nu ma asteptam sa aiba in stoc. Stiu e de vina piata. Urmeaza citeva saptamini de asteptare, in care vremea nu se hotarise in ce parte sa o ia si ma temeam ca o sa trebuiasca sa-mi iau motocicleta cu sania. Avea sa soseasca pe la sfirsitul lui noiembrie. Eu imi faceam ginduri cum am sa o aduc acasa. Intr-un fel sau altul o s-o aduc. Ajunsesem aici practic de unu singur toate deciziile imi apartineau - nu poate fi decit bine daca nu se termina rau. Si cum partea adoua a concluziei o excludeam, ca un om care mai respira inca, asteptarea era una optimista. Uf ma simt foarte usurat. De acum nu trebuie sa va mai povestesc cum e sa nu ai motocicleta. Data viitoare o sa am una. Cel putin o sa fiu on-topic. Felicit userii care au rezistat pina acum, eu cam greu.

@bede pai tu iti schimbi nr de telefon cum mi-l dai mie. ps adevarul e ca am vrut sa-l iau la poiana dar imi cazuse bateria.

nu dom'ne am luat-o spre Piriu si m-am intors. Da' mai zi-o pe aia cu extazu' ca-mi place!

In toata campania mea de a-mi cumpara motocicleta, pe care sa o mai si conduc, mi-a lipsit expertiza lui motociclism.ro. Ce este motociclism.ro? evident ca stiti sau macar intuiti daca sunteti nou venit. Motociclism.ro este o gasca de motociclisti.ro. Motociclist.ro este o persoana care bintuie pe acest forum si care pote fi de mai multe feluri: motocicist.ro care are motocicleta, motociclist.ro care nu are motocicleta, dar care eventual aspira sa aibe(si care are permis sau nu) si motociclist.ro care nu are si nici nu vrea o motocicleta. Exista si o zona gri a celor cu motocicleta, dar incepatori, sau care nu au motocicleta sau permis cat. A, dar au mers cu motocicleta. In aceasta grupare eterogena, in scopul prevenirii haosului total, exista niste motociclisti.ro, care vegheaza la bunul mers al lucrurilor unii asumindu-si rolul de organizatori. Devenind si eu motociclist.ro, odata cu fabricarea unui user pe acest forum, data la care eram in zona gri,am incercat sa ma apropii de motociclistii.ro, aia care se dau cu moto, in scopul unei largiri a sferei de cunoasetre in domeniu - adica sa mai vad ce si cum cu moto - ca lectura acestui site mi se parea cam greoaie. Am facut aceasta introducere explicativa, pentru a va povesti cum am interactionat eu cu motociclism.ro la marea adunare de nationala de la Bv. Printre motociclstii.ro de pe acest forum exista unul care face parte din elita si care raspunde la numele de ZaBedeu . Dupa ce a facut mobilizarea cu mare pompa pentru plecarea la Brasov, vineri la ora 17, ora la care pretinde ca si-a desfacut carburatorul, apare cu aceeasi pompa a doua zi. In ziua plecarii de la Brasov dupa unele tentative de a ma lipi de un grup cam esuasera si dupa ce prin mijloace specifice aflu ca zabedeu asambleaza un grup care s-o porneasca intr-o plimbare lejera la bucuresti, ce-mi zic? Ma dau direct la protipendada. Zabedeu care tocmai si-a schimbat motocicleta e intr-o euforie permanenta si greu de adus la o rigoare minimala de genul sugerat de intrebarile mele care pareau destul de naive: cam pe ce traseu o sa mergem ? cam cu ce viteza? pe unde ne oprim? Raspunsul era acelesi - Ce conteaza? Mi-a venit in minte traiectoria unui electron in jurul nucleului de hidrogen care intr-un model prea putin determinist este asimilata cu un nor in care electronul se poate gasi cu o anumita probabilitate oriunde. Eu am ramas cu viziunea mea ceva mai mecanicista despre deplasarea moto in spatiu tridimensional si in aceasta viziune parca vedeam si urmarile- o sa ma pierd de grup (ca de obicei). Plecam spre Poiana Brasov, ne oprim intr-o parcare, facem poze, ajungem in Poiana, stam ce stam si se da plecarea. Se decisese ceva cu Rucar, si parca Piriul Rece, cunosteam si traseul si eram destul de linistit. Numai ca la plecare grupul se rupsese in doua - o parte care se intorcea prin Bv si o alta care mergea, presupun, pe drumul enuntat mai sus. Cert este ca am ratat virajul la stinga si m-am deplasat cu grupul care mergea spre Bv. Zic, lasa ca o sa ma intilnesc cu ei la Predeal, la intersectia cu drumul spre Piriul Rece,daca am bafta. Si o iau intins spre Bv - Timis -Predeal. Pe drum incepuse sa ma bintuie o fomica. Ajung spre timisul de Jos si ce simt in afara de piriitul monoton al motorului? Pe stinga soselei toata lumea facea gratare - fumuri si mirosuri ucigatoare. Si cum mergeam asa mai un viraj mai altul, ma cuprind halucinatiile. In viziunile mele vad un foc mare la care se facuse un protap urias si la care era invirtit cine credeti? zabedeul! era invirtit la foc si o gramada de lume se inghesuia sa apuce o bucata. Am incercat sa-mi revin din aceasta tranzlatie a frustrarilor mele si am ajuns la predeal urmarit tot drumul de aceasta imagine. Consideraind aceste ginduri, rodul unor procese chimice independente de vointa mea si mai degraba rodul acizilor gastrici, la intersectia cu drumul spre piriul rece fac dreapta in speranta regruparii. Trec de cota maxima, si in drum spre piriu opresc sa mai trag o pipa si sa ma dedau evaluarilor. SI imi apare atunci o alta imagine, poate cea reala,cu un zabedeu stind la o masa intr-o circiuma, halind zdravan. N-am mai suportat imaginea si am facut cale intoarsa spre Buc. De doua zile maninc aproape continuu ca sa atenuez urmarile. Dup ce l-am considerat pe zabedeu o eroare de sistem, acum ma gindesc ca am avut si eu vina mea.

