masterthor

Salut! Incepem cu ce-i mai frumos, montajul video: Partea 1: Povestea: Asa cum era deja traditional de-acum, deoarece se apropia 1 Mai, au inceput si planurile noastre pentru acel weekend cu cateva luni inainte. Initial, toata lumea era in favoarea unui weekend in Vama. Dar daca tot suntem in Vama, hai in Bulgaria. De fapt stai, Bulgaria e plictisitoare, o traversam intr-o zi, hai in Grecia. Stai asa, concediu. Bun, hai sa luam saptamana de dupa 1 mai liber si hai in Grecia. Cu alte cuvinte, traversam Vama sa ne facem prezenta, si ii dam spre locuri frumoase In apropierea evenimentului, au ramas 4 oameni pusi pe treaba. Un V-Strom (subsemnatul), doua Versys-uri, si un Z750. Am ratat weekendul de pe 1 Mai in sine din cauza unor obligatii sociale pentru jumatate din pluton (a se citi nunti. multumim dragi prieteni ca va puneti nunti in weekendul de 1 Mai ) Astfel, am plecat luni, chiar pe 1 Mai, cand toata lumea se intorcea. Cumva avantajos ca am prins liber pe sensul nostru de mers, dar aglomerat pe cel opus. Relativ greu de depasit dar ne-am descurcat. Ne-am echipat bine cu bagaje laterale, corturi (2 la numar), saci de dormit si izoprene, haine, si ne-am trezit la 4, ca sa ajungem in Rompetrol Bucium la 5. Acolo am asteptat cuminti pana la 6 pe al 4-lea coleg care a inteles ca intalnirea e la 6. Nu-i problema, am glumit pe seama lui pana a venit, si i-am scos ochii vreo 30 de minute dupa. Am incalzit motoarele din Iasi pana pe la Barlad unde ne-am oprit la un sandwitch in Petrom, pe un frig groaznic. Am mers in continuare pe drumuri mai putin aglomerate pana in Galati, unde am reusit sa prindem bacul exact inainte sa se inchida portile. Culmea era ca alte masini nu mai incapeau, dar pentru cele 4 motoare s-a gasit loc. Aveam vant din spate se pare. Au urmat muntii Macin, care desi nu sunt neaparat cei mai impresionanti munti, au splendoarea lor aparte. E cumva linistitor traseul, e destul de liber, suficient de bun, si l-as alege oricand in favoarea autostrazii aglomerate si plictisitoare. Am continuat pana in vama, oprindu-ne din cand in cand pentru ceva de rontait sau sa mai scoatem o haina de pe noi. Am ajuns acolo si era exact cum am lasat-o, plina de masini, oameni, terase si bere. Ne-am foit un pic si ne-am cazat la cort la Sandalandala, am aruncat toate bagajele pe jos, si am luat o bere. Buna tare berea dupa atati kilometri Seara ne-am bucurat de Vama asa cum se obisnuieste (las asta la imaginatia fiecaruia dintre voi). Cand ne-a prins somnul, ne-am retras la corturi si am incercat sa ne odihnim pentru a doua zi cand aveam sa traversam Bulgaria. Alesesem sa stau cu unul in posesorii de Versys in ideea ca celalalt sforaie. Mare mi-a fost mirarea ca sforaia mai tare ca celalalt. Atat de tare incat si celalalt cort era treaz. Cort care de altfel continea inca un sforaitor profesionist) Data viitoare adaugam pe lista si dopuri de urechi, si nu pentru motor.. Pana la urma, asa recunosti un motociclist adevarat, pana si in somn se da cu motorul. A doua zi am traversat Bulgaria, si din nefericire pentru saracii bulgari, nu prea e mult de povestit aici, in afara de tarmul lor de la mare, tara e destul de anosta, si drumurile plictisitoare rau. Singurul loc de care imi aduc acum aminte ar fi un oras plin de puf de plop, ce-mi aducea aminte de vremea cand eram copil si orasele noastre erau pline de puf de genul. Ma intrebam cum de nu i-a dat nimeni inca foc, pentru ca la cat de mult era, ar fi luat foc cam tot orasul. Am ajuns la granita cu Grecia spre seara, si mi-am adus aminte brusc de tara noastra: am prins schimbul de tura si am stat degeaba o buna perioada de timp cat schimbul vechi se uita la peisaj, a ajuns schimbul nou, au stat si si-au facut cafele, au facut glume intre ei, etc. Am trecut totusi vama intr-un final si am inceput sa strabatem autostrazile Greciei. Mare diferenta fata de bulgari, unde autostrazile si in general drumurile iau cursul reliefului. Grecii au zis "si-asa ne dau europenii bani, facem tata tunele peste tunele". macar in felul asta autostrazile sunt un pic mai interesante, si ne-am plictisit ceva mai putin pe partea greaca de granita. Plus ca peisajul e mult mai fain. Am ajuns spre seara aproape de tinta noastra, Camping Natura pe malul marii mediteraneene, si am trecut portile campingului pe bezna. Satui de kilometri si cort, am reusit sa luam o rulota cu 4 locuri la 30 de euro pe noapte, ceea ce ne-a ajutat sa dormim ceva mai bine, si sa centralizam si mai eficient sforaiturile. Am mancat cateva conserve culese dintr-un fel de depozit local, campingul fiind de altfel gol, iar magazinul ne-deschis inca. Dimineata am putut in sfarsit sa admiram marea, ne-am jucat cu broastele testoase, am bagat picioarele in apa (cam rece pentru restul), ne-am baut cafeaua si am mers in continuare spre ... ce va veni in partea a doua Partea 2: In curand. Partea 3: In curand.

Pentru rezultate "profi", recomand ceva de genul: http://www.feiyu-tech.com/products/30/ Din pacate, pentru ca nu ne permitem (dar poate vine Mos Craciun, cine stie), folosesc stabilizare in post-procesare, mai exact "Warp Stabilizer" din Adobe Premiere. Pentru cei ce vor sa incerce, trebuie avut in vedere ca functia de stabilizare functioneaza facand Zoom pe imagine (pentru ca are nevoie sa taie niste margini de imagine atunci cand stabilizeaza, altfel am vedea marginile negre "dansand" pe marginea clipului). Din experienta, daca zoom-ul creste peste 105%, va fi vizibila scaderea de calitate din cauza zoom-ului, asa ca prefer sa "aleg" clipurile care pot fi stabilizate usor (nu sunt foarte agitate), sau chiar sa nu le pun stabilizare deloc la unele. Mai e o chestie, cam toate clipurile sunt filmate cu camera prinsa de casca, cam in zona gurii (prefer asa decat decat deasupra pt ca da o impresie de "1st person"). Capul uman e in general mult mai stabil decat poti obtine prin tinerea camerei in mana, din cate am observat. Warp Stabilizer nu face minuni, decat daca clipul original e in stare buna. Cu alte cuvinte, mai bine te chinui sa filmezi din prima ceva "bun", decat sa incerci sa-l "dregi" in Post(-procesare). Am mai filmat unele cadre cu toata casca in mana, si camera prinsa de ea, arata stupid, dar e mai simplu sa tin toata casca nemiscata decat doar camera (probabil greutatea in plus?) Multumesc pentru aprecieri! Mai vreau doar sa mentionez ca e nevoie de multa rabdare la post-procesare, pierd multe ore, uneori chiar si zile intregi pentru un singur clip de 3-4 minute. Nu degeaba cei de la GoPro au echipe de cate 50-60 de oameni pentru cate un singur clip de-al lor. De altfel se si vede in calitatea cu care vin in clipuri. Nu-i suficient sa-ti iei o camera de genul, si sa arunci clipul de 20 de minute pe YouTube Spor!

V-strom-ul nu-i renumit pentru zgomotul motorului, si aveam si carcasa waterproof la camera, deci sunetul original e aproape inexistent. Se mai aude ploaia pe ici colo, pentru efect Multam! Primul minut e DJ106E, am vrut sa evitam urcarea prin Sebes, si bine am facut, mult mai frumoasa varianta asta, satele sunt foarte interesante. Pana la minutul doi intr-adevar e urcarea clasica, de pe partea cu Sebes.

Pai cum altfel, doar moldoveni suntem:) Stati pe faza sa ne faca si autostrada, sa putem scoate si noi capul in lume, si ne veti vedea mai des pe la voi prin targuri (da tre sa aveti oleaca de rabdare ) Filmarea e cu Hero 4 Silver, 1080p SuperView 60FPS. Editare/post-procesare/etc in Adobe Premiere. Cel mai important cred ca e vremea, daca n-ai lumina suficienta si potrivita.. mai bine nici nu te chinui sa filmezi. Multumesc frumos pentru aprecieri! Va doresc si eu ture cel putin la fel de faine

Pentru ca nici un sezon moto nu e implinit fara macar o tura pe cele doua bijuterii de drumuri ale patriei, am strans toti prietenii disponibili pt weekend-ul (prelungit), am obtinut permisii de la prietene si sotii, si ne-am pornit, din greu, la drum. Am plecat Vineri pe la ora 17 din Iasi vreo 4 motoare: un V-strom (subsemnatul), un Versys, un GSR600 si un Z750. Undeva dupa Hanul Ancutei spre Girov, aud in casca (3 dintre noi eram conectati prin intercom): "Wai! Wai! Ce faci? Esti ok?". Ma uit in spate.. vad un nor de praf, si un motor maturand toti boschetii de pe marginea drumului. Ne oprim, ne intoarcem, colegul cu Z-ul deabia isi tragea sufletul, motorul intr-o balta de ulei. Pietrisul de pe marginea drumului, un moment de neatentie si o frana neinspirata au dus la un deget rupt, o geaca moto de pus la expozitie, genunchii juliti usor (asa-i cand n-ai protectii) si capacul lateral de la motor spart. Urmatoarele doua ore le-am petrecut facand misto de patit, si asteptand platforma din Iasi. Am plecat in continuare cu un om in minus, in jur de ora 8-9, in ideea sa-i dam pana ne ia somnul.. Si i-am tot dat, mai cu pauze, mai cu pierdut vremea pe la lacul rosu, prin benzinarii, si apoi cautand cazare. Problema e ca la ora 4 noaptea nu gasesti nici un fel de cazare disponibila, in afara de hotelurile mult prea scumpe. Pana la urma, am gasit o poienita undeva la baza Transalpinei, unde-am tras un somn bun de cateva ore. Ne-am pornit reinprospatati pe drumul regelui, am mers, ne-am bucurat de peisaj.. ne-am bucurat de ploaie.. apoi am injurat ploaia.. am mai mers.. si tot asa. Am ajuns spre inserate in Curtea de Arges unde plouase suficient incat sa fie pline de apa pe strada, si am inaintat incet spre Arefu unde ne-am cazat la o pensiune (noroc de booking.com). Pacat ca singurul geam din camera era oscilobatant, si nu se deschidea complet.. Mirosurile in camera au fost.. pe masura celor doua zile partial toride, partial ude. Dupa o cina si cateva beri, am inceput concertul de sforait pana soarele ultimei zile ne-a trezit iarasi. A urmat TransFagarasanul unde iarasi am prins ploaie la Balea, si cam pe toata coborarea. Lungul si plictisitorul drum spre casa n-a fost nuantat decat de un meltean cu un SUV cu numar Galati, care a insistat din rasputeri sa ne bage in sant (dar nu a reusit). Nu-i nimic, credem in Karma. Las si imaginile sa continue povestea:

Suzuki GS500F, 2006, 49572Km, 1700 E: /index.php?/topic/737231-suzuki-gs500f-2006/

Salutare, si multumesc pentru aprecieri! Cameramanul e sotia in general, isi gaseste ocupatie cat sta in spate Pentru editare Adobe Premiere Pro, cu unele insertii de Adobe After Effects. Pana la urma n-am mai ajuns la Balaton, doar ne doream sa mergem in directia aia dar ne-a oprit prognoza de ploaie. Am mers doar pana in Budapesta, si lasam Balatonul pe anul asta, probabil ne vom intoarce de prin Austria pe acolo, in functie de timp. Mi se pare mult mai fain sa ai un traseu in minte, dar sa nu fie fix, si sa-l poti adapta in functie de situatie si chef..

Salutare! Da, am mers prin Borsa -> Prislop. Peisajul mi s-a parut absolut bestial, zona e clar cu imens potential, dar drumul e teribil.. Cand am fost eu, prin vara lui 2015, era distrus complet, gauri de intram cu totul in ele. Am facut o medie de 40-50 de km pe multe sectiuni. Vestea buna e ca am fost prin iarna cu masina, si a mai fost peticit, insa in nici un caz nu e bun. Daca n-ai chef de mers tare si esti dispus sa mai iei o groapa doua, merge. Noi am stat la Camping Haller ( http://www.hallercamping.hu/camping-budapest-hungary-romana.html ), care a fost ok, insa a fost primul gasit din cauza ca n-aveam deloc net bun prin Ungaria (data viitoare sigur imi iau un prepay cu net de acolo sa am net decent). Daca mergi cu motorul, ar fi o idee sa incerci si la BikerCamp, care s-ar putea sa fie mult mai ok: http://www.bikercamp.hu/ (are adresa, sau cauta bikercamp pe google maps, sunt destul de aproape). La fel o sa-mi fac si un obicei sa caut cazari/campinguri moto-friendly data viitoare cand merg, dar de nevoie merge si unul normal. Da, stiam si noi ca-i langa sosea, dar am zis ca suntem smecheri si mergem pe scurtatura.. ) Oricum a fost interesant satul Bigar, complet izolat, majoritatea localnicilor fiind de origine ceha: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Big%C4%83r

