Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Eurotrip 3'
Găsit 1 rezultat
-
Cu pletele-n vant. Prin vantu' din Alpi
un topic a postat Beatrice în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Pornind de aici, mi-am incheiat cu bine si a treia iesire prin Europa De data asta, planul nu “prea” a ramas cel initial, dar a fost mai bine asa, si o lectie pentru viitoarele “escapade”. Initial, trebuia sa plecam 7 insi la drum, pentru 13 zile, dar ne-am despartit dupa a doua zi, eu ramanand sa imi fac in continuare singurica traseul initial prin Alpi si prin Europa, cum am stabilit. Day 1: Plecam de dimineata din Bucuresti (cu o intarziere de o ora jumate, spre doua, ca de obicei). Day 2: Plecam din Novi Pazar in jur de ora 11 si o luam spre Dubrovnik. Am facut canionul Tara, in Muntenegru (fara 2 dintre baieti care au luat-o pe alta parte, dar in final au ajuns pe partea cealalta a canionului), dar pentru ca timpul ne presa si pentru ca ne-a prins o mare ploaie, am taiat-o direct Niksic – Trebinje – Dubrovnik; deh, cand esti cu mai multi, e imposibil sa nu trebuiasca sa faci un compromis, dar imi pare rau si acum ca am ratat Podgorica si Kotor… Ne-am cazat undeva dupa Dubrovnik, spre Spilt. Daca mergeti in zona, ideal e sa incercati sa va faceti rezervare din timp pe la niste pensiuni, daca gasiti, ca de obicei e totul ocupat in zona. Day 3: Plecam in jur de 12 din Dubrovnik, dupa uns lanturi si pregatit de drum. Ajungem aproape de Split in jur de ora 15.00. Din cauza caldurii si a plajelor de-a lungul coastei, baietii s-au oprit la o baie undeva aproape de Split, cu posibilitatea de ramanere acolo. Eu, nefiind fan plaja si ca sa fiu sigura ca nu mai pierd nimic din traseu in cazul in care ei ramaneau acolo, am luat-o in continuare spre Plitvice si m-am oprit la o cazare in Zadar, o pensiune la aproximativ 5m de tarm (adica banda de sens unic de 3m si cei 2m de curte, pana in strada). Super senzatie, sa stai noaptea sa auzi cum se lovesc valurile de tarm si de barcile si iahturile din “parcare”. Day 4: Din Zadar, o iau spre Plitvice, prin Gracac… Un lucru care-mi place extrem de mult la Croatia, este ca pe orice drum ai lua-o, oricat de parasit pare ca este, asfaltul este in 95% din cazuri perfect, iar peisajele superbe. In Plitvice ma mai intalnesc o data cu baietii si plecam spre Slovenia, cu gandul sa ne cazam undeva dupa granite, dar pentru ca deja se inoptase si incepuse si ploaia, ne-am cazat aproape de Karlovac, tot in Croatia. Day 5: Din Karlovac trebuia sa recuperam o zi si sa ajungem in Trento, Italia. Plecam in jur de ora 11.00, dupa ce unul dintre baieti s-a indurat sa imi lege si mie gipiesul la baterie, sa am si eu totusi traseul. Ne-am cazat undeva aproape de Ponte di Legno, in Male, la Liberty Hotel, deci inca eram in grafic Day 6: A doua zi plecam in jur de 10.30, facem Passo di Tonale, urcam Santa Caterina si ajungem in Bormio. Cumva tot ne-am despartit pe drum, dupa 30km, dar cu 2 dintre baieti m-am regasit pe drum si cu restul in Bormio. Aici, incepuse sa dea 2-3 picaturi, iar baietii s-au hotarat sa astepte sa “treaca” ploaia de munte intr-o cafenea. Eu am continuat cu Tirano, vizitat San Moritz, Albulapass, San Bernardino Pass, si traseul Bellinzona – Domodossola care este de vis… Day 7: Plec la ora 10.00, si am luat-o usurel spre Brig, Elvetia, o parte din Furkapass, apoi Grimselpass, unde am vazut si niste nevastuici dragute, Sustenpass, Gotthardpass, Oberlappass, Versam, Chur, unde m-am oprit la o “cina” la Burger King si i-am asteptat si pe restul in jur de o ora si jumatate, ca “erau aproape”… Apoi in sfarsit ne miscam dupa inca 30 de minute, plecam impreuna, dar cumva pana la iesirea din Chur ne despartim iar. Day 8: Plec la ora 10 de la hotel, cu directia Nauders, Austria, sa vizitez castelul. Fix cand ajuns langa castel, ma intalnesc si cu ceilalti pentru ultima data Castelul era inchis din pacate si nu s-a putut vizita nimic… Intre timp a inceput o ploaie mocaneasca, specifica muntelui. Baietii s-au cazat acolo, iar eu m-am dus mai departe, si in 12km asfaltul era uscat, uscat, asa cum stiam ca va fi, ca la munte… Am coborat in Malles, am intrat in Livigno prin tunelul Munt la Schera si am vizitat orasul. Am facut pasul Stelvio (tot) si apoi m-am cazat in Merano la o pensiune. Ceva de mentionat: cum se termina Stelvio, in primul oras este un nene sculptor, pictor, scriitor, poet, care si-a amenajat o gradina cu tot felul de pietre pictate in fel si chip, tot felul de totem-uri si aranjamente de fiare vechi si oase care intruchipau oameni si diverse animalute. Extrem de impresionant muzeul omului, facut printre rosii, varza si castraveti. Noaptea cred ca pare destul de dubios, ca un cimitir. Day 9: Plec mai departe catre Koflach, Austria, prin pasul San Leonardo si pasul Giovo… In pasul Giovo am trecut literalmente printr-un nor iar cand am ajuns sus, am privit in jos la ceilalti nori de la altitudini mai joase si cum se formau. Senzatia este de nepretuit… De la Judenburg la Koflach drumul este de vis, numai curbe, nu cred ca motoru’ a stat drept mai mult de 100m pe portiunea aia. In Koflach am ajuns in jur de 18.00 si pentru ca era prea devreme, m-am dus si pana la Graz. Day 10: Plec la ora 10.30, dupa ce gazda din Graz imi arata un traseu alternativ pe care il fac motociclistii foarte des pe acolo (un fel de Cheia-Siriu), fac turu’ orasului si al parcului, si plec pe traseul stabilit cu o seara inainte, pe la Lavamund, si apoi prin pasul Loiblpass, cu intentia sa ajung la Bled, sa vizitez parcul national. Aici, dupa ce am mers 10km pe un drum dubios, ajung undeva unde se repara strada, fara o alta cale de acces catre parc (cel putin oamenii nu au stiut sa imi indice una, din ce m-am inteles cu ei). Am facut cale-ntoarsa si am continuat drumul spre capitala Ljubljana. Dupa ce am vizitat putin orasul am pornit spre Zagreb, Croatia. In Zagreb, mi-au placut foarte mult “maidanezii” din capitala – aricii. Sunt la orice pas, printre blocuri, in parcuri, pe strazi, si te lasa sa pui mana pe ei si sa ii iei in brate. Day 11: La ora 10.30 plec din Zagreb si urc in padurea din nordul orasului, pe stradutele cu sens unic, numai curbe stranse si serpentine, si de unde poti vedea intreg orasul. Opresc sus, fac o poza si... Cam atat am apucat... Plec mai departe, intr-un final, spre Banja Luka – Travnik – Sarajevo. De la Banja Luka pana putin dupa Sarajevo se vad urmele razboiului… In Travnik sunt inca blocuri cu urme de gloante in ele, case daramate, blocuri bombardate; dupa oras, spre Sarajevo, o casa din 5 este bombardata si lasata asa, sau cel putin cu urme de gloante. Restul au fost renovate complet si sunt ca niste casute din povesti, cu flori si iarba taiata la milimetru (ca de altfel in toate tarile, mai putin Romania). Pana si in Sarajevo mai este cate o cladire picata, dar ascunsa bine de panouri. In Sarajevo am inceput sa ma simt ca acasa: catei cu burtica-n sus la soare (doar ca astia au burtica, nu ca ai nostri), miros de paine de la brutarii, piete in oras cu mirosul specific de legume si fructe, parfumuri de la femei, si oameni care mai vor sa-ti dea cate-o teapa. Day 12: Plec din Sarajevo in jur de 12.00, cu directia Belgrad. Ce sa zic, Bosnia are drumuri, oricum mai multe decat avem noi, problema este asfaltul. La fel ca si anu’ trecut, mi se pare ca este maxim de alunecos; chiar si in curbe largi, pe care le luam oricum cu viteza mica, mi se parea ca pierd spatele, in conditiile in care in restul tarilor aproape ca am atins capatu’ cauciucului… Pana la urma, ajung in Belgrad, vizitez ce pot pe caldura aia, si apoi ma bag la adapost intr-o cafenea, pentru vreo ora jumate. Cand s-a mai dus caldura, am pornit spre Romanica, iar la noi la granita, a fost singura data unde au vrut sa ma controleze “autoritatile”…Trec de vama, ma cazez la Oravita, dar intre timp, seara ma gandesc sa o iau pe la Cazanele Dunarii ca mi se paruse mie la un moment dat ca cineva a zis ca e facut drumul. Si da, e facut. Praf. Day 13: Cum ziceam, da, avem si noi o "coasta" doar ca nu e drum sa o iei pe acolo, da, avem si noi o apa, doar ca e mai mult mal, da, avem si noi stanca pe margine, doar ca jumate se afla cazuta pe drum, da, avem si portiuni cu asfalt bun, doar ca e nisip pe toata lungimea benzilor, si in curbe, nu oricum. Hardcore. In caz ca nu am reusit sa va plictisesc, intreaga poveste si mai multe poze gasiti si aici: https://www.facebook.com/beatrice.teodorescu.7/media_set?set=a.817453031628390.1073741845.100000911017936&type=3 Sa fiu sincera, am redescoperit si eu dupa +40.000km farmecul de a merge singur si cel putin pentru ture de genu' asta, lungi, pentru mine e cel mai bine. Cat despre excursie, ca si cost total (stiu ca unii o sa ma injure si unii o sa spuna ca exagerez ) am ajuns pe la vreo 700E (m-am intors acasa cu mai mult 300E din aproape 1100E cat aveam la mine si pe card). Deci, ideea e ca se poate si cu bani putini, mai ales daca ai noroc pe drum, cum am avut eu. Daca si la anu' nimeresc la fel, de la inceput, cred ca 6006km si 13 zile, cat a avut tura asta, ii scot la 450E =))))