Zilele trecute mergeam si eu ca omul la servici sa vad care mai e treaba, pe Stefan Cel Mare ca de obicei . Plec de la un stop unde ma strecurasem in linia intii si in timp ce demaram aud un zgomot in partea dreapta, de conserva parea, care executa aceeasi operatiune, cam in tromba mi se parea mie, daca imi atrasese atentia. Ma uit cu ce am de a face si vad un ford, model mai vechi, care se angajase intr-o liniuta cu mine. Tipul de la volan, ca sa elimine orice ambiguitate, vazind ca ma uit la el imi face un semn clar ca lupta incepuse. Cred ca aveam vreo 50 m la dispozitie. La aceasta provocare erau posibile doua raspunsuri distincte si contradictorii: 1.Sa nu raspund la provocari, cum ar zice jumatate din membrii acestui forum ales si 2.sa raspund provocarii si sa-l fac , mama lui de conservar, cum ar spune cealalta jumatate din membrii aceluiasi prestigios forum. Neavind practic timp pentru o analiza minutiuoasa a deciziei, si mai la idemina fiidu-mi acceleratia decit ratiunea, invirt de gaz, schimb rapid vitezele si trec primul linia de sosire, intrind in aglomeratie si lasindu-mi partenerul, infundat intre confratii lui, undeva in urma. L-am apreciat pe conservar pentru ca a gindit corect, aveam sanse cam egale, el cu fordul lui nu prea nou, eu cu 250cc si putere mai modesta. Competitia fiind transata iar moralitatea sportiva respectata, m-am declarat multumit si am inceput sa ma gindesc, in timp ce coduceam, daca sint eu un om serios. Si cum atunci cind conduci o moto nu prea ai timp, si nici nu e bine sa te afunzi prea tare in ginduri, am transat repede si mi-am zis ca nu sunt; doua intersectii mai incolo mi-am zis ca totusi poate sunt prea drastic cu mine insumi si ca in linii mari sunt destul de serios. Asa ca analizind lucrurile acum la rece, si incercind sa fac o medie cred ca sunt acceptabil de serios, raminind sa mai lucrez nitel la finisaje. Si sper ca sunt suficient de putin serios ca sa nu va plictisesc. Probabil ca as fi uitat acest eveniment daca intr-un mod ciudat nu ar fi facut legatura cu continuarea povestirii, intrerupta in momentul fast al luarii examenului de categoria A. Moment care trebuia celebrat intr-un fel sau altul,ori tragi o dusca cu prietenii, ori zaci pur si simplu si vezi ce bine e sa fii eliberat de stress, sa-ti faci planuri de viitor, sa-i binecuvintezi pe astia care ti-au dat carnetul si sa te gindesti ce fapta buna au facut, ce element exemplar au in trafic de acum inainte,etc... Venisem de juma' de ora acasa si zaceam odihnindu-ma dupa succes, cind deodata suna telefonul. Era vara-mea , care dupa ce asculta primele note din oda bucuriei in transmisiune directa la telefon, ma intrerupe si-mi zice ca treaba e nasoala. Ce se intimplase? Ei bine taica-miu cazuse din copac. Era la cules de mere si pur si simplu cazuse, nu se stie din ce cauza. Imi spune ca au reusit sa-l aduca la Bucuresti cca 120 km intr-o Dacie, dar se pare ca e lovit la coloana si nu mai poate sa miste,il dusesera la urgenta si era in investigatii. Eu las gindurile de auto-prea-marire si ma pregatesc s-o iau intr-acolo. Trec pe la frati-miu, ii spun ca am luat examenul de moto, "Ei bine si ce-i cu asta?",ii spun de taica-miu, care e totuna cu taica-su,imi da voie sa ma duc la urgenta si in numele lui, cica o sa treaca si el mai incolo ca acum e ocupat. Ajung la urgenta unde pacientul astepta pe o targa sa-i vina rindul la diverse cercetari ce se fac pe acolo. Nu putea sa miste deloc, dar ingaima citeva vorbe. Am incercat sa aflu de la vara-mea ce se petrecuse si din spusele ei omul avusese un colaps care l-a surprins pe scara care ducea spre cracile din pom, de unde s-a prabusit brusc. Cei din jur erau destul de speriati, caci dupa o vreme in care nu a miscat deloc si dupa cele mai sumbre ipoteze, in momentul cind a dat primele semne de viata se vaita de spate si intr-o conditie aproape inerta l-au transportat la bucuresti - evenimentul se petrecuse pe la 11, ora la care eu aflasem ca am luat sala. Trebuie sa va spun ca taica-miu se dusese la cules de mere cu masina pe care o conducea impotriva avertismentelor mele ca nu e bine, ca nu are rost,s.a.m.d.. Intotdeauna am avut un conflict pe tema asta, eu considerind ca sofeaza destul de prost (eram acuzat ca sunt prea pretentios) si ca n-ar mai trebui sa forteze norocul la infinit. A fost un mister total pentru mine cum a reusit sa nu faca un accident serios pina acum. Ma simteam responsabil pentru ca eu il invatasem sa conduca pe la 51 de ani (ai lui). Pina la urma investigatiile medicale au fost cam neconcludente, la coloana nu se observase vreo fractura, doar niste vertebre usor tasate, chestie care tine si de virsta sau antecedente traumatice. In rest nimic de natura ortopedica, cu toate astea l-au internat la ortopedie dupa unele ezitari caci practic acuza niste dureri lombare care il faceau de netransportat. Si uite asa pe la 10 seara il instalam intr-un salon de urgente ortopedice, am mai vorbit cu pacientii din salon, i-am intrbat ce au patit, toti pareau a fi avut un accident cu motocicleta, insa nici unul nu era din gasca - diverse accidente gospodaresti - prea putin eroice. Si ce-mi zic eu cadrul e propice, taica-meu oricum nu poate protesta, nici macar nu stiu daca intelegea bine ce-i spun, argumente nu prea are - deci ii spun repede si prezint problema ca pe o reusita a zilei: am luat examenul de cat. A. Desi am mizat pe faptul ca nu va percepe exact ce-i spun, a replicat ceva legat de pericole si alte chestii, dar a abandonat subiectul din cauza propriilor dureri. La urma urmei nu exista permis de urcat in copaci desi dupa cum se dovedeste, pericolul e uneori destul de mare. Si care credeti ca era preocuparea lui taica-miu in acele momente?- printre icnete si vaicareli imi spune ca abia asteapta sa se faca bine si sa se duca sa aduca masina pe care o lasase la locul accidentului. Eu aproape ca ma sufoc de indignare, ii spun ca lasa ca o aduc eu (am si adus-o dupavreo doua saptamini) si ca ar fi cazul sa se mai cuminteasca. In acel moment mi-am dat seama cita autoritate morala am eu sa spun toate astea - m-am simtit total dezarmat. De fapt eram doi pacienti tipici pentru un salon de psihiatrie doar ca nu ne depistasera astia. Am apelat la fratele meu sa-si asume rolul de intelept, sa-i explice,cu toata pedagogia de care e in stare, de ce nu ar mai trebui sa conduca masina si ce alte conduite de viata sint recomandabile in diverse situatii. Eu ma simteam cu coada intre picioare, iar ca s-o ridic o sa incep pregatirile pentru achizitionarea unei motociclete, ca doar n-am pierdut atita timp de pomana.

Iaca m-am intors viu si nevatamat, poate putin mai umezit, dar dupa cum oricine poate sa constate - traim vremuri cam ploioase. Programul stabilit initial a esuat in sensul ca traseele au fost altele decit cele propuse initial, dar totul a fost pina la urma asa cum trebuia sa fie, adica un compromis intre a fi si a te da cu motocicleta. O plimbarica pe Valea Lotrului - spre Voineasa - adica Ciungetu, retur prin Fagaras, pina la Plaiul Foii, intors la Buc. pe Valea Prahovei in vinerea cu ploaie. Buc. - Voinesti - pauza intr-o livada cu meri,Voinesti - Curtea de Arges - Transfagarasan - Bilea - Fagaras - Bran - Rucar -Voinesti aprox. 400 Km fara asistenta tehnica, care s-a retras intre timp. Din nou livada ; Rucar - Bran - V. Prahovei -Buc. Incidente: -avarie la fermoar - stiam eu ca o sa mi se intimple, l-am schimbat deja; -trei ciini au tinut sa ma admonesteze pe transfagarasan - am incercat sa rezolv problema cu o piatra pe care am luat-o in mina, dar problema parea destul de complicata - in ce mina sa tin piatra? sa renunt la acceleratie?, sa renunt la ambreiaj? -sa arunc piatra si sa demarez in tromba? nu prea tinea - se roteau destul de vioi in jurul meu (unul reusise deja sa ma capseze usor de piciorul drept - devoalindu-si intentiile) - pina la urma salvarea a venit din partea unor conserve care treceau pe acolo din ambele sensuri; au fost dizlocati - probabil le stiau de frica, eu am profitat, am renuntat la piatra si am demarat cu gindacul- vitejie iepureasca dar folositoare. Multumesc pe aceasta cale conservelor care uneori se dovedesc utile in viata motociclistilor. Nu am mai fost pe Transfagarasan din '82 si cam uitasem traseul - am avut un sentiment de neplacere pe care il anticipasem, cind am ajuns la Bilea si am intilnit o gramada de lume care nu prea parea a avea treaba cu muntele. Mi-aduc aminte vremea cind ajungeam la Bilea de la Podragu si dormeam la pliciuri. Nu era transfagarasan si nici viermuiala tembela de-acum. Nu prea am intilnit motociclisti - doar niste nemti (dupa numere) si un motociclist fara motocicleta la Bilea Cascada - parea destul de dornic sa vorbeasca cu mine - eu destul de discret, nu l-am intrebat de ce nu a venit calare pe moto - l-am simtit ca si-ar fi dorit.

Uite ca m-am hotarit sa deschid calculatorul desi mai e inca foarte cald si voiam sa ma sustrag celor citiva W in plus. Miine vreau sa plec din bucuresti - nu m-am hotarit unde, dar sa fie niste umbra, probabil la Voinesti sau mai vad eu. Pe marti probabil ca o sa plec prin patrie. Un prieten de-al meu merge cu conserva de asistenta tehnica, deci vom fi doua conserve una pe patru roti si eu pe doua. Nu stim unde o sa mergem, dar asta e si farmecul calatoriei; pe undeva prin norduri. O combinatie 100% japo un Nissan si un suzuki, asa ca daca o sa va intilniti cu acest tandem haladuind pe sosele sa stiti ca noi sintem. Sa speram ca ambele conserve se vor intoarce intregi si nedesfacute. Si cine stie, poate drumul ne va furniza povesti pentru acum sau pentru la iarna. Cum stiu ca imi urati drum bun si asfal uscat, va doresc si eu acelasi lucru. @dan popescu... In legatura cu dilema ta, trebuie sa te asigur ca nu sint tatal oltencei si asta in primul rind pentru ca sunt moldovean, nascut in bucuresti. Asta nu stiu daca e de natura sa-mi dezamageasca cititorii dar cel putin aduce niste lumina in problema. In legatura cu propunerea ta, ai uitat sa iei in consideratie faptul ca janel stie f. bine ce vrea de la viata si anume personajele ca mine in jur de 50 sau peste sunt utilizate la ridicarea neprei pe cric, pentru treaba ailalta utilizeaza Brad Pitt (sa mor daca stiu cine-i asta si ce motocicleta are). In ceea ce priveste talentul oltencei, sunt perfect de acord ca are de-i da pe afara. Asa ca va las pe miini bune - eu o consider titulara acestei sectiuni. Sper sa nu plece si ea in vacanta, adica sper sa plece daca asta isi doreste si sa va tina la curent on-line cu aventurile ei. Janele da-i gaz!

