Tura in Alpi cu Vlad 10 - 2017

[KHK]

Vineri 23 iunie... La fel ca si in 2016, intalnirea cu grupul nu a mai avut loc la Viena, asa cum faceam de obicei, ci direct la prima cazare la munte, in inima Austriei, intr-un mic satuc numit Gaal. Si tot ca in anul precedent, urma sa plecam, eu si Catalin, direct de la birou dupa pranz. In parcare ne astepta deja Adi, care venise la Viena cu avionul dimineata (moto sosise deja de cateva zile cu platforma). Ne-am echipat repede si... pe cai! Undeva pe autostrada la sud de Viena ni s-a alaturat si cu Radu, care venea tot de la birou si am parcurs destul de repede cei cca. 200km. Imediat dupa ce am iesit din autostrada, cand mai aveam doar cca. 15 km pana la pensiune, a incepu o ploaie torentiala care a tinut doar vreo 10 minute dar suficient cat sa trebuiasca sa oprim si sa ne echipam complet de ploaie. La destinatie ne astepta proprietarul cu camerele deja pregatite conform tabelului primit de la mine si a zsi ca ne asteapta cu drag la cina. Intre timp au inceput sa apara si restul... Eram in total 16 persoane, dintre care trei pasagere, pe 13 motociclete.

 

 

Vremea s-a schimbat total in bine asa ca am putut sa ne bem berile pe terasa cu o priveliste de vis, in mijlocul naturii.

 

Sambata dimineata un mic dejun excelent, baut cafeaua pe terasa, strans bagajele si toata lumea gata de drum. Urma ca pana seara sa ajungem la urmatoarea cazare in Dolomiti - Italia.

Dupa vreo 2 km s-a terminat asfaltul si am avut de trecut un mic pas pe drum neasfaltat de vreo 12 km prin padure. Apoi am urcat pe pasul Turracher Höhe, la aproape 1800 m altitudine.

 

 

Vroiam sa facem o pauza de cafea dar nu am gasit nicio terasa tentanta asa ca m-am gandit sa facem pauza in Bad Kleinkirchheim la restaurantul parintilor unui prieten de-al meu, stiam ca au terasa, cafea buna si un cremsnit exceptional. Si nu am dat gres...

 

 

Si pentru ca era o caldura teribila, tatal prietenul meu ne-a adus, din partea casei, niste boluri cu pepene rosu tocmai scos din frigider. Doamne ce bine au mers

 

Am mers mai departe pana la Hermagor, am alimentat cu totii si am urcat pe pasul Nassfeld sa trecem in Italia.

 

 

Dupa ceva timp ne-a cam luat foamea si cum in Italia nu prea mai gasesti usor de mancare dupa ora 14:00, cam devenea o problema. Eram pe drumul frumos paralel cu autostrada catre Udine, de-a lungul raului, si mi-am adus insa aminte de o situatie similara, fix in aceeeasi zona cu vreo 5 ani in urma cand, fiind cu un grup de prieteni, cu greu am gasit un popas cu bucatarie non-stop, asa ca am mers direct acolo. Paste si cafea bune si ieftine, cola rece... totul perfect.

Mai departe am ajuns la Ampezzo de unde am facut un ocol pe drumul plin de tuneluri inguste catre lacul Sauris. Apoi, eu cu Radu si cu Catalin, pentru ca ne-am pierdut putin de grup, am luat decizia spontan sa mai facem inca un mic ocol pe Forcella Lavardet, care este teoretic un drum off-road nu tocmai usor, cu accesul oficial interzis, ce coboara din Forcella Lavardet catre Santo Stefano di Cadore. Ultima data l-am facut cu Radu prin 2013 pe ploaie puternica dar acum, desi vremea era buna, mi s-a parut si mai dificil din cauza nisipului si a pietrelor, panta pe alocuri destul de abrupta, si mai eram si full cu bagaje. Oricum, peisajul merita efortul si Catalin nu a rezistat si a ridicat si drona sa filmeze.

 

 

Ne cam lungisem si ne-am dat seama ca s-a facut destul de tarziu si, nu numai ca mai aveam ceva distanta, dar era numai pe drumuri de munte, numai curbe, asa ca am inceput sa ne dam cu spor. Am trecut si pe Passo Staulanza si in final am ajuns la hotelul nostru de la poalele celui mai inalt varf din Dolomiti, Marmolada.

 

(va urma)

 

 

[jaman]

Pfff.Foarte frumos.Imi face o placere maxima sa vad pozele astea.Numai bine si astept continuoarea.

[KHK]

1) Excursia e cumva doar pt posesori de Gsa? Ma gandeam daca se poate si cu er6.

2) Intre ce ore se mananc in Italia? Ca am in vedere sa trec pe acolo candva.

 

1) Dupa cum se vede chiar din primele poze, au fost si un V-Strom si un Tiger. GSA au fost doar doua, restul GS-uri

Se poate si cu er6, nu te opreste nimeni. Problema este cum te simti la un astfel de traseu cu un naked si cu un motor pe care trebuie sa-l turezi destul de sus mereu. Nasi-miu, dupa prima Tura cu Vlad pe Hornet, a zis ca nu-i mai trebuie si si-a luat GS.

2) In general in Italia de la 14:00 nu prea mai gasesti nimic deschis, ideal ar fi sa fii pe la 13:00 la masa, daca vrei altceva decat panini.

» Post actualizat in 16 Jan 2018 14:01

Urat si scump , +ca daca nu e nici un indian prin preajma e pt fraieri - cum ar zice o cucoana exotica .

 

"Plm" cum s-ar zice... fiecare cu ce are/poate

[Lucian M]

cateva poze din tura

[KHK]

Hai sa mai continui cu povestea ca mai e putin si incepe Tura 11

 

Duminica aveam in plan traseu partea sudica a Dolomitilor, atractia principala a zilei fiind tunelele spectaculoase de pe rampa sudica a pasului San Boldo. Din pacate dimineata dupa micul dejun inca ploua destul de tare. Asa ca am mai zabovit prin hotel la palavre... Unii nu au mai rezistat si au plecat pe ploaie, altii am fost mai inspirati si am mai asteptat vreo ora si bine am facut ca ploaia a trecut cam de tot si aproape de ora 12 am plecat, era inca timp sa facem tura propusa.

Atat la dus cat si la intors am parcurs pasuri mai putin cunoscute dar cu peisaje spectaculoase, cum ar fi Passo di Valles, Passo Rolle, forcella Franche, Passo Duran...

 

 

Aici o poza din vremea constructiei pasului San Boldo:

 

 

Si tunelurile pentru care am batut drumul Tot farmecul este ca pasul sa fie trecut dinspre sud catre nord, asa ca trasul l-am facut special asa.

 

 

La intoarcere, pentru ca hotelul nostru era chiar pe urcarea catre pasul Fedaia, vremea era frumoasa si mai aveam ceva timp pana la cina, am tras o alrgatura dus-intors pe pasul fara pic de trafic pana sus la baraj.

 

 

Si tot sus pe Fedaia, poza cu cel mai inalt munte din Dolomiti, Marmolada:

 

 

 

 

 

» Post actualizat in 06 Mar 2018 22:27

Luni, tura de Dolomiti cu multe pasuri destul de inalte: Colle St. Lucia, Passo Giau (2230m), Passo di Falzarego (2105m), Passo Valparola (2197m), Passo di Campolongo (1875m), Passo Pordoi (2239m), Passo Sella (2240m), Würzjoch (2006m)...

 

O parte din grup la plecarea de la hotel si sus pe Falzarego dupa o alergatura nebuna:

 

 

Urmatoarea oprire la cafea sus pe Pordoi, dupa care urcarea cu telecabina la Sass Pordoi:

 

 

Pe Würzjoch, unde ne-am strans la masa de pranz:

 

 

Si seara niste vacute obosite de atata alergatura: