Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Prin comunism'
Găsit 1 rezultat
-
De ce cu + ? C’ést le Tour de Suisse mes amies ! Dar sa va povestesc putin, ca la gura caloriferului, tot n-avem ceva mai bun de facut decat sa despicam asfaltu’n patru. Pornim parte din echipa de anul trecut adica Marinel (zis Apuka ) cu al sau vesnic tanar Tenere si eu calare pe Rudigard. Asteptam un Arthur, asa ca Anca, la “recomandarea” medicului nu ma poate insoti pe motor. Urma sa porneasca cateva zile mai tarziu cu masina si sa facem jonctiunea in Austria. Daca v-ati intrebat vreodata cat costa un astfel de “permis de mers singur” e ieftin - 200 de euro si se pun intr-un plic la nastere Ca tot omul sanatos la cap ce vrea sa ajunga in Elvetia o luam in nord catre Ukraina, cu o prima escala peste noapte la Satu Mare. E numa bine ca sa te acomodezi cu ploaia marunta si cu idiotii din trafic. Traseul ales se dovedeste plin de sens. In perioada aleasa de noi, inceput de iunie 2013, Dunarea e iesita brutal din matca din Germania pana in Ungaria iar tot centrul Europei cam balteste. Stirile apocaliptice legate de inchiderea granitelor ne fac sa ne treaca sudori de gheata pe coloana. Asa ca, de nu ne vor lasa vesticii astia sa ii cotropim, anulam rezervarile si continuam spre nord, catre Tarile Baltice ca doara si pe alea trebuie sa le viziteze cineva. Ca de obicei, stirile de pe sticla s-au dovedit a fi mult mai alarmante decat realitatea. Odata cu primele raze ale soarelui ne indreptam spre vama Halmeu. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine daca ma prinde rasaritul calare pe motor sunt mai surescitat ca un chihuahua. Cant in casca, rad zgomotos, trec prin vama fluierand, sunt teribil de voios. Zambetul tamp imi dispare de pe fata instantaneu cand suspensia imi da un sut in coccis de mi se dilata ochi ca la Tarsieri. Welcome to Ukraine ! Se vede ca astia din fostul bloc sovietic au fost primii care au ajuns in cosmos. Sunt fani inraiti ai craterelor selenare asa ca au facut un muzeu in aer liber cu replici in miniatura a acestora pe intreg drumul pana la Berehovo. Strangem din rect si folosim la maxim capacitatea enduro a motoarelor noastre. Aprigi si neinfricati, inaintam in necunoscut cu uimitoarea iuteala de vreo 30km/h si dupa ceva mai mult de 3 ore ajungem Mukacevo. Aici avem primul obiectiv turistic al excursiei – Castelul Palanok. Un pustan, vorbitor fluent de ukraineana, se ofera sa ne pazeasca motoarele sau cel putin eu asta inteleg. Ma uit in jur si imi dau seama ca suntem trei oameni in toata parcarea. Apare si un al patrulea. E paznicul parcarii care confirma nevoia totala de securitate a motoarelor. Ne roaga chiar sa le motam intr-un colt mai izolat ca sunt prea batatoate le ochi in parcarea aia goala. Suntem avertizati ca urmeaza din clipa in clipa sa navaleasca puzderie de turisti straini iar motoarele noastre le stau in drum. Bine ma, le mutam si angajam paznic la ele. Castelul se tine bine pt o cladire careia autoritatile par a-i fi dat cu flit zeci de ani la rand, iar pretul de intrare e modic. Ai acces oriunde, poti poza orice, nimeni nu-ti are treaba. Luam ceva suveniruri, platim cerberul si ii dam incantati inainte vreo 5 km pana la sensul giratoriu spre Uzgorod. Aici ghinionul ne asteapta sub forma a doi tineri sticleti, zelosi aparatori ai intransigentului cod rutier ucrainean.Halt, her turistus fazanus! In Transcarpatia, majoritatea populatiei e vorbitoare de limbi ugro-finice iar cum si eu ma pricep la decriptarea acestora, inteleg acuzele care ne sunt aduse. Ne-am incadrat gresit pe banda spre Uzgorod si la iesire am trecut peste o linie continua. Fi-mi-ar chirilica a dracului, ca n-am reusit sa buchisesc indicatoarele lor mai explicite ca planul de autostrazi al lui Ponta. Ma incred si eu in tara straina ca boul naiv in dobitoaca de Ioana. GPS-urile astea.... Evident ca cel zis Apuka o ia dupa mine sa fim siguri ca dublam paguba. Suntem dusi peste drum in pichetul de Militie si ne este prezentata filmarea cu desfasurarea odioaselor noastre fapte. Sunt atat de socante imaginile acelea cu doi motociclisti ce iau curba la stanga, incat eu am nevoie de