As face un salt peste timp si mi-as permite sa plonjez un pic in zilele noastre. Asta pentru ca un eveniment recent, care afecteaza nu numai pe cel care va scrie, ci intreaga comunitate moto, care se implica in mod spontan in reusita sau esecul fiecaruia dintre confrati, s-a consumat cu urmari imprevizibile. Despre ce este vorba? Nu va mai tin in tensiune si v-o spun dea dreptul: Ei bine, CALUL a renuntat la motocicleta sa; definitiv, a abandonat-o, a cedat-o, s-a lepadat de utilaj. Dar cine este CALU' si cum am ajuns eu sa resimt drama care tocmai s-a consumat? Aceasta este pe scurt povestea: La un moment dat intr-una din putinele mele peregrinari, ajung si la intrunirea de la Ploiesti. In zona in care imi parcasem motocicleta si cortul, mai ramasese un loculet, care la un moment dat este invadat de un personaj pitoresc asta si datorita motocicletei sale. Omul, in ciuda atmosferei generale de trindavie si unele episoade bahice, isi asterne cortul si se pregateste de ceva. Aveam sa aflu de la mica distanta ce manopera avea sa se petreaca sub ochii mei. Motocicleta arata putin ciudat ceva intre un kitch bine studiat si un pitoresc boem, avea un portbagaj facut dintr-un bidon detasabil care ascundea diverse dotari utile in astfel de deplasari. CALUL, sesizind lenea in care ma complaceam si incercind sa redea spiritului prestigiul care i se cuvine, imi solicita la un moment dat ajutorul. Operatiunea pe care avea sa mi-o incredinteze era una de rutina, in particular imi incredinteaza misiunea sa ma tin de un fel de surubelnita pe care anterior o introdusese intr-o gaura. Adica pe intelesul profanilor sa tin contra. Zicea ca nu prea are frine; invirte de diverse chestii si agita diverse scule; eu intr-o pozitie totalmente constanta ma tineam bine de surubelnita; CALUL, venea din cind in cind sa verifice pozitia, constata ca diverse alte tije si fiare nu erau in pozitia din proiect. Proiectul dupa cum va imaginati era in intregime o fantasma a creierului sau format dupa cum mi-a marturisit la scoala politehnicii,fapt care pe mine are darul sa ma impresioneze si sa-mi sugereze ca particip la un eveniment tehnic care se afla sub deplin control. In fine, nu mai stiu exact in ce ordine a incercat diverse chei, pina a constatat ca-i lipseste exact aia care-i trebuie - pina la urma s-a descurcat apelind la forta de coeziune a motociclistilor din preajma. Cu cheia astfel obtinuta, omul desface un surub si detaseaza citeva saibe pe care incepe sa le analizeze. Erau vro trei saibe. Studiul se finalizeaza cu concluzia ca ceva lipseste de acolo. CALU' mai face rost de vreo trei sau patru saibe si incearca sa le infiga pe toate pe acelasi ax. Eu ma uit (in timp ce tineam in continuare contra) si nu prea vad care e finalul actiunii. Dar CALU' era imperturbabil - ia saibele si le schimba intre ele generind o noua permutare; Incearca din nou- nu e multumit; reia procesul incearca o alta permutare; parca e mai bine,dar perfectionismul il macina si cum eu in calitate de mina doua paream destul de docil si fascinat de ce se intimpla iteratiile continua. Ma implic si eu in evaluarea demersului sau si incerc sa-mi dau seama ce ar insemna o serie exhaustiva de incercari. Asa din ochi rezultatul pare (2**7)*7! adica 2 la putera 7 ori 7 factorial. Sint putin nelinistit, dar am de a face cu o euristica surprinzator de dibace. CALU' mai face vreo doua incercari si pe chipul sau apare o lumina care anunta succesul deplin. Stringe saibele cu piulita si exclama : e perfect. Si asfel frina sa spate ingheata la o simpla atingere a pedalei. Nedumerirea mea nu se risipeste. Nu-mi dadeam seama cit se datoreaza stiintei sale politehnice sau cit se datoreaza intuitiei integratoare.Nu mai conteaza scopul fusese atins. Iar eu, desi n-am inteles mare lucru, aveam sentimentul reconfortant al participantului la o mare performanta. Iar succesele nu trec oricum peste CALU'. Le resimte cu toata fiinta; pe chip i se lateste un zimbet al fercirii supreme, care trebuie neaparat imortalizat pentru eternitate. Si pentru aceste imprejurari pe care le intuieste CALU' e pregatit cu un aparat foto d'ala clasic cu film, pe care ti-l intinde sa-i faci o poza. N-are incredere in d'alea de scot doar biti. Si oricit de neindeminatic ai fi, te asteapta pina apesi pe butonul imortalizant, cu zimbetul incremenit de o fericire pe care numai el o stie. Si asta se repeta. Cam la 10 minute un succes rasunator, un zimbet trimfator si o poza. Astfel un paienjenis de fire cu vag aer de instalatie electrica devine docil in miinile maestrului. Mai stringe cite un surub si bestia este pregatita pentru orice drum. Chiar si pentru marsul suprem: Ploiesti - Bucuresti. Hotaraste si echipa de mars: el,mortu(DMW-ul) care e limitat la 45 km/h si cu mine. Ideea era ca trebuie sa insotim scuterul care era mai lent. Aici lucrurile se complica putin, astfel ca pe la prima padurice aparuta in cale unde am executat un popas in scopul reviziilor tehnice CALU' mai dedica vreo citeva ore pornitului motorului, aducind ca argument sute de pedale, schimbind de citeva ori bujiile, aranjind diverse lite in pozitii mai pertinente etc. Si uite asa ne-am aranjat de o intrare triumfala in Bucuresti dupa mai multe ore de la plecare. Aflu in timp, rasfoind internetul,ca aventura tehinica cotinua si continua pina la deznodamintul neasteptat. CALU' hotaraste un divort irevocabil de angrenajul stapinit cu atita arta. Sper ca nu este decit o situatie tranzitorie, pina ce CALU' isi va reface proprietatile moto, si se va intilni cu motocicleta care sa-l reprezinte,sa-l merite si pe care sa o stapineasca cu aceeasi arta sau poate una mai inalta. Si uite asa renunt sa va mai relatez intimplarile de la Mizil:urcat pietris, coborit pietris -parada, urcat pietris, plecat la drum pe inserat - coborit pietris, furtuna pe drum, fenomene electrice , vint lateral etc...

Stau in fata tastelor putin descumpanit; Oare nu scriu pe un site de motociclisti unde conserva=dusmanul de moarte al motociclistilor, =ambalaj de tabla pentru chiftele incapabile sa navigheze in trafic, =protectie pentru moluste fricoase, =cutie pentru legume fierte, =...? Si ce citesc ? ... domnule conserva hai mai scrie-ne ca ne place, nu ne lasa conserva ... Lumea e mai complexa decit pare! ...Si iata-ma la inceput de toamna decis sa reiau ostilitatile. Despre motociclete incepusem sa invat cite ceva: cum sa le clasific, aveam ceva orizonturi de preturi. Ce stiam sigur era ca nu-mi voi cumpara sub nici o forma o "comunista" din simplul motiv ca nu avea demaror electric si nu ma vedeam nicicum dind la pedale ca sa o pornesc. Drept care hotarasc sa iau niste ore suplimentare la scoala de alaturi, care dispunea de niste japoneze si care, in afara ca aveau pornire electrica,aveai privilegiul sa mai bagi si a II-a (si cum s-a dovedit ulterior chiar si a treia -(indraznetii inving)). Si astfel eram pe cale sa depasesc in forta exigentele unui examen, care odata luat te servea traficului ca o momeala inocenta in calea destinului. Evolutia mea cu acele ore nu a fost nici pe departe liniara. Dupa cum s-a dovedit mersul cu mina intinsa nu era deloc mai simplu si in continuare imi dadea batai de cap. Macar aflasem cum e sa te dai in 4 timpi si sa schimbi din treapta 1 in 2 si invers si asta numai pentru ca am sfidat indicatiile instructorului. Probabil si din lipsa de motivatii intelectuale, incepusem sa mai ratez si cite un jalon iar una peste alta eram in curs de plafonare totala.Aceasta fiind situatia, la care se mai adauga si inceputul unor vremuri mai ploiase, ma programez la examen ca sa inchei bilciul. Marea confruntare: 5/oct/2004. Ma prezint de dimineata la sala si nu intirzii decit putin, suficient ca sa ma aud strigat la a doua iteratie, ma incolonez frumos, ma inveselesc la glumele organelor, si ma aliniez in banca cu pixul pregatit de atac. Abordez problema ofensiv, bifez cruciulita dupa cruciulita, predau opera si astept strigatura. Nu ma striga nimeni - e de bine si astfel mi-am luat o revansa meritata. Am seriose indoieli cu privire la oprtunitatea de a da si poligonul; poate era bine s-al mai amin. Mai aveam oricum doua ore platite de poligon; O sa fac o tura de incalzire si ma decid dupa. In poligon o harmalaie de nedescris. Toate motocicletele stateau la rind pentru cite o tura doua de incalzire. Reusesc sa smulg motocicleta cu care aveam sa dau examen din miinile hraparete ale concurentilor si pornesc asaltul. In aglomeratia aceea infernala ma cam pierd, ating un jalon, dupa o asteptare la 8-uri suficienta ca sa-mi pierd elanul, intru in proba si pe la al doilea 8 ratez virajul, exersez urcatul pe bordura, mersul pe iarba, virajul pe iarba odata cu vislitul din picioare, revin pe ciment prin coborirea bordurii, renunt fortat de aglomeratia aferenta la celelalte 8-uri si ma intorc pe linia dreapta intr-un mers sovaielnic si serpuitor cu ambele miini bine strinse de ghidon. O cucoana oribilata preia motocicleta, (era probabil o instructoare cu alt grup de elevi) o paseaza unui candidat care intra in coada de asteptare. Dupa aceasta evolutie fulminanta ma retrag un pic pentru evaluari; nu prea era nimic de evaluat - varza totala. Nu mai incerc nimic in vinzoleala ce se crease in poligon. Ma gindesc: daca pic s-ar putea sa nu mai am timp sa ma reprogramez anul asta - imi expira si cazierul iar la anul poate nu mai gasesc resursele necesare sa o iau de la capat. Daca il amin poate reusesc sa ma mai pun la punct si reusesc peste doua saptamini. Dilema. Ma intilnesc cu un tip cu care statusem de vorba inainte de sala. Tipul picase si el sala sesiunea trecuta si eram deci oarecum sincroni,el urmind sa dea pe mz-ul cunoscut, eu cu suzuki pe care facusem ceva antrenamente. Tipul nici nu vrea sa auda de aminat examenul, eu nu-i spun nimic de evolutia mea la incalzire si din vorba in vorba ramin sa dau examenul in acea zi. Asteptam politia, in persoana examinatorilor, vine comisia, ne instructeaza, ne ordoneaza si incepe macelul. Nu prea pica nimeni. Ma gindesc : daca pica cineva nu pot sa nu fiu printre aceia. Gindire strict negativa. Moral 0. Si uite asa zac tolanit in iarba, vizionind candidat,dupa candidat; spre surpriza mea nu toata lumea se descurca perfect la mersul cu mina intinsa. Cum candidatii se cam imputinasera,ar cam fi fost timpul sa evoluez si eu; exista o programare, cam aproximativa, dar nu reuseam sa ma urnesc. In acel moment apare providenta, in persoana unui tip caruia nu-i stiam numele, de fapt nici nu stiu daca il mai vazusem vreodata. Era foarte fericit, luase examenul. I-mi spune ca abia asteapta sa se duca acasa, unde se va sui pe motocicleta fratelui, sa-i traga o tura, de bucurie. Ma vede cam abatut, si atunci imi zice: dom'le fii atent ca m-am prins cum se face, zice: pleci usor si cind ajungi la primul jalon, intri hotarit, tragi puternic de ghidon si atunci ea se apleaca, accelerezi la iesire si hopa -se ridica si tot asa , pe urma faci 8-urile si la iesire, intri pe linia dreapta si tii putin accelerat dar nu prea tare si opresti, la capat, o pui pe cric si gata. Ai inteles? zice, Uite, stau cu tine aici pina dai examenul. Eu il ascultam uluit, nu atit pentru ca un tip pe care nu-l cunosc se prinde ca sunt in dificultate si incearca sa ma incurajeze, dar ideea ca el descoperise cum se face poligonul acolo in examen, mi se parea neverosimil. Incerc sa-mi imaginez comportamentul cistigator: intru hotarit,trag de ghidon si atunci ea se apleaca - aici nu reuseam sa vad ce faci ca sa nu te prabusesti, ma intrebam oare cum facusem pina atunci - nu mai realizam, fac 8-urile, si la linia dreapta, sa ajung eu acolo, ca o accelerez de nu se vede. Ii spun tipului ca am inteles cum se face si ma ridic din iarba, fac niste miscari pentru dezmortire si ma indrept catre linia de start. Iau motocicleta, ii spun unei cucoane sa-mi dea casca, pentru ca e a noastra, si pe urma eu sint cam grabit pentru ca am asteptat destul. Ma asez nerabdator in buffer ca un minz nerabdator sa arate ce poate. Fluiera pornirea, o dau jos de pe cric, avansez fara graba, incalec si plec hotarit spre primul jalon. Ce am de pierdut - gindesc- nimic; atac primul jalon precis si in forta, accelerez fara pic de jena, fac jalon, dupa jalon intr-o atitudine sportiva, abordez opturile, mai sigur de mine ca niciodata, fac un 8 in plus, preventiv, pentru ca mi se paruse ca am ciupit linia, mai fac un 8 in plus si pe partea cealalta - asta pentru ca nu eram sigur pe numarat si in plus am mai adaugat un tempo inainte de iesirea din opturi. Ies pe traiectorie optima si ma indrept catre linia dreapta. Eram la citeva secunde de final.Imi asum riscul, accelerez destul de puternic si, reusesc sa o opresc fara sa sparg zidul din fata. Luasem examenul. Eram destul de uluit,trecusem de la starea de apatie,la una ofensiva in citeva minute. Pe tipul care imi insuflase curajul si determinarea nu l-am mai vazut. Disparuse ca un inger care si-a facut treaba. Ma astepta o toamna linistita. Ce naivitate!

@bodixxl511 ... au trecut citeva zile de cind ritmul tastelor unei istorii motocicliste a fost intrerupt, nu dintr-un motiv special ci pentru ca si alte activitati isi asteapta rindul, asa ca am menajat ,sa spunem, procesorul. Istoria asta este un mijloc de exorcizare pe care l-am descoperit intimplator, si atit timp cit nu a fost epuizat, ceva ma indeamna sa continui. Piana cind? Nu stiu poate aducind povestea la zi, isi va atinge menirea. Poate ca incetul, cu incetul, se va insinua o recursivitate care sa o faca infnita. E complicat sa devii motociclist, daca stiam, m-as fi pregatit mai din vreme. Dar sa folosim vremurile pe care le avem. Cred ca e locul aici pentru o marturisire. De mult,am mai avut o motocicleta - vestita mobra, pe care am tinut-o pe balcon sub forma de piese, asa o cumparasem de la un tip, in speranta ca un fost coleg de facultate, probabil singurul motociclist din an, sa ma ajute s-o fac. O luasem cu acte in regula, aveam vreo patru roti,vreo doua rezervoare,un motor incomplet, un cadru si nu mai tin minte...Colegul meu avea una modificata, cu coarne inalte, rosie, obraznica (asa mi se parea atunci) si la care mesterea tot timpul. O fascinatie a motocicletei mi-o insurubase tipul,una destul de abstracta, dar totul s-a pierdut. Nu a reusit sa-mi faca motocicleta cu piesele pe care le aveam,si pina la urma alte evenimente de viata au devenit importante, asa ca totul a fost abandonat, motocicleta , dupa citiva ani, de asteptare pe balcon, a luat drumul fierului vechi. Probabil subconstientul meu a luat nota de aceasta tradare, iar din vinovatia rezultata s-a nascut aceasta poveste. Dar unde ramasesem? mai eram inca moped-ist si picasem, nu prea glorios, examenul la sala. Urma sa reiau pregatirile pentru carnet in septembrie; pina atunci imi vedeam de alte treburi si din cind in cind mai trageam o tura cu moped-ul ca sa nu-i uit zgomotul. Intr-o seara cind tocmai iesisem cu el intr-un raid mititel, parchez la un moment dat in fata unui butique , intentia fiind sa-mi iau niste tigari.Pe trotuar doi tipi destul de veseli pareau ca astepta ceva; unul dintre ei ma interpeleaza si imi zice: A sosit? Eu: Ce sa soseasca? Pai am comandat o pizza! In acel moment am realizat confuzia si l-am linistit zicind: Mai asteptati putin ca vine acum colegul sa vi-o aduca. Dar dincolo de acest dialog neasteptat, niste ginduri se abat asupra mea: nu ca ar conta imaginea dar totusi... Noua proiectie sociala pe care o reprezentam, un alergator tenace pe strazile Bucurestiului, gata sa transporte pizza la orice ora din zi si din noapte ma facea sa ma simt un pic mindru de valoarea de intrebuintare pe care mi-o acordau semenii mei, pe de alta parte, ma simteam putin contrariat.eu vroiam sa ma dau cu motoreta uite asa d'aia ,pentru ca-mi place. Oare nu reauseam sa sugerez acest lucru? si pe urma nici nu aveam acea cutie de caron patrata care sugereaza activitatea - unde credeau aia ca duc pizza - in buzunar? Si uite as s-a mai adaugat un argument in lupta mea de a dobindi un carnet si o motocicleta.

