Caută în comunitate

Canada & USA: Los Angeles, San Francisco, Seattle, Vancouver, Winnipeg pe un Tiger 800XCx (P.2/2) Dupa cum am promis, aici va prezint Partea a II-a a jurnalului meu de calatorie prin Canada si SUA cu un Triumph Tiger 800XCx. Prima parte, Winnipeg – Los Angeles, o puteti citi la link-ul de mai jos: https://motociclism.ro/topic/757174-canada-usa-winnipeg-los-angeles-10300-km-pe-un-tiger-triumph-800xcx-p12/ Luni 28 mai, 2018 – Zona “Los Angeles” Prima parte am incheait-o cand am ajus pe coasta de vest a Americii, in zona Santa Monica / Pacific Palisades. Incepe partea a II-a... Dupa ce am facut cateva poze si am admirat peisaul, dar mai ales am recules excursia si faputl ca am ajuns asa de departe de casa pe doua roti, am inceput sa caut un loc de camping. Am tot mers in nord, pierdandu-ma in peisajele mirifice, pana am ajuns la Lacul Cachuma. Daca stau sa ma gandesc e destul de departe de Los Angeles, mai precis peste 200 de km distanta pana in Downtown LA. Am ajuns deststul de tarziu acolo si toate locurile de camping erau ocupate. La intrare in park, un US Park Ranger a venit la mine si a zis ca parcul e inchis. I-am zis “Domnule, eu nu pot sa mai merg mai departe. Sunt extenuat. Am sa mor pe drum daca ma bag noaptea asa de obosit. O sa dorm pe iarba daca trebuie, dar nu mai merg. Intr-un ton tipic American “Ah, nu vrem asa ceva. Nu vrem sa te avem pe constinta. Nici o problema, poti sa-ti pui cortul ori unde vrei pe iarba (nu in loc amenajat) dar nu ai voie sa faci foc.” Tipul a fost foarte misto la faza asta. Fata de Romania, in America sunt foarte stricti cu locurile de camping. E stupid intr-un fel, ca au loc cat cumprinde, dar vezi tu; “Rules are rules” cum zic ei. In fine, a doua zi, luni dimineata m-am trezit, mi-am impachetat lucrurile si am pornit inapoi spre Los Angeles, mai bine zis spre Cypress, California, un oras mic langa Los Angeles / Anaheim. Am fost inviatat de o fosta colega, Nicoleta, (romanca) din Alba-Iulia sa stau la ea acasa. Nu o vazusem de peste 25 de ani, dar cumva ne-am regasit pe internet. Ca fapt divers, invatatoarea noastra (clasele I – IV) e acum soacra mea. Am zis ca ajung la ea acasa in jur de ora 16:00. Asta mi-a acordat timp destul sa vizitez mai multe locuri din zona Los Angeles, precum Santa Barbara, Oxnard, Ventura County, Malibu si Santa Monica. Locul meu de camping: Cachuma Lake. Pare a fi amenajat, dar acolo erau altii... intre timp plecasera. Eu eram undva la margine langa gard, pe langa un loc “ne-amenajat”. Dupa cum va imaginati, m-am oprit foarte des sa fac poze si sa admir peisajul. Am cunoscut o gramada de motociclisti. Toti au fost foarte impresionati ca am venit tocmai din Canada pe doua roti. Un tip care l-am cunoscut, (Jay) un inginer de aviatie la United Airlines era cu motorul lui acolo si mi-a zis sa merg dupa el ca ma duce la un bar pe plaja “Neptune’s Net” care este foarte popular cu motociclisti. Era o atmosfera foarte misto. Parca eram in filmul “The Fast and the Furios”, dar cu motociclete. Erau tot felul de grupuri de motociclisti. Erau baietii cu Harely Davidson intr-o parte, asiaticii cu motocicletele sport Japonze, fel de fel de grupuri si “cluburi” care nu are rost sa le descriu, noi astia cu motoare de aventura si weekend si multe alte “diversitati”. Toata lumea era amabila si bucuroasa sa-si imparta pasiunea de motociclete cu alti tovarsi. Am baut o bere fara alcol (O’Douls) am macat peste si cartofi si am povestit multora excursia mea din Canada in California. Intr-un final mi-am luat ramas bun de la Jay si am pornit spre Cypress, California sa ma intalnesc cu Nicoleta. Point Mugu, California, in drum spre Malibu: Neptune’s Net, barul de motociclisti: Peste, Cartofi pai si bere fara alcol: Am mers pe coasta Pacificului, prin Santa Monica, downton Los Angeles si intr-un final la Cypress. M-am oprit la un magazin si am cumparat o sticla de Whiskey pentru gazde (eviden, nu poti sa mergi cu mana in poponeata) dupa care am ajuns acasa la Nicoleta si Xavier (sotul ei). Eu, Nicoleta si fratele ei (R.I.P.) Florin am fost colegi clasele I-IV in Alba-Iulia, inainte sa plec in Canada. Tatal ei a fost coleg cu tata la IMR in Romania pe vremea lu’ Ceasca, etc. A fost o reverdere faina. Am facut gratar, bere fara numar si am avut o seara misto de tot impreuna cu ea, familia ei si prietenii ei din Los Angeles. Marti 29 mai, 2018: Cypress – Los Angeles – Beverly Hills – Hollywood – Malibu - Carpinteria A doua zi Nicoleta m-a plimbat prin zona si mi-a aratat Cypress si zona din apropiere. Am avut ocazia sa vizitez si Anaheim Police Department. Baiatul ei, a intrat ca si Explorer Cadet (varsta 14 – 21) ani pentru tineri care vor sa intre in departamentul de politie a orasului. A fost misto. Unul din sergentii de politie mi-a aratat sediul si am vorbit despre experienta mea ca pilot de ambulanta in nordul Canadei. A fost foarte curios sa auda experientele mele si munca care am facut-o in colaborare cu politia federala Canadian (RCMP – Royal Canadian Mounted Police ) in misiunile de aero-ambulanta. Cypress California: Dupa ce am mancat pranzul impreuna, mi-am luat la revedere de la Nicoleta si familia ei. M-am suit pe motor si am plecat spre Los Angeles International Airport (LAX). Nu e nici un secret ca aviatia e prima mea pasiune si iubesc avioanele. Si in ziua de azi imi face placere sa merg “plane spotting” la aeroport. In Los Angeles este un loc foarte cunoscut “In’NOut Buger”, pe Bulevardul Sepulveda, langa Pista 24R. E un loc foarte fain sa mananci un hamburger bun si sa te uiti la avioane. Un “All Nippon Airways” (ANA) Boeing 777, si Tiger-ul meu: Eu si alt Boeing 777 at LAX: Din nefericere, vremea in Los Angeles are fost destul de urata comparand cu zilele perfecte de soare in sudul Californiei. Cerul era inorat si vizibilitatea destul de scazuta. Dupa ce m-am delectat putin la LAX (de parca nu vad destule avioane) si am mancat un burger de la In’N’Out am plecat spre faimosul Beverly Hills unde m-am holdbat la casele bogatilor si am facut o gramda de poze. M-am oprit la o cafea, iar in spatele meu parcase un tip cu un Laborghini (Aventador? cred). Tot timpul m-am considerat un om norocos. Am cam tot ce mi-am dorit in viata, dar nu cred ca sunt multi oameni care merg in Beverly Hills si imprejur sa nu se simta putin saraci in comparatie cu luxul si abundenta de avere din zona. Mi-a adus aminte de serialul adolescentei noastre Beverly Hills 90210. Dupa cafeaua in Beverly Hills m-am dus spre Hollywood si am urcat dealul la Observatorul Griffith. A fost fain peisajul dar de abea vedeai semnul faimos cu “Hollywood”. Am vrut o poza cu motorul si semnul dar nu s-a ivit. N-am gasit un loc bun. Beverly Hills, California: Faimoasa strada “Rodeo Drive”, unde o poseta de dama costa mai mult decat motocicleta mea Incredibil... Beverly Wilshire – Hotel de 5 stele. O noapte acolo e cam $700 - $800 dolari (in medie). Griffith Observatory: Vedere spre Downtown Los Angeles. Nici nu se vede bine din cauza vizibilitatii reduse: Hollywood: Daca incercati sa va uitati atenti se vede ceva din Hollywod Sign: Planul meu in seara asta a fost sa merg la Malibu Beach RV Park, dar a fost plin. Nu au avut nici un loc liber, asa ca a trebuie sa contiunui traseul spre nord. A inceput sa ploaie la un moment dat si nu am avut nici un chef sa stau in cort. Intr-un tarziu, ud si obosit m-am oprit in Carpinteria. Am decis sa sta un hotel. Mi-am dat jos cutiile si dry bag-ul de pe motor, mi-am pus prelata pe el si am intrat in camera de hotel. Am facut un dus cald si am adormit la scurt dupa aceea. Miercuri 30 mai, 2018 – Carpinteria, California to King City, California A doua zi, mi-am pus bagajele pe motor si am plecat la drum, putin mai intarziat decat imi planificasem. Am simtit ca nu am progresat asa de mult pe cum am planuit. Mai aveam 9 zile pana cand trebuia sa ajung in Winnipeg, si am simtit ca am cam “la-la-ito” prin Los Angeles. Am stiut ca drumul spre Vancouver va fi epic si nu am vrut sa ma grabesc. Din pacate vremea nu a fost chiar asa de buna. A ploat sporadic. Am mers din Carpinteria spre Gaviota, trecand pe la Vandenberg Air Force Base, Santa Maria si intr-un final la Pismo Beach. Ca fapt divers, cu 7 luni in urma visitasem acelasi oras cu sotia, intr-un RV inchiriat. Dupa Piso Beach am continuat spre Morro Bay. “Vandenberg Air Force Base”, baza aereana si locul de lansare a rachetelor, Taurus, Minotaur, Atlas V, Delta IV, Titan IV, etc. precut rachetele SpaceX’s Falcon 9. Sunt absoltut fascinant de explorarea spatiala si mi-as dori mul sa vizitez aceste locuri, dar nu cred ca as avea vreo sansa ca “civil”. M-am oprit la o cafea / pranz in Morro Bay. Barba creste in continuare: Planul era sa continui spre Big Sur, California, dar din pacate Drumul nr. 1 era inchis datorita unei alunecari de teren in zona Mud Creek (langa Lucia), drumul fusese inchis de mai bine de un an. A trebuit sa ocolesc vreo cateva sute de kilometri