The Trip 2015 - din Iasi, prin tara, si un pic prin Budapesta. Postat in Calatorii lungi in Romania pentru ca marea majoritate a timpului a fost facut in .ro. Pentru cei grabiti: Pentru cei care inca nu si-au scos motoarele de la naftalina, o scurta lectura: Prolog Pe la inceputul lui 2015, stiam in mare ce ne dorim: o tura lunga, cam cat de lunga ne permite concediul, adica doua saptamani, insa n-aveam un traseu foarte bine stabilit. Ne-am gandit un pic ce lucruri am vrea sa vedem, ne-am adus aminte de datoria noastra pentru TransAlpina, Cazane, si alte locuri interesante unde ajungi mai greu din Iasi, si am facut o harta "ca idee". Nu stiam exact ce va iesi, dar stiam ca va fi memorabila, asa ca nu ne-am putut gandi la altceva decat la "The Trip". Ne-am pregatit cat am stiut noi de bine, cu liste, listute, bagaje (prea multe), baterii incarcate si tot ce mai trebuie. Intre timp, s-a anuntat si MAN-ul din 2015, care coincidea la fix cu primele zile din concediul nostru. Perfect! Il pridem la inceputul turei Accidentul Sambata dimineata, ne trezim devreme, rezolvam ultimele probleme, echipam vaca, si ne pornim spre locul de intalnire cu gasca ce mergea spre MAN. Dupa o cafea, o tigara si ce alte ultime nevoi mai avea fiecare, ii dam bice spre Targul Neamt unde ne intalnim cu alti pasionati de motoare.. Totul mergea bine, unii cu motoare mai lenese mai in spate, altii cu sportive mai spargand grupul.. pana in apropiere de 3 Iazuri, unde vad brusc multe motoare oprind pe partea dreapta. Nestiind ce se intampla, trag si eu unde imi permit, si vad in fata o duba in mijlocul strazii, cu avariile pornite. Cativa metri mai incolo, un motor destul de distrus pe marginea drumului. Incep sa-mi fac cele mai tragice scenarii in cap, si sotia imi zice "Du-te sa vezi ce s-a intamplat, eu n-am curaj". Spre norocul nostru, daca se poate spune asa, riderul a scapat cu un picior rupt (daca tin minte bine), si a reusit sa se recupereze. Intamplarea facea ca duba vroia sa intre intr-o curte, si traseul celor doi s-a intersectat. Ce ghinion, fix la inceput! MAN Ajunsi la MAN, am gasit un loc unde sa parcam cele 3 motoare (2 V-Strom-uri de 650 si un GSR de 600), ne distram cu pusul corturilor, si apoi intram in atmosfera de petrecere. Bere, mici, motoare turate, muzica buna, o scurta parada cu o demonstratie de prim ajutor si descarcerare, cativa tineri talentati care fac stunt-uri, concursuri diverse, si in general buna dispozitie. Pe duminica, lumea deja isi strangea corturile, facea pachetul, sau dormea prin boscheti cu o bere rasuflata in mana. Fiecare dupa cum putea. Pentru noi, aventura deabia incepea. Clujul Fiind moldovean, n-am avut prea des ocazia sa vad partea asta a tarii, dar inca mai sper ca nepotii mei vor prinde autostrada aia tot promisa. Drumul spre Cluj a fost absolut minunat, iar V-Strom-ul se simtea in elementul lui pe frumoasele curbe montane, pe undeva pe la 80-90. Torcea ca o pisicuta, si ne lasa sa ne bucuram din plin de peisaj. Am tras o fuga "de control" prin Cluj, si am oprit la un magazin de echipament montan sa cumparam un nou cort, pentru ca cel original pe care dadusem 50 de lei era suficient pentru fix doua persoane, dar nu si pentru bagajul aferent. Am vizitat salina turda (eu fiind mare fan al salinelor de altfel) si am cautat cheile turzii prin toate locurile mai putin pe drumul cel bun. Am renuntat si ne-am cazat la o pensiune, pentru ca ziua urmatoare ne astepta drumul spre... Rosia Montana Fiind si biciclist pe langa motociclist, precum si un pic mai ecologist din fire, Rosia Montana era unul din punctele cheie de pe traseu. Toate protestele la care am participat pentru acest locusor mi-au dat un sentiment de "bine" in momentul cand am intrat in localitate. Pe drum, ne-am intalnit cu o gramada de oameni cu rucsacele in spat, mergeau spre Rosie, iar noi aflam chiar atunci ca urma "Stuff Stock Rosia Montana". Localitatea e departe de a fi turistica. Exista o cabanuta unde doi tineri te cazeaza cu placere daca au loc, si cateva magazinase mici prin sat unde mai gasesti una alta, dar in rest, esti tu si muntele, precum si cele cateva case rasfirate. Oamenii au fost bucurosi sa ne vada, si cei cu care am reusit sa schimbam doua trei vorbe pareau foarte linistiti, spre deosebire de imaginea pe care televizorul incearca sa o arate acum ceva timp. Am urmat un drum prin sat, care s-a transformat intr-un mic forestier ce urca pe munte, pentru ca mai apoi sa ajungem la unul din cele mai frumoase locuri de campat din The Trip: Un fost lac tehnic (probabil artificial), care acum era special amenajat pentru turisti, noi fiind insa singurii de acolo. Am campat pe marginea lacului, si totul a fost superb. Draga Rosie Montana, vom reveni la tine, iti promitem. Alba Iulia Ne-am continuat drumul spre Alba Iulia, unde aveam de gand sa vedem cetatea. Din pacate, vremea avea alte planuri pentru noi, pentru ca cele 35 de grade de afara ne-au facut aceasta vizita un chin. Ne-am chinuit noi sa vedem cetatea, am prins si schimbul de garda, si ne-am amuzat copios la o intrebare de la o turista: "Auziti baieti, nu va suparati.. dar voua nu va e cald?". Raspunsul meu, fara prea multa gandire, a fost "Acum sau in general?". Chestia asta a declansat hohote de ras, iar tipa a ramas putin blocata de raspuns si a cedat. Am continuat cu o scurta plimbare prin oras in cautarea unui magazin de biciclete, pentru ca cumpara un antifurt pe care urma sa-l folosim pentru a prinde castile de motor cat nu suntem langa ele. TransAlpina Drumul regelui a fost un alt punct cheie de pe traseu, si ne-am bucurat de vreme superba, si de un pic de racoare prin golul alpin. Peisajele sunt nemaipomenite, si inca duc o lupta interna sa ma decid care dintre TransAlpina si TransFagarasan e drumul meu preferat. Fiecare are frumusetea lui, pana la urma. Am campat langa un parau, ne-am spalat cu apa rece, am mai "improspatat" cateva tricouri in parau, si am servit o cina proaspat cumparata de la ultimul minimarket dintr-un sat recent lasat in urma. Tot acolo ne-am intalnit cu un alt motociclist cu F650GS-ul lui, campat in acelasi loc, care ne-a insotit a doua zi pe coborarea de pe TransAlpina. Targu Jiu Daca tot eram in zona, am zis sa tragem o fuga si la Coloana Infinitului si poarta sarutului, pentru a ne aduce respectul marelui sculptor. Din nefericire, soarele nu tinea cu noi, asa ca ne-a prajit bine bine pe tot drumul, iar asfaltul incins parca ne topea cauciucurile. Am incercat sa gasim o parcare la umbra, dar n-am reusit decat in spatele unui parc, la umbra unor copaci, pe o bordura. Lipsa de experienta combinata cu foarte multa caldura m-au ajutat sa aduc motocicleta cu rotile in sus, la propriu, dupa o incercare nereusita de a urca mai sus numita bordura. Asa am