ce faci mortule,ala de-i zice BMW , care se da pe Lynux - prca asa-i zice, nu mai comentezi nimic? Asa stind lucrurile si vazindu-ma titlarul unui rateu neasteptat am facut o pauza in evolutia cam sinuoasa spre titlul de motociclist legal. Intre timp mi-am reglat niste treburi de serviciu si din cind in cind mai ieseam cu moped-ul dar cu oarecare ingrijorare ca-mi stric stilul - stilul de motociclist. Si uite asa intr-una din ratacirile mele, cind intr-o zi ma hotarisem sa mai sparg barierele aproape exclusiv citadine ale traiectoriei mele mopediste,ma hotarasc brusc s-o iau spre nord. Era parca un impuls ancestral tradus pe intelesul omului intr-un impuls de cautare a naturii - cel putin asta era justificarea catre terti. Migrarea temporara catre tinuturi mai nordice nu parea a avea nimic primejdios in sine atita doar ca era intr-o perioada meteo cam ambigua; se anuntasera ploi,dar la ora demarajului,vremea parea destul de stabila. Aici trebuie sa fac o paranteza. Nu stiu de unde, dar ceva stiam,ca motociclistii poarta pentru a se proteja, de vreme rea, credeam eu, desi banuiam ca si pentru eventuale cazaturi,deci ca motociclistii poarta geci din piele. In mintea mea principala calitate a gecii, pe care incepusem sa o caut prin en-gros-urile din Bucuresti (unde in alta parte?)se referea la fermoar;sa fie solid , daca se poate din aluminiu d-ala mai latut.Si am tot cautat pina am dat de un fermoar corespunzator, atirnat de o geaca usoara ca un fulg. Si astfel echipat,cu fermoar de aluminiu cumparat de la Europa si geaca atasata, si cu o casca pe care o achizitionasem intre timp,ma indrept catre tarimuri mai ondulate ,luind-o spre Ploiesti prin Buftea - asta ca sa incerc si gropile din acel asfalt ambiguu ce se desfasura in fata. Opresc la Petrom-ul de la bifurcatie, fac plinul pina la cei 2,5l de benzina care corespunde capacitatii rezervorului si cu sentimentul reconfortant al omului care a luat luat toate masurile ce se impun intr-o astfel de calatorie, pornesc mai departe la drum , drum unde m-am intilnit si cu banii mei, dati pe diverse taxe, caci pe unele portiuni mai era inca in lucru. Si navighez asa paina la km 101 unde din motive de realimentare, a mea caci moped-ul il rezolvasem,ma opresc la un fel de motel-restaurant care era in drum.In timp ce astepam micii pe care ii comandasem, admiram peisajul si imi analizam ultima parte a drumului parcurs;primele viraje, aerul de munte (eram cam la 20 km de Sinaia)...etc.Dar n-am sa ma aventurez spre Sinaia imi spun, caci dinspre nord cerul incepuse sa se cam intunece.Si incepuse sa se intunece cu viteza destul de mare, incerc sa infulec mai repede;incepe sa ploua brusc;eu intru intr-o dilema :sa stau pina se opreste ploaia,eventual sa innoptez acolo sau sa o iau repede innapoi in competitie cu norii care aveau acelasi drum. Si cum parca eram programat in acea zi sa iau deciziile cele mai proaste,imi pun repede casca, trag fermoarul de la geaca si repede la vale intr-o liniuta total nesportiva cu norii.Erau multi negri si imbibati cu apa.Intr-un minut geaca a absorbit la apa pina a ajuns la saturatie, manusile, caci am uitat sa va spun aveam si d'alea,dar de vara, se umplusera si musteau ,pantalonii fleasca,adidasii asemenea.Singurul lucru valabil era casca, care imi proteja virful capului de ploaie. Si ce tunete, ce amenintator parea peisajul care putin mai devreme mi se aratase atit de simpatic.Ma gindeam sa ma intorc, dar in acelesi timp speram sa cistig ceva in competitia cu norii; macar sa-si schimbe directia. Nu s-a intimplat nimic din toate acestea si eu navigam mai departe cu vreo 40-50 km/h intr-o umezeala totala; simteam si frigul cum mi se aseaza pe oase. Masinile care ma depaseau mai adaugau un dus rece si murdar peste acea fiinta care parea atit de firava si care se ambitiona sa ramina pe doua roti. Si in acest timp o singura problema pusese stapinire pe creier si anume sa nu mi se opreasca motorul.In rest nici o solutie posibila n-o mai puteam lua in calcul.Nu stiam ce efecte poat avea acele torente nestapinite asupra bujiei care nu parea foarte temenic izolata. Si tot asa practic intr-o transa totala, drumul se mai netezeste, apar niste constructii datatoare de sperante... ce mai ajunsesem la Paralela 45. Opresc sub un acoperis al unui restaurant pustiu, inund locul cu apa scursa din mine si moment de decizie.Aici las divinitatea sa ia hotariri in numele meu, dindu-mi seama ca nu mai sint capabil de asa ceva.Imi zic: Opresc motorul; daca nu mai porneste caut adapost aici si mai vad eu, daca porneste merg mai departe.Si cum cel mai prost lucru era sa stau ud si indecis, dau o pedala sau doua si surpriza : motorul porneste. Incerc sa reflectez daca e bine sa ma las pe mina zeilor,dar cum ajunsesem aici pe mina mea, imi zic(,) ca a sosit momentul sa-i las sa ma scoata din rahat. Incalec si DN1. Merg fara sa ma opresc cuprins de aceeasi transa stimulata de ploaie. Navighez,navighez si la un moment dat simt in fund zdruncinaturle de la calea ferata. Perspectivele unei apropiate salvari se reinfiripa.Ma apropiam de Petrom-ul de la Ploiesti.Il zaresc si ma indrept spre peron. Intru in magazin cu pasi grei de apa, totul siroieste in urma mea. Vad chipuri de oameni,ma mir ca mai exista asa ceva, vad lumini, oare o fi totul adevarat? Tremur tot. Nu incerc sa iau nici o decizie.Incerc sa-mi stapnesc tremuratul.Nu pot pentru ca n-am cu ce sa ma schimb. O tanti din magazin ma admonesteaza ca i-am balacarit gresia. Ies nitel si ca sa-mi testez functionalitatea pun benzina,ulei etc. Ma gindesc sa ma duc pina la Metro sa-mi iau un tricou.Cred ca dau astia tricouri pe bani uzi.Ploaia aproape incetase.Un tip cu un Enduro opreste sa alimenteze si sa manince ceva. Ma uit la el. Era total impermeabil (la apa), Ma gindesc cu invidie cum e sa fii uscat, dar nu imi mai amintesc. Intru, ies din magazin incercind sa gasesc o idee.Intru, ies,intru,ies... Pina cind , eu iesind ,parca zaresc un chip cunoscut,el intra.Intorc capul, intoarce si el capul se opreste si zice de sub mustata: ce-i ba cu tine aici? Pai vin din 'colo si m-a prins ploaia. Era un fost coleg de clasa I -a, cu care ma mai intilnisem la liceu,pe urma odata la munte, si odata pe strada Sta prin apropiere de mine cu locuinta.El zice:Ce ma cu asta umbli? se referea la moped. Ii zic ca numai asa de agrement.El zice: Hai!. Eu: Ce hai? Hai sa mergem imi spune pe un ton imperativ. Dupa unele ezitari care nu aveau nici un suport, il ajut sa-mi arunce motoreta in portbagaj si astfel ma vad in drum spre bucuresti. Pe drum incet, incet am inceput sa ma zvint,am facut conversatie,am atipit, m-am trezit . Toata conversatia ar fi subiect de roman,drept care sar peste ea. Si iata-ma acasa in asteptare unei pneumonii, care pina la urma n-a mai venit si apt sa-mi continui cariera.

Tie ti se pare o nebunie? Eu nu am considerat-o! -pentru ca: -am pornit la drum dupa oexperienta de trafic destul de cosistenta; -pentru ca incerc sa-mi cunosc limitele si sa ma comport in consecinta; -incerc sa ma perfectionez cit pot, ca o conditie de marire a sanselor de evolutie in siguranta; -si in plus nu fumez in timp ce conduc, ceea ce nu era cazul la conserva,iar daca reusesc sa ma conving sa nu mai fumez de loc s-ar putea sa-mi sporesc considerabil sansele de a trai mai mult - totul e sa-mi spun ca banii de tigari sint furati din contul de benzina a lui suzy - uneori oamenii gasesc mijloace considerate mai pasnice care sa-i omoare.

stimati concetateni, vreau sa va anunt ca marauderul meu gz 250, de care inca n-am pomenit nimic in povestire "baga" 120 la h . L-am testat azi pe autostrada, cu gazul la maxim;si asta cu o casca integrala,caci cu cealalta pe la 100-110 simteam cum imi smulge cineva capatina din cervicale - CX-ul sa traiasca!!!! fac cinste cu o povestioara; Deci ne aflam pe la milocul lui iulie , anul trecut,eu proaspat cursant al inaltei scoli de moto din Bucuresti-Romania, in acelasi timp inca marsaluitor cu mopedeul, din ce in ce mai putin convins. La scoala, instructorul partitionase elevii cam in trei categorii, dupa parerea mea care era evident subiectiva: 1.cei care n-au mai mers niciodata si fetele; 2.cei care au examen foarte curind; 3.ceilalti - care cuprindea intervalul [celor care au mai mers cit de cit... pina la cei foarte buni]. Dintr-o eroare de perceptie ma virise la punctul 3. - pe motiv ca mai mersesem cu moped-ul. Partitia era relevanta pentru ca exista si o functie de alocare a timpului de evolutie in arena , dupa cum urmeaza: cat 1. si 2. prioritate maxima; cat. 3 ce ramine; Si uite asa in acest spirit speculativ si cartezian,care oscila intre matematica pura si dictatura se scurg vreo opt "ore" de scoala, fiecare "ora" avind o dimensiune variabila si aleatoare, iar in unitatea de masura cu care o evaluam eu,nemultumitor de mica. Analizez situatia in termenii economiei de piata, in care au eram un simplu platitor si imi zic: "de citi bani atita peste", sau pentru cei care au mai facut cite un bilant la viata lor ACTIV=PASIV;ecuatia este implacabila si astfel, cu un demers teoretic, plimbindu-ma de la matematica la economie, domenii in care sint certificat cu acte in regula,las balta orice comentariu si incerc sa ma multumesc cu ce mi se da. Si pentru ca azi am facut un drum mai lung,si sint cam obosit, sa mai tundem din evenimente:Timpul se scurge catre ziua de examen,interval in care evoluez incet. Mina cu beleaua imi mai dadea de furca.Se apropie ziua de examen , care era prin august si eu eram inca restant la capitolul poligon cu ultima proba - mersul cu mina intinsa. Nu iesea si pace.Ajunsesem intr-un blocaj ;nu stiam cum sa mai abordez problema; De fapt imi iesea, dar numai la viteza mare si nu intotdeauna;nu va mai bat la cap cu toate studiile pe care le faceam asupra propriei mele fiinte ca sa depistez problema. Pina la urma ajungem la un consens, eu si instructorul si hotarim sa ma prezint la examen, ca vorba aia, fie ce-o fi. In acest moment al povestirii ma vad silit sa fac unele digresiuni de istorie politica nationala si nu numai: Dupa cum stiti, patria noastra a fost strinsa, o lunga perioada de timp, in ghiara comunismului pe care unii, cu perceptii mai rafinate, o simt si-n ziuade azi.Printre instrumentele represiunii se remarca o institutie hidoasa numita militia rutiera. Era obiceiul pe atunci, pentru unele abateri de la regulament sa se suspende permisul auto, cu drept de conducere pe o perioada limitata.In acest timp erai obligat sa dai un nou test teoretic,adica vestita sala.Tot 22/26 iar intrebarile erau cel putin tot atit de inteligent formulate.Ca sa trecem la subiect, eu aveam vreo 7-8 sali la activ, toate luate din prima (dar niciodata cu max de puncte, ma fixasem pe 23-25p) si toate fara sa mai citesc o boaba, caci ma bazam pe experienta, si pe capacitatea de a nu cadea in capcanele de logica pe care le continea maculatura.Legea in linii mari o stiam. Aceste experiente ale anilor intunecati imi dadusera o siguranta de sine de-a dreptul aroganta in razboiul cu chestionarele, drept care fac o citire rapida a noului regulament si incerc sa ma verific cu vreo doua teste.Pun cerculete in patratelele pe care le aleg si iata-ma pregatit teoretic beton.Il linistesc pe instructor , care ma mai intreba daca am citit legea si iata ziua festiva a examenului.Imi fac socoteala ca dupa ce iau sala,am sa exersez o data poligonul si ma hotarasc in functie de evolutie daca il amin.Se striga catalogul, se aliniaza cadavrele in banci,si incepe joaca.Eu intr-un elan irational incep sa completez: a cerculet,c cerculet,b cerculet b,c cerculet si uite asa desenez vreo 7 cerculete.In acel moment imi cad ochii pe explicatiile de completare si vad deodata o cruciulita.Desi cerculetul este altceva decit o cruciulita, incep un proces de transformare a cerculetelor in cruciulite. Daca n-ati ghicit urmarea va spun eu.Mozoleala care a iesit la acele puncte a fost considerata ca semn si raspunsurile au fost anulate.Mi se facuse totusi o favoare, pe un vecin de-al meu in aceleasi circumstante l-au data afara din sala. Si iata-ma cu examenul picat si situatia simplificata nu aveam cum sa dau poligonul. Bine inteles ca instructorul nu m-a crezut cin i-am spus ce am patit, dar nu prea imi pasa de asta.m-am resemnat si am sters-o. Si uite asa ratasem marea lovitura. Urmeaza cam o luna de pauza, timp in care din motive de servici nu mi-am permis sa mai vin la poligon.In acest timp uitam temeinic tot ce invatasem, sau asa mi se parea. Eu zic ca e un moment propice sa punem punct.O sa mai vedem ce s-a mai intimplat intre timp si dupa.

intentia mea initiala era sa va prezint un studiu de caz, in ideea ca poate ilustra un punct de plecare posibil pentru abordarea moto, ceva de genul asa DA asa NU o colectie de pasi mai mult sau mai putin corecti, un text didactic pe doua coloane, bine ordonat,etc... Dar ce a iesit...am amestecat coloanele si lumea de aici ma acuza ca fac literatura; eu nu intentionam sa fiu decit un cronicar al propriilor mele evenimente care conduc la o modesta cariera de motociclit. Dar sa lasam intentiile si hai sa-i mai dam putin gaz... Spuneam ca vreau sa incerc sa vad daca e vreo scoala moto si cum facusem scoala de B la ilioara ma duc tot acolo sa ma interesez. Dupa citeva bijbiieli am gasit-o;nu mai tineam bine minte unde era. Gasesc si poligoanele de moto,parca stiam eu ceva si incerc sa-mi dau seama ce se petrece acolo. Mi se parea cam haos ;unii se suiau pe cite o motocicleta, se invirteau nitel venea altul care o prelua, parea ca lumea stie ce are de facut, eu nu prea intelegeam. Dupa vreo doua zile abordez un instructor, asa cam de virsta mea;il intreb in ce consta examenul, ce hirtii iti trebuie, cit costa etc... In final imi spune ca actele le pot aduce eu sau sa vina elevul.Il lamuresc ca nu exista nici un elev si ca eu as fi elevul in caz ca...Pun problema direct, ii spun ce virsta am si il intreb daca a mai avut elevi de aceeasi virsta,daca nu e vreo restrictie cu privire la asta. Imi spune pe un ton categoric ca nu e si-mi confirma ca mai are un elev de 45.Eu comentez ca 45 nu e totuna cu 50, dar e oricum pe aproape, asa incit consideram subiectul incheiat.Ii povestesc ca am mai mers pe moped, il intreb daca foloseste la ceva,el crede ca foloseste , dar oricum e altceva etc... Ma pregateam sa plec,si sa revin dupe vreo saptamina doua.Mai schimbam vreo doua vorbe si ne apropiem de de animalul care astepta in tacere.Din nou un impuls de marketing d'ala de se invata din ochii clientului,il face sa ma idemne:ce faci nu te sui pe ea sau ti-e frica? Eu ce sa zic .Ei bine mint cu nerusinare si spun ca ma-s urca. Se apropie de de mz (asa il chema pe animalu'),ii da niste pedale si niste zgomote care mi se pareau infioratoare parca umpleau tot universul,si ce fum.Speram sa se intimple ceva si sa renunte; nu s-a intimplat nimic.Imi explica ce e cu ambreiajul, cam pe unde cupleaza,o baga intr-a intiia,i-mi paseaza clapeta de ambreiaj, se da doi pasi inapoi si ma lasa singur cocotat pe monstru.Eu uitasem tot ce mi-a spus punct cu punct. Aveam capul cu desavirsire gol.Ma mobilizez si dau usor drumul la ambreiaj, accelerez el:nu accelera asa tare,dau mai moale, cuplez si zbang.se opreste motorul. Intr-un fel respir usurat.Poate ca ajunge pentru lectia I. Vine o scoate din viteza prin niste miscari magice, porneste motorul ,imi paseaza din nou ambreiajul si iata-ma in pozitia initiala. Cuplez ceva mai lin si in zbieretele monstrului pornesc la drum ,merg pina la marginea poligonului,o intorc si uite asa vreo doua ture. Opresc , motorul se opreste de capul lui si uite asa am mers eu prima data cu motocicleta gratis pe marketingul furnizorului de servicii. Multe senzatii contradictorii, dar zarurile fusesera aruncate.

salut copii ...sa termin povestea cu moped-ul dupa cum v-am spus eram hotarit sa o iau muncitoreste. Zis si facut. In spatele blocului meu sint niste stradute numai bune pentru ce-mi propusesem - asfaltate aproape toate si rar circulate (va vine sa credeti?) si in plus si o bisericuta numai buna ca sa exersezi sensul giratoriu sau sa-ti aduca aminte de nimicnicia si nemernicia omului. (nemernicia rezervata conservarilor). Si uite asa am luat fiecare straduta la puricat; am intrat pe toate sensurile posibile; m-am rotit in jurul unui squar din apropiere ,m-am ciorovait cu ciinii,am ferit toti biciclistii, am mers cumpatat pe linga mamele cu copii, cu sau fara trotinete, una peste alta eram un model de participant la trafic. Si ce trafic. Adica exagerez, mai trecea din cind in cind cite o masina pe care o pindem sa vad daca imi da prioritate. Era ca un rai tulburat de un motor de 50cc in doi timpi.Ma mir ca na-m luat vreun cartof in capde la pasnicii locatari de case si vilute. Dar nu aveam sa mai rezist mult.Simteam iadul care ma astepta in apropiere.Si nu numai ca il simteam, dar incepusem sa mi-l doresc. Intre timp mergeam cu conserva (pe atunci nu stiam de porecla asta) si incercam sa-miimaginez diverse situatii de trafic si sa simulez ca sint pe moped. Are si imaginativul limitele sale - am epuizat repede comportamentele posibile. Incepusem sa vad in trafic si alte mopeduri, parca din ce in ce mai multe, de unde inainte nu tin minte sa fi vazut unul. Incepusem sa fiu atent la ele si la cei care le conduc; intorceam capul de fiecare data cind mi se parea ca aud zgomotul bine cunoscut.Intr-o zi totusi incepuse sa ma enerveze unul - prea evolua in aceeasi zona; eu eram in casa; ma uit pe fereastra si ce vad ? vecinul taia ceva cu un fierastrau rotativ , din ala cu dinti mari de lemn.M-am amuzat cind prima oara(la SAMEB )turau unii motoarele si altii comentau: i-auzi flex-ul. Nu-mi dadeam seama daca evoluez intr-un fel sau nu;Jocul de-a invirtitul se cam terminase. Simteam ca nu e bine sa ma obisnuiesc cu linistea unui parc;Eu imi propusesem totusi sa evoluez in jungla, simteam ca mi se atrofiaza curajul; iar freamatul junglei era la doi pasi. Ma avint din nou in trafic, largind raza de actiune:Piata Alba Iulia,Baba Novac,Muncii, ma avint si pe trasee mai lunguiete; ma duc cu moped-ul la servici de citeva ori;consolidez, ziceam eu,mersul prin oras.Incep sa ies putin si prin apropiere de Bucuresti:Pantelimon, Branesti. Incepusem sa ma gindesc seroios la casca in rest nu aveam sa iau in calcul nici o alta dotare. Incepusem sa ma gindesc la scoala de soferi. Aveam sa ma duc intr-o zi pe acolo sa vad care e miscarea.O sa povestesc data viitoare P.S. Va multumesc petru mesaje Uneori un rind scris spune mai spune mai mult decit o gramada de cuvinte; va ramin dator si sper ca asteptarile voastre sa nu ma inhibe f. tare;

@bd... mi-ai facut-o. m-ai desconspirat si-mi strici cronologia. =conserva mopedistul sa reluam stirile: dupa cum relatasem am abandonat moped-ul in holul unui bloc la etajul 3,in asteptarea reconstituirii validitatii inculpatului. Cind am hotarit ca procesul s-a cristalizat, cit de cit m-am dus sa-l recuperez.Am mai stat de vorba cu fratele meu pina la o ora mai tirzie,in speranta ca traficul de pe Stefan cel Mare se mai domoleste. In sfirsit cobor magaoaia,o duc de coarne pina la bordura, pornesc motorul si incep sa ma uit in zare, de fapt in cele doua zari,pe rind; faruri din stinga, faruri din dreapta. Nu evoluasem cu nimic intre timp, atita doar ca ma pregatisem teoretic - stiam la ce foloseste fiecare chestie ditr-alea de apesi sau tragi de ele si care poarta citeodata si denumirea de comenzi. Cam dezamagit de luminitele care tot apareau cind ditr-o parte cind din alta.Ma hotarasc sa fiu ceva mai flexibil, mai astept putin si umfl-o. Tai liniile de tramvai, trec pe sensul opus si-ii dau bice. Trec de Obor (pe deasupra) si pauza de respiratie. Ma hotarisem sa fac drumul in etape, cam o statie etapa - depasisem deja norma. Trec la etapa a doua, si intr-un elan de neoprit ajung pe la Matei Voievod,de fapt trecusem si ma apropiam de Piata Muncii. Si dintr-o data un obstacol neasteptat imi apare in cale: niste sepci reflectorizante, doua masini oprite,ceva ca niste diagonale tot reflectorizante,un sentiment de deja vu, pe scurt, cred ca ati ghicit - politia. Trebuie facuta o precizare: tot drumul am mers numai pe banda 1, adica ce se poate intelege din banda 1 dupa ce scazi suprafata ocupata de masinile parcate.Baietii imi subminasera banda.Am oprit, caci nu exersasem pe drum manevra de depasire, pe care o consideram prea complexa in circumstantele date. Si pe urma venise si timpul pauzei de etapa. Scot tacticos o tigara,(tot din aia drenaj de psihic - numai d-astea fumez)aprind tigara si vreo 5 minute ma fac vecin cu politia. baietii erau intr-o negocire cu un sofer, eu fumam absent caci nu vroiam sa tulbur comertul stradal, dar cum in astfel de tranzactii discretia e obligatorie,dupa o runda de susoteli se indrapta spre mine unul dintre baieti. Ma intraba: cu ce treaba?,raspund: cu niciuna. Raspuns considerat cam trunchiat - si invitatie la drum: va rugam circulati. Ii spun ca vreau sa-mi termin tigara, se deda la putina conversatie si intrebare cheie: de unde vin? am ezitat un pic - sa-i spun ca de la magazin,ca mi-am luat motoreta acum aproape o luna de zile si abia acum ajung acasa cu ea? Oricum era un neadevar pentru ca nici macar nu ajunsesem acasa. I-am zis ceva conventional si cu un aer expert,m-am asigurat temeinic si am luat-o din loc. Stind de vorba cu politia, banuiesc,mi-a crescut si tupeul, asa ca am luat-o prin pasaj.Ajung la intersectia cu Baba Novac,exersez virajul la dreapta , o iau pe o straduta si ce credeti -ajung acasa.Satisfactie maxima incep sa fac planuri de viitor,imi jur ca o sa fiu prudent etc.,etc. Ajunsesem la domiciliu cu o viteza medie de aproximativ 10 m/h dupa un calcul destul de aproximativ, tinind cont ca am inceput drumul cu vreo 3 sau 4 saptamini inainte si distanta era de vreo 9Km, sa zicem mai mare pentru ca facusem niste ocoluri neprogramate.Nu puteam totusi sa ma laud ca ilustrez in intregime proverbul "incet dar sigur", dar totul era deja o amintire. Si cel mai important moralul era intact - am luat totul ca pe o experienta de viata.

