MihaiM

ce vremuri.... scuze ca dezgrop mortii dar am revazut cu placere plimbari de demult ...si sa nu credeti ca am renuntat la nebunii de genul asta /index.php?/topic/741980-o-duminica-altfel/?p=4248246

frumos....dar tot nu inteleg de ce am facut ce am facut de am cazut prima data...am ocolit craca si mobra ta ? am incercat sa vad de aproape ce cauta mobra ta pe jos ?...am oprit sa vad daca esti ok?.... inca mai repar la carene...noroc ca e vremea nasapa spor la toate !

incet dar sigur ajungem pe creasta , uite si dovada

salutare... hai ca mi-am mai revenit un pic, inca mai am febra musculara...superba tura , camarazi de drum grozavi, peisaje de poveste , adrenalina cu urcari de 20% prin padure,bolovani cat capul..(.mie imi plac pietrele dar cred ca voi lua o pauza dupa atatia km de mers pe pietre) ,adrenalina cu motoare care nu mai porneau din diverse motive ba de la siguranta arsa in mijlocul padurii (Transalp ...electronica doar la aprindere...restul fire) ba o mufa iesita de la locul ei (BMW...deh electronica multa) cand se apropia seara si noi inca eram in varful multelui ... am mai bagat eu Transalpul pe forestiere si pasuni alpine dar de data asta eu am fost mandru de el pentru ce poate ...si cred ca si el mandru de mine ... ca nu l-am distrus de tot in concluzie....putin spus o duminica altfel , mai degraba o duminca SUPER am pus si ceva poze , la filmari de abia am inceput dar promit sa revin repejor cu ele ca sunt mortale...pun unul asa , needitat sa va faceti o idee cum a inceput aventura

/index.php?/topic/142346-incursiune-in-trecut-1800-km-vacanta-2007/&do=findComment&comment=899222

salutare, vand din motive de nefolosire bluetooth dual point Sony Ericsson MW600 . are radio fm, se poate conecta simultan la 3 dispozitive bluetooth (2 tel +1 player).eu l-am folosit agatat de curelusa de la casca ,e micut si incape ff bine ,are un sistem f bun de filtrare a sunetului ,chiar daca e vant Posted Image http://www.esato.com...etooth-headset/ puteti cauta mai multe specificatii si reviewuri pe net pret 150 ron ------------ vandut

hai, baga mai departe, ca iar incepi sa ma enervezi ...ai mai facut una anul trecut de am pornit dupa aia la drum...

aveam aceasta poveste salvata de ceva timp la favorite, am recitit-o si ramane una din povestile favorite. consider ca merita un remember,cel putin pana cand alte povesti o vor trimite din nou in trecut

multumesc, Galen nu esti deloc offtopic ba chiar ai pus un mare punct pe I, o parte importanta a unei calatorii e sa incerci macar sa intelegi ce se intampla acolo unde ajungi si sa vezi dincolo de aparente

se pune daca e pe asfalt drumetia ?

