RoxanaF

Genial, am ras cu lacrimi.... Iarta-ma, imi pare rau sincer de ce ai patit, dar felul in care ai scris e atat de misto incat cred si eu, ca si ceilalti, ca esti prea talentat ca sa nu fii si scriitor dincolo de motociclist :-)

iata si pozele mele...

pozele se pot pune aici sau trebe facut topic inj sectiunea de poze?

Continuarea... Observatie importanta: orice asemanare cu realitatea sau personaje reale este ABSOLUT intamplatoare Sa nu mai vorbim de drepturi asupra imaginilor...

Super party! Placut, baut, stat la coada si iarasi baut Un mare bravo si pt muzica Programul de streaptese se cam repeta insa Incerc sa bag si eu poze, sper sa imi iasa, e prima data cand pun poze aici.. Le-am micsorat ca rezolutie ca sa mearga mai repede, daca vrea cineva poza mai mare dati un semn. mai sunt poze, le pun in mesajul urmator, vreau sa ma asigur ca nu ma chinui degeaba

Parerea mea e ca tocmai in poligon se pot intampla diverse... ma si minunez ca nu am patit nimic cat am facut scoala. Si mi se face acum abia groaza cand stiu cum mergeam fara casca si cu tricou pe mine ... asta e, asa se face scoala, pe principiul romanesc "lasa ca merge si asa". Imi aduc si acum aminte ca "exersam" la niste opturi cand a intrat un tip peste mine, ma rog, am reusit sa ies de acolo in timp util, dar omul venea senin sa faca jaloane in opturile mele fara sa se gandeasa... :-) Sanatate si sa te faci bine in curand, ca sa poti da totusi examenul, doar nu o sa renunti din atat. Eu daca mai aud din astea cu "semne sa te lasi", chiar si in gluma spune, fac criza de nervi Cat tgrebuie sa stai cu ghipsul?

Ups... Si cand te mai gandesti ca zicea cineva pe un topic ca nu exista dumnezeu... bine ca nu are dreptate. Bafta multa in continuare! Pe masura ce citesc tot felul de subiecte imi dau seama ca bafta de a nu cadea niciodata e pretioasa si rara. Macar sa fie singura data pentru tine.

Sa stii ca exact asta vroiam sa auzim, noroc ca exista si cineva printre noi care nu crede in minuni. Daca ne dai voie... lasa-ne totusi sa ajutam macar printr-o speranta, nu cred ca se crede nimeni pe aici divin si nu confunda empatia cu ingoranta. Sper sa nu patesti niciodata nimic pentru ca daca vei intampina un astfel moral (la tine sau la cei din jurul tau) iti va fi foarte greu sa te recuperezi. Nici eu nu il cunosc pe Nik dar am fost tot timpul cu gandul la el si imi doresc, ca toti ceilalti, sa iasa cat mai bine din asta. Si pe bune ca nu ma intereseaza nici cati ani are si nici ce experienta pe moto.

Sunt terifiata de ceea ce s-a intamplat... eu fiind celalalt caz pomenit de cineva, "fata cu splina" :-( si eu am cazut stupid si putem sa mor desi aveam carnet, echipament complet si alesesem o ruta neaglomerata destul de buna pentru primul drum de incepator.... Dar indiferent de situatie, a murit un om... hai mai bine sa ne tinem gura decat sa ne dovedim rationalitatea si experienta sau lipsa de experienta in acest topic. Nu cred ca asta e scopul. Cum au mai spus multi invatam cu totii din astfel de experiente insa replici agreesive sau intransigente nu isi au locul aici, puneti-va in locul celor care citesc si au iubit omul care astazi nu mai e printre noi. Indiferent daca aveti sau nu dreptate nu va certati aici pe principii, exista atatea alte ocazii daca este neaparat nevoie. Cine are de invatat invata si fara atata scandal.

Doamne ajuta sa treaca cu bine peste asta si sa avem vesti bune. Nu imi vine sa cred ce am citit legat de spitale sau politistii cu pricina. Speram ca lucrurile au mai evoluat dar se pare ca am avut doar eu noroc. Cu mine au fost super profi, m-au ingrijit imediat si mi-au acordat toata atentia desi aveam pretentii ca "nu am nimic" si vroiam acasa (in timp ce aveam coste rupte si splina praf). Iar politistul a fost super om, mi-a luat alcooemia pe loc prin analiza de sange - avea el la el tot ce trebuie - ne-a dat mobilul sa il sunam samd... E inrozitor sa aflu ca nu asta e cazul general.. Ma rog mai departe sa fie totul bine pana la urma!!

Foarte foarte misto!

ei, haide, ca nu sunt asa grave "ranile". Ok, mi-ar fi fost mai bine cu splina nu fara insa sunt sigura ca o sa supravietuiesc fara. Coastele deja sunt rezolvate, nu le mai simt de mult iar taietura de pe burta e doar o chestie estetica, altfel nu ma deranjeaza. Merci de floricica!

si eu m-am speriat rau pana sa vad ca data scria... Zahei, imi pare rau, a fost nasol, acum iti inteleg mai bine parerile. Acum esti bine?

Auziti? Da nu vreti sa imi dati mie lada aia cu bere ca tot nu pot sa conduc o vreme... Si tot era topicul meu, remember?

Hello! Hei! Usor! Da stiu ca v-ati incins.... Nu o luati chiar asa de serios, eu stiu ca viata si familia e un lucru serios, dar sunt atat de multe unghiuri de vedere si atat de multe variabile si pericole in viata. Probabil, ca o mama ce sunt (presupunand ca raman pe picioare si nu apare alta mama nenaturala in peisaj ) ar trebui sa imi feresc copilul de: ski (se poate la fel de bine schilodi), de inot (se poate ineca), de mersul la scoala (poti inebuni cu sistemul actual de invatamant sau poti sa te imprietenesti cu niste drogati si sa o iei pe o cale aiurea), de condusul unei masini (periculos si asta, nu puteti nega), de mersul cu avionul (...) samd... Exagerez si eu acum dar pana la urma multe lucruri in viata le facem asumandu-ne un risc mai mare sau mai mic. Scopurile sunt uneori impuse (de munca sau conjunctura) sau pur si simplu de o placere egoista si personala, sau chiar de dorinta de a fi mai sanatosi (vezi multe sporturi aparent inofensive). De aceea riscul este parte din noi si probabil ca limitele intre un risc mic si risc mare si le stabileste fiecare daca nu cineva de sus... Uneori simt ca si stresul de la munca e un risc si imi vine sa renunt. Si atunci cine ar plati gradinita si o familie intreaga (atat juniori si seniori)? Daca familia e cel mai de pret lucru ar trebui sa stam mai mult alaturi de ea, cred ca asta e cea mai mare crima, ca muncim 12 ore pe zi si venim dupa aia muci acasa ca sa culcam repede copilul si gata. Ca uneori mai ai nevoie de o refulare si de o iesire din rutina ... tocmai ca sa vii acasa zambind si sa ai puterea si energia sa te mai joci cu un copil si sa faci sex nebun cu barbatu... sa fie asta ceva atat de condamnat? In alta ordine de idei, Zahei, multumesc pentru "domnisoara" dar nu mai sunt de mult... Nu va mai certati din cauza asta, fiecare decide cum e mai bine pentru el si familia si viata lui.. un schimb de opinii e bine venit dar nu o luati personal pentru ca nu e cazul. motocicleta cu toate riscurile si placerile ei nu ma va dezamagi probabil niciodata, sper ca nici comunicatea din care facem parte cu totii

Asa ca o confirmare la ce s-a mai spus: GS-ul ESTE motor de scoala, eu am facut scoala pe GS. Si m-am simtit a naibii de bine sa fac scoala pe un motor bun si nici nu l-am gasit atat de agresiv. Vorba cuiva, la cat am fost de fraiera, pateam absolut acelasi lucru si pe una mai mica Tineti cont ca a fost greseala de manevra, acceleratie aiurea, luat viraj aiurea, target fixation, dumnezeu stie ce o fi fost. Asa ca nu dati chiar asa cu pietre. DA e posibil ca trec pe unul mai mic, m-am gandit si la asta dar nu cred ca asa zicii "sfatuitori" pe care i-am avut sunt atat de pe dinafara.... Si o sa ne vedem, am mai fost in Etrusco si o sa mai vin..., abia astept. Oricum sa stii ca un cuplu fericit e cel care in care te simti liber, nu constrans. Nu spun ca trebuie sa ii ranesti pe ceilalti, nici gand, dar nici sa te sacrifici, pentru ca in cazul asta relatia nu prea are sanse de durata... Si sunt sigura ca are toata lumea macar un exemplu... MERCI!!!

FOARTE CORECT.. teoretic. Abia astept sa faci si tu angajamentele alea si sa imi scrii ca ai renuntat la motor. Scuze, nu m-am putut abtine sa nu fiu rea... nu iti cunosc situatia...

Multumesc inca o data pentru atat de multe opinii. Am tot analizat ce mi-ati spus si am ajuns la concluzia ca cel mai probabil mi-a alunecat mana pe acceleratie si nu am mai avut cum sa evit "iesirea" spectaculoasa spre liniile de tramvai. Bineinteles ca greseala principala a fost ca nu am exersat manevrele astea inainte intr-o parcarelibera/poligon/etc sau ca nu mi-am pus cui la acceleratie ca in scoala. De aceea sper si eu, ca si voi, sa citeasca tot mai multi incepatori, in fond de aceea am si povestit aici, nu ca mi-ar fi facut deosebita placere ca ma cam fac de ras . Totusi, pentru cei care nu au inteles bine, vreau sa mai subliniez inca o data faptul ca zona respectiva nu era chiar mijlocul traficului, nu m-as fi aruncat chiar asa. Si ca daca imi vedeam usor de mersul inainte, doar pentru a ma acomoda cu schimbatul vitezelor (asa cum imi si propusesem) nu as fi patit probabil nimic. Exista insa uneori momente tampite si oarbe in viata, in care un moment de judecata sau decizie aiurea te baga intr-un bucluc mai mare decat ai fi crezut. In plus, am avut pe mine tot echipamentul necesar, de la cizme speciale pana costum cu protectii, manusi si pana la o casca foarte buna, nu as fi iesit fara. Ca sa raspund la o interbare pusa mai devreme, motocicleta a cazut doar peste un picior (la care nu am patit nimic), restul "pagubelor" insa s-au datorat liniilor acelea inalte de tramvai, pe care cred ca daca pici si de pe propriile picioare iti rupi coastele. Cu splina nu imi explic nici eu si nici medicii, coastele nu au strapuns-o iar impactul nu a fost chiar atat de dur, ideea este totusi ca a cedat... probabil era mai sensibila Sper si eu ca familia sa imi fie alaturi si sa poata sa ma mai vada conducand. Nu e cazul sa incep acum si aici o discutie dar voi posta imediat un nou topic pe forum. Chiar vreau sa inteleg de ce existenta unei familii si mai ales sexul feminin = mama ar trebui sa te priveze de placerea de a conduce o motocicleta. De fapt inteleg eu foarte bine ce au vrut cativa din voi sa spuna, insa tot nu cred ca exista oameni atat de liberi de orice responsabilitate fata de alte persoane din viata lor incat sa ne impartim in "tu ai familie lasa motorul" si "eu sunt liber, nu cunosc pe nimeni, nu am nici un fel de familie, pot sa mor linistit". Cred ca nici unul din noi aici nu vrea sa dea coltul si cred ca toti suntem cu o doaga mai putin altfel ne-am conduce linistiti masinile sau, si mai sigur am alege sa mergem cu metroul. Repet, inteleg foarte bine ca e mai greu cand e un copil la mijloc (ma tem ca stiu mai bine ca multi dintre ei care dau sfaturi) si sa nu va imaginati ca sunt cu totul iresponsabila...insa nu m-am decis inca sa ma bag la conservat pentru restul vietii si sa aleg sa imi traiesc viata dupa ce am imbatranit deja. Si nu sunt chiar adolescenta, stiu foarte bine cum trece timpul si ce alte surprize iti pot curma anii, cu sau fara doua roti...

Multumesc mult pentru raspunsuri, sunteti grozavi si aveti cu totii dreptate! Greseli de incepatori, scolile imbecile din Romania... toate la un loc. Am o singura obs: la cat de pasionata sunt si cat de mult mi-am dorit pot paria ca as fi luat si traseul, chiar daca sunt fata Si probabil ca nu as mai fi cazut din prima ca o carpa. Moralul meu eu bun si daca nu m-ar durea burta si operatia (de aia normala de 14 cm ) m-as sui si azi. Vedeti voi, eu sunt din categoria aia tacanita care se ridica si merge mai departe, problema reala este ca am o familie cu oameni normali si in clipa de fata TERIFIATI (pe buna dreptate, nu?). Ce sa zic, ma mai gandesc... In a;ta ordine de idei...stie cineva o scoala ... post scoala aici in RO?