bune, dar s-a dovedit a fi cea mai misto parte a zilei. Vremea s-a imbunatatit substantial, iar dupa ce am virat la dreaptea (est de coasta Pacificului) am intrat pe niste drumuri si privelisti incredibil de frumoase. Dealuri pline de vita de vie si vinarii care semanau cu ce vezi in Europa. In multe locuri, cu exceptia drumurilor “mari” tipic Americane, aveai impresia ca erai in Toscana. Absolut superb! Mi-ar fi placut sa stau o noapte la o pensiune prin zona dar a trebuit sa continui drumul. Vinarii in sudul Californiei. Zona e foarte cunoscuta si renumita ca producator de vinuri excelente. Da fi un pic “Italia” nu? Ferme, culori, peisaje... In apropierea orasului “King City”, California: Am continuat spre Lacul Nacinimiento, Lockwood si intr-un final am ajuns in King City. Deja era destul de tarziu si cu toate ca am gast un loc de camping destul de ieftin am vrut sa stau la un motel. Am vrut sa dorm intr-o camera calda, sa fac un dus lung si sa vorbesc cu fetele in Romania. Pe langa asta, nu am vrut sa-mi instalez iara cortul pe noapte. Am dat banul si am stat “in lux” la un motel local In parcarea motelului, era o echipa de baieti (constructori) care erau cazati acolo in cadru de serviciu, iar cei de la hotel au organizat un gratar pentru ei. M-au invitat si pe mine, asa ca am mancat carne buna, am baut bere si am mai schimbat ceva vorbe cu ei, majoritatea fiind mexicani veniti la munca. Oameni de nota 10, nu cum ai face unul sau altul sa “para”.... (fara sa bat prea multe apropouri politice). Joi 31 mai, 2018: King City, California - Point Rayes Station, California M-am trezit a doua zi dupa un somn de mai mult de 9 ore, am facut un dus rapid si m-am suit pe motor, pornit sa ajung in San Francisco. A fost una din cele mai frumoase zile de mers. Vremea a fost perfecta (putin racoare, dar am fost echipat bine). Am trecut prin niste locuri si pesiaje de vis. Dimineata am inceput “pedalarea” prin campiile agricole de la poalele dealurilor. Sute de km patrati de varza, salata si alte zarzavaturi. Erau zeci si zeci de oameni care lucrau, majoritatea (pun pariu) emigranti, ca mine. M-am gandit mult de unde sunt omanii astia, de unde vin, ce familii au, etc. Ma uitam la ei ce greu lucrau iar eu “bine mersi” in vacanta, cu un motor de $15.000 dolari intr-o vacanta de 25 de zile in “jurul” Americii; o excursie care costa mai mult decat faceau oamenii astia intr-un an in tara lor de bastina. Vedeti, ma comparam eu la un moment dat cu tipul din Beverly Hills cu Lamborghini Aventador, dar m-am comparat si cu saracii oameni care lucrau in genunchi in recolta de varza si caldura insuportabila. De multe ori trebuie sa ma opresc putin din alergatul asta “pentru mai multe” si sa ma bucur de ce am. Faptul ca am libertatea (politica si financiara) sa vad lumea este ceva fantastic. Sunt foarte recunoscator la sansele care mi le-au oferit parintii mei aducandu-ma in Canada la varsta de 12 ani. Nu le-a fost deloc usor, dar au facut-o sa avem (eu si sora mea) o viata mai buna. E firesc, nu? Fara indoiala multi din voi aveti copii, si pana la urma ei sunt motivul pentru care traim. Recolte la vest de King City, California, in drum spre Carmel Valley: Am trecut prin Monterey County, Sycamore Flats, Jamesburg si Carmel Valley. M-am oprit sa iau pranzul (putin intarziat intradevar) si sa admir peisajele si sunetele naturii. In drum spre Carmel Valley: Carmel Valley: Eu si caciula cu BMW Mottorad O gramda de motociclisti m-au intrebat “Cei cu BMW cand tu ai Triumph? In America “brand loyalty” e important. Nu poti sa ai Harely Davidson si sa ai sapca cu Honda Pe motor: Am continuat prin Rancho Tierra Grande, Quail Meadows iar intr-un sfarsit am ajuns iara pe coasta Pacificului, in zona localitatii “Carmel by the Sea”. Am continuat pe Pacific Coastal Highway, fara indoaiala cel mai frumos drum pe care am condus vreodata. Cuvintele sunt de prisos. Las pozele sa vorbeasca dar pot spune ca nici ele nu pot descrie cum e sa mergi pe acolo. Daca vreodata aveti posibilitatea sa faceti acest drum il recondand din toata inima. Sunt sigur ca sunt si altele in lume, dar sigur asta e in top 10. Am trecut prin Monterey, Santa Cruz, Pescadero, Pacifica si in sfarsit ajungand in celbrul San Francisco. Am vrut foarte mult sa stau o noapte in oras, dar i-am promis sotiei ca vom merge impreuna si vom sta un weekend acolo, asa ca am decis sa continui spre nord si sa gasesc un loc de inoptat. Evident am trecut peste Golden Gate Bridge, podul