@ galen ,multumesc de cadou @ vladdygo , am avut doua aparate foto, un aparat mai putin mediatizat ,Kodak Z915 ,dar de care sunt supermultumit ,avand optiunea de setare manuala a tuturor functiilor,inclusiv intensitatea blitului +zoom optic 10x,si un aparat de back-up, o sapuniera FUJI A180 pe care l-a mai folosit soata la pozele facute din mers (poate de aia unele poze sunt mai neclare) @ belbody, si eu am folosit aceata parte a forumului pentru a-mi face planurile de drum,primind multe informatii de aici si de aceea ma simt dator sa scriu acest raport de calatorie si sa ofer mai departe informatii pentru cei care vor porni la un moment dat la drum. ------------------------------------------------------- Am ajuns prin bezna in Mokra Gora si hai, emotii sa gasim cazare.Urcam unde vedem o zona superluminata…si ne trezim in gara micutului tren despre care citisem atatea povesti si despre care stiam ca e pus in miscare de locomotive fabricate in Romania. Vedem un anunt cu “sobe” si dau vreo 2 clacsoane,doar doar o fi cineva pe acolo . “hei, gospodin…soba ? “ strig eu asa,intr-un amestec de rusa invatata prin clasa a 5-a si uitata intr-a 6-a si sarbeasca prinsa pe drum…”da, da…”si inca ceva cuvinte si semne sa urcam pana la casuta ce se vedea la capatul pantei. “dobre,dobre….dobre dobre” salutam noi respectuos gazdele , el care avea un moped Tomos in curte incepe sa dea ocol Transalpului meu …..” Honda, strasnica motocicla…da…, maia Honda ..Tomos ,Slovakia..” si semne ca se decurca de minune cu acel vehicul. Parchez mobra….in timp ce gazdele si inca un prieten de-al lor se uita la numar sa vada din ce parte a lumii suntem. “Rumunski…? “ “da, Rumunski…..zic eu….ia znaiu rumunski locomotiva na Mokra Gora…” La care amicul gazdei se lumineaza tot la fata si incepe mai cu vorbe ,mai cu semne …”Ia rabota mecanica na rumunski locomotiva “ adica el repara acele locomotive romanesti cand se strica … si uite asa se dezleaga limbile. Dupa ce ducem bagajele in camera,ne invita pe terasa din fata casei, eu cobor din camera cu o sticluta in care mai aveam ceva tuica plimbata bine si ii instig la un pahar.Se duce mecanicul in casa si vine si el cu o sticla si cu o poza in care era el langa un cazan de tuica…si intelegeti ca a urmat o degustare internationala de tarie. Bineinteles ca tuica mea era ca un sirop pe langa Rachia lor si gazda se tot lauda cu ce margele face rachiul lui din care eu n-am putut sa beau decat juma de paharel Si hai sa stam la vorbe….dar in ce limba? incerc eu engleza, franceza ,pe urma romana ca unele cuvinte se mai potrivesc…nimic… La un moment dat radeam toti tamp unii la altii,eu incercand sa-mi amintesc ceva din rusa invatata…zic “haraso,aici la voi… si arat asa de jur imprejur”. Ei apreciaza aprecierea mea pe limba lor si apoi mecanicului ii vine o idee geniala...aduce un caietel si un pix scrie data in care ne aflam,apoi data zilei urmatoare si aratand spre gara …”Cica cica uuuu uuuu….na rezervatia” adica maine mergem la plimbare cu trenul prin munti…la care eu pe romana si pe limba semnelor dau de inteles ca de-abia astept .Mecanicul de locomotiva aduce chiar si un calendar romanesc al CFR-ului si mandru zice…”rumunski chefer….chocan,srubelnita”,apoi povesteste ca mecanicul roman care mai venea sa-I invete era un mare betivan…”rumunski mecanica…rachia…galgal…Kaput…nema rabota locomotiva” Obisnuit sa negociez pe la cazari ,pun eu degetul pe data de maine scrisa pe caiet si zic Kafee?...la care sotia gazdei zice daa, daa…si dupa cinci minute apare cu 2 cafele ….ramanem masca dar nu era frumos sa refuzam si uite asa am baut o super cafea inainte de culcare. Mai consumam o jumate de caiet si jumate de pix povestind cum ne cheama pe noi, cum ii cheama pe ei,cat sunt salariile la ei, aflam astfel ca un profesor ia cam 500euro,un mecanic de locomotiva vreo 350, ca si Emil Kusturita are casa pe acolo si vine des cu elicopterul ….”Kusturita…elicopter pilota” In fine ,ne spunem fiecare pe limba lui noapte buna si plecam la somn.Ei…sigur, noi am urmarit programele tv sarbesti ,ca somn…de unde,de la cafeaua de seara ,poate. In fine,dimineata a venit cu o priveliste formidabila, la orizontala totul era in ceata dar daca te uitai in sus se vedea cerul senin,prevestind o vreme superba. Ajunsi in gara,am luat bilete,ne-am plimbat un pic printre locomotivele “fabricat in Romania” culmea ,la o fabrica ce acum nici nu mai exista. Am admirat si ceva locomotive cu abur, nemtesti,vechi dar cu atata personalitate , dar si noul model de retromobil Kia ,fabricat in 2004 Ne-a urcat in tren si asteptand sa plece din gara… hop “nasul” …nimeni altul decat gazda noastra,mergand tantos prin tren si cerand biletele la control. La dus trenul nu a facut nici o oprire pana la gara de destinatie, dar la intoarcere a facut pauze de 5-10 minute in toate punctele de belvedere de pe traseu plus in cele doua sau trei gari special amenajate . Tot drumul am fost insotiti de o prezentare sonora in sarba si in engleza a locurilor prin care treceam,precum si de muzica ce parea extrasa din filmele lui Kusturita. A, am vazut si doua exponate senzationale de vehicule feroviare, una un soi de bicicleta si alta,pe care nu am rezistat sa nu o incalec , semana cu o motocicleta cu atas ,actionata atat cu mainile cat si cu picioarele.Cand m-a vazut calare pe nazdravania aia, gazda/nasul a inceput sa rada….”serbian Mokra Gora Honda “ Plimbarea cu trenuletul a fost o mare lectie despre ce servicii se pot oferi , timp de trei ore ,intr-o zona amenajata special pentru turism, fara sa ai macar pentru o secunda senzatia ca esti jecmanit, toata distractia a costat doar 5 euro /persoana iar serviciile au fost oferite cu multa decenta si bun simt albumul complet de poze din plimbarea cu trenuletul...aici Ramasi cu o amintire extrem de placuta dupa acesta excursie, hotaram sa mai ramanem o zi in aceste locuri,o anuntam pe doamna gazda ca mai dormim o noapte acolo si cum era doar ora 13,ne uitam pe harta sa vedem pe unde mai colindam. Si ne hotaram repede….Sarajevo era la doar 200 km de noi. Facem sedinta (eu cu soata),zic daca am fost la Mostar, de ce sa nu mergem si la Sarajevo,ca si acolo s-au scris ceva pagini din istoria moderna a Europei. Drumul pana la Sarajevo…alta surpriza. O Valea Oltului nesfarsita si tunele .Daca esti fan al tunelelor,aici trebuie sa vii.Drumul acesta are pe o suta de km tunele cate nu se vor construi in Romania in 100.000 de ani…unele mai scurte, altele interminabile ,unele stresante ca nu erau deloc luminate si unele un viraj continuu. Cred ca pe vremea Iugoslaviei comuniste saparea de tunele era un fel de sport national si un mare motiv de mandrie,la cate tunele am strabatut in tarile astea. Adevarul ca vazand zonele unde au fost sapate aceste tunele,interiorul lor de multe ori nefinisat nu poti sa nu fi uimit de tenacitatea umana, de dorinta de a trece “dincolo” sau de a ajunge “acolo” cu orice pret . Dupa o minunata ciorba si o friptura de miel macata la un popas ,ajungem si in Sarajevo. Din nou am simtit strangerea de inima pe care o simtisem la Mostar, poate din cauza ca eram din nou in Bosnia (apropo,cred ca am pe putin 8 vize de Bosnia in pasaport,ca la fiecare vama scanau pasapoartele si le stampilau). Nu mi-am putut inchipui ca exista un oras atat de musulman intr-o Europa atat de crestina.Moschee langa moschee langa biserica crestina langa moschee….cam asa e acest loc. Orasul nefiind foarte aglomerat,am facut un “city tour”motorizat,colindand prin toate colturile orasului. Si aici ,ca si la Mostar, semnele razboiului sunt inca dureros de vizibile.La una din marginile orasului, pe un deal se vedea ceva ce parea de la distanta o livada cu pomii proaspat varuiti. Cand ne-am apropiat, m-a trecut un fior rece pe spinare: era un cimitir,un cimitir cu mii de cruci identice , iar alaturi de el era un alt cimitir,musulman de acesta data,dar la fel, cu mii de pietre funerere identice. Pentru ce s-au luptat acesti oameni? Pentru a fii alaturi unii de altii,in cimitire?Poate pentru ei razboiul a avut o noima, dar pentru mine ca vizitator…nu. Mergand spre central vechi al orasului trecem pe langa satul Olimpic…poate nu stiati dar Sarajevo a gazduit in 1984 (8 19 februarie) Jocurile Olimpice de Iarna .Alegerea orasului iugoslav de catre CIO a surprins multa lume, mai ales ca celelalte candidate erau Sapporo si Stockholm. Surpriza a fost chiar si pentru iugoslavi, care s-au precipitat in punerea la punct a bazelor sportive pentru a organiza Jocurile asa cum se cuvine. Aici,din nou o imagine de cosmar…o parte din peluze sunt cimitire….nu avea rost sa mai fac poze... In fine,ajungem in centrul vechi ,ciudat de pustiu(dupa acea am aflat ca se cam termina Ramadanul) in schimb multi credinciosi musulmani, in haine de sarbatoare ,femei cu fata acoperita complet de voal…o imagine cu care nu eram deloc familiarizat.Soata mea insista sa fac poze, eu aveam asa o retinere , sa nu se simta vreunul jignit ca-I pozez femeia (chiar daca nu se vedea nimic din ea) si sa iasa taraboi. La o moschee era un musulman cu 4 neveste dupa el (una mai urata decat alta) si cand le-a facut semn sa stea pe loc au intepenit alea 4.Zic eu…uite mai nevasta, vezi ce ascultatoare sunt nevestele lui? la care soata zice…da ,da vezi tu cat aur au alea pe ele ? Mi-am inghitit vorbele si am plecat mai departe ca sa nu izbucneasca vreun conflict interetnic in familie. Mai ratacim un pic spre iesirea din oras si apoi pornim din nou spre Mokra Gora , luand din nou la rand toata suita de tunele, care culmea, acu noaptea, erau toate luminate (ziua cand intrai in bezna aia nu era chiar distractiv) Si uite asa ,in ziua urmatoare am pornit spre tara, pe o ploaie care ne-a insotit doar vreo 400 km,pana la Drobeta.Apropo, frumos se mai vad cazanele Dunarii de pe malul sarbesc (si ala plin de tunele…ce va ziceam mai devreme). A, sa nu uit , nu ezitati sa dormiti la Drobeta…e frumos…si mai scump ca pe malul Adriaticii…si nu aveti nici mic dejun inclus….dar e frumossssssssssssss Toate bune ,si drumuri frumoase sa aveti Mihai ,Lumi si credinciosul Transalp PS Multumesc tuturor CALATORILOR de pe acest forum,povestirile lor fiind samanta ce se transforma in noi CALATORII si voi incheia aceasta poveste cu un citat in care multi dintre noi ne regasim "Ceea ce te indeamna sa lasi totul balta si sa pleci e contemplarea tacuta a atlaselor geografice , culcat pe burta, pe covor.... Visezi la tinuturi precum Banatul, Marea Caspica, Casmirul, la muzicile ce rasuna acolo, la privirile pe care le vei intalni, la ideile care te asteapta... Cand, dupa primele obiectii ale bunului simt, dorinta persista, ii cauti justificari. Si gasesti unele jalnice. Adevarul e ca nu stii cum se cheama pornirea care te incearca. Ceva in fiinta ta creste si rupe odgoanele, pana in ziua cand, nu prea sigur pe tine, pleci de-adevaratelea. O calatorie nu are nevoie de motive. Si dovedeste, in scurt timp, ca-si este siesi suficienta. Crezi ca vei face o calatorie, insa curand pricepi ca ea, calatoria, e cea care te face- sau desface.? Nicolas Bouvier "

Ziua urmatoare inca marcati de cele vazute in Mostar , pornim spre o alta destinatie, de data asta spre est. Drumul incepe cu o sosea super ingusta,care cu fiecare curba (numai ace de par)ne ridica cu cativa metrii buni spre varful mutillor,si care la fiecare curba ne oferea o priveliste din ce in ce mai frumoasa a Golfului Kotor. Apoi, deodata drumul se intoarce cu spatele la mare dar ne deschide in fata un peisaj care ne lasa pentru a nu stiu cata oara (dar nu ultima) muti de admiratie. Am facut o pauza de placinta cu carne la o terasa,in Podgorita si cu harta in fata,hotaram sa vedem ce e cu lacul acela de pe harta ,imens si destul de aproape de locul unde eram . Ne stresam un pic prin inghesuiala de la iesirea din oras dar drumul ne duce direct spre un lac urias, prevestit de o zona mlastinoasa. Satul de atata drum plin de camioane, vad un drum ce parea sa urmaresca conturul lacului…frana, viraj stanga si hai! Daca am fi stiut ce urmeaza,poate am fi ezitat un pic.Dar am fi regretat enorm. Si uite asa am intrat in a 2-a (pana acum) rezervatie naturala accesibila pe drumuri rezonabile si asfaltate, Rezervatia Natinonala Skadarsko Jezera .Spre deosebire de Romania, aici oricine poate ajunge in rezervatiile nationale cu orice tip de masina,si te poti bucura de ce iti ofera natura ,fara sa rupi masina Unul dintre ultimele locuri din Europa cu pelicani, cea mai mare rezervatie ornitologica din Europa, una dintre ultimele mlastini de apa dulce din Bazinul Mediteranean, cel mai mare lac din Balcani, una dintre cele mai mari atractii naturale si istorice din Muntenegru. Proprietarul tuturor acestor superlative este Lacul Skadar. Lacul acesta,Skadar,se intinde pe 40.000 ha, ara 44 km lungime si 7km in partea cea mai lata. Lacul găzduieÂşte unul dintre cele mai variate habitate piscicole din zona mediteraneană, fiind locul unde, pe timpul iernii, îÂşi găseÂşte adăpostul o populație de păsări de peste 150 de mii de exemplare.Deasemenea,este o parte a granitei cu Albania Drumul ingust ,pe care trebuie sa clacsonezi inainte de fiecare viraj,ca sa nu te trezesti nas in nas cu alt vehicul , pare desprins din filme . Pietre uriase de jur imprejur,parca puse in joaca de un Dumnezeu copil erau peste tot in jurul nostru.Din nou am avut acea senzatie ca suntem nimicuri in fata naturii. Apoi drumul se alatura din nou lacului. Dupa kilometrii nesfarsiti in acest peisaj ,drumul se desparte de lac,pentru un timp, si din peisajul acela pietros nimerim direct in mijocul junglei: o padure de castani…uriasa,intunecata si de un verde incredibil. De-abia iesiti din padure,alta surpriza…suntem la niste sute de metrii buni deasupra lacului dar la doar cativa centimetrii de granite albaneza (conform indicatiilor GPS-ului).Soata chiar primeste SMS pe telefon: Welome in Albania tele..nu stiu cum. Am stat in acel varf de munte mai bine de un sfert de ora si nu ne venea sa credem ce vedeam…pe de o parte lacul nesfarsit,pe cealalta parte planeta parea ca vrea sa ne explice cum s-au format muntii Restul drumului spre Kotor…deja clasicul peisaj pe coasta Marii Adriatice,trecerea prin Budva …statiune frumoasa ,frumos luminata incat parea un imens aeroport dar mult,mult prea aglomerata pentru gusturile mele. Si asa se mai incheie o zi, ultima petrecuta in aceasta parte a Mutenegrului. Planul pentru ziua urmatoare era sa ajungem in Rezervatia Mokra Gora,si sa vedem si noi renumitul trenulet pe cale ferata ingusta ce parcurge rerezervatia.Drumul trece prin canionul Moracei, o zona superba,un fel de Cheile Bicazului multiplicate de 10 ori ,apoi pe canionul Tarei, si din nou avem privelistea acelui aparent firav dar minunat pod peste Tara. Va urma (poze mai multe aici si aici)

Ce ti-e si cu granitele astea….in vestul Europei s-au desfiintat,iar aici,in 100 de km am trecut prin 3 tari.Acum eram in Muntenegru, acum in Croatia,peste cativa km in Bosnia,iar in Croatia ,apoi iar in Bosnia… Ca venii vorba de Bosnia, faptul ca ma aflam intr-o tara care acum cativa ani era in plin razboi, m-a facut sa am o usoara strangere de inima.Pe masura ce inaintam in inima Bosniei strangerea de inima a incetat pentru ca vedeam acceasi oameni ca si la noi,cu micile lor utilaje agricole, venind de la camp, micile magazine in care gaseai tot ce vrei de la fructe la tigai…apoi am traversat hectare intregi de vie, apoi campuri frumos si ingrijit lucrate Deodataprivirea mi-a ramas lipita de un deal pe care se afla o veche cetate si cateva case de un alb ireal iar in mijlocul lor se inalta un minaret si o mica moschee. Totul parea atat de randuit si de curat de parca asteptau vre-un sef de stat,dar nu, asta e respectul aratat de acesti oameni credintei si istoriei lor Mergand mai departe in acest peisaj in care vedeai alaturi locasuri de cult crestine si musulmane ,stateam si ma intrebam oare ce au avut de impartit acesti oameni su mai bine zis cine a reusit sa-i invrajbeasca pe unii impotriva altora atata de mult incat sa porneasca un razboi. Cu aceste ganduri in minte am intrat intr-un oras cu un nume atat de asociat razboiului si suferintei incat greu ma puteam gandi la altceva : Mostar Imaginile vazute inca de la intrerea in oras fac si acum pielea sa mi se zbarleasca .Aproape toate cladirile poarta urmele gloantelor, ale rachetelor si ce alta munitie o mai fi fost,iar spre centru sunt cladiri nerenovate, daramate partial de rachete sau bombe. Fac o mica paranteza aici …cei dinBucuresti, Brasov, Arad sau Timisoara poate isi aduc aminte cum aratau aceste orase dupa Revolutie. Aici totul e atat de real ,si vazand pe viu urmele unui razboi dus in mijlocul unei Europe ce se vrea sofisticata si moderna, in plin secol 21…te cuprinde un sentiment de frustrare nemasurata . Postere moderne ,si reclame stradale incearca sa ascunda zidurile ,iar noi trecand incet printre ele ajungem in centrul vechi mergand pe o strada ce cu putin timp in urma delimita zona crestina de cea musulmana a orasului. Sunt moschee si minarete la tot pasul, mult mai dese decat orice aglomerare de biserici crestine vazuta de mine pana acum Dar si multe cimitire…musulmane,crestine…prea multe si prea pline Si incat, incet , cuprinsi de emotie am ajuns la POD… podul care a murit in razboi si care a inviat dupa. Pe vremuri, Stari Most era una dintre cele mai faimoase imagini reprezentative ale Bosniei, genul de constructie care apare pe timbre si pe cartile postale, cu care o natiune se mandreste. Insa batranul pod al vechii Iugoslavii a fost distrus de fortele armate croate pe 9 noiembrie 1993. Nu a fost foarte clar scopul distrugerii podului, poate doar ca un act de razbunare, deoarece in esenta, podul nu avea nicio semnificatie militara. Podul, o capodopera a arhitecturii turcesti otomane, a fost comandat de Suleiman Magnificul si proiectat de Mimar Hayruddin, un student al faimoasei Universitati de Arte Frumoase Mimar Sinan. Potrivit Atlas Obscura, constructia a inceput in 1557 si a durat 9 ani. Dupa ce Razboiul din Bosnia a luat sfarsit, podul a fost reconstruit, pietrele din compozitia sa fiind recuperate de localnici si de experti ai UNESCO chiar din albia raului Neretva.Inaugurarea a avut loc pe 23 iulie 2004. Oamenii de aici,insa,se pare ca vor sa uite cat se poate de repede acest razboi,dar in acelasi timp vor ca altii sa nu uite ce s-a intamplat aici. Acesta e PODUL despre care va spuneam la inceput si povestea lui, asa cum m-am priceput eu sa v-o prezint . Poze mai multe am aici Dar asa cum viata merge inainte asa si calatoria mea continua,si o sa va povestesc mai departe , ca mai sunt inca multe de spus Mesaj completat PS pacat ca atasarea pozelor imi face figuri si nu apar toate

Salutare, oameni buni Povestea acestei calatorii incepe cu ceva timp in urma, cand pe Discovery Channel am vazut o emisiune despre un pod.Un pod construit prin 1500,daramat in urma unui razboi apoi reconstruit piatra cu piatra prin 2003-2004.Din acel moment,am vrut sa vad cu ochii mei acest pod.Nu aveam nici cea mai vaga idee despre momentul cand il voi vedea, dar stiam ca acea clipa va veni. Si pe la sfarsitul acestei veri,cand a venit vremea concediului,m-am pus pe facut planuri.Se zice ca daca vrei sa il faci pe Dumnezeu sa rada,iti faci planuri.Eei, se pare ca planurile mele au cam fost pe placul Lui,asa ca impreuna cu soata si Transalpul am pornit la drum. Incotro? Spre Serbia,cu gand sa vizitam pentru inceput Muntenegru,despre care s-au scris mii de pagini si cu care sunt sute de poze. Iesirea din tara a fost cam greoaie, ca am ales Calafatul ca punct de vama am asteptat 3 ore sa se urneasca un amarat de bac.Dar cum in toate relele e si ceva bun, in vama am stat la taifas cu o familie ce locuieste in Muntenegru, dar doamna era din Tulcea.Din pacate n-am ratacit de ei dupa vama bulgareasca ,dar informatiile date de ei ne-au fost de mare folos. Prima noapte am petrecut-o intr-un oras sarbesc ,Krusevak, unde era ceva cursa de motocros si am stat de povesti cu echipa romaneasca, urandu-le success, apoi am pornit la drum , spre Parcul National Durmitor. Podul peste canionul Tarei pare atat de fragil ,dar este atat de frumos incat incepi sa te gandesti ca cei care l-au construit n-au vrut sa se faca de ras in fata naturii,care ofera la randul ei un mare spectacol acolo. Dar nu acesta este podul despre care va spuneam la inceput. Apoi drumul prin Durmitor,la 1300-1400 m altitudine l-am strabatut fara sa scoatem un cuvant,era un amestec de gol alpin cu muntii Fagaras , o Transalpina nesfarsita …platoul Bucegilor si Raraul la un loc. Si asta e doar ce se vedea de pe sosea (ingusta,dar asfaltata impecabil),dar cred ca este si un rai al muntomanilor. Urmand mai departe indicatiile GPS-ului,spre Golful Kotor,am mers vreo 40km pe o sosea pe care abia incapeau 2 masini ,apoi am intrat pe o sosea normala si superb de virajata care….se termina brusc de tot si ma trezesc intrand cu 100 la ora pe macadam …dar macadam din acela,afanat!!! …aveam senzatia ca nu voi reusi sa incetinesc in veci,dar noroc ca nici mie nici Transalpului meu nu ne este strain soiul asta de drum si am reusit sa oprim cu bine.Nu are rost sa povestesc ca soata mea a coborat de pe motor dupa vreo 5 minute de la oprire,asa ii tremurau picioarele In fine, pe la 7 seara,odata cu amurgul, s-au dechis muntii in fata noastra si am intrezarit un peisaj de basm,dar pe care abia a doua zi l-am vazut in toata splendoarea lui. Am cautat si am gasit cazare la unul din sutele de anunturi cu “SOBE”(camera) si am hotarat sa incheiem ziua la o carciumioara unde am macat o minunatie de ciorba si o fasole cu ciolan…ca la mama acasa Dimineata,cand ne-am trezit si ne-am uitat pe geam am avut viziunea micimii noastre in fata naturii.Am stat 10 minute si mi-am umplut sufletul cu imaginea pe care o aveam in fata.Anticipez un pic si va marturisesc ca in aceasta calatorie am lasat de multe ori aparatul foto deoparte,preferand sa privesc pur si simplu ce e in jurul meu,pentru ca pozele pot uneori doar sa-ti aminteasca ce ai vazut si nicidecum sa substituie acest lucru. Am hotarat sa ramanem in acest loc vreo 3 zile si sa vizitam imprejurimile.Si am inceput cu ocolul Golfului Kotor,care se pare ca este cel mai mare fiord din Europa (sau cel putin din partea asta a Europei),dupa care am trecut spre Dubrobnic cu un bac extrem de rapid si de ieftin (1,5 euro/motor). Dubrovnicul,cu cetatea lui restaurata impecabil si usor accesibila mi-a lasat o amintire placuta,dar si mai spectaculos a fost podul de la iesirea spre Split. Dar nici acesta nu e podul de care va spuneam la inceput Va urma PS vad ca acest forum a devenit zgarcit cu spatiul pentru poze...asa ca mai multe poze aici :