Pentru ca am intrat intr-o polemica nedorita, care s-a finalizat cu referinte la virsta posesorului, adica titularul acestui post, m-am hotarit sa ma prezint si sa relatez,cum si de ce am devenit motociclist. Fac asta pentru a da o perspectiva posibila si deocamdata realizabila de a devni motociclist acelora care ezita - indiferent de virsta -(in limite rezonabile) La 50 de ani m-am suit prima data pe o motocicleta anul trecut, cind a inceput (sa-i zicem aventura). =motivatia= Am condus masina, adica pe intelesul tuturor o conserva din 1981. Am constatat, probabil odata cu voi toti(sau poate cu mult inainte), ca traficul in Buc. a devenit din ce in ce mai imputit (adica dificil) din cauza aglomeratiei,drumurilor proaste si comportamentului soferilor in trafic. =antecedente= o vaga experienta de mers pe bicicleta o semnificativa experienta de sofer. =primul pas= Intru intr-o buna, sau fatala zi (actiunea se petrecea in mai 2004)intr-un magazin First Byke,nu mai stiu exact cu ce scop, probabil cascam gura si vad expuse intr-un colt niste moped-uri. Baietii de la marketing inspirati in racolarea victimelor, ma informeaza printr-un afis lipit pe motor, ca se conduce fara permis. Ma uit pe geam,vad aglomeratia de pe Stefan cel Mare + venise deja caldura+ costul care mi s-a parut rezonabil=O idee se infiripa: Ce-ar fi sa incerc?! Am rasfoit citeva zile internetul in cautarea unor referinte de pret,calitate, performante; dar cind pornesti de la 0 e cam greu sa sistematizezi informatia. se simtea nevoia unui guru;in lipsa m-am decis pentru moped - in cel mai rau caz riscam doar niste bani - asa credeam eu. Mai ramasese o problema de rezovat: cum aduc fiara acasa (1Mai-dristor, din evaluarile mele cam 9 km). Prescurtez la maxim:platesc factura,incerc sa asimilez primele notiuni - aflu la ce folosesc cele 4 manete si citeva butoane;incerc pe o straduta laturalnica cum e cu fieratania si dupa doua ture, in dispretul legii care iti interzice evolutia pe drumurile publice fara sa ai habar de condus - m-am hotarit sa ma duc la cea mai apropiata benzinarie pe care o cunosteam.Fac plinul si ma avint timid in trafic. Intersectie,pod Grant,camioane turbate,multe masini,etc. Echipament la purtator: tricou cu mineci scurte,sapca de soare,adidasi.Viteza maxima (ma fugarea un camion), pierdut controlul comenzilor, intrat in boblaj (norcul meu - caci astfel au fost avertizati soferii din spate de ce o sa urmeze),cazatura spectaculoasa la capatul podului Grant. Ma ridic imediat,inspectez oase(prin pipaire si miscari usoare -se aude un crantz la ruptura) - par intregi,ridic mopedul -inspectie rapida:nimic,doar virful unei manete rupt.Reevaluare personala:doua julituri, cite una de fiecare mina,fara lovitura la cap,si durere destul de vioaie in cotul drept. Evaluare filozofico - religioasa cvasi-instantanee:daca nu am patit-o urit de tot, e cineva pe sus care tine cu mine. Pun in functiune redresorul de psihic (fumez o tigara), si incalec din nou. O iau incetisor spre Aleea Circului pe diverse stradute;ajung la destinatie tranzitorie - adica la fratele meu,ii expun obiectul,ii expun cazul,parchez obiectul pe hol la etajul 3 si deoarece anestezia datorata revelatiilor anteriaore se cam epuizase, ma indrept catre spitalul de urgenta cu ginduri ceva mai cenusii. Ma interesez la intrare unde este ortopedia, nu ca nu mai fusesem pe acolo, dar intre timp se mai schimbase cite ceva.O fatuca se intereseaza ce s-a intimplat, ma intreaba daca sunt sigur ca nu m-am lovit la cap, eu zic NU - ea se uita putin neincrezatoare, imi cere CNP-ul si alte amanunte nesemnificative si in cele din urma imi indica o linie portocalie(daca tin bine minte) care ma va duce drept spre ortopedie(dupa unele viraje).Acolo ca de obicei coada - numai pentru cozile de acolo si merita sa mergi cu maxima atentie in trafic. Un tip bine afumat,urla in continuu - se lovise de o masina, care ce-i drept facea niste manevre si i se umflase putin genunchiul. Politie, chibiti, radiografie - diagnostic: liber sa plece. In cele din urma i-mi vine si mie rindul, din nou intrebarea cu capul, am trecut testul, intrebarea daca a mai fost cineva implicat in accident -zic NU; in acest caz se numeste autoaccidentare - si trec la poza.Developat, analizat ,diagnostic:contuzie. Problema era ca locul cu pricina mai suferise un traumatism puternic cu multi ani in urma(la schi).Priviri usor ingindurate pe radiografie si urmeaza tratamentul: ghips 2 saptamini si un unguient d-ala care nu foloseste la nimic dupa ghips. Si uite asa ma indreptam spre casa pe la 10 seara,dupa o dupamiaza plina de evenimente,(nici nu le-am relatat pe toate) cu mina in ghips,cu o factura achitata in buzunar,o garantie de moped si foarte important, un user's guide al utilajului- cel putin aveam cu ce sa ma documentez in liniste, linistea data de ghips. Si in ciuda aparentelor,din cele relatate pina acum,viermele ratiunii incepe sa ma gidile. Se declanseaza acel proces subtil, care dupa o activitate neuronala incontrolabila, da prilejul organului numit creier sa emita niste mesaje care in limbaj natural sunau cam asa: "ce-i viata asta", "ce-i moartea","ce-i motoreta",si in cele din urma apar enunturi mai complicate ,de genul: trebuie sa fiu de aici inainte cit se poate de metodic, sa analizez mai bine fiecare pas,cu alte cuvinte s-o iau usor si documentat, pentru ca nu va ascund, ceva imi placuse din toata aventura - cele doua ture pe straduta de linga magazin. Si uite asa era sa-mi inchei cariera aproape inainte de ami-o incepe. Suna a fizica cuantica nu-i asa? Nu stiu daca pauza impusa de ghips mi-a dat ragazul sa meditez la cele intimplate, dar in acest timp s-a consolidat o idee - sa ma duc la scoala de soferi sa iau niste lectii de moto. Nu stiu exact de ce. O prejudecata a societatii moderne - care confera prestigiu lucrurilor invatate organizat. Nici macar nu eram convins ca-mi trebuie carnet. Ghipsul l-am tinut 1 saptamina din motivul ca se facuse cald afara si... intelegeti voi. Nu cred ca am facut bine ca l-am scos, ma durea in continuare, dar parca facusem ceva bine pina acum? - ma refer la moped-story. Se mai scurg vreo citeva saptamini din viata mea, din care nu va povestesc nimic, si ma indrept catre clipa in care am reinnodat cele doua etape ale relativ scurtei mele cariere de mopedist. Sa recapitulam: O initiativa relativ normala,care a avut la baza pragmatismul,adica posibilitatea de a naviga mai usor in trafic . -Consecintele puteau fi dezastruoase, iar esecul initial a constituit o provocare pe care am acceptat-o. M-am hotarit sa duc lucrurile mai departe, dar in acelasi timp sa ramin in viata si relativ intreg. Cit despre pasiune sau alte chestii care se citeaza frecvent ca prim impuls ...nici vorba. La acea vreme nu stiam nimic despre acest forum unde riscurile de a fi apostrofat cu minie comunitara trebuie luate in seama. Va urma....

scuze dar eram putin nervos ca nu puteam sa postez niste poze. de fapt nici n-am citit ce a scris omul, doar ca mi s-a parut in dintr-o privire rapida ca a nimerit aiurea pe topic, facea referinta probabil la un mesaj mai vechi. Nu cred ca s-au iscat controverse din cauza parerilor diferite - a fost doar o exclamatie poate nepotrivita.

citeva poze... ... nu reusesc sa le pun deocamdata, mai incerc!... ceva nu merge dupa update-ul de duminica, probabil... ??? P.S. ce vrea dobitocul asta sa ne spuna? Dacia Logan 1.6 e vitezana sau un fel de enduro?

...

...

...