iconic al orasului. Tin minte pe vremuri, pe la inceputul anilor 90s cand era la televizor show-ul ala cu Michael Douglas “Strazile din San Fracisco”. Cat imi doream atunci sa vad si eu orasul, si intr-un final am ajuns, cu toate ca n-am stat sa-l vad, dupa cum am explicat mai sus. Dupa ce am trecut de pod, am mers prin Marin City, Muir Beach, Stinson Beach ajungand in Point Rayes, California. Aproape de localitatea “Carmel by the Sea”: Far maritim (lighthouse) la sud de San Francisco: Golden Gate Bridge. Evident a trebuit sa ma opresc sa fac cateva poze: Downtown San Francisco, in fundal. Poza facuta la nord de Podul Golden Gate: Alt stop, cu peisaje mirifice. A fost cea mai great parte a drumul; faptul ca tot voiam sa ma opresc sa fac poze: Odata ajuns la Point Rayes, am decis sa inoptez acolo. M-am oprit la un supermaket si mi-am cumparat mancare, bere (evident) si alte maruntisuri, dupa care m-am intors cativa kilometri inapoi spre sud unde mi-am instalat cortul la Olema Campground. Am cunoscut un cuplu de pensionari Canadieni (din Quebec, partea franceza a Canadei) care erau acolo cu rulota. Linga mine erau instalati su un cuplu din nodrul Americii (Minnesota parca) cu care am petrecut seara in jurul focului si cu berea / vinul in mana. Fiecare au avut povestiile lor. E una din cele mai faine lucruri sa intalnesti oameni si sa cunosti un pic din viata lor. Excursia asta ar fi fost, intradevar, mult mai frumoasa daca eram cu un grup de prieteni, dar si solo a fost misto. Am fost fortat sa imi “fac prieteni” noi si sa fiu sociabil cu oameni necunoscuti. Acei doi dineri din Minnestota mi-au povestit multe despre excursiile lor mai ales despre festivalul Burning Man, un loc unde am vrut sa merg de mult timp. Intr-un tarziu m-am retras in cort si am adormit bustean. Berea si vinul cred ca au avut ceva de a face cu asta Point Rayes, California: Vineri 1 iunie, 2018: Olema Campground - Albion, California M-am trezit a doua zi putin mahmur, dar cateva pahare bune de apa, o ca fea si cateva ore de relaxare in soare, o plimbare scurta prin padure si muzica in casti m-au recuperat. Vreau sa reamintesc ce idee si “investitie” buna a fost sa dau $300 pe salteaua de dormit. Extrem de comfortabila si mi-a salvat spatele. Avand in vedere ca majoritatea noptilor le-am petrecut in cort, si-a facut banii... Si in ziua de azi o mai folosesc cand am multi musafiri si trebuie sa dormim “la prici”. Tabara mea la “Olema Campground”. Apropo de cortul MSR. Mi-a placut dar e putin cam mare. Eu am MSR Hubba Hubba, care e de 2 persoane, dar mi-ar fi placut sa am unul de o persoana, mai mic si mai usor de strans. O plimbare prin padure. Dupa ce am plecat din camping a doua zi, am reluat directia nord, spre Oregon, mergand pe incredibilul Pacific Coast Highway, trecand prin Sanoma County, Salmon Creek, Timber Cove Gualala si Manchester, ajungand in Albion, California. Drumul? EPIC! Peisajul? EPIC! Experienta? EPIC! Pozele de mai jos arata doar o parte a povestei. E imposibil sa explic in cuvinte si poze cat de misto a fost. Pacifc coast: Triumph-ul meu “admira” peisajul. In partea cealata a Pacificului i-am facut cu mana sorei mele, in Brisbane Australia. Wow! Ce drum!!!: Curbe, curbulinte, uracari, coborari, si Pacificul... Foarte tare! Eram ca un copil intr-un parc de distractii. Elk, California: Am ajuns la intrare in Albion, California unde m-am instalat la Albion River Campground. Era inca dupa-amiaza, si nu m-am grabit deloc sa imi instalex cortul si restul lucrurilor. Am deschis o bere, am puza muzica la difuzorul portabil si m-am apuc de treaba... incet... Intre timp mi-am intalnit doi “vecini” de camping. Un tip mai invarsta (peste 60 de ani) din Franta venis cu bicicleta (cu pedale) din Panama si mergea in Alaska. Nu mi-a venit sa cred. Era in forma extraordinar batranul. M-a facut de rusine cu burta mea de iubitor de halba... la 38 de ani... Celalat tip era un Englez de varsta mea care avea un Ford Mustang decapotabil. Se vedea ca era inchiriat. L-am intrebat cu ce ocazie, si mi-a zis ca s-a mutat din Londra in Boston, si acum a venit o saptamana pe coasta de vest sa faca tura cu decapotabila. Interesant e ca a fost avocat in Anglia, dar in America a zis ca vrea sa-si deschida un atelier de tatuaj. Foarte interesant, sa treci de la o meserie la alta extrema. Bravo lui, isi transforma pasiunea in munca. La fel si eu am facut. Din pacate cand iti de multe ori pasiunea se pierde odata ce o faci in servici; cu