Nu mi-am aratat pana acum "fata" pe forum desi am tot urmarit discutiile de pe aici. Si imi pare rau ca trebuie sa imi fac introducerea fix in sectiunea "Accidente" dar se pare ca aici imi sade bine deocamdata asa ca imi asum locul si sper ca cineva sa invete si din experienta... sau din lipsa mea de experienta Mi-am luat carnetul pe 13 decembrie - cea mai frumoasa zi din anul trecut. Motocicleta - un Suzuki 500F nou nouta ma astepta deja in curte sa o onorez cu prezenta. Am asteptat totusi sa imi iasa si oficial carnetul, am strans din dinti pana in ianuarie si la fix o luna, sambata 13 ianuarie am iesit la prima plimbare. Citisem carti despre cum e bine sa iti cunosti intai motorul, sa faci exercitii in parcare etc etc. Am uitat insa tot ce mi-am propus si am iesit intr-un loc cu trafic linistit, cu gandul de a merge drept inainte si de a ma invata macar cu schimbatul vitezelor. Eram super emotionata. In spatele meu (mare noroc!!!) ma urmarea masina in care era sotul, un prieten si ... copilul (mai putin inspirata decizia, insa nu am avut cu cine sa il lasam). Am ajuns frumos inainte pe Bd Th Pallady venind cumva dinspre autostrada spre oras. Vazand ca ne apropiam de trafic am oprit si am decis sa ne intoarcem pe sensul opus folosind una din trecerile peste linia de tramvai, pentru a ramana in zona mai libera. Mi-am zis ca ce mare lucru un viraj stanga, m-am incadrat pe banda din stanga incet, am facut stanga si in mod inexplicabil in loc sa o iau ferm la stanga am accelerat si am luat-o in diagonala drept spre liniile acelea inalte destinate doar tramvaiului si contraindicate altor mijloace de transport . Spun in mod inexplicabil pentru ca din momentul in care am luat virajul si pana in salvare eu nu imi mai amintesc nimic, nu stiu daca din cauza socului cazaturii sau din dorinta de a uita pur si simplu. Imi aduc aminte ca am vazut liniile de tramvai iar restul povestii apartine celor care au vazut din spate, cu groaza, spectaculoasa mea traiectorie si cazatura. Nu stiu asadar de ce am accelerat, nu stiu ce am cautat pe acolo cand imi era foarte clar ce am de facut. Urmarea o stiu din povesti. Eram lata pe jos dar in cele din urma as fi reactionat si raspuns chiar la intrebari. Am stat intinsa in masina sotului pana a venit salvarea si m-a luat. A venit si politia masuratori alea alea, amuzant a fost ca prima lor tendinta a fost sa ia numarul sotului gandindu-se ca m-a lovit cineva nu ca am cazut de buna voie si nesilita de nimeni... Nu vreau sa ma gandesc ce fata au facut cand au vazut cei 28 de km de la bordul motorului. In salvare am inceput sa devin constienta si sa ma intreb ce s-a intamplat dar nu prea aveam raspuns si nu am nici acum. La urgenta am aflat mai intai ca am doua coastre rupte. La prima ecografie restul arata normal. Insa este de retinut faptul ca la un accident urmarile se pot vedea mai tarziu si numai norocul si o stare de ameteala destul de puternica m-au tinut acolo. Eram gata sa infrunt durerea si sa plec acasa cand, la insistentele medicilor am decis sa repetam in cateva ore ecografia. La a doua s-a observat clar ca apare un lichid in plus ceea ce poate insemna hemoragie interna. Brrr. Aveau toti niste fete foarte serioase. M-au luat sa ma caute cu un "spion" prin burta si abia atunci m-au informat ca daca e ceva in neregula ma taie pe loc. Dupa care m-au adormit pentru ca ma cam panicasem. A doua zi, la reanimare, am aflat ca sunt mai usoara si ca am ramas fara splina. Ma rog, om trai si fara ea, bine ca sunt ok si ca acum sunt deja acasa, recuperarea a mers foarte repede si mi-am dorit sa trec zambind peste poveste si sa ajung cat mai curand din nou pe picioare. Nu stiu ce invatatura se poate trage din asta, ceea ce cred insa ca e important e ca orice incepator sa nu uite ca INTAI SI INTAI trebuie sa fii sigur ca stapanesti foarte bine manevrele si comenzile. Am facut cu totii 100 de scenarii pentru a ne explica ce s-a intaplat ci cum am ajuns sa fac asa o duda. Poate ca mi-a alunecat mana pe accelaratie, poate ca m-am sperita de ceva ... nu stiu. Poate ca daca ma tineam de ceea ce imi propusesem si anume de a ma obisnui mai intai cu motocicleta inainte de a face manevre in trafic nu eram acum in pat. Doamne ajuta si mult succes altor incepatori, sa nu pateasca ca mine