reusit sa transform sidecase-urile mele noi noute in.. sidecase-uri zgariate. Eh, bine ca-i doar atat. Am vizitat rapid Targu Jiu, si am oprit la sediul Fan Curier din localitate unde.. am trimis acasa un colet cu jumatate din bagajele noastre. Fiind prima tura, am exagerat cu bagajele, iar lateralele deabia se inchideau. Curierul ne-a scapat de multe lucruri pe care nu le foloseam, inclusiv vechiul cort, si am luat aminte data viitoare sa nu mai facem bagajul ca pentru masina. Cazanele Dunarii Am coborat mai apoi spre sud-vestul tarii, cu directia cazanelor Dunarii, si ne-am bucurat de drumul pe langa Dunare pana la chipul lui Decebal, pe care vroiam sa-l vedem in acea seara. Ne-am intors in cautarea unui loc de cazare sau de camping, si am reusit sa gasim o pensiune simpatica care ne-a oferit curtea si dusurile. Am petrecut o noapte calduroasa, dormind in sacii de dormit pe sezlonguri, cu cerul senin deasupra, deranjati doar de cate o pisica jucausa sau zgomotul unei pompe de apa din apropiere. Dimineata am continuat pe defileul Dunarii, ne-am salutat din nou cu Decebal, si am continuat spre Moldova Noua (la care n-am ajuns insa). Pe drum, am gasit indicatorul de Bigar, o cascada renumita pe care vroiam sa o vedem de mult. In cautarea cascadei Bigar Stiam din documentarea de inainte de vacanta de cateva obiective "de neratat", iar cascada Bigar era una din ele. Ajunsi in fata indicatorului cu Bigar, am fost evident tentati sa o vedem. Drumul era pietruit, dar practicabil. Dupa vreo 15 minute de gandire, ne-am decis sa incercam totusi "sa vedem unde ajungem", si am continuat pe acest drum. Am mers prin pietris, pe pamant, pe un drum pe cat de interesant pe atat de dificil, un drum ce parca nu se mai termina.. Am zis de mai multe ori "mai bine ne intoarcem", dar mereu ne-am raspuns cu "daca tot am ajuns pana aici...". Am dat in continuare, si ne asteptam din moment in moment sa vedem renumita cascada dupa vreo stanga, copac, sau stiu eu ce. Am ajuns intr-un final pe un deal, iar in vale se vedeau o mana de case, aruncate. Am continuat singurul drum, pana in mijlocul satucului pustiu. Din intamplare o doamna a iesit sa vada ce-i cu toata zarva facuta de motoare, iar discutia a decurs cam asa: - "Saramana! Am dori sa ajungem la cascada Bigar, ne puteti spune care e traseul? - "Aoleu.. da nu-i aici mai baieti.. ati gresit drumul.. imi pare rau..." - "Pai asta nu e Bigar?" - "Ba da, dar asta e satul cu numele asta, Cascada Bigar e in alta parte, pe alt drum.. Le-am zis doar sa schimbe indicatorul ala ca tot mai vine cate un ratacit ca voi... - "Pai ne puteti spune atunci pe unde mergem spre acel drum?" - "Inapoi! Drumul pe care ati venit e singurul drum de acces in sat..." Si uite asa ne-am intors noi inca 30 de kilometri de pamant, pietris, praf si nervi, si am lasat cascada Bigar la locul ei, pe alta tura. Hunedoara si Deva Am plecat de la cazane spre Hunedoara, un oras foarte... "colorat", si am incercat sa ajungem la castelul Corvinilor. Din pacate l-am prins fix pe inchidere, si nu l-am putut vizita. Ne-am facut repede drum spre Deva unde am ajuns spre seara, iar praful de pe noi si toata transpiratia vroia data jos la o pensiune. Am cautat 2-3 pensiuni prin Deva.. toate ocupate. Am mai cautat pe harta inca vreo 10 alte pensiuni, am dat telefoane.. nimic. Ne-am facut baza de operatiuni intr-o benzinarie unde am stat vreo ora si jumatate numai cu telefonul in mana, incercand sa gasim orice fel de cazare/hotel/pat de inchiriat. Am primit numai raspunsuri negative, ba ca e plin, ba ca suntem inchisi, ba ca nustiu ce, pana cand o doamna ne-a spus ca ii pare foarte rau, dar nu e apa in oras deloc, si desi are camere disponibile, nu le poate inchiria. Am inteles atunci ce se intampla, asa ca am inceput sa cautam mai departe de oras. Dupa mai multe incercari nereusite, am ajuns sa sunam la Campingul din Aurel Vlaicu, unde evident erau locuri, si chiar si apa calda! Victorie! O singura problema: Apa calda se inchide la 11, iar ora e 10:30. Pana in Aurel Vlaicu sunt ceva kilometri, asa ca.. pe cai! Am gonit ca nebunii pe autostrada, si am ajuns cu 10 minute inainte de inchiderea programului, la bine-meritatul dus. A doua zi, GSR-ul ne-a parasit spre Iasi, iar eu, sotia mea si V-Strom-ul nostru ne-am continuat calatoria cu directia.. Ungaria Balaceala! Am dormit o noapte la o pensiune din Nadlac (pentru ca preferam sa nu trecem granita din frica de a nu gasi cazare), si in acea dimineata ne-am facut planurile pe urmatoarele zile. Initial ne gandeam sa ajungem in Budapesta, insa cum temperaturile erau criminal de mari, ne-am adus aminte ce ne-a spus un alt motociclist intalnit in parcarea de la Salina Turda: faptul ca el se duce spre un mare parc de agrement din Ungaria, destul de aproape de granita, cu multe bazine, waterslide-uri, ape termale, si tot ce vrei tu, cu preturi chiar acceptabile. Caldura a fost factorul decisiv, si am luat-o pe drumuri mici spre Debrecen, in cautarea lui.. Hasjdos... Hajdus.. Ha? Hajdúszoboszló! Repede vom tine minte cum se cheama... Am ajuns acolo si totul era intr-adevar precum in reclama: 50 de lei de persoana cazare cu acces la piscinele in aer liber (vreo 26 la numar), mancare ieftina si buna, si inca vreo 50 de lei intrarea la waterpark. Am lasat totul in cort, n-am facut nici poze, nici filme, nimic. Ne-am balacit pana n-am mai putut, ne-am ars bine bine la soare, si ne-am relaxat ca sa ne putem incarca bateriile. Budapesta Planuiam sa ajungem la Balaton, dar prognoza meteo era deloc imbucuratoare: Ploaie, ploaie si iarasi ploaie. Cum ne topisem pana acum de caldura, ceva ploaie era binevenita, dar ne cam punea bete in roate, figurativ vorbind. Am ales in schimb sa mergem in Budapesta, cu sau fara ploaie. Ne-am cazat la un camping foarte central, intre blocuri, si pentru ca deja ploua, am incercat sa ne punem cortul pe un mini-deal, ce speram sa ne salveze de viitura. Ne-am luat abonamente la transport in comun ce merg pe toate tipurile de transport, si am incercat sa vizitam cat mai mult am putut, pe ploaie si vreme in general urata. Cand am ajuns inapoi la cort, o parte din el o luase la vale cu tot cu cort, si am fost nevoiti sa spalam aproape toate hainele. Ce nu era transpirat era ud sau plin de namol. Ne-am decis sa plecam un pic mai devreme din Budapesta si sa ne indreptam spre casa, iar pe autostrada spre Debrecen am prins iar ploi crancene, suficient cat sa ne muram bine. Drumul spre casa Inapoi am mers spre Baia Mare, Satul Mare, am oprit la Sapanta, am cautat fara succes (si fara prea mult chef) Mocanita, apoi drum intins spre Iasi. Cam pe aici ne dadeam seama ca excursia noastra trebuie sa se cheme The Trip 2015, pentru ca in 2016 va mai urma una, mai departe, mai frumoasa si mai interesanta.

Camera e GoPro Hero 4 Silver, aia Black din punctul meu de vedere e cam scumpa, nu prea merita pt filme de genul. Daca lucrezi in domeniu, e alta poveste. Ai ghicit bine, ultima tura cu GS500F-ul a fost pe undeva la inceputul lui Iunie. Dupa au mai urmat vreo 5000 de km pe "vacuta": Si inca o poza, cine ghiceste unde-i facuta? Va urma un clip si despre acei kilometri, dar acolo sunt foarte multe filmari si va dura un pic

Ultima tura din 2015 cu GS500F-ul, inainte de "vaca albastra" (V-strom-ul). Am plecat din Iasi sambata dimineata spre Rarau, am prins vreme superba, am campat aproape de varf (langa cabana salvamontului de pe rarau) unde am dormit in cort cu hainele moto pe noi, afara fiind vreo 2 grade. Asa iti trebuie cand iti iei saci de dormit de 30 de lei din Carrefour. Intre timp au fost schimbati cu ceva care rezista la -20 de grade (sotia e friguroasa). Coborarea Raraului a fost de asemenea spectaculoasa, si mare mi-a fost supararea sa aflu inainte de Vatra Dornei ca GoPro-ul era setat pe 240 de frame-uri pe secunda, la o rezolutie minuscula. Super pentru facut slow-motion, inutil pentru a intelege ceva intr-un film. Le-am aranjat cat de cat in clip, dar m-am impacat repede cu gandul ca am pierdut distractia aia. Nu pleaca nicaieri TransRaraul, ne mai asteapta si la anul. A urmat drumul spre lacul Colibita, care e unul foarte spectaculos. De aici a inceput distractia "pasurilor": fiecare pas prin care treceam ne facea un dus rece, suficient cat sa ne aminteasca zicala aia: "cand esti pe motor, daca afara e cald, ti-e cald, daca afara ploua, esti ud". In satele din jurul lacului am nimerit peste un eveniment (sau poate o duminica normala in zona aceea?) in care toate femeile erau imbracate national, ne simteam ca intr-o poveste... Cateva drumuri neasfaltate n-au fost suficient sa ne sperie in jurul lacului, si ne-am promis ca vom mai veni in zona, si ca vom campa, pentru a ne putea bucura mai mult de acel frumos peisaj. Barajul de la Colibita a fost si el frumos, chiar daca nu-i unul din cele mai mari de pe la noi. Pe drumul spre Lacul Bicaz am avut din nou parte de acum obisnuitul dus pe fiecare pas, insa cum pentru fiecare lucru rau de obicei gasesti si lucruri bune, am avut parte si de cel mai mare curcubeu pe care l-am vazut vreodata. Am avut norocul sa-l surprindem pe camera, si il pot acum impartasi cu voi. Inca o noapte de cazare la o pensiune cu vedere spre lacul Bicaz (care era cam secat), si urmatoarea zi drumul inapoi spre Iasi, cu o oprire la barajul Bicaz unde am mai stat la povesti cu un alt motociclist echipat de "panarama" . Iar acum.. asteptam cu nerabdare primavara, saraca "vacuta" vrea sa zburde libera pe dealurile si muntii patriei (si nu numai). Asteptare usoara, mai e putin pana da caldura!

Pentru ca doar acum am reusit si eu sa editez o mica parte din "datoria" filmata in ultima perioada, impart cu voi ceva amintiri frumoase de asta vara, ultima tura cu GS-ul inainte sa-mi iau V-Strom-ul. Am participat la intalnirea ciclism.ro de pe TransFagarasan, insa am trisat si am luat motorul in locul bicicletei. Povestea in videoclipul de mai jos:

Mda, asa-mi trebuie cand nu citesc toate update-urile inainte sa raspund Cum ziceam si dincolo, s-ar putea sa nu pot merge in ritmul in care stiu ca mergeti de obicei (da George, la tine ma uit ) In consecinta, n-as vrea sa fortez sa tin pasul, pentru ca desi as reusi, nu m-as simti foarte in largu meul. Varianta cu 2 grupuri ar fi ok, poate mai e lume cu cruisere sau alte masinarii care nu vor sa consume prea multa benzina. @lionx1987: te-ai hotarat? vii sambata cu oamenii muncitori?

Poate suna ciudat intrebarea, dar de ce nu iti faci tu contul tau de ebay? din cate tin minte, era gratis, iti mai trebuia un cont de paypal (pe care din nou poti sa ti-l faci singur), si comanzi direct pe numele tau.

Ma alatur Sambata cu V-strom-ul, si inca un amic cu GSR-ul. In functie de cum mergeti, e foarte posibil sa nu pot tine constant ritmul vostru (nu sunt inca foarte obisnuit cu motorul, si o sa fiu echipat de drum lung cu multe bagaje si pasager). Daca sunt mai multi care merg in regim mai linistit, putem face doua grupulete, si ne regrupam pe traseu sau la destinatie ca sa nu stati sa ma asteptati degeaba