mici exceptii. In acea seara am avut parte de un apus super misto pe malul oceanului, apoi am stat toata seara la foc cu noii mei amici si alti tursisti. Am tras pe dreapta si am adormit imediat. Un pod (Pacific Coast Highway) langa camping-ul nostru: Pod de lemn (PCH): Apus de soare, in inlet-ul nostru; un mini fiord: Albion River Campground: Sambata 2 iunie, 2018 – Albion, California to Crescent City, California M-am trezit a doua zis si dupa un mic dejun romanesc (omleta, slanina, ceapa si cafea “extra strong”) mi-am luat ramas bun de la avocatul englez si batranul cu bicicleta si am intrat iara pe PCH (Pacific Coast Highway). N-am avut nici o destinatie sau punct anume care am vrut sa-l ating in aceasta zi. Am zis merg pana se face seara si inoptez acolo. Am trecut prin Fort Bragg, Newport, Rockport iar la un moment dat drumul a parasit coasta oceanului, indreptandu-se spre Leggett, California. Popasuri din 10 in 10 km, unde poti sa tragi pe margine si sa admiri peisajul: Coasta Pacificului: O chestie interesanta, care nu stiu daca am mentionat pana acum: chiar daca eram destul de sud, si in California, temperaturile pe coasta Pacificului erau destul de scazute. In medie cam +15*C. Am fost echipat corespunzator, deci nu am avut probleme. A trebuit totusi sa utilizez straturile de “haine / echipament” care de obicei le pun doar toamna. La scurt timp dupa ce am parasit coasta, a inceput sa mi se faca cald foarte repede. La un moment dat am crezut ca m-am imbolnavit si fac febra. In mai putin de 30 de minute, temperatura a crescut de la +16*C la +30*C. E incredibil ce efect are apa asupra temperaturii (Nu ca nu as sti asta, dupa cursuri de meteorologie “cit cuprinde” in academia de aviatie) dar totusi a fost un soc termic. A trebuit sa opresc, sa-mi dau jos cateva straturi de haine si sa continui pe drum inainte. La scurt timp am ajuns in alta zona absolut mirifica, prin padurile cu “Giant Redwoods”, copaci imensi. Am trecut prin parcul “Avenue of the Giants”, langa Humboldt Redwoods State Park (Weott, California). A fost fascinat. M-am simtit ca o insecta fata de copacii aia imensi. Erau ca niste monumente. Cred ca nici Brancusi nu putea sa-i faca mai frumosi. Nu mai tin minte exact care era limita de viteza, dar sunt sigur ca nu mergeam mai repede de 40km pe ora. Vroia sa savurez fiecare secunda. M-am oprit de zeci de ori sa fac poze. Avenue of the Giants: Avenue of the Giants: Avenue of the Giants: Avenue of the Giants: Avenue of the Giants. Oare unde-i Triumph-ul meu?: Orele au trecut ca minutele si “imediat” drumul a revenit pe coasta. Iara pune haine pe tine, temeratura +15*C. Eram prin zona Eurka, California, mergand spre granita intre California si statul Oregon. Deja incepea sa se intunece si temperatura a scazut pe la +10*C. Mi s-a facut cam frig si n-am avut nici un chef sa instalez cortul. Am gasit un motel ieftin, pe malul oceanuli la intrare in Crescent City. Am incercat sa gasesc un camp site, dar nu am gasit, oricum nu mi-a parut deloc rau. M-am cazat la Crescent Beach Motel. Inca odata m-am bucurat ca am un pat cald, dus si am vorbit cu sotia in Romania, care se trezise (era dimineata in tara). Inapoi pe Pacific Coast Highway, la sud de Crescent City, inainte sa ma cazez: Duminica 3 iunie, 2018 – Crescent City, California to Wakoda Beach, Oregon A doua zi am plecat de la motel destul de repede. In mai putin de 30 de minute am trecut granita din California in Oregon. Am mers prin Brookings, Gold Beach, Port Orford, Coos Bay, Florence si catre Wakoda Beach. Intrare in statul Oregon: Peisaj Superb: Oregon: Oregon: M-am oprit sa mananc in Bandon, Oregon la Tony’s Crab Shack. Un lucru care nu prea am spus pana acum e cat de buna a fost mancarea, mai ales cea facuta proaspat din “recolta zilei”. Peste, fructe de mare, etc. Am mancat in fiecare zi “Clam Chowder” o supa groasa de peste si alte minunatii maritime. Nu a fost ieftin, dar s-a meritate. Tony’s Crab Shack in Bandon, Oregon: Din Bandon, I mers inca vreo 135 de kilometri pana la Sea Lion Caves (Pesterile cu Morse), langa Haceta Head lighthouse, la nord de Florence, Oregon. Peisajul... pai cum credeti ca a fost? M-am plictist de aceleasi adjective sa descriu dar a fost EPIC... iara... dinou... again... encore... Cu toate ca nu am mers in pestera, fiind putin presat de timp, am vazut morsele (cred ca Sea Lions sunt morse... nu? Nu sunt foci, clar...) Langa Sea Lion Caves, cu Haceta Lighthouse in fundal: Haceta Lighthouse. Vedeti