ingrijiri medicale. Totodata ne este adus adus la cunostinta faptul ca nu se poate sterge caseta. Sic, ce zici de asta. Probabil acea camera e legata direct la TV-ul din dormitor al presedintelui Ianucovici si ala sta toata ziua sa urmareasca traficul.Incet, incet o usoara forma de incantare isi face prezenta in corpul meu...urmeaza sa dau 10 euro spaga si sa terminam odata cu lamentarile si teatrul ieftin. Ne este prezentata incadrarea juridica a faptei dintr-o revista gen “7 Seri”, evident scrisa in aceasi chirilica impecabila. Vezi “turistus fazanus” ce patesti daca n-ai invatat rusa cand ai fost mic. Unul ne “completeaza” amenda, celalalt ne traduce articolul din 7 Seri. 250 Euro amenda, suspendarea permisului (din mimica fetei am dedus ca pe viata), stampila in pasaport cu interzicerea dreptului de a parasi tara si inca ceva taxa de amenda in cuantum de 25 euro ce se achita la Posta. Ghici ce? Posta ucraineana nu lucreaza sambata. Ghici in ce zi ne aflam? Ati ghicit! Deci stam pana luni. Ca ultima pedeapsa complementara, sunt anuntat ca urmeaza sa fiu ghilotinat iar teasta imi va fi expusa in sensul giratoriu! In timp ce imi bag mana tacticos in jeb dupa cei 10 dingoti, sticletele ne propune sa il scutim de completat hartoage si sa cadem la pace contra sumei de 200 de euro...de persoana. Zambetul tamp imi dispare de pe fata a doua oara pe ziua de azi iar amuzamentul meu se transforma instant in iritare. Ba amaratilor, 400 de euro nu valoreaza rinichii vostrii pe piata neagra! Incepem o negociere furibunda ce dureaza mai mult de jumatate de ora. In paralel, Apuka ma avertizeaza ca in urma unei negocieri asemanatoare a stat vreo doua zile blocat in Republica Moldova. In ciuda dibaciei cu care folosesc cuvintele “cetatean european”, “telefon” si “ambasada” nu reusim sa coboram potul sub 75 euro/persoana. Timpul trece in favoarea celor doi idioti, pentru ca deja e trecut de amiaza si noi nu am facut decat un sfert din distanta ce o avem de parcurs astazi. Ne declaram invinsi si cu mana tremuranda punem banii pe birou, urandu-le traditionalul: “ Sa va fie banii de coliva si tamaie, nevestele voastre is niste curve proaste, sa cresteti copii oligofreni si mereu clasicul: sa crepati de ciroza, betivani ratati ce sunteti”!!!. Apoi zambim politicosi si plecam. Do svidaniya, comunistilor. Ajungem dupa-amiaza in vama cu Slovacia dupa inca o seama de peripetii legate de achizitia de bautura, tigari, stikere si schimbat bani. Zici ca azi toti ucrainienii ca i-am intalnit sunt cu dracu! In vama aglomeratie cat cuprinde si controale la sange. Cand ne vine randul nu are cine sa ne controleze. E a treia oara cand imi dispare azi zambetul. Motociclete sunt controlate separat de o persoana ce se afla la masa. Pofta buna si ei si noua, ca eu imi desfac merindea fix la usa pichetului vamesilor. Apare intr-un tarziu o moima ce ne pune sa ne desfacem bagajele si uite cum dupa mai bine de doua ore de stat in vama, pe o caldura dogoritoare, suntem lasati in UE. Prin prisma noilor evenimente, realizam ca avem o intarziere de peste 3 ore fata de plan, adica exact timpul alocat vizitarii capitalei culturale europene din acest an – Kosice. Slovacii nu ne-au vrut asa ca schimbam traseul din mers si purcedem ata spre Polonia. Traseul prin Slovacia si sudul Poloniei e foarte placut. Avem din nou ritm bun si oprim doar cat sa isi dezmorteasca Apuka mainile intr-un dialog cu un confrate tenerist polonez si sa ii uram La multi ani! lui Rudigard. Are 50000 km. Facem asta de vreo 3 ori, ca la fiecare oprire a motorului kilometrajul sare inapoi cu 2 km. Intram in Cracovia, unde Ioana nu ezita sa ne-o traga din nou si ne duce intr-o periferie la mai bine de 10 km de cazare. Daca ei nu ii fuge mintea, suntem obligati sa ne descurcam singuri si din aproape in aproape ne trezim in Piata Mare din Cracovia cu motoarele sub poponeata. Am mai patit asta si in Istambul. Ca sa ne pierdem in peisaj, ca doar e zona pietonala, punem picioarele pe jos si parasim zona total neobservati. Gasim cazarea si parcam motoarele in curtea interioara la sectiunea biciclete. Nimeni nu se simte lazat, asa ne putem face de cap in week-end.
