Tracer7

Mulțumesc tuturor pentru sugestii (în ce privește pozele). Ziua 2 - 27 iulie - Civitavecchia - Pisa - Pontestazzemese (350 km) Ajung în Civitavecchia dimineața înaite de 10, așa cum era programat. Cobor de pe ferry, opresc să mă echipez și merg în oraș, pe faleză să iau micul dejun. Răsfoiesc nițel Google Maps și mă decid să merg spre Pisa. Sunt vreo 270 km până acolo. Setez GPS-ul să evite autostrăzile. Nu-i țin ranchiună pentru ziua de ieri, știu că e bine intenționat. Mă duce pe ceea ce el numește “adventurous roads” și (în mare parte) are dreptate. Drumuri cu o bandă pe sens, cu destule curbe, fără prea mult trafic. Numai bune de motociclit. Din când în când mai apar și niste sectiuni cu două benzi pe sens și limita de 110 (ca o autostradă, dar fără bandă de urgență). Noroc că nu sunt numai linii drepte, plictistoare, au și astea o curbă, două să mai întrerupă monotonia. Mai important e că nu sunt atât de lungi porțiunile astea de drum. Despre Pisa aflasem că nu ar fi ceva nemaipomenit de frumos sau de interesant de vizitat în afară de zona turnului. Dar tot am fost curios să ajung și eu aici, mai ales că acum aveam ocazia să motociclesc până acolo. Ajung la turn. Opresc în parcarea de lângă monument (avantajul de a fi pe moto). Merg în piață. Plin de lume, turiști curioși ca și mine să vadă turnul. Fac o poză/două și mă întorc la motocicletă. Poate ca unii ar fi tentați să fie nemultumiți de numărul mare de oameni, abia poți vedea monumentul, toți vor să își facă poze. Până la un anumit punct aș putea să înțeleg și “supărarea” asta, dar îmi dau repede seama că și oamenii ăia au avut aceeași curiozitate ca și mine. Nu e nimeni de blamat pentru asta. Deja era după-amiază și eu nu aveam cazare. Mă gândesc să continui spre Genova. Asta ar fi însemnat încă vreo 160 km. Ei bine, aici intră în scenă capacitatea mea excepțională de a organiza lucrurile și atenția deosebită pentru detalii. Intru pe Airbnb și dau o căutare pentru cazare în Genova. Printre primele rezultate sugerate îmi apare o cameră care părea că e ce trebuie. O rezerv. În anunț propietarul spune că poți face check-in-ul doar până la 19:00. Cum deja era trecut de 17:00, îi trimit un mesaj, explic că am ceva de mers, întreb daca e OK. Răspunde repede (culmea), pare că totul ar fi în regulă. Îi cer adresa exactă, îmi spune numele străzii și numărul. GPS-ul meu nu găsește adresa aia în Genova. Îi cer propietarului să îmi dea adresa completă. Omul îmi trimite adresa cu toate datele. Apartamentul lui e în Venezia (chiar dacă mie mi-a apărut între primele rezulatate la căutarea pentru Genova). Anulez imediat rezervarea. Tot homeless sunt în continuare. Caut o pensiune pe GPS. Găsesc ceva la vreo 15/20 km. Merg până acolo. GPS-ul mă bagă vreo 10km pe niște stradute foarte înguste în câteva sate. Tot așa arată și zona unde e pensiunea...care este - închisă. Nimic. Nimeni. Nici țipenie de om. Last resort (nu știu de ce îmi vine ideea asta abia acum): intru pe booking și caut ceva în apropiere. Găsesc un hotel la vreo 35/40 km. Bun. Fac rezervare și merg acolo. Până acum am mers toată ziua pe malul mării (mai mult sau mai puțin). Ei bine în ăștia 35/40 km am ajuns în varful muntelui. Parcă aș fi în Alpi. Numai drumuri înguste, virajate. O încântare să mergi pe moto. Pe marginea drumului pensiuni și cabane cum sunt peste tot la munte. Multe dintre ele îmi aduc aminte de ce știu eu din Franța, în zona Alsaciei sau la vecinii lor în Germania. Parcă îmi vine greu să cred că sunt în Italia și cu vreo câțiva kilometri mai înianinte eram pe malul Mediteranei. Ajung la hotel și sunt chiar ca la munte, la cotă. De la geamul camerei se aude o apă cum curge în cascadă. Ies să îmi cumpăr ceva de mâncare. Găsesc pe GPS un Lidl care e la vreo 30 km distanță. Tocmai bine, asta înseamnă că trebuie să cobor din nou pe drumul ăla pe munte. Pe cuvant că și acum dacă m-ar trimite cineva la magazinul ăla doar ca să iau o apă, aș merge cu cea mai mare plăcere. » Post actualizat in 27 Sep 2018 06:24 Ziua 3 - 28 iulie - La Spezia - Cinque Terre / Monterosso - Genova (250 km) Mă trezesc dimineața devreme - în jur de 7:30. Până iau micul dejun, până răsfoiesc netul să vad încotro s-o iau, până să strâng bagajele și să le duc la motocicletă, se face aproape 11:00 (10:40). Planul e să merg în continuare spre nord, nu sunt foarte departe de satele pescărești de la Cinque Terre - săpate în coasta muntelui. Plec. Asta inseamna să cobor din nou muntele pe drumul ăla plin de serpentine. E la fel de frumos și azi. Observ însă ceva nou - astăzi sunt o gramadă de bicicliști care se antrenează pe urcările astea. Sunt de toate vârstele și femei și bărbați. Am tot respectul pentru ei. Mi-a plăcut și mie să biciclesc ca amator și știu ce înseamnă mulți kilometri în șa. Nu pot decât să îmi imaginez efortul pe care il depun ei pe urcările astea. Tocmai de asta îi și apreciez, în special pe cei mai în varsta dintre ei - pentru că își urmează pasiunea asta și își mențin și o formă fizică de invidat. Îmi aduc aminte de câteva trucuri ca să îți mai dezmorțești mâinile pe ghidon și dosul în șa și, cu gândul la efortul oamenilor ăștia, îmi promit să nu mă mai vait atât de disconfort pe moto la drum lung. V-am povestit că drumul de la cazarea mea nu e lung - 35/40 km și am terminat cu serpentinele. Sunt din nou pe malul mării. Stațiuni turisitice foarte cochete una după cealaltă. Culmea - și aici sunt bicicliști, dar de data asta bicicletele nu mai sunt de competiție ci de stradă și pe ele sunt fel și fel de fete (în general) care merg la plajă. Îmi sucesc nițel gâtul după...indicatoare rutiere, exact. Peste alți 55/60 km ajung în la Spezia și de aici drumul urcă din nou pe munte. Dupa ce acum câteva minute admiram “lumea” care mergea la plajă, acum sunt din nou între stațiuni montane. De aici încolo drumul este plin de serpentine. În apropiere de satele pescărești de la Cinque Terre drumul e din ce în ce mai îngust, dar și mai prost. Nu mai sunt marcaje rutiere. Asfaltul e mai prost, peticit și (din loc în loc) mai sunt și gropi. Măcar italienii au avut grijă să pună și indicatoare pentru toată treaba asta. Drumul e atat de îngust în unele locuri încât nu prea au loc două mașini care circulă din sensuri opuse. Asta înseamnă ca e nevoie de mai multă ațentie, mai ales în curbele fără prea multă vizibilitate. Mă aproprii de Monterosso, primul dintre cele 5 sate (din direcția din care am venit eu). Pe marginea drmului (care e și asa îngust) încep să apară mașini parcate una lângă alta. Numerele de înmatriculare sunt străine, deci și ei sunt turiști. Asta înseamnă că sunt aproa... Am ajuns! La intrarea în localitate e o parcare moto plină. Mă chinui să pun și eu atelajul într-o margine a parcării. Cobor și imediat vin carabinierii și mă trimit la locul meu - parcarea e doar pentru localnici. E și un indicator pe care eu pe cuvânt că nu l-am văzut deși am trecut pe lângă el (eu mă uitam după un loc de parcare, nu după indicatoare). Mă conformez și mă întorc. Asta înseamnă să urc panta pe care am venit. Ochesc un loc între mașinile pe lângă care trecusem. Bag agregatul pe margine între ele și pornesc pe jos, prin soare spre sat. Las aproape tot echipamentul la motocicletă, dar tot am casca cu mine, pantalonii moto, ghetele...mă trec deja toate transpirațiile numai când mă gândesc că o să urc panta asta prin soare când mă întorc la motocicletă. Monterosso e un mic sat pescăresc săpat în buza muntelui. În partea cealaltă e marea. Straduțe mici, înguste, pline de turiști curioși. De-o parte și de alta restaurante și terase cu specific pescăresc. Măcar aici ești sigur că totul este proaspat, dar trebuie să te înarmezi cu ceva răbdare la cât de mulți oameni umplu străzile astea mici toată ziua… Știu că este o potecă pe care poți merge de aici până în celalte sate. Mă uit sus și numai când văd cât de abruptă e urcarea și cât de mulți oameni au avut aceeași idee, îmi vine mie una și mai “bună” - mă întorc la motocicletă și merg până la Corniglia, unul dintre cele mai frumoase dintre cele 5 sate (din câte m-am documentat eu frunzărind internetul). Asta fac după ce mă târâi prin soare pe panta unde am lasat motocicleta. Mă echipez și o iau din loc. Drumul e la fel de sinous, tot cu asfalt de o calitate îndoielnică (nimic de speriat însă, nu e nimic diferit de ce știți deja de la noi din România). Până să ajung la Corniglia, drumul se îngustează și mai mult, urcă până aproape de vârful muntelui și când mai rămân numai câțiva kilomteri...e blocat...cu excepția riveranilor. Opresc. La fel fac și multe alte mașini cu turiști. Toți urcă și coboară în colo și încoace încercand să ajungă cumva la Corniglia pe alt drum. Imposibil. Cel închis circulației e singurul. E deja târziu iar eu sunt încă doar la vreo 85/90 kilometri de locul unde am stat cu o seară în urmă. Decid să plec spre Genova. Nu știam încă asta, dar aveam să mă întorc la Cinque Terre în vacanța asta. Din nou e după-amiaza și eu nu am cazare în Genova. Țin minte trăznaia pe care am facut-o ieri cu Airbnb-ul de pe telefon. Intru direct pe booking și găsesc ce trebuie. De data asta în Genova, nu în altă parte. De aici mai departe drumul e o încânatare. Realizez și eu (într-un final) de ce, care e secretul: sunt pe riviera italiană totuși. În stânga e Mediterana, iar în dreapta muntele pe unde șerpuieste drumul pe care merg eu. Trec dintr-o stațiune în alta. Pe pantele din dreapta se văd peste tot vile cochete, cu o arhitectură coerentă, specifică zonei, nimic care să iasă în evdiență ca păduchele în frunte. Pe marginea drumului sunt când pinii tipici zonei cu coroana lată, când palmieri, multe flori...iar drumul trece printre toate minunățiile astea. Nici nu stii ce să faci: să admiri peisaul? Drumul nu te lasă dacă ești pe motocicletă. Te îmbie parcă să mergi. Ei bine, așa m-am “chinuit” până la Genova. Drumul e tot cu o bandă pe sens, dar de data asta benzile sunt mult mai late, asfaltul foarte bun...să tot mergi. Ajung în Genova, mă cazez, descarc toate bagajele în cameră, fac repede un duș și merg să văd și eu orașul, centrul istoric – zona în care e și Basilica di Santa Maria di Castelo. Până să ajungi acolo treci pe străduțe pietonale ridicol de înguste, cu clădiri vechi, multe dintre ele nerenovate. Nu știu de ce, toate astea îmi aduc cumva aminte de Napoli, dar clar are farmecul ei Genova. Deja e seară. Mă întorc spre hotel. Las atelajul într-o parcare moto. Când să plec, văd un monument cu Cristofor Columb. Așa aflu și eu că Genova e orașul în care s-a născut. Merg la culcare cu gândul că poate s-o lipi și de mine ceva din spiritul marelui explorator. Speranțe taică! » Post actualizat in 28 Sep 2018 08:24 Ziua 4 - 29 iulie - Genova - Sanremo - Monaco - Nisa (340 km) Încă de când am plecat de acasă am avut un mare regret - nu am putut să o iau și pe prietena mea cu mine. Ea nu își poate lua atâtea zile de concediu în mijlocul sezonului turistic. Ne-am înțeles ca atunci când are câteva zile libere, să ne întâlnim într-unul dintre orașele prin care trec eu. Astăzi mi-a spus că urmează să aibă 3 zile libere la începutul lui august. Am stabilit că ne întâlnim în Barcelona. Eu am rezervat cazarea, ea și-a căutat biletele de avion. De unde nu prea îmi planific eu nimic în excursia asta, uite că acum trebuie să îmi “număr atent pașii” ca să fiu pe 1 august deja cazat în Barcelona. Adevărul e că abia aștept să ne revedem. Planul pentru azi e să merg până undeva lângă Nisa și să îmi găsesc cazare undeva lângă, la un preț cât mai rezonabil. Ies afară să aduc motocicleta în fața hotelului și am parte de prima surpriză - e cam înnorat. Tot cald (cât să transpir în continuare cu echipamentul pe mine), dar înnorat. Nu am făcut eu armata, dar fac acum o cursa contra cronometru să mă echipez, să pun bagajele pe motocicleta și ...la drum până nu începe ploaia! Drumul e la fel ca cel pe care am venit ieri în Genova - marea în stânga, iar șoseaua unduiește pe coasta muntelui care se vede tot timpul în dreapta. Eu tot sper să scap neplouat. Când am plecat de acasă mi-am luat așa mai mult “în glumă” și geaca și pantalonii de ploaie. Știam doar că merg numai pe marginea Mediteranei în mijlocul verii. Ei bine, chiar dacă am luat prea multe bagaje cu mine, uite că de astea de ploaie chiar s-ar putea să am nevoie. Încep să cadă câțiva stropi. Nu mă panichez prea tare... nu încă. Stropii încep să fie din ce în ce mai deși. Mă opresc numai ca să scot telefoanele și portofelul din buzunarele gecii și le pun în top box, în geanta de laptop. Geaca o țin în continuare mai mult deschisă, e cald, foarte cald. Văd că nu foarte departe mai înainte e soare și îi dau bice în direcția aia. Scap de ploaie, asfaltul e uscat, soarele strălucește. Mai merg un pic și din nou simt stropi pe obraz. Deja imaginația mi-o luase iar razna, mă și vedeam țopăind într-un picior să trag pantalonii de ploaie, p-orma geaca... Dar ia stai așa! Cum dracu? Doar în partea dreaptă? Mă uit eu mai bine și îmi dau seama că stropii ăia sunt de la furtunul rucsacului de hidratare. Nu îl închisesem cum trebuie. Mă felicit repede în gând pentru organizarea de care dau dovadă (și nici nu mi-o ia imaginația razna imediat, noooo), închid ca lumea minunea aia. Gata și cu “ploaia”. Drumul? La fel ca și până acum: în dreapta muntele, drumul săpat în coasta lui, curbe după curbe, în stânga strălucește tot timpul Mediterana. Din când în când apare câte un golfuleț în care e lumea la plaja. Stațiunile pline de turiști. La un moment dat în față apare o mașină de poliție. Brusc toată lumea merge de parcă atunci dă traseul și poligonul, chiar și scutericii care până mai devreme făceau toate drăciile posibile și imposibile. Nu trece mult și mașina de poliție se oprește. Toată lumea își reia veselă “dansul”. Pe măsura ce am tot înaintat spre nord stațiunile și localitățile prin care trec mi-au părut din ce în ce mai prospere. E și normal, înaintam din ce in ce mai mult pe riviera italiană. Intru în Sanremo și nu mai e mult până când trec în Franța. Măcar aici pot să vorbesc și eu limba ținând mâinile pe lângă corp. În sfârșit o să mă înțeleg și eu mai ușor cu localnicii. Să vedem, zic eu ca orbul și mă opresc la umbra unui portocal să îmi caut cazare. Îmi forțez norocul și încerc să găsesc ceva în Menton (prima localitate din Franța), cazare care să se încadreze în bugetul meu. Nicio șansă. Încerc alte localități ceva mai departe de mare și găsesc o pensiune într-o comună la vreo 30 km de Nisa - Levens. Fac rezervarea, plec mai departe și: Arrivederci Italia! Bonjour la France, bonjour Cote d’Azur! Prima localitate prin care trec – Menton. Acum înțeleg și eu repede de ce nu găsisem aici cazare care să se fi încadrat în bugetul meu. “Orășelul” asta e o stațiune care încearcă să țină pasul cu Monaco. Nu știu daca și reușește, dar foarte departe nu e. Merg mai departe, intru în Nisa. GPS-ul mă duce pe Promenade des Anglais. Nu poți să nu observi bordurile înalte de beton puse pe marginea trotuarelor ca să încerce (măcar) să prevină grozăvii ca cea de acum câțiva ani. Au murit atâția oameni! Si pentru ce? De ce într-un loc ca asta? Ajung în dreptul Hotelului Negresco, unul foarte “posh”, construit de hotelierul român Alexandru Negrescu (francezii îl cunosc drept Henri Negresco). De aici GPS-ul îmi indică să o iau în dreapta, spre cazarea mea. Adică din nou plec de malul mării și o iau spre munți, din nou drumuri cu serpentine, ace de păr, drumul e din ce în ce mai îngust. Mă cazez. Dezbrac motocicleta de bagaje. Procedez la fel și cu mine. Fac un binemeritat duș și ies să văd și eu încă o dată Nisa și Monaco. Asta înseamnă că trebuie să mă întorc pe același drum. Csf? Ncsf. Mă “sacrific”, asta e. Cum o fi să locuiești tot timpul aici și ăsta să fie drumul spre casa în fiecare zi? Trec din nou prin Nisa. Lume multă la plajă, relaxată, veselă...în vacanță. Ca și mine, doar că eu am o “misiune”. Să merg în Monaco. În vreo 20 km sunt acolo. Doi polițiști stau de pază la intrare, probabil mai mult ca să îți dai seama că (de fapt) atunci intri în principat. Străduțe înguste în ace de păr. Aglomerație mare, ambuteiaj de mașini din ce în ce mai scumpe. Doamne și domnișoare îmbrăcate după ultima fiță. Fac și eu ceva poze cu gândul la cei care locuiesc aici. Mulți dintre bogătașii lumii s-au adunat aici, în principal ca să beneficieze de taxe reduse, beneficiu pentru care sunt obligați să locuiască aici 6 luni și o zi în fiecare an. Și-au construit practic o cușcă de aur. Pot avea beneficiile astea atâta timp cât sunt "blocați" aici jumătate de an, în fiecare an. Casc și eu gura prin zona cazinoului. Fac și câteva poze. E deja târziu. Merg înapoi la motocicletă cu gândul de a mă întoarce la cazare. Ce idee îmi vine mie: ia să trec eu și cu motocicleta prin zona cazinoului. Zis și ...mai bine nu făceam. Nici nu ajung bine că doi polițiști mă opresc politicos. Bună seara, știți pentru ce v-am oprit? Habar nu am. Zona cazinoului (cea interioară) este spațiu privat, interzis pentru “două roți”. Habar nu aveam. Nu am văzut (iar!) indicatorul despre care spun ei. Cică să nu mai fac pentru că sunt pasibil de amendă. Îmi verifică toate actele, mă întreabă și “cu ce vă ocupați în viată?” (?!) și mă lasă totuși să trec mai departe. Cum intru observ și ce era cu interdicția asta. În zona interioară e “fashion show”: doamne și domni îmbrăcați la 4 ace, probabil după cele mai recente tendințe, terase cu șampanie fină, mașini cu prețuri de cinci 0-uri și între toate astea eu pe motocicletă, învârtindu-mă bezmetic să găsesc ieșirea ca o muscă intrată în cameră. Dacă sunteți prin zonă, vă rog eu să nu procedați ca mine.

@AlexAB Aseară am postat de pe laptop-ul meu care are macOS High Sierra (v 10.13.6). Astăzi am încercat și de pe cel de la serviciu (windows 10) și am avut același "succes".

@AlexAB More reply options - attcah files/choose file - attach this file (de aici deja incepe să apar thumb nail-ul unde poza este deja întoarsă) - add to post Mulțumesc anticipat pentru ajutor.

@iulianserban Legat de costuri - înainte să plec mi-am propus un buget de 150-160 euro / zi, în care să includ totul: cazare, mese, benzină taxe de drum și altele. În general am reușit să mă încadrez în bugetul ăsta, cu cateva excepții - în special cazările pentru zilele petrecute în Portugalia au depășit cu mult bugetul meu. Avand în vedere perioada în care am fost (sfarșit de iulie / august) mă așteptam să fie zile în care să găsesc cazare la prețuri nu tocmai rezonabile. Pană la urmă a fost OK, au fost doar cateva zile în care am cheltuit mai mult decat îmi propusesem. Prețurile pentru ferry au fost: 220 euro pentru cel din Malta în Sicilia și 150 euro pentru cel din Palermo în Civitavecchia + aceleași prețuri și la întoarcere. Pare absurd (și chiar așa și e) să plătești mai mult pentru cel din Malta în Sicilia unde distanța e mult mai mică decat la celălalt, dar aici nu prea ai alte variante (mai e o singură opțiune - un ferry din Malta în Catania, dar traversarea durează toată noaptea/ 8 ore și diferența de preț nu e chiar așa de mare). În mod sigur aș fi obținut prețuri mai bune la ferry dacă făceam rezervările cu mai mult timp înainte și pentru dus/întors (dar nu ăsta a fost planul meu pentru vacanța asta - habar nu aveam cand mă întorc). Ca să îți faci o idee: în mod normal, pentru un bilet de ferry Malta - Sicilia (cu retur inclus), pentru moto și pasager am plătit cu alte ocazii cam 120 euro. Taxe de drum nu am prea plătit. Am încercat să evit pe cat posibil autostrazile și am și reușit (cel puțin la dus). Mi-am notat prețurile pentru zilele în care am plătit autostrada (urmeaza poveștile din zilele acelea). La fel am plătit taxe de acces pentru podul din Lisabona (Vasco da Gama) și viaductul de la Millau (Franța), dar despre asta cand ajung cu povestea acolo. Nu am făcut mai mult de 350/400 de kilomteri pe zi. Am menționat costurile astea doar ca să îți poți face o idee. În mod sigur se poate merge și cu un buget mai mic decat atat, mai ales dacă stai și în camping (la mine nu a fost cazul, sunt complet antitalent și la așa ceva) sau dacă îți faci unele rezervări din timp (spre exemplu bilete de ferry dus/întors)...sau dacă ești (în general) mult mai organizat decat (nu)am fost eu. Urmează și povestirile pentru zilele următoare. Textul e gata, îl am deja. Am încercat să postez și pentru ziua următoare, dar pozele mă omoară pe mine - de fiecare dată cand încerc să le dau upload mi le întoarce pe toate cu fundul în sus. Trebuie să aveți ceva răbdare cu mine pană cand îmi dau seama cum pot să editez post-urile / să dau rotate pozelor pe care mi le întoarce invers.

Scuze pentru pozele alea învârtite în toate felurile. Se pare că sunt antitalent total în a le posta pe topic. Promit că încerc să le pun mai civilizat data viitoare - e enervant ca dracu' să le deschizi așa cum sunt astea din primul post. Toate pozele sunt făcute oricum numai cu telefonul, nu sunt cine știe ce expert în domeniu - se și observă ușor asta, nu? Cred că în cele din ziua următoare apare și motocicleta Văzându-le pe astea pe care le-am pus pana acum ați cam avea dreptate să credeți că am fost cu mașina (și în astea apare motocicleta undeva lângă ferry, cât eram la coadă, dar la halul în care am pus pozele...)

Nu știu alții cum sunt, dar eu de multe ori am citit pe aici, pe forum despre călătoriile pe două roți ale altora și de multe ori rămâneam „cu gura căscată„ de admirație și (un pic de) invidie în același timp. De ani de zile (cu mult înainte de a-mi face cont pe forum) am tot căutat aici informații despre domeniul moto – fiind la rândul meu începător. Poate o să pară amuzant, dar forumul asta chiar e un loc unde găsești multe informații utile dacă știi să le alegi și să faci abstracție de disputele mărunte care mai apar "ici și colo". Nu a durat foarte mult până să îmi încolțească bine în minte ideea de a motocili și eu în locuri noi și (de preferat) cât mai îndepărtate. De aici încolo, după aproape fiecare topic citit în secțiunea de călătorii în străinătate începeam să îmi fac în minte fel și fel de planuri – când, cum, unde șamd. Au fost multe povești frumoase pe aici care m-au impresionat – călătoria lui Mihai Barbu în Mongolia, ture în SUA (Route 66) și multe altele, dar dintre toate (nu știu de ce) mi-a rămas cumva în minte călătoria făcută de un băiat din București până în Portugalia – Lisabona / Cabo da Roca (și retur). Știam Lisabona, mi-a plăcut foarte mult orașul, așa că am rămas cumva fixat cu asta ca destinație. Acum nu îmi mai rămânea decât să rezolv și partea "CUM?" a călătoriei și asta era tot. "Nimic mai simplu" ați putea zice, dar în cazul meu partea asta a durat cel mai mult – vreo 2/3 ani de făcut planuri, economisit bani și multe altele. Când am avut timp - puteam să îmi iau zile de concediu – nu aveam motocicleta (încă) și nici banii necesari. Pe urmă, în anul următor aveam deja motocicleta, dar nu și banii. Un an mai târziu am plecat din țară (dar mi-am luat motocicleta cu mine) și de data asta nu mai aveam timp (nu aveam cum să îmi iau suficiente zile de concediu). Până la urmă, în vara asta părea că toate planetele se aliniaseră cum trebuie – aveam motocicleta cu mine, zile de concediu și economii suficiente (speram eu). După atâta timp deja aveam planul făcut – destinația era Portugalia – Cabo da Roca (cel mai vestic punct al Europei continentale). De data asta (și după atâția ani de făcut planuri peste planuri) deja mi se schimbase punctul de plecare. Nu mai plecam din București, ci din Malta unde m-am mutat de un an și jumătate. "Ochiometric" așa după o căutare pe Google maps credeam că o să fac cam 6500-7000 kilometri. Aveam să aflu mai târziu că o să fac, de fapt, puțin peste 8200 de kilometri în călătoria asta, în 27 de zile. În mare, harta ar arăta cam ca în pozele de mai jos. Nu am trecut ultima parte a călătoiei – Florența – Siena – Civitavecchia – Sicilia, am depășit cele 10 puncte din Google maps. După atâția ani de facut planuri peste planuri, ideea era să nu plec la drum cu prea multe rezervări – m-am gândit ca nu o să am nicio plăcere dacă sunt obligat să alerg vreodată spre sfarșitul zilei doar ca să nu pierd vreo cazare. Nu am făcut rezervare decât pentru ferry-ul din Malta în Sicilia (Pozzallo) și din Sicilia (Palermo) până în Civitavecchia (un pic mai la nord de Roma). Pentru cazări m-am decis că o să îmi fac rezervare în fiecare zi, în timpul zilei, în funcție de unde ajung, cât de mult îmi place pe acolo... Având în vedere că urma să fac asta în mijlocul sezonului turistic, m-am gandit eu că e posibil să nu găsesc întotdeauna cele mai mici prețuri, dar nu am făcut din asta o tragedie. Mi-am stabilit de la bun început un buget zilnic și, cu câteva mici excepții, am reușit să mă și încadrez în el. La fel și pentru biletele de ferry de la întoarcere – nu am făcut rezervări în avans pentru că habar nu aveam când anume o să mă întorc. Știam câte zile de concediu am, nu și cât or să îmi ajungă banii. Ziua 1 - 26 iulie Malta - Pozzallo - Palermo (320 km) Mă trezesc la 3 dimineata. Chior de somn, mă duct direct la motocicletă cu bagajele pe care le aveam pregătite de seara – o geantă care se fixează pe șa în locul pasagerului și top box-ul plin de 1000 de lucruri despre care nu știam eu sigur dacă o să am nevoie, dar cine știe...(greșeală de începător, aveam să aflu: să iei cu tine mult mai multe lucruri decât ai nevoie de fapt). Malta e atât de mare că după nici 7 kilometri sunt la ferry. Primul lucru ciudat - nu sunt obisnuit cu geanta pe locul pasagerului. Mă împinge / înghesuie în față înspre rezervor. Mă obișnuiesc (cu gândul ăsta) până la urmă și observ că are și un avantaj chestia asta - pot să mă sprijin cu spatele pe geantă. Primul lucru pe care l-am făcut greșit: am tipărit biletul față/verso. Nu e bine pentru că așa vor cei de la compania care are ferry-ul ăsta: o copie trebuie să iți rămână ție. Așa îmi trebuie, să-mi fie învățătură de minte dacă nu am ținut minte de alte dăți. Noroc cu un român care lucreaza la ferry, îmi tipărește el biletul și mă ajută cu check-in-ul. După 2 ore ajung în Sicilia. Mut ghidonul pe partea stângă - în Malta se conduce pe stângă. După mai mult de un an acolo sunt obișnuit cu asta, acum trebuie să mă obisnuiesc din nou să merg pe partea dreapta a drumului. Și asta cât mai repede. Merg cu un morcov înfipt undeva la început (încă nu sunt obișnuit cu geanta aia în spatele meu), dar pe urmă business is back to normal și încep să mă bucur de drum. GPS- ul își face de cap - la un moment dat ma bagă pe autostrada spre Palermo. Lasă ca ne împrietenim noi, acum abia ne cunoaștem. Merg vreo 70 km și aproape rămân fără benzină - merg vreo 46 km pe rezervă. Când ajung, în sfârșit, la o benzinarie deja mai aveam vreo 40 km și ajungeam oricum în Palermo...”ajungeam” teoretic pentru că benzina sigur nu îmi mai ajungea sa fac încă atâția kilometri. Ajung în Palermo - oraș mare, aglomeratie și mai mare, căldura...nu mai zic. Merg cu grijă printre râurile de scutere (sunt agil ca vaca între găini în comparație cu ei). Pentru ei casca e mai mult de feșiăn, să nu își ia amendă. Unii sunt mai rebeli si nu o au deloc. Sunt mulți care merg cu curelușa descheiată sau cu mobilul înfipt între obraz și cască (open face). Am văzut chiar pe cineva cum ținea în mers telefonul cu umărul la obraz (ca și cum ar fi ținut un receptor de telefon old-school). Nota bene: mă felicit pentru alegerea facută - aceea de a avea bagajul într-o geantă care se prinde pe locul pasagerului. Dacă aș fi avut side case-uri mi-ar fi fost mult mai greu să mă strecor prin traficul din oras. În felul asta m-am descurcat exact la fel ca acasă. Am avut mare noroc cu un coleg de servicu sicilian, Giuseppe care mi-a aratat multe locuri în Palermo, orașul lui natal. Cel mai frumos dintre ele mi se pare Monreale - o localitate aflată chiar la marginea orașului, pe munte. Au un dom/catedrală de unde se vede tot orasul, împrejurat de munți din 3 parți ca într-o potcoavă, iar în partea cealaltă e marea. E abia după-amiază, iar ferry-ul meu către Civitavecchia pleacă abia seară așa că am destul timp de pierdut. Mă retrag la umbră pe o terasă, comand ceva de mâncare îmi iau și o bere...poate mă ajută să mă mai dreg puțin după căldura asta. Mai devreme, înainte să urc spre Monreale, am dat o tură de reunoaștere în port să știu unde trebuie să merg pentru check-in. După ce am lălăit-o la umbră și „răcoare„ pe terasele din Monreale, cobor în Palermo, merg direct în port și sunt printre primii la coadă la îmbarcare. Totul merge șnur, n-am parte de peripeții aici. Seara asta o să o petrec pe ferry. Atenție mare la roamingul de date cât timp sunteți pe vas - cât timp e în ape internaționale ești conectat la un operator din afara UE. Costurile sunt pe masură. Fiind operator de telefonie extracomunitar NU ești anunțat când/dacă depășești un anumit prag la consumul de date. Cel mai bine e să ții roamingul de date oprit cât ești pe ferry. Nu am prea multe de făcut – deși pe vas au cinematograf, sală de păcănele, magazine și altele. De mâncat, am mâncat în oraș. Știam că pe ferry au prețuri puțin mai mari. Îmi iau o sticlă mare de apă și adorm cu ochii ațintiți la „opera de artă„ de pe peretele din cameră. PS: Nu mă pricep cum să rotesc pozele. Pe calculatorul meu totul e normal, dar când le uploaează pe topic le rotește cum vrea el.