morsele??: Spre seara am ajuns in Wakoda Beach, si mi-am instalat cortul la Tillicum Beach Campground. Am avut un loc superb, chiar langa plaja. Pe langa asta, am cunoscut un cuplu din sudul Californiei, el si ea, doi hippies cam pe la 45 de ani care venisera acolo cu rulota. Ne-am inteles de minute. Am facut gratar, am ascultat la muzica, am baut bere si vin cat cuprinde, am zis povesti, bancuri si ne-am distrat destul de misto. Pe langa asta, am fost cu tipa pe plaja si ne-am uitat la apus. El a intrat in vorba cu ceva mojneag si a uitat de el A fost o zi si seara super, avand in vedere ca era si ultima mea seara pe coasta Oceanului Pacific. De aici incolo trebuia sa fiu putin mai disciplinat cu progresul meu. Mai aveam inca 3000 de km de mers pana acasa si doar 5 zile. Sotia mi-a zis “Mergi si faci ce vrei tu 24 de zile, dar pe 8 (iunie) sa fi acasa sa ne ei de la aeroport... ca daca nu... o sa vezi tu...” Cuvinte grele, deci nu-i gluma. Cum venea expresia aia “Happy wife, happy life....” My campsite at Tillicum Beach: Apus de soare: Plaja: My campsite again: Luni 4 iunie, 2018: Wakoda Beach, Oregon - Chehalis, Washington M-am trezit dimineata si rapid am inceput sa-mi strang tabara. Pana acum am fost destul de relaxat cu plecarea din camping, dar trebuia sa ajung in Canada cat se poate mai repede. M-am tot zbatut cu ideeile; sa stau pe coasta si sa merg pana la Astoria, Washington, sau sa o iau pe autostrada si sa ajung mai repede in Seattle, dupa care in Vancouver. Adevarul e ca am locuit in Vancouver, British Columbia aproape 3 ani. Deja vazusem toata coasta de unde eram eu aici pana in nord la Port Angeles, Washington. Eram presat de timp, asa ca am decis sa merg pe cel mai rapid drum. Pe langa asta am avut alta problema. Trebuia sa-i fac service-ul la motocicleta (pentru garantie, etc etc). Am mancat repede un mic dejun, le-am sunat pe fete in Romania si am sters-o din camp cat am putut de repede, dar nu inainte sa imi iau ramas bun de la noii mei prieteni hippie care deja erau in “lumea lor”. Am parasit coasta Pacificului pentru ultima data in aceasta excursie si am luat-o spre Portland, Oregon. Din gresala, in timp ce mergeam pe drum am vazut multe avioane “parcate” langa niste cladiri. Curios, am iesit de pe drum si am realizat ca sunt chiar la faimosul Evergree Aviation & Space Museum. Evident m-am oprit si am intrat in muzeu. Din pacate domnisoara de la intrare mi-a zis ca se inchide muzeul in 30 de minute, dar daca vreau sa dau o fuga pot sa merg. Nu m-a pus sa platesc nimic. No, macar asta. Fain de tot. Am fost in al noualea cer. Am vazut o gramada de avioane istorice incepand cu the Messerschmitt BF109, Vampire, Catalina Flying Boat, A4, Learjet 24 (un avion similar cu cel care l-am pilot eu circa doi ani – Learjet 35A), F86, the Spitfire, Spirit of St Louis (nu stiu daca era originalul) si bineinteles, unicul avion a lui celebrul Howard Hughes “Spruce Goose”. Cei care au vazut filmul The Aviator, cu Leonardo di Capprio stiu la ce ma refer. Spruce Goose: My Tiger, outside the museum, with a Mig 29, F14 Tomcat and B747 in the background: Evergreen 747: Dupa ce am plecat de la muzeu, am continuat-o spre Portland, un oras care l-am vizitat de foarte multe ori, deci nu am avut nici o dorinta sa il mai vad, nu ca nu ar fi frumos, dar trebuia sa merg in continuare. Am intrat pe Autostrada I5 (Interstate 5) pe care am mers pana in Seattle... dar asta va urma... Din pacate s-a inserat si eram extrem de obosit. Am ajuns sa dorm in noaptea aia la un motel sud de Chehalis, Washington (State). Am adormit instantaneu, pentru ca urmatoarea zi era iarasi plina. Trebuia neaparat sa ajung in Vancovuer, British Columbia... pe langa service-ul la motor. Marti, 5 iunie, 2018: Chehalis WA - Langley, British Columbia, Canada M-am trezit devreme, am sarit direct la dus, am urcat pe motor si tai-o in nord pe I5. Dupa cum spuneam mai sus, azi trebuia sa ma opresc la un Triumph Dealer in Seattle dupa care sa ma intalnesc cu prietenul meu bun Trevor, care statea in Langley, British Columbia (un oras mic chiar langa Vancouver). Am mers pe autostrada, in nord prin Olympica, Tacoma, Seattle si m-am oprit la service-ul de motociclete. Din pacate am mers acolo fara progamare, asa ca a trebuit sa astept un pic. Acel un pic s-a transformat in vreo 4 ore de asteptare pana mi-au facut motorul. Nu ca a durat service-ul asa de mult, dar nu aveau locuri libere. Motor dupa motor intra la ei in atelier. In timp ce am asteptat am vorbit cu cei de la Triumph, m-am uitat la motoare, am fost sa mananc, am vorbit cu fetele in Romania etc. Cu ocazia vizitei astea mi-au pus si stampila in “cartea de garantie” si am plecat spre Canada. Am intrat dinou pe I5 (Interstate 5) si am trecut prin Bellingham, Blaine, si la scurt timp am ajuns in vama, langa localitatea White Rock. Vamesul a fost impresionat de excursia care i-am povestit-o in cateva cuvinte, mi-a urat “Welcome home!” si de acolo direct acasa la amicul meu, care ma astepta (impreuna cu prietena lui) cu bere rece, vin si gratar. Am mancat pe rupte, ne-am facut cioburi si am stat pana noaptea tarziu povestind despre nenumarate amintiri din “copilarie”. Suntem prieteni de aproape 20 de ani. Triumph of Seattle: La dealer:: In timp ce baietii schimbau uleiul la motor, etc. eu am fost sa mananc la un restaurant.... cam ciudat, dar mancare buna: Miercuri, 6 iunie 2018: Langley, British Columbia to Grand Forks, British Columbia Planul meu de a pleca dimineata de vreme, evident, nu a mers prea bine. Ne-am trezit destul de tarziu. Am mai stat la cafea, la o vorba – doua supa care spre amiaza am plecat si eu din Langley. I luat-o pe Autostrada 1, “Trans-Canada Highway” din Langley la Chilliwack, British Columbia, dupa care am continuat-o spre Hope, BC. Drumul pe Highway 1 de la Vancouver la Calgary l-am facut de cel putin 20 de ori, asa ca am zis ca de data asta voi incerca ceva diferit. In loc s-o iau pe Nr. 1 pe ruta “obisnuita” o sa merg pe la sud, pe Highway 3, un drum pe care nu fusesem pana acum. Pot spune ca a fost o decizie foarte buna. Din pacate, asta a insemnat ca nu mai pot trece sa-mi vad prietenii in Calgary (un oras unde am locuit 6 ani, si am facut scoala de aviatie). In fata casei amicului meu, Trevor: M-am oprit sa mananc o placinta la aeroportul din Chilliwack, BC, un aeroport care am zburat cand eram in academie... am facut ceva training prin zona. Este faimos pentru “Fly and Pie”, unde pilotii merg cu avioanele private (sau elevii de la scoala de zbor) merg si isi cumpara o placinta, fie de mere sau capsuni, etc. E fain.... Highway 3 si Canadian Rocky Mountains: M-am oprit la o vinarie sa iau o sticla de vin “Harker’s Organics”) in Cawston, BC. Sticla am salvat-o pentru noi doi (eu si sotia). Dupa vinarie am continuat ruta prin Osoyoos, Greenwood si intr-un final in Grand Forks, British Columbia (nu confundati cu Grand Forks, North Dakota, unde am stat prima noapte a excursie). Mi-am luat o camera la un hotel dupa care am fost la un pub sa mananc si sa beau o bere. M-am intors la hotel si am adormit repede. Vinaria “Harker’s Organics”: Osoyoos, BC, vazut din partea de vest: Osoyoos, BC, vazut din partea de est: Joi 7 iunie, 2018: Grand Forks, British Columbia - Lethbridge, Alberta M-am trezit a doua zi dimineata si am luat-o imediata la drum. Dupa dus, nici nu am mancat nimic. Am zis o sa-mi iau ceva de pe drum, la un Tim Horotons. Am mers din Grand Forks la Castlegar, British Columbia. Am vrut sa trec pe acolo de mult timp. Castlegar e un loc in care am zburat de nenumarate ori. E unul din cele mai dificile (tehnic) aeroporturi la care am avut ocazia sa zbor. Este situat exact in mijlocul muntilor. Cand e vreme buna e o placere sa zbori acolo, dar cand vremea nu e favorabila trebuie sa fi extrem de atent. In drum spre Castlegar, BC: Poza facuta de pe Highway 3, inspre aeroportul din Castlegar. Dacca tineti minte din partea I, am pus o poza la inceputul jurnalului cu avionul care il aterizasem in Castlegar: Ca si comparatie, o poza facuta din avion (inainte de excursia mea), in timp ce aterizam la Castlegar, BC (facuta de un pilot care era pe locul de observator, in “jump seat”). Dupa cum spuneam mai sus, procedura de aterizare ne duce printre munti, niste vai cu teren foarte abrupt in fiecare parte a avionului, dupa care deasupra aeroportului, oraselului si in final viram 180 de grade si “urmarim un drum” (Highway 3) pana aterizam. In poza de mai jos, in cercul verde, o sa vedeti locul in care am parcat motorul. Highway 3 in Castlegar, British Columbia: Odata ce am plecat din Castlegar, am mers spre est, spre Alberta. Am trecut prin Creston, Cranbrook si intr-un sfarsit Fernie, British Columbia, dupa care am intrat in Alberta indeva in jurlui Crowsnest Pass. Peisajul a fost absolut superb, chiar daca incepeam acum sa fiu putin stresat cu timpul. Intr-un final am iesit din munti si m-am intrat in Pincher Creek. Cu Rocky Mountains in spate, am continuat in preria Canadian care ma va insoti urmatorii 1300 km pana acasa. Langa Fernie / Crowsnest Pass: Alberta, Canada The Alberta Rockies: La vest de Pincher Creek, Alberta, sud de orasul Calgary: Pincher Creek, cu moristile de vant: Ultima noapte pe drum am petrecut-o intr-un motel la est de Lethbridge, Alberta. Dupa ce am mancat un hamburger cu cartofi pai si vreo doua beri, m-am dus la culcare. Era inca devreme, dar a doua zi aveam cea mai lunga distanta de parcurs a excursiei. Din pacate nu mi-am planificat bine timpul... Vineri 8 iunie, 2018 – Ultima zi: Lethbridge, Alberta - Winnipeg, Manitoba Din pacate nu mi-am planificat timpul prea bine, asa ca m-am trezit in ultima mea zi a excursie in Lethbridge, Alberta la o distanta de 1200 de km de casa. Aveam 15 ore sa ajung acasa, inainte sa aterizeze fetele in Romania. Ele deja erau pe avion din Bucuresti in drump spre Toronto, dupa care conectie la Winnipeg. In acea dimineata m-am trezit la ora 4:00, si am plecat cat s-a putut de repede de la motel. Am luat Highway 3 pana la Medicine Hat, dupa care am intrat dinou pe Highway 1 (Trans Canada) care m-a dus prin toata provincia Saskatchewan (campie cat vezi cu doi ochi). Era expresia aia “Saskatchewan... where you can watch your dog run away from home for 3 straight days...”. In fine, am mers ca un nebun, nu din punct de vedere de viteza, dar totul a fost calculat la minute. Unde ma opresc, unde bag benzina, unde mananc. etc. Mi-am petrecut cele 15 ore pe motor ascultand muzica, podcasts si gandindu-ma la excursia fenomenala pe care am avut-o. Drumul a fost intans si drept, extrem de “plictisitor” in comparatie cu ce am vazut pana acum. Cruise control la motor a fost excelent... Am ajuns intr-un final acasa in Winnipeg, inainte cu o ora de a aterzia fetele din Toronto. Nici nu am avut timp sa fac dus. M-am dus acasa, m-am schimbat si direct la aeroport cu masina. A fost foarte fain sa ne revedem dupa aproape 4 saptamani. Fetita noastra a fost foarte incantata sa-mi zica cum a fost in Romania. La aeroport m-am intalnit cu amicul meu Daniel, un motociclist (si fost pilot de Mig in Romania). Mama lui venise si ea in Canada, in vacanta, si a calatorit impreuna cu nevasta si fetita mea. Dupa ce am ajuns acasa in Winnpeg: Cand am cumparat motocicleta in aprilie 2018, avea cam 35 de km la bord. Pe 8 iunie deja avea 11.400 km. In total, in aceasta excursie, am mers cam 10.300 km. Nevasta si fetita noastra in avion venind din Cluj (via Bucuresti / Toronto): Eu si fetita mea, dupa ce le-am luat de la aeroport. Prietenul meu Dani, ai cumparase un balon cu Paw Patrol. Foarte bine, macare el a avut timp sa ai cumpere ceva. Eu am fost doar bucuros ca am ajuns acasa dupa 1200 de km de “pedalat”: In final, am ajuns acasa dupa 10.300 de km parcursi pe doua roti prin Canada si SUA. A fost o excursie fara precedent. Peisajele Americii de nord au fost incredibil de frumoase, iar oamenii, peste tot au fost prietenosi, ospitalieri si curiosi sa cunoasca si sa-mi auda povestea. Am cunoscut multa lume, din toate stretele societatii. Am cunoscut multi aventurieri si turisti care se bucurau de lucrurile “simple” care ni le ofera natura. Pe langa asta mi-am revazut prieteni vechi si mi-am facut cativa prieteni noi. A fost o excursie perfecta? Nu chiar, nimic nu e perfect, dar am ajuns foarte aproape de perfectiune. In primul rand am terminat excursia fara a ma accidenta sau sa am probleme cu motocicleta, iar asta e cel mai important lucru. Am fost putin presat de timp din cauza ca nu mi-am planificat ultima saptamana mai bine, dar pana la urma am scos-o la capat cumva. Am invatat ce trebuia sa aduc cu mine, ce nu trebuia si ce mi-a fost de folos. Excursia asta mi-a dat mai mult curaj sa fac si alte excursii. Cine stie ce imi aduce viitorul? Eu sper sa pot sa fac o tura Romaniei, o tura prin Alpi si poate undeva in Asia (Londra – Mongolia) sau Trans-Siberia. In ultimele 6 luni ne-am mutat din Manitoba in Ontario. Sunt o gramada de locuri superbe prin zona, si sper ca anul asta sa fac un turn in estul Americii, prin Boston, New York, coasta Atlanticului pana in Washington DC si inapi. Intradevar nu va fi asa de lung ca excursia asta, dar pana la urma nu conteaza distanta sau zilele, ci sa te bucuri de moment. Va multumesc ca ati citit ambele jurnale ale mele, si ca de obicei, cer scuze anticipat de greselile de ortografie si gramatica. Am explicat situatia in prima parte... Cum se zice? Asfalt Uscat